Importanţa clinică și diagnostică a nivelului seric al fructozaminei în diabetul zaharat la câine și pisică

Fructozamina este o proteină glicozilată, evaluată în monitorizarea şi controlul diabetului zaharat, folosită cu precădere în evaluarea felinelor, dar şi în cazul canidelor, datorită modificărilor glicemice induse de cortizol, asociate stresului, modificări ce pot fi determinate verificând doar nivelurile glucozei⁽¹⁾.

Fructozamina și hemoglobina glicozilată sunt două proteine glicozate utilizate pentru monitorizarea pacienților diabetici. Aceste două proteine sunt markerii de referință pentru concentrația glucozei, având concentrația proporțională cu cea a glucozei.

Concentrația acestor proteine nu este afectată de stres, fiind astfel ideale pentru monitorizarea animalelor diabetice⁽²⁾, în special în cazul felinelor, luând în calcul că, în cazul pisicii, simpla deplasare (în transportor), drumul până la clinică, staționarea în sala de aşteptare, contenţia și recoltarea pot determina hiperglicemii (uneori peste pragul renal) chiar la pacienţi nediabetici⁽⁴⁾.

Pentru a evita un diagnostic incorect este recomandată determinarea fructozaminei, pentru diferențierea diabetului adevărat şi de o hiperglicemie pe fond de stres/hiperexcitabilitate⁽¹⁾.

O singură determinare a fructozaminei arată con­cen­trația medie a glucozei pentru o perioadă de două-trei săptămâni, bazându-se pe media de viață a proteinelor plasmatice, iar determinarea fructozaminei per se trebuie interpretată prin corelație cu simptomatologia diabetului, greutăea corporală și a concentrația de glucoză sangvină⁽¹⁾.

În suspiciunea de diabet se impune efectuarea unui screening complet: hematologic, biochimic şi sumar de urină. Verificarea gluzocei serice preprandial, precum şi glucozuria sunt verificări de bază⁽³⁾. Niveluri ridicate ale fructozaminei indică hiperglicemie pe o perioadă de câteva săptămâni = diabet zaharat⁽¹⁾.

Întrucât diabetul zaharat afectează pacienţi de vârstă adultă şi geriatrici - pot exista numeroase afecțiuni cu simptomatologie asemănătoare⁽³⁾.

Marea majoritate a animalelor diabetice nu vor avea un control optim al glucozei sangvine, astfel încât concentrația fructozaminei este posibil să se regăsească în parametrii de referință (tabelul 1)⁽²⁾.

În general, cu cât concentrația fructozaminei este mai apropiată de parametrii de referință, cu atât controlul glicemiei este mai bun⁽⁶⁾. 

În monitorizarea terapiei cu insulină la pacientul diabetic, variațiile persistente ale glicemiei se vor reflecta mai rapid în fructozamină comparativ cu hemoglobina glicozilată, deoarece proteinele serice au un timp de înjumătățire mai scurt decât hemoglobina⁽²⁾. Valorile obținute la câini sub tratament prin dozarea fructozaminei după două-trei săptămâni indică gradul de răspuns al pacientului la terapia cu insulină (tabelul 2), astfel, după două-patru luni de tratament, se evaluează răspunsul⁽⁵⁾. Curba glicemică oferă mai multe informații asupra răspunsului organismului animalului la administrarea de insulină comparativ cu determinarea valorii fructozaminei, însă utilitatea este de necontestat prin numeroase avantaje pe care le oferă (tabelul 4)⁽⁶⁾.