Boala respiratorie exacerbată de antiinflamatoare nesteroidiene (N-ERD) în populaţia pediatrică
Non-steroidal anti-inflammatory drug exacerbated respiratory disease (N-ERD) in the pediatric population
Abstract
Non-steroidal anti-inflammatory drug exacerbated respiratory disease (N-ERD) is predominantly encountered in adults and rarely documented and less well-defined clinically and epidemiologically in children. The cause remains unclear, with the main pathogenic mechanism being represented by a decrease in prostaglandin E2 production, increased production of cysteinyl-leukotrienes, and eosinophilic inflammation. N-ERD symptoms in the pediatric population are similar to those in adults: chronic eosinophilic rhinosinusitis with nasal polyps, asthma and respiratory symptoms upon aspirin/NSAID administration, but they can initially present with gastrointestinal or cutaneous symptoms or be more subtle, making early diagnosis difficult and requiring rigorous differential diagnosis.Pediatric onset of N-ERD should be considered by specialists when faced with cases of asthma associated with chronic rhinosinusitis and nasal polyps. Studies involving a larger number of patients are needed to determine the frequency of non-steroidal anti-inflammatory drug hypersensitivity in children with asthma and to establish the evolutionary and therapeutic characteristics of this patient category.
Keywords
NSAID-exacerbated respiratory diseasepediatric asthmachronic rhinosinusitis with nasal polyps in childrenRezumat
Boala respiratorie exacerbată de antiinflamatoare nesteroidiene (N-ERD) este întâlnită predominant la adulţi şi rareori documentată şi mai puţin bine definită din punct de vedere clinic şi epidemiologic la copii. Cauza rămâne neclară, principalul mecanism patogenic fiind reprezentat de scăderea producţiei de prostaglandină E2, producţia crescută de cisteinil-leucotriene şi inflamaţie eozinofilică. Simptomele N-ERD în populaţia pediatrică sunt similare celor întâlnite la adult: rinosinuzită cronică eozinofilică cu polipoză nazală, astm şi simptome respiratorii la administrarea de aspirină/AINS, dar pot îmbrăca şi un tablou iniţial gastrointestinal, cutanat sau mai subtil, ceea ce face ca diagnosticul precoce să fie dificil, obligând la un diagnostic diferenţial riguros.Debutul pediatric al N-ERD trebuie luat în considerare de specialişti în faţa cazurilor de astm care asociază rinosinuzită cronică şi polipoză nazală. Sunt necesare studii care să implice un număr mai mare de pacienţi pentru a determina frecvenţa hipersensibilităţii la antiinflamatoare nesteroidiene la copiii cu astm, pentru a stabili caracteristicile evolutive şi terapeutice ale acestei categorii de pacienţi.
Cuvinte Cheie
boală respiratorie exacerbată de AINSastm pediatricrinosinuzită cronică cu polipoză nazală la copilIntroducere
Boala respiratorie exacerbată de AINS (N-ERD; NSAID exacerbated respiratory disease), cunoscută anterior sub numele de sindrom Widal, triada Samter, astm indus de aspirină sau boala respiratorie exacerbată de aspirină, reprezintă un sindrom clinic caracterizat de rinosinuzită eozinofilică cronică cu polipoză nazală, astm şi hipersensibilitate la aspirină şi/sau antiinflamatoare nesteroidiene (inhibitori ai COX-1), cu apariţia sau agravarea simptomelor respiratorii în urma expunerii la aceste medicamente. Rinosinuzita cronică polipoasă este mai frecvent întâlnită la adult, identificarea acesteia la copil obligând la investigarea alergiilor, imunodeficienţelor primare şi secundare, dischineziei ciliare primare şi a fibrozei chistice, însă nu trebuie exclusă posibilitatea debutului de boală respiratorie agravată de AINS în copilărie(1).
Prevalenţă şi factori de risc
N-ERD afectează în medie 1/10 din adulţii care prezintă concomitent astm şi rinosinuzită cronică (RSC) cu polipoză nazală(2). Hipersensibilitatea la AINS este evidenţiată şi la aproximativ 20% dintre pacienţii cu astm şi până la 40% la cei cu polipoză nazală recurentă(3,4).
Date recente arată creşterea prevalenţei până la aproximativ 15% în rândul pacienţilor cu astm sever şi până la 24% la pacienţii care au necesitat îngrijire în secţia de terapie intensivă pentru exacerbări ale astmului(5,6).
Tipic, acest sindrom debutează la adulţi aflaţi în decada a treia de viaţă şi afectează mai frecvent sexul feminin, raportul femei/bărbaţi fiind de aproximativ 2:1(7). În plus, simptomatologia apare mai devreme la femei şi prezintă un grad de severitate mai ridicat(8).
În ceea ce priveşte populaţia pediatrică cu N-ERD, prevalenţa nu este bine definită, fiind publicat un număr redus de studii analitice sau raportări de caz. Totuşi, pe baza acestora, Jenkins et al. raportează într-un review sistematic o prevalenţă de 5% în rândul pacienţilor pediatrici cu astm şi RSC, după efectuarea testelor de provocare la aspirină(3). În acelaşi studiu, autorii relatează sensibilizare încrucişată cu un alt AINS la pacienţii adulţi şi la copii cu test de provocare la aspirină pozitiv: 98% cu ibuprofen, 100% cu naproxen, 93% cu diclofenac(3).
Factorii de risc incriminaţi sunt strâns legaţi de istoricul familial de N-ERD, de istoricul personal de astm şi/sau de polipoză nazală cu rinosinuzită(2). Un studiu bazat pe 300 de pacienţi adulţi a identificat prezenţa de teste cutanate pozitive pentru aeroalergenele comune la 66% din pacienţii evaluaţi cu N-ERD, demonstrând astfel şi posibilitatea coexistenţei atopiei (7).
Fiziopatologia N-ERD
Reacţia de hipersensibilitate la aspirină sau la alţi inhibitori ai COX-1 în contextul N-ERD nu este caracterizată de un mecanism IgE-mediat, ci este centrată de metabolizarea defectuoasă a acidului arahidonic, care are ca rezultat producţia exagerată de leucotriene, pe calea 5-lipoxigenazei (5-LO), şi inhibiţia producţiei de prostaglandine, în special a prostaglandinei E2 (PGE2) cu rol protector. Astfel, substratul fiziopatologic al tabloului clinic caracteristic este determinat de depleţia importantă a PGE2, care va permite degranularea mastocitară şi activarea eozinofilelor şi plachetelor, cu eliberarea masivă de histamină, triptază, PGD2 (prin COX-2)(29), cisteinil-leucotriene LTC4, LTD4 şi LTE4 (cea din urmă determinând creşterea responsivităţii la histamină, în special la nivelul ţesutului pulmonar(10)).
Cunoaşterea mecanismelor implicate are utilitate diagnostică, întrucât pacienţii cu N-ERD au valori ridicate ale LTE4 urinar (metabolit final stabil al cisteinil-leucotrienelor pe calea 5-LO) bazal şi după provocarea cu aspirină/AINS(11).
În iniţierea şi menţinerea inflamaţiei cronice de la nivelul tractului respirator, au fost sugerate infecţii virale, enterotoxine stafilococice (SAEs), factori de mediu şi polimorfisme genice(2) cu recrutarea eozinofilelor la nivel tisular, dar şi a celulelor limfoide înnăscute 2 (ILC2) prin secreţia de către epiteliul lezat de interleukină 33 (IL-33) şi limfopoietină stromală timică (TSLP), demonstrând astfel şi un răspuns de tip Th2(12) (figura 1).
Tabloul clinic al N-ERD
N-ERD la adult
Parcursul clinic comun este marcat de dezvoltarea în decadele trei-patru de viaţă a reacţiilor respiratorii după expunerea la aspirină/AINS la un adult cunoscut cu astm şi/sau rinosinuzită cronică polipoasă. De obicei, polipoza nazală precede astmul cu unu-cinci ani, iar simptomele de astm pot debuta odată cu prima reacţie indusă de aspirină/AINS. Simptomele induse de doza standard de AINS neselectiv COX2 sunt: congestie nazală şi/sau rinoree, wheezing, tuse, dispnee care apar în 30-180 de minute de la expunere. Reacţia poate să fie mai severă şi mai rapidă, chiar cu potenţial letal, la pacientul cu astm instabil. O parte dintre pacienţi pot asocia şi reacţie cutanată (urticarie, flushing) sau simptome gastrointestinale. Doza declanşatoare la testul de provocare variază între 10 şi 300 mg de aspirină, doza de 45-60 mg fiind urmată de declanşarea simptomelor acute la majoritatea pacienţilor cu N-ERD(21).
Evoluţia clinică este cronică, în ciuda evitării expunerii la AINS, majoritatea pacienţilor fiind încadraţi în fenotipul de astm moderat-sever, iar simptomele nazale sunt dominate de congestie, rinoree posterioară, durere facială sau presiune, hipo- sau anosmie (considerată marker clinic pentru identificarea pacienţilor cu N-ERD) şi recidivă mult mai frecventă a polipilor după intervenţii chirurgicale, comparativ cu pacienţii toleranţi la aspirină(14). Diagnosticul este susţinut imagistic de tomografia computerizată, care evidenţiază polipoza nazală şi opacifierea sinusurilor(15).
N-ERD în populaţia pediatrică
În populaţia pediatrică cu N-ERD, cronologia descrisă anterior şi simptomatologia prezentă pot fi diferite. Astfel, astmul precedă de obicei patologia rinosinuzală(16).Un studiu extins pe o perioadă de doi ani, care a analizat zece adolescenţi diagnosticaţi cu N-ERD în jurul vârstei de 15 ani, concluzionează existenţa unui fenotip al bolii mai uşor şi un bun control al astmului cu doze moderate de corticoizi inhalatori, dar sunt descrise şi cazuri cu evoluţie severă, similar cazurilor întâlnite la adult(17). De asemenea, s-a observat prezenţa unor simptome precum urticaria, angioedemul, flushingul, gastralgiile şi hipotensiunea, concomitent cu simptomatologia tipică, în urma testelor de provocare pozitive la aspirină/AINS în rândul adolescenţilor evaluaţi(17).
Dintre AINS selective COX-1, cel mai frecvent incriminate la copii şi adolescenţi sunt ibuprofenul şi flurbiprofenul, urmate de diclofenac şi naproxen(17,18).
Guvenir et al. observă în cursul studiului care a cuprins 976 de copii, cu vârsta medie de 10±4 ani ,diagnosticaţi cu astm, prezenţa hipersensibilităţii la AINS la nouă pacienţi. Dintre aceştia, trei pacienţi au fost diagnosticaţi cu N-ERD şi şase cu urticarie/angioedem/anafilaxie induse de un singur AINS, fără reacţie la testul de provocare orală cu aspirină(18).
Un procentaj de 66,7% au prezentat atât simptomatologie respiratorie, cât şi angioedem la administrarea de AINS. La şase dintre pacienţii confirmaţi cu hipersensibilitate la AINS a fost decelată atopie, prin teste cutanate prick pozitive pentru polenuri (6), mucegaiuri (3) şi acarienii din praful de casă (1).
Algoritm de diagnostic
Suspiciunea de boală respiratorie exacerbată de AINS trebuie avută în vedere în cazul unui istoric de numeroase reacţii apărute în maximum trei ore după expunerea la AINS, manifestate cel mai frecvent prin simptome respiratorii (rinoree, strănut, congestie nazală, epiforă, senzaţie de constricţie toracică până la bronhospasm)(19), mai rar prin simptome cutanate (rash macular palmar/plantar)(9) sau digestive (durere abdominală, greaţă, diaree apoasă)(20), la pacienţi cu astm dezvoltat la vârsta adultă şi polipoză nazală recurentă cu rinosinuzită, demonstrată imagistic.
Pacienţii pot prezenta eozinofilie serică sau tisulară (nazală, pulmonară) şi pot descrie exacerbări ale astmului în urma consumului de băuturi alcoolice(21). În plus, agravarea simptomatologiei a fost observată de pacienţi la utilizarea pastei de dinţi şi a gumei de mestecat cu aromă de mentă şi la consumul de lapte de vacă şi alimente bogate în compuşi salicilaţi(22).
Diagnosticul este susţinut de testul de provocare la aspirină (figura 2) sau alte AINS, care are ca rezultat apariţia unei constelaţii formate din simptomele anterior descrise sau scăderea FEV1 cu mai mult de 20% faţă de valoarea iniţială, de referinţă. Însă absenţa reacţiilor strict respiratorii la aspirină sau alte AINS nu va exclude prezenţa hipersensibilităţii(2).
În cazul pacienţilor pediatrici, algoritmul diagnostic trebuie să excludă posibile imunodeficienţe, fibroza chistică şi diskinezia ciliară, prin dozarea imunoglobulinelor serice, efectuarea testului sudorii şi evaluarea funcţiei ciliare(1). De asemenea, este indicată şi excluderea alergiilor respiratorii şi medicamentoase, prin efectuarea de teste cutanate prick la aeroalergenele comune şi la AINS incriminate anamnestic(1,18).
EAACI/ENDA au propus pentru testare cutanată prick şi intradermică acetaminofen şi metamizol sodic, sub fomulele comerciale de Perfalgan® şi Novalgin®(23). În cazul paracetamolului, concentraţiile recomandate sunt 10 mg/mL pentru testare prick şi 1 mg/mL pentru testare intradermică. În ceea ce priveşte metamizolul sodic, testarea cutanată prick se poate efectua cu o concentraţie cuprinsă între 40 şi 400 mg/mL, iar cea intradermică, între 0,4 şi 4 mg/mL23.
Un articol din The New England Journal of Medicine a sugerat un chestionar pentru stabilirea probabilităţii N-ERD prin integrarea unor aspecte legate de istoricul personal al pacienţilor cu astm şi opacifierea sinusurilor demonstrată imagistic şi de caracteristicile bolii(10) (tabelul 1).
Testul de provocare la aspirină presupune expunerea pe cale orală, nazală sau inhalatorie/bronşică la doze standard de aspirină. Deşi testul de provocare inhalatorie cu lizin-aspirină este la fel de sensibil precum provocarea orală, mai sigur şi rapid de realizat, standardul de aur este considerat testul de provocare orală, care reproduce expunerea naturală la această clasă de medicamente(2). Provocarea pe cale intranazală nu este la fel de sensibilă precum cea pe cale orală, însă faptul că este mai sigură şi rapidă îl face să fie o alternativă bună în caz de contraindicaţii prezente pentru celelalte două tipuri (figura 3). Indiferent de calea de administrare, aceste teste vor fi executate în cadru spitalicesc, sub supravegherea specialistului, atât pe perioada administrării dozelor, cât şi câteva ore după efectuarea testării (în cazul reacţiilor severe, până a doua zi)(2).
În cazul pacienţilor pediatrici, dozele de aspirină sau AINS se vor administra gradual, cu doza cumulativă ajustată vârstei şi greutăţii, conform ghidurilor ENDA(23) şi se indică măsurarea FEV1 atât la începerea testării, cât şi ulterior administrării dozelor(18).
Pentru a putea efectua testul de provocare, este necesar ca pacienţii care vor fi testaţi să fie stabili din punct de vedere clinic, iar FEV1 măsurat bazal să fie de minimum 70% din valoarea prezisă.
EAACI recomandă, atât pentru testul de provocare orală la aspirină, cât şi pentru terapia de desensibilizare la aspirină, un protocol modificat după A. White şi D.D. Stevenson, IACNA 2013 (tabelul 2), care presupune administrarea de doze gradual crescătoare la interval de două ore, timp de două zile consecutive, până la o cantitate totală de 350-600 mg de aspirină(2).
Atât în cazul pacienţilor adulţi, cât şi în cel al adolescenţilor cu vârsta mai mare de 12 ani(24) se poate recurge la iniţierea unei terapii cu un inhibitor de 5-lipooxigenază, cu o săptămână anterior testului de provocare, pentru prevenirea atacurilor severe de astm de pe parcursul desensibilizării(25). Zileuton şi montelukast îşi găsesc utilitatea ca strategie de pretratament, cu avantajul unui bun control al reacţiilor de tract respirator inferior, fără a inhiba complet simptomatologia de tract respirator superior(26,27).
Strategii terapeutice medicamentoase
Corticosteroizi
Administraţi pe cale orală, intranazală sau inhalatorie, corticosteroizii sunt folosiţi pentru ameliorarea tuturor simptomelor din N-ERD. Prima linie de tratament pentru rinosinuzita cronică (CRS) cu/fără polipoză nazală o reprezintă oricare din corticosteroizii disponibili(2), în special fluticazona propionat, dovedind un bun control al simptomatologiei nazale şi o îmbunătăţire a debitului maxim inspirator nazal, reuşind să prevină şi reacţiile acute nazale în cadrul testului de provocare la aspirină(28).
Combinaţiile de corticosteroizi inhalatori (CSI) şi beta2-agonişti cu durată lungă de acţiune (BADLA) recomandate în ghidurile GINA sunt eficiente pentru tratamentul astmului şi la pacienţii cu N-ERD(2). Cure scurte de corticosteroizi administraţi pe cale orală (maximum două-trei săptămâni) pot fi necesare când nu se poate obţine controlul astmului sever sau al RSC cu doze maximale de corticosteroizi inhalatori şi intranazali.
În cazul formelor severe de rinosinuzită, în ciuda terapiei inhalatorii sau orale adecvate cu corticosteroizi, se recomandă tratamentul chirurgical rinosinuzal în centre specializate de ORL(2), cu utilizarea terapiei intranazale şi a desensibilizării la aspirină postoperatoriu.
LTMDs – leukotriene-modifying drugs (antagonişti CysLTR1 şi inhibitori ai 5-lipooxigenazei)
LTMDs sunt folosite pe scară largă în tratamentul N-ERD, cu precădere pentru ameliorarea tabloului clinic de astm, prin acţiunea pe care o desfăşoară asupra principalului mecanism fiziopatologic implicat, hiperexpresia căii 5-lipoxigenazei. De asemenea, acestea au efect moderat în cazul polipozei nazale şi al simptomatologiei de rinosinuzită(2), fiind utile şi pe parcursul testului de provocare şi al desensibilizării la aspirină(25).
Zileuton, care are avantajul inhibiţiei 5-lipooxigenazei şi deci al inhibiţiei sintezei tuturor cisteinil-leucotrienelor responsabile, pare să aibă eficacitate superioară în comparaţie cu antileukotrienele privind controlul simptomelor de astm şi necesarul de terapie inhalatorie(26).
Dintre antileukotriene, montelukast a dovedit beneficii precum scăderea numărului de exacerbări ale astmului, reducerea necesarului de terapie inhalatorie de salvare, a trezirilor nocturne din cauza simptomatologiei de astm, dar şi a episoadelor din timpul zilei, chiar din prima zi de tratament(27), prin efectul său de antagonizare a CysLTR1.
Desensibilizarea la aspirină şi tratamentul cu aceasta
Adiţional terapiilor anterior descrise, se poate opta pentru desensibilizarea la aspirină (conform tabelului 2) şi utilizarea acesteia ca tratament pe termen lung postdesensibilizare, cu îmbunătăţirea evoluţiei astmului şi a RSC la pacienţii cu N-ERD(29,30).
Deşi mecanismul prin care se obţine un control mai eficient al simptomelor nu se cunoaşte cu exactitate, au fost evidenţiate scăderea producţiei de PGD2, LTE4 şi scăderea densităţii de receptori ai cisteinil‑leucotrienelor(31,32).
O parte din îngrijirea standard a pacientului diagnosticat cu N-ERD o reprezintă procedurile de rezecţie/reducere a polipilor nazali şi sinusurilor, urmate la trei-patru săptămâni postoperatoriu de desensibilizarea la aspirină(10). Pe baza indicaţiilor din figura 4, se continuă strategia de tratament cu administrarea pe termen lung de aspirină(2).
Lee et al. au propus iniţierea tratamentului cu aspirină la doze de 650 mg ,de două ori pe zi timp de şase luni, ulterior cu reducerea dozelor la 325 mg de două ori pe zi(33), dacă nu apar reacţii adverse importante şi greu de manageriat. Aceeaşi schemă de administrare a fost utilizată şi în cazul copiilor diagnosticaţi cu N-ERD(24).
Beneficiile acestei terapii au fost observate în special asupra simptomelor de RSC şi polipoză nazală, dar şi asupra necesarului de tratament medicamentos/chirurgical şi a simptomatologiei astmului (figura 5).
Reacţiile adverse care pot apărea în timpul tratamentului cu aspirină (epigastralgii, ulcer gastric, hemoragii sub forma, mai frecvent, a echimozelor, epistaxis, hemoragii de origine bronhială sau gastrointestinală(10)) pot determina întreruperea tratamentului. La pacienţii cu istoric de esofagită eozinofilică, poate apărea agravarea simptomatologiei gastrointestinale la iniţierea tratamentul cu aspirină(34). Pentru aceşti pacienţi există posibilitatea unei mai bune toleranţe a tratamentului cu aspirină prin utilizarea concomitentă a anticorpilor monoclonali.
De o importanţă deosebită în cazul pacienţilor pediatrici este sindromul Reye. Astfel, desensibilizarea şi tratamentul cu aspirină pot fi luate în considerare doar după excluderea unei infecţii virale şi, ideal, după vârsta de 14 ani(34). În acest sens, se pot efectua teste de provocare orală la alternative medicamentoase precum paracetamol, meloxicam sau nimesulid(17,18).
Terapii noi
Terapia cu anticorpi monoclonali câştigă din ce în ce mai multă popularitate în tratamentul bolii respiratorii exacerbate de AINS şi are ca ţintă inflamaţia de tip 2 descrisă în fiziopatologia afecţiunii.
Omalizumab este un anticorp monoclonal umanizat care fixează moleculele libere de IgE, prevenind astfel legarea acestora de receptorul de mare afinitate FcεRI de pe suprafaţa mastocitelor şi a bazofilelor. Acest tip de tratament biologic este utilizat în tratamentul astmului alergic la adulţi şi copii de la vârsta de 6 ani şi în tratamentul rinosinuzitei cronice cu polipoză nazală (RSCcPN) la adulţi. Hiyashi et al. observă, pe parcursul unui studiu prospectiv de cohortă, scăderea semnificativă a concentraţiei urinare a LTE4 şi a unui metabolit al PGD2, sub administrarea de omalizumab, după proceduri chirurgicale din sfera ORL la pacienţi cu N-ERD, împreună cu ameliorarea simptomatologiei de tract respirator superior şi inferior(35).
Mepolizumab, un anticorp monoclonal umanizat care leagă IL-5, este indicat în astmul eozinofilic sever la adulţi şi copii de la vârsta de 6 ani şi şi în rinosinuzita cronică cu polipoză nazală la adulţi. Gevaert et al. descrie reducerea semnificativă a scorului total de polipoză nazală şi un aspect îmbunătăţit pe tomografia computerizată după administrarea a doar două doze de 750 mg(36). Rezultate asemănătoare sunt observate prin scoruri endoscopice ale polipozei nazale şi de către Bachert et al. la 107 pacienţi cu RSCcPN care au primit şase doze de câte 750 mg de mepolizumab, la interval de patru săptămâni(37).
Un alt anticorp monoclonal umanizat şi cel mai recent studiat este dupilumab, antagonist al receptorului IL-4Ra, care determină inhibiţia IL-4 şi IL-13. Acesta este indicat în astmul sever însoţit de inflamaţie de tip 2, cu eozinofilie şi/sau cu fracţia de oxid nitric din aerul expirat crescută, slab controlat prin doze mari de corticosteroizi inhalatori cu alt medicament de întreţinere, la adulţi şi copii de la vârsta de 6 ani, şi în RSCcPN severă la adulţi, unde controlul nu este obţinut nici prin intervenţie chirurgicală, nici prin corticoterapie sistemică. Un studiu efectuat de Wenzel et al. a arătat scăderea semnificativă a exacerbărilor de astm, recăpătarea senzaţiei olfactive şi ameliorarea obstrucţiei nazale, ceea ce sugerează efecte importante asupra polipozei nazale, a astmului şi a inflamaţiei întregului tract respirator(38).
Bensko et al. au studiat o serie de şase cazuri de copii şi adolescenţi diagnosticaţi cu N-ERD care au primit dupilumab pe o durată de 12-36 de luni, adiţional tratamentului clasic cu LTMDs şi CSI/BADLA. În rândul pacienţilor au fost notate: creşterea valorii FEV1, îmbunătăţirea scorului ACT (Asthma Control Test), a testului SNOT-22 (Sino-Nasal Outcome Test), a chestionarului pentru miros şi gust şi a scorului de polipoză nazală(39).
Concluzii
Asocierea astm, rinosinuzită cronică cu polipoză nazală şi reacţie respiratorie indusă de AINS poate fi întâlnită la copii. Nu este de neglijat evaluarea exacerbărilor induse de administrarea de AINS la copiii cu astm, în special la cei cu astm necontrolat. Sunt necesare studii care să implice un număr mai mare de pacienţi pentru a determina frecvenţa hipersensibilităţii la antiinflamatoare nesteroidiene la copiii cu astm, pentru a stabili caracteristicile evolutive şi terapeutice ale acestei categorii de pacienţi.

(adaptat după Andrew A. White şi Donald D. Stevenson, 2018)(10)

Diagnosis and Management of NSAID-Exacerbated Respiratory Disease, 2018)

(după Andrew A. White şi Donald D. Stevenson, 2018)(10)


– Diagnosis and management of NSAID‑Exacerbated Respiratory Disease, 2018)(2)

– Diagnosis and Management of NSAID-Exacerbated Respiratory Disease, 2018)(2)

la aspirină, urmată de tratament cu aspirină(10)
Conflict de interese: niciunul declarat
Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.
Bibliografie
- Olze H, Lau S, Förster U. Samter’s triad and eicosanoid imbalance in children with recurrent nasal polyps. Pediatric Allergy and Immunology. 2012;23(5):500-500. doi:10.1111/j.1399-3038.2012.01288.x.
- Kowalski ML, Agache I, Bavbek S, et al. Diagnosis and management of NSAID‐Exacerbated Respiratory Disease (N‐ERD)—a EAACI position paper. Allergy. 2019;74(1):28-39. doi:10.1111/all.13599.
- Jenkins C, Costello J, Hodge L. Systematic review of prevalence of aspirin induced asthma and its implications for clinical practice. BMJ. 2004;328(7437):434. doi:10.1136/bmj.328.7437.434.
- Makowska JS, Burney P, Jarvis D, et al. Respiratory hypersensitivity reactions to NSAIDs in Europe: the global allergy and asthma network (GA2LEN) survey. Allergy. 2016;71(11):1603-1611. doi:10.1111/all.12941.
- Rajan JP, Wineinger NE, Stevenson DD, White AA. Prevalence of aspirin-exacerbated respiratory disease among asthmatic patients: A meta-analysis of the literature. Journal of Allergy and Clinical Immunology. 2015;135(3):676-681.e1. doi:10.1016/j.jaci.2014.08.020.
- Marquette CH, Saulnier F, Leroy O, et al. Long-term Prognosis of Near-Fatal Asthma: A 6-Year Follow-up Study of 145 Asthmatic Patients Who Underwent Mechanical Ventilation for a Near-fatal Attack of Asthma. American Review of Respiratory Disease. 1992;146(1):76-81. doi:10.1164/ajrccm/146.1.76.
- Berges-Gimeno MP, Simon RA, Stevenson DD. The natural history and clinical characteristics of aspirin-exacerbated respiratory disease. Annals of Allergy, Asthma & Immunology. 2002;89(5):474-478. doi:10.1016/S1081-1206(10)62084-4.
- Szczeklik A, Niżankowska E, Duplaga M, the Aiane Investigators on behalf of. Natural history of aspirin-induced asthma. European Respiratory Journal. 2000;16(3):432. doi:10.1034/j.1399-3003.2000.016003432.x.
- Cahill KN, Bensko JC, Boyce JA, Laidlaw TM. Prostaglandin D2: A dominant mediator of aspirin-exacerbated respiratory disease. Journal of Allergy and Clinical Immunology. 2015;135(1):245-252. doi:10.1016/j.jaci.2014.07.031.
- White AA, Stevenson DD. Aspirin-Exacerbated Respiratory Disease. New England Journal of Medicine. 2018;379(11):1060-1070. doi:10.1056/NEJMra1712125.
- Christie PE, Tagari P, Ford-Hutchinson AW, et al. Urinary Leukotriene E4 Concentrations Increase after Aspirin Challenge in Aspirin-sensitive Asthmatic Subjects. American Review of Respiratory Disease. 1991;143(5_pt_1):1025-1029. doi:10.1164/ajrccm/143.5_Pt_1.1025.
- Pérez-Novo CA, Watelet JB, Claeys C, Van Cauwenberge P, Bachert C. Prostaglandin, leukotriene, and lipoxin balance in chronic rhinosinusitis with and without nasal polyposis. Journal of Allergy and Clinical Immunology. 2005;115(6):1189-1196. doi:10.1016/j.jaci.2005.02.029.
- Hope AP, Woessner KA, Simon RA, Stevenson DD. Rational approach to aspirin dosing during oral challenges and desensitization of patients with aspirin-exacerbated respiratory disease. Journal of Allergy and Clinical Immunology. 2009;123(2):406-410. doi:10.1016/j.jaci.2008.09.048.
- Kim JE, Kountakis SE. The prevalence of Samter’s triad in patients undergoing functional endoscopic sinus surgery. Ear Nose Throat J. 2007;86(7):396-399..
- Makowska J, Lewandowska-Polak A, Kowalski ML. Hypersensitivity to Aspirin and other NSAIDs: Diagnostic Approach in Patients with Chronic Rhinosinusitis. Curr Allergy Asthma Rep. 2015;15(8):47. doi:10.1007/s11882-015-0552-y.
- Cavkaytar O, Arik Yilmaz E, Karaatmaca B, et al. Different Phenotypes of Non-Steroidal Anti-Inflammatory Drug Hypersensitivity during Childhood. Int Arch Allergy Immunol. 2015;167(3):211-221. doi:10.1159/000438992.
- Ertoy Karagol HI, Yilmaz O, Topal E, Ceylan A, Bakirtas A. Nonsteroidal anti-inflammatory drugs-exacerbated respiratory disease in adolescents. Int Forum Allergy Rhinol. 2015;5(5):392-398. doi:10.1002/alr.21494.
- Guvenir H, Dibek Misirlioglu E, Capanoglu M, et al. The Frequency of Nonsteroidal Anti-Inflammatory Drug Hypersensitivity in Children with Asthma. Int Arch Allergy Immunol. 2018;176(1):26-32. doi:10.1159/000487305.
- Gudziol V, Michel M, Sonnefeld C, Koschel D, Hummel T. Olfaction and sinonasal symptoms in patients with CRSwNP and AERD and without AERD: a cross-sectional and longitudinal study. European Archives of Oto-Rhino-Laryngology. 2017;274(3):1487-1493. doi:10.1007/s00405-016-4366-x.
- Kennedy JL, Stoner AN, Borish L. Aspirin-Exacerbated Respiratory Disease: Prevalence, Diagnosis, Treatment, and Considerations for the Future. Am J Rhinol Allergy. 2016;30(6):407-413. doi:10.2500/ajra.2016.30.4370.
- Cardet JC, White AA, Barrett NA, et al. Alcohol-induced Respiratory Symptoms Are Common in Patients With Aspirin Exacerbated Respiratory Disease. J Allergy Clin Immunol Pract. 2014;2(2):208-213.e2. doi:10.1016/j.jaip.2013.12.003.
- Rodríguez-Jiménez JC, Moreno-Paz FJ, Terán LM, Guaní-Guerra E. Aspirin exacerbated respiratory disease: Current topics and trends. Respir Med. 2018;135:62-75. doi:10.1016/j.rmed.2018.01.002.
- Kidon M, Blanca‐Lopez N, Gomes E, et al. EAACI/ENDA Position Paper: Diagnosis and management of hypersensitivity reactions to non‐steroidal anti‐inflammatory drugs (NSAIDs) in children and adolescents. Pediatric Allergy and Immunology. 2018;29(5):469-480. doi:10.1111/pai.12915.
- Tuttle KL, Schneider TR, Henrickson SE, et al. Aspirin-exacerbated respiratory disease: not always “adult-onset.” J Allergy Clin Immunol Pract. 2016;4(4):756-758. doi:10.1016/j.jaip.2016.05.016.
- White A, Ludington E, Mehra P, Stevenson DD, Simon RA. Effect of leukotriene modifier drugs on the safety of oral aspirin challenges. Annals of Allergy, Asthma & Immunology. 2006;97(5):688-693. doi:10.1016/S1081-1206(10)61101-5.
- Dahlén B, Nizankowska E, Szczeklik A, et al. Benefits from Adding the 5-Lipoxygenase Inhibitor Zileuton to Conventional Therapy in Aspirin-intolerant Asthmatics. Am J Respir Crit Care Med. 1998;157(4):1187-1194. doi:10.1164/ajrccm.157.4.9707089.
- Dahlén Se, Malmström K, Nizankowska E, et al. Improvement of Aspirin-Intolerant Asthma by Montelukast, a Leukotriene Antagonist. Am J Respir Crit Care Med. 2002;165(1):9-14. doi:10.1164/ajrccm.165.1.2010080.
- Mastalerz L, Milewski M, Duplaga M, Nizankowska E, Szczeklik A. Intranasal fluticasone propionate for chronic eosinophilic rhinitis in patients with aspirin-induced asthma. Allergy. 1997;52(9):895-900. doi:10.1111/j.1398-9995.1997.tb01248.x.
- White AA, Stevenson DD. Aspirin Desensitization in Aspirin-Exacerbated Respiratory Disease. Immunol Allergy Clin North Am. 2013;33(2):211-222. doi:10.1016/j.iac.2012.10.013.
- Kowalski ML, Wardzyńska A, Makowska JS. Clinical Trials of Aspirin Treatment After Desensitization in Aspirin-Exacerbated Respiratory Disease. Immunol Allergy Clin North Am. 2016;36(4):705-717. doi:10.1016/j.iac.2016.06.007.
- Li K, Lee A, Abuzeid W. Aspirin Exacerbated Respiratory Disease: Epidemiology, Pathophysiology, and Management. Medical Sciences. 2019;7(3):45. doi:10.3390/medsci7030045.
- Bobolea I, Del Pozo V, Sanz V, et al. Aspirin desensitization in aspirin-exacerbated respiratory disease: New insights into the molecular mechanisms. Respir Med. 2018;143:39-41. doi:10.1016/j.rmed.2018.08.009.
- Lee JY, Simon RA, Stevenson DD. Selection of aspirin dosages for aspirin desensitization treatment in patients with aspirin-exacerbated respiratory disease. Journal of Allergy and Clinical Immunology. 2007;119(1):157-164. doi:10.1016/j.jaci.2006.09.011.
- Stevens WW, Jerschow E, Baptist AP, et al. The role of aspirin desensitization followed by oral aspirin therapy in managing patients with aspirin-exacerbated respiratory disease: A Work Group Report from the Rhinitis, Rhinosinusitis and Ocular Allergy Committee of the American Academy of Allergy, Asthma & Immunology. Journal of Allergy and Clinical Immunology. 2021;147(3):827-844. doi:10.1016/j.jaci.2020.10.043.
- Hayashi H, Mitsui C, Nakatani E, et al. Omalizumab reduces cysteinyl leukotriene and 9α,11β-prostaglandin F2 overproduction in aspirin-exacerbated respiratory disease. Journal of Allergy and Clinical Immunology. 2016;137(5):1585-1587.e4. doi:10.1016/j.jaci.2015.09.034.
- Gevaert P, Van Bruaene N, Cattaert T, et al. Mepolizumab, a humanized anti–IL-5 mAb, as a treatment option for severe nasal polyposis. Journal of Allergy and Clinical Immunology. 2011;128(5):989-995.e8. doi:10.1016/j.jaci.2011.07.056.
- Bachert C, Sousa AR, Lund VJ, et al. Reduced need for surgery in severe nasal polyposis with mepolizumab: Randomized trial. Journal of Allergy and Clinical Immunology. 2017;140(4):1024-1031.e14. doi:10.1016/j.jaci.2017.05.044.
- Bachert C, Mannent L, Naclerio RM, et al. Effect of Subcutaneous Dupilumab on Nasal Polyp Burden in Patients With Chronic Sinusitis and Nasal Polyposis. JAMA. 2016;315(5):469. doi:10.1001/jama.2015.19330.
- Bensko JC, McGill A, Palumbo M, Cahill KN, Laidlaw TM. Pediatric-onset aspirin-exacerbated respiratory disease: Clinical characteristics, prevalence, and response to dupilumab. J Allergy Clin Immunol Pract. 2022;10(9):2466-2468. doi:10.1016/j.jaip.2022.05.016.