Alergiile într-o lume în schimbare

Allergies in a Changing World

Bucureşti, 2–4 iunie 2022 – Eveniment hibrid

Prof. dr. Carmen Panaitescu – UMF „Victor Babeş”, Timişoara,
preşedintele conferinţei

Prof. dr. Ioana Agache – Universitatea Transilvania, Braşov

Prof. dr. Marek Jutel – Wrocław Medical University, Wrocław, Polonia

Prof. dr. Oscar Palomares – Complutense University, Madrid, Spania

Prof. dr Mo Shamji – Imperial College NIHR Biomedical Research Centre, Londra, Marea Britanie

Prof. Dr. Zeynep Tamay - Istanbul University, Istanbul,Turcia

Prof. dr. Rudolf Valenta – Medical University of Vienna, Viena, Austria

Prof. dr. Diana Deleanu – UMF „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca

Conf. dr. Roxana Bumbăcea – UMF „Carol Davila”, Bucureşti

Conf. dr. Florin-Dan Popescu – UMF „Carol Davila”, Bucureşti

Conf. dr. Corina Bocşan – UMF „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca

Conf. dr. Adriana Muntean – UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca

Conf. dr. Corina Ureche – UMFST „George Emil Palade”, Târgu-Mureş

Conf. dr. Poliana Leru – UMF „Carol Davila”, Bucureşti

Ş.l. dr. Camelia Berghea – UMF „Carol Davila”, Bucureşti

Ş.l. dr. Nadia Gherman‑Oniţiu – UMF „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca

Ş.l. Laura Haidar – UMF „Victor Babeş”, Timişoara

Dr. Noemi Bara – Centrul de Expertiză de Angioedem Ereditar Târgu-Mureş

Dr. Valentin Iovin – Timişoara


Probleme de diagnostic şi management în dermatita atopică

Denisa-Gabriela Andrei, Simona Lupşă, Raluca Andreea Pricop, Viorica Zamfir, Elena Danteş

1. Universitatea „Ovidius”, Constanţa – Şcoala Doctorală de Medicină
2. Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Constanţa
3. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” – Secţia de Dermatologie, Constanţa, România

 

Introducere. Leziunile cutanate pot pune probleme în stabilirea unui diagnostic corect, prin prisma faptului că pot avea caractere asemănătoare.

Prezentare de caz. În primăvara anului curent, se prezintă în departamentul nostru un pacient în vârstă de 55 ani, fumător, cu teren atopic (praf), fără expunere la noxe respiratorii, cu istoric personal de eczemă cronică recidivantă, rinită alergică, astm bronşic, hipertensiune arterială, accident vascular cerebral sechelar, infarct miocardic vechi şi dislipidemie cu tratament de fond în ambulatoriu. Acuzele pacientului: erupţie cutanată sub formă de plăci şi placarde eritemato-scuamoase, unele cu tendinţa la exsudaţie, intens pruriginoase, diseminate la nivelul trunchiului, pe zona de flexie a braţului stâng, abdomen, palme, feţele anterioare şi posterioare ale membrelor inferioare, cu lichenificare şi îngroşare a tegumentului la nivelul areolei mamare stângi. Debutul leziunilor: în urmă cu 20 de ani, remise sub tratament pe perioade lungi, dar cu exacerbări sezoniere (primăvara şi toamna). În ultimul an, puseurile au apărut la intervale mai scurte de timp şi s-au remis după tratament corticoid local şi sistemic. Probele biologice evidenţiază sindrom inflamator şi un nivel al imunoglobulinelor E de 4768 U/ml. Se practică biopsie de la nivelul unei plăci eritemato-scuamoase, iar rezultatul histopatologic evidenţiază leziuni de eczemă psoriaziformă. Testele cutanate alergice evidenţiază doar sensibilitate la praful de casă.

Discuţie. Contextul clinic conduce cazul spre diagnosticul de dermatită atopică, în final.

Concluzii. Deşi corticoterapia este tratamentul de bază, iar simptomatologia se remite, trebuie acordată mai multă atenţie diagnosticului diferenţial, pentru un management corect al afecţiunilor dermatologice.

Cuvinte‑cheie: dermatită atopică, eczemă psoriaziformă, reactivitate IgE, diagnostic diferenţial


Diagnostic and management issues in atopic dermatitis

 

Introduction. Skin lesions can cause problems in establishing a correct diagnosis, due to the fact that they may have similar characteristics.

Case report. In the spring of this year, in our department, a 55-year-old patient, smoker, with atopic terrain (dust), with no exposure to respiratory toxins, with a personal history of recurrent chronic eczema, allergic rhinitis, asthma, hypertension, sequelae stroke, old myocardial infarction, dyslipidemia with outpatient background treatment, presented the following condition: rash in the form of erythematous-scaly plaques and plaques, some with a tendency to exudate, intensely itchy, disseminated at the trunk, flexion area of the left arm, abdomen, palms, anterior and posterior faces of the lower limbs, with lichenification and thickening of the skin in the left mammary areola. The onset of lesions was 20 years ago, remitted under treatment for long periods, but with seasonal exacerbations (spring and autumn). In the last year, the outbreaks appeared in a shorter period and recovered after local and systemic corticosteroid treatment. Biological evidence shows inflammatory syndrome and an immunoglobulin E level of 4768 U/ml. A biopsy was performed on an erythematous-squamous plaque and the histopathological result revealed lesions of psoriatic eczema. Allergic skin tests showed only sensitivity to house dust.

Discussion. The clinical context leads to the diagnosis of atopic dermatitis.

Conclusions. Although corticosteroid therapy is the basic treatment and the symptoms are remitted, more attention should be paid to the differential diagnosis, for the correct management of dermatological diseases.

Keywords: atopic dermatitis, psoriatic eczema, IgE reactivity, differential diagnosis


Dermatita de contact alergică indusă de produsele cosmetice

Sandra‑Cristina Munthiu

CMI Alergologie Dr. Sandra C. Munthiu, Sibiu

 

Dermatita de contact alergică este o afecţiune cutanată inflamatorie care debutează prin sensibilizarea cu un alergen/haptenă cu greutate moleculară mică. Aceasta este prezentată de celulele dendritice dermale (DC) celulelor T într-un ganglion limfatic de drenaj proximal. Se crede că DC implicate în recunoaşterea şi patogeneza haptenelor sunt celule Langerhans/DC mieloide, care produc interleukina (IL) 1b. Faza de sensibilizare are ca rezultat producerea de celule T efectoare, care în a doua fază, faza de elicitare, produc dermatită, aceasta dezvoltându-se la aproximativ 72 de ore după reexpunerea la alergenul incriminat.

Deoarece pandemia de COVID-19 a contribuit semnificativ la cererea şi oferta crescută de produse cosmetice, utilizarea mai multor produse cosmetice a devenit o tendinţă larg răspândită, odată cu apariţia „influencerilor” care promovează utilizarea mai multor produse de curăţare, precum şi curăţarea dublă sau rutine de îngrijire a pielii în 10 paşi, rezultând astfel o expunere crescută la agenţi sensibilizanţi. Aceste rutine modifică microbiomul pielii şi pot duce la alterarea barierei cutanate, permiţând pătrunderea alergenelor. Actualmente există tendinţa de a utiliza produse  „naturale” din cauza temerilor de toxicitate chimică, ceea ce a dus la apariţia de noi alergene, precum uleiurile esenţiale şi glucozidele. În produsele de îngrijire personală şi cosmetice se adaugă conservanţi (de exemplu, izotiazolinone, parabeni, formaldehidă), parfumuri (de exemplu, eugenol, citronelol, cumarină), propilenglicol, lanolină, agenţi tensioactivi (cocoamidopropil betaină, glucozide). Chiar şi produsele destinate celor cu dermatită atopică pot conţine alergene sensibilizante, cum ar fi parfumuri/cocoamidopropil betaină, care afectează pielea atopică. Se recomandă testarea epicutanată cu produsele personale ale pacientului, precum şi cu seria standardizată pentru elucidarea diagnosticului.

Cuvinte-cheie: dermatită de contact alergică, produse cosmetice, test patch


Allergic contact dermatitis caused by cosmetic products

 

Allergic contact dermatitis is an inflammatory skin disease that begins with sensitization with a low-molecular-weight allergen or hapten, which is presented by dermal dendritic cells (DCs) to T cells in a proximal draining lymph node. The dendritic cells involved in hapten recognition and pathogenesis are thought to be the Langerhans cells, or myeloid DCs, which produce interleukin 1b (IL-1b). The sensitization phase results in the production of effector T cells, which in the second phase, the elicitation phase, produce dermatitis, that develops approximately 72 hours after the reexposure to the offending allergen. The COVID-19 pandemic has brought an increased online demand and purchase of cosmetic products. The use of multiple cosmetic products has become a widespread trend, with the advent of “influencers” promoting the use of multiple cleansers and products, such as double-cleansing and 10-step skincare routines, which resulted in an increased exposure to sensitizers. These routines alter the skin microbiome and may lead to the breakdown of the superficial layers of the skin, increasing allergen penetration. Also, a trend toward the use of “natural” products due to fear of chemical toxicity has resulted in the emergence of new allergens, such as essential oils and glucosides. Preservatives (ex.: isothiazolinones, parabens, formaldehyde), fragrances (ex.: eugenol, citronellol, coumarin), propylene glycol, lanolin, surfactants (cocoamidopropyl betaine, glucosides) are added to personal care products and cosmetics. Even the products marketed for children with atopic dermatitis may contain allergens, such as fragrances, plants and cocoamidopropyl betaine, which affect atopic skin. Patch testing with patient’s suspected personal products along with standardized series is recommended.

Keywords: allergic contact dermatitis, cosmetic products, patch testing


Allergic contact dermatitis caused by cosmetic products

 

Allergic contact dermatitis is an inflammatory skin disease that begins with sensitization with a low-molecular-weight allergen or hapten, which is presented by dermal dendritic cells (DCs) to T cells in a proximal draining lymph node. The dendritic cells involved in hapten recognition and pathogenesis are thought to be the Langerhans cells, or myeloid DCs, which produce interleukin 1b (IL-1b). The sensitization phase results in the production of effector T cells, which in the second phase, the elicitation phase, produce dermatitis, that develops approximately 72 hours after the reexposure to the offending allergen. The COVID-19 pandemic has brought an increased online demand and purchase of cosmetic products. The use of multiple cosmetic products has become a widespread trend, with the advent of “influencers” promoting the use of multiple cleansers and products, such as double-cleansing and 10-step skincare routines, which resulted in an increased exposure to sensitizers. These routines alter the skin microbiome and may lead to the breakdown of the superficial layers of the skin, increasing allergen penetration. Also, a trend toward the use of “natural” products due to fear of chemical toxicity has resulted in the emergence of new allergens, such as essential oils and glucosides. Preservatives (ex.: isothiazolinones, parabens, formaldehyde), fragrances (ex.: eugenol, citronellol, coumarin), propylene glycol, lanolin, surfactants (cocoamidopropyl betaine, glucosides) are added to personal care products and cosmetics. Even the products marketed for children with atopic dermatitis may contain allergens, such as fragrances, plants and cocoamidopropyl betaine, which affect atopic skin. Patch testing with patient’s suspected personal products along with standardized series is recommended.

Keywords: allergic contact dermatitis, cosmetic products, patch testing


Bullous delayed pressure urticaria: positive diagnostic problems

 

Introduction. Bullous delayed pressure urticaria (DPU) is a rare condition. It may coexist with chronic spontaneous urticaria and may have a major impact on the patient’s quality of life. Given the lack of bullous lesions in the classic presentation of urticaria, this clinical aspect raises problems of differential diagnosis, mainly with allergic contact dermatitis (ACD).

Case presentation. We present the case of a 46-year-old patient, with symptoms compatible with chronic pressure urticaria receiving for two years H1 antihistaminic treatment as needed. He reported three episodes characterized by the appearance of bullous lesions with serous and serosanguineous content on top of the urticarial plaques. The lesions were located on the right wrist, left foot and on the thighs (pressure areas), healing slowly (with residual hyperpigmentation) under treatment with systemic corticosteroids and H1 antihistamines. Patch testing with the European Standard Kit Chemotechnique S-1000 showed sensitization to perfumes II (mixture) and hydroxy-isohexyl-3-cyclohexene carboxaldehyde. The pathological examination revealed an appearance of leukocytoclastic vasculitis with bullous lesions. The patient also experienced an episode of bullous DPU located on the lower limbs while avoiding exposure to sensitizing allergens and receiving quadruple doses of H1 antihistamines.

Discussion. Delayed pressure urticaria (DPU) is a rare form of chronic urticaria. The appearance of bullous lesions in the DPU indicates the severity of the disease and imposes the differential diagnosis with ACD or other bullous diseases. The peculiarity of the case is represented by the coexistence of contact sensitization to allergens difficult to avoid and UPT. So far, seven cases have been reported, all being males patients.

Keywords: bullous lesions, bullous pressure urticaria


Sindromul Gleich – ce ştim până acum

Maria Moroianu-Brînzei1, Cătălina Cernat1, Rama Boustani1, Mihaela-Ruxandra Udrea1, Otilia-Luminiţa Manolache1, Selda Ali1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea1,2

1. Compartimentul de Alergologie şi Imunologie Clinică, Spitalul de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, Bucureşti

2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti

 

Introducere. Angioedemul episodic însoţit de hiper­eozinofilie, cunoscut şi sub denumirea de sindrom Gleich, este o afecţiune rar întâlnită, caracterizată prin episoade recurente de angioedem, urticarie şi eozinofilie. Poate asocia simptome precum febra şi creşterea în greutate. Simptomatologia apare la intervale regulate de timp şi se remite spontan.

Metodă. Am analizat literatura de specialitate folosind o bază de date medicală online (PubMed), utilizând cuvintele-cheie: „Gleich's syndrome” (sindromul Gleich) şi „episodic angioedema with eosinophilia” (angioedem episodic cu hipereozinofilie).

Rezultate. Am identificat 34 de articole publicate până în decembrie 2021, cu un total de 88 de cazuri. Simptomele clinice cel mai frecvent întâlnite la cazurile publicate sunt angioedemul recurent şi hipereozinofilia. 27 de pacienţi au dezvoltat şi urticarie în timpul episoadelor de angioedem. 23 de pacienţi au avut antecedente de atopie (rinită alergică, conjunctivită alergică, istoric de hipersensibilitate alimentară sau medicamentoasă), iar şapte pacienţi aveau astm drept comorbiditate. Toţi pacienţii care au primit tratament de primă linie cu corticosteroizi orali au prezentat evoluţie favorabilă, cu excepţia a doi pacienţi care au necesitat terapie biologică cu omalizumab, respectiv mepolizumab.

Concluzii. Sindromul Gleich, cunoscut şi ca angioedem episodic cu hipereozinofilie, este o entitate benignă, diferită de angioedemul ereditar sau dobândit şi de sindromul hipereozinofilic primar. Perioadele de activitate ale bolii se pot remite spontan, iar afecţiunea este ţinută sub control prin administrarea de corticosteroizi orali în majoritatea cazurilor. Cazurile refractare la terapia cu corticosteroizi au fost tratate cu succes prin suplimentarea cu terapie biologică. Definirea unui set de criterii de diagnostic al afecţiunii este necesară pentru recunoaşterea cazurilor de sindrom Gleich.

Cuvinte-cheie: angioedem, hipereozinofilie, sindrom Gleich


Gleich syndrome: what we know so far

 

Background. Gleich syndrome, also known as episodic angioedema with hypereosinophilia, is a rare disease characterized by recurrent episodes of angioedema, urticaria and eosinophilia. It may also be accompanied by fever and weight gain. The symptomatology appears at regular time intervals and resolves spontaneously.

Materials and method. We conducted a systematic search of the literature in an online medical database (PubMed) using “Gleich syndrome” and “episodic angioedema with eosinophilia” as keywords.

Results. We identified 34 articles published until December 2021, with a total of  88 cases. Throughout these cases, recurrent angioedema and hypereosino­philia were the most commonly reported clinical manifestations. Twenty-seven patients developed urticaria during angioedema episodes. Twenty-three patients had a history of atopy (allergic rhinitis, allergic conjunctivitis, drug hypersensitivity or food allergy), and seven patients had concurrent asthma. All patients who received first-line treatment with oral corticosteroids showed a favorable outcome, except for two patients who needed biological therapy with omalizumab and mepolizumab, respectively.

Conclusions. Gleich syndrome defined by episodic angioedema with hypereosinophilia is a benign entity, different from hereditary or acquired angioedema and primary hypereosinophilic syndrome. The activity periods of the disease can remit spontaneously and the condition is kept under control by the administration of oral corticosteroids in most cases. Cases refractory to corticosteroid therapy have been successfully treated by adding the biologic therapy. Defining a set of criteria for diagnosing the disease is necessary for the recognition of Gleich syndrome’s cases.

Keywords: angioedema, hypereosinophilia, Gleich syndrome


Reacţie de hipersensibilitate IgE-mediată indusă de gadobutrol

Alice Florentina Şerban1, Maria Lucia Apostol1, Cristian Budică1, Selda Ali1,2, Roxana Silvia Bumbacea1,2

 1. Compartimentul de Alergologie şi Imunologie Clinică, Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, Bucureşti

 2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti

 

Introducere. Substanţele de contrast paramagnetice care conţin gadoliniu sunt utilizate frecvent în investigaţiile imagistice prin rezonanţă magnetică (IRM) pentru a creşte sensibilitatea diagnostică şi sunt considerate stabile şi sigure. Reacţiile de hipersensibilitate induse de acest tip de substanţe sunt rare, fiind raportate câteva cazuri bine documentate în literatură. Mecanismele de apariţie a acestor reacţii nu sunt complet elucidate.

Prezentare de caz. Prezentăm cazul unui pacient de 45 de ani, diagnosticat cu astrocitom fibrilar, a cărui monitorizare a necesitat efectuarea anuală, pe o perioadă de şase ani, de investigaţii de tip IRM, cu substanţă de contrast paramagnetică. Pentru cele mai multe dintre acestea s-a utilizat acidul gadoteric, care a fost bine tolerat. Pacientul relatează două episoade de urticarie cu localizare la nivelul feţei şi parestezii gingivale, la distanţă de aproximativ un an, debutate la cinci minute după administrarea de gadobutrol. Anterior celui de-al doilea episod, pacientul primise premedicaţie cu corticoterapie şi antihistaminic H1.

Am efectuat evaluarea alergologică la două luni după al doilea episod. Testele cutanate prick la gadobutrol şi acid gadoteric în concentraţie nativă au fost negative. Testul cutanat intradermic pentru gadobutrol în concentraţie de 1:100 (0,01 mmol/ml) a avut caractere de pozitivitate, confirmând mecanismul IgE-mediat al reacţiei. Testarea cutanată intradermică pentru acidul gadoteric a fost negativă. S-a contraindicat administrarea gadobutrolului. Pacientul a primit indicaţia de utilizare a acidului gadoteric fără premedicaţie. La două săptămâni de la testare, pacientul a efectuat cu succes investigaţia de tip IRM folosind ca substanţă de contrast paramagnetică acidul gadoteric, fără apariţia de reacţii de hipersensibilitate.

Concluzii. Testarea cutanată intradermică pozitivă la gadobutrol a identificat mecanismul IgE-mediat al reacţiei; testarea cutanată negativă la acid gadoteric a permis identificarea unei alternative sigure. Cazul prezentat susţine importanţa evaluării alergologice a reacţiilor induse de substanţe de contrast paramagnetice prin teste cutanate. În cazul unei reacţii de hipersensibilitate induse de o substanţă de contrast paramagnetică, atât recunoaşterea tipului de reacţie, cât şi testarea cutanată sunt necesare pentru a evalua mecanismul imunologic şi a găsi o alternativă sigură.

Cuvinte-cheie: substanţe de contrast paramagnetice, gadoliniu, gadobutrol, acid gadoteric, reacţie de hipersensibilitate


Gadobutrol-induced IgE-mediated hypersensitivity reaction – case report

 

Background. Gadolinium-based contrast agents (GBCA) are frequently used in magnetic resonance imaging (MRI) investigations to increase the diagnostic rate and are considered to be stable and safe. Hypersensitivity reactions due to exposure to this kind of substances are rare, with only a few well-documented cases. The mechanisms of these reactions are not fully understood.

Case description. We report the case of a 45-year-old patient, diagnosed with fibrillar astrocytoma, whose monitoring required annual MRI scans for a period of six years, using GBCA. Gadoteric acid was used for most of these investigations and was well tolerated. The patient described two episodes consisting of facial urticaria and gingival paresthesia, one year apart, with an onset 5 minutes after the administration of gadobutrol. Prior to the second episode, the patient had received premedication with corticosteroids and H1 antihistamine. We initiated an allergy work-up two months after the second episode. Skin prick tests to gadobutrol and gadoteric acid, undiluted concentration, were negative. The intradermal skin test to gadobutrol at a concentration of 1:100 (0.01 mmol/ml) was positive, confirming the IgE-mediated mechanism of the reaction. The intradermal skin test for gadoteric acid was negative. The use of gadobutrol was contraindicated. Gadoteric acid was recommended as an alternative GBCA, without premedication. Two weeks after the work-up, the patient successfully underwent the MRI investigation using gadoteric acid as a paramagnetic contrast media, without the appearance of hypersensitivity reactions.

Conclusions. The positive intradermal skin test to gadobutrol identified the IgE-mediated mechanism of the reaction, while the negative skin tests to gadoteric acid have identified a safe alternative. The present case highlights the importance of allergologic evaluation of gadolinium-based contrast agents induced reactions using skin tests. In the case of a GBCA-induced hypersensitivity reaction, both reaction type recognition and skin testing are required in order to assess the immune mechanism and find a safe alternative.

Keywords: gadolinium-based contrast agents, gadobutrol, gadoteric acid, hypersensitivity reaction


Un protocol de desensibilizare bine tolerat la un pacient cu istoric de reacţii de hipersensibilitate la preparatele orale cu fier

Denisa‑Mihaela Nedelcu1, Cristian Budică1, Maria‑Lucia Apostol1, Ella Spring Vexler1, Selda Ali1,2, Roxana‑Silvia Bumbăcea1,2

1. Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”, Bucureşti

2. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti

 

Introducere. Reacţiile de hipersensibilitate la sărurile de fier sunt rar raportate, dar pot reprezenta o mare problemă la pacienţii la care administrarea fierului este absolut necesară. Preparatele de fier sunt utilizate pe scară largă pentru tratamentul anemiei, care este frecvent întâlnită la pacienţii cu boală cronică renală. Când aceşti pacienţi au reacţii de hipersensibilitate induse de preparatele cu fier, următorul pas ar trebui să fie un protocol de desensibilizare.

Prezentare de caz. Prezentăm cazul unui pacient atopic în vârstă de 42 de ani cunoscut cu boală cronică renală în stadiul V, hemodializat de doi ani, cu anemie secundară. Pacientul a prezentat urticarie generalizată însoţită de angioedem (lingual, glotic, periorbital bilateral), cu debut la 20-30 de minute după administrarea p.o. a două preparate cu fier. Având în vedere istoricul pacientului, necesitatea administrării preparatelor cu fier pentru ameliorarea anemiei în vederea efectuării hemodializei, am efectuat un protocol de desensibilizare la fier i.v. Am efectuat un protocol în şapte paşi, cu creşterea progresivă a dozelor. Am repetat acelaşi protocol două zile consecutive, administrând un total de 400 mg de fier, care a fost bine tolerat de către pacient.

Concluzii. La pacienţii diagnosticaţi cu anemie feriprivă şi istoric de reacţii de hipersensibilitate la preparatele cu fier, inducerea toleranţei printr-un protocol de desensibilizare este singura opţiune. Protocolul prezentat poate fi o opţiune promiţătoare. Cu toate acestea, el va trebui aplicat de fiecare dată când va fi necesară administrarea sărurilor de fier.

Cuvinte-cheie: insuficienţă renală cronică, anemie, fier, angioedem


A successful desensitization protocol for hypersensitivity reactions to iron preparations

 

Background. Hypersensitivity reactions to iron salts are rarely reported, but can pose a great problem in patients in which iron administrations is mandatory. Iron preparations are widely used to improve iron deficiency anemia, which is frequent in chronic renal failure patients. When hypersensitivity reactions to iron occur in such patients, a desensitization protocol should be the next step taken into consideration.

Case report. We present the case of a 42-year-old atopic patient with stage V chronic renal failure, undergoing hemodialysis for two years, with secondary anemia. The patient reported immediate hypersensitivity reactions with onset in 20-30 minutes after the administration of two oral iron-containing salts: generalized urticaria accompanied by angioedema (lingual, glottic, bilateral periocular angio­edema). Given the patient’s history, the need of administering iron salts to improve anemia in order to perform hemodialysis, we carried out an intravenous iron desensitization protocol. We performed a seven-step protocol for two consecutive days, with a total of 400 mg of iron, which was well tolerated by the patient.

Conclusions. When iron administration is the only therapeutic alternative in patients with iron deficiency anemia who cannot tolerate iron due to hypersensitivity reactions, a desensitization protocol to iron can help allow future administration. Although the reaction is not an IgE-mediated one, the desensitization protocol can help induce tolerance in such patients.

Keywords: chronic renal failure, anemia, iron, angioedema


Angioedem alergic prin mecanism de monosensibilizare alimentară

Corina Ureche

Clinica Medicală I, Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie „George Emil Palade”, Târgu-Mureş

 

Introducere. Angioedemul este caracterizat de edem localizat la nivelul dermului, al ţesutului subcutanat sau al mucoaselor. Cel mai frecvent afectate zone sunt limba, buzele, faţa şi gâtul, însă extremităţile, organele genitale şi viscerele pot fi de asemenea afectate. Angioedemul se remite în aproximativ 24 de ore fără a afecta tegumentul. Mecanismul de acţiune este cauzat de mediatori chimici precum histamina sau bradikinina, care cresc permeabilitatea capilară, ducând la extravazarea plasmei. Episoadele severe pot provoca insuficienţă respiratorie acută. Angioedemul poate fi de cauză alergică sau nonalergică, incidenţa acestuia fiind de 15-20%(1,2,3).

Prezentare de caz. Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 47 de ani, cunoscută cu episoade sporadice de urticarie acută. În aprilie 2022, după ingestia unui supliment alimentar cu fosfolipide esenţiale, aceasta relatează apariţia angioedemului la nivelul buzei superioare, ulterior pacienta mai experimentând un episod de angioedem al buzelor postalimentar. Paraclinic s-au evidenţiat niveluri de IgE serice totale crescute (244 UI/ml), iar conform panelului mixt de alergeni, monosensibilizare la soia clasa 5. Pe baza examenului clinic şi a probelor paraclinice, am stabilit diagnosticul de angioedem alergic prin monosensibilizare la soia. Se recomandă evitarea cu stricteţe a produselor care conţin soia, tratament cu corticosteroizi, antihistaminice la nevoie sau adrenalină în cazul reacţiei severe.

Concluzii. Primul episod de angioedem a apărut în urma consumului suplimentului alimentar cu fosfolipide esenţiale extrase din soia. Contaminarea cu soia este frecventă, iar leziunile urticariene apărute anterior, precum şi al doilea episod de angioedem se datorează contaminărilor.

Bibliografie

Kulthanan K, Jiamton S, Boochangkool K, Jongjarearnprasert K. Angioedema: clinical and etiological aspects. Clin Dev Immunol. 2007;2007:26438. doi: 10.1155/2007/26438. PMID: 18317527; PMCID: PMC2246030.

Bas M, Hoffmann TK, Kojda G. Evaluation and management of angioedema of the head and neck. Curr Opin Otolaryngol Head Neck Surg. 2006;14(3):170-175.

Lewis LM. Angioedema: etiology, pathophysiology, current and emerging therapies.
J Emerg Med. 2013;45(5):789-796.

Cuvinte-cheie: angioedem alergic, monosensibilizare la boabe de soia


Allergic angioedema caused by food monosensitization

 

Introduction. Angioedema (AE) is characterized by nonpitting edema of the dermis and subcutaneous layers. Most common sites are the tongue, lips, face and throat; however, swelling appears in the extremities, genitalia and viscera. It normally disappears in approximately 24 hours. AE is a consequence of local increase in capillary permeability causing local plasma extravasation in response to mediators like histamine or bradykinin. Life-threatening airway swelling can also occur. AE may be allergic or nonallergic. The incidence of AE is approximately 15-20%(1,2,3).

Case description. We present the case of a 47-year-old woman known with sporadic acute urticarial lesions. In April 2022, after ingesting a food supplement with essential phospholipids, she claimed an angioedema episode involving the upper lip, after that she had another minor lip angioedema episode after food ingestion. In order to establish the etiology of the angioedema, we performed total IgE level (244 UI/ml) and a mixed allergen panel which revealed that the patient had grade 5 sensitization to soy. Based on the clinical and paraclinical examinations, we established the diagnosis of allergic angioedema due to monosensitization to soy. We recommend strict avoidance of soy/soy contaminated foods and, in case of an allergic reaction, antihistamines, corticotherapy or adrenaline for severe reactions.

Conclusions. The first angioedema episode was caused by the food supplement with essential phospholipids which were extracted from soy. Soy contamination is very frequent, and the urticarial lesions as well as the second angioedema episode were a consequence of it.

References

Kulthanan K, Jiamton S, Boochangkool K, Jongjarearnprasert K. Angioedema: clinical and etiological aspects. Clin Dev Immunol. 2007;2007:26438. doi: 10.1155/2007/26438. PMID: 18317527; PMCID: PMC2246030.

Bas M, Hoffmann TK, Kojda G. Evaluation and management of angioedema of the head and neck. Curr Opin Otolaryngol Head Neck Surg. 2006;14(3):170-175.

Lewis LM. Angioedema: etiology, pathophysiology, current and emerging therapies.
J Emerg Med. 2013;45(5):789-796.

Keywords: allergic angioedema, monosensitization to soy


Relevanţa clinică a panalergenelor din polenul de ambrozia
în diagnosticul alergiei

Lauriana-Eunice Zbîrcea1,2, Maria-Roxana Buzan1,2, Manuela Grijincu1,2, Virgil Păunescu1,2, Carmen Panaitescu1,2, Kuan-Wei Chen2

1. Departamentul III Ştiinţe Funcţionale, Disciplina Fiziologie, Centrul de Imunofiziologie şi Biotehnologii, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara, România

2. Centrul OncoGen, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brînzeu”, Timişoara

 

Introducere. Panalergenele sunt proteine cu rol important în alergii din cauza potenţialelor reacţii de reactivitate încrucişată şi reprezintă markeri de severitate a alergiilor. Până în prezent au fost descoperite 11 alergene în polenul de ambrozia, dintre care Amb a 8, 9 şi 10 sunt panalergene, dar relevanţa lor clinică nu a fost intens studiată.

Scopul acestui studiu a fost evaluarea alergenicităţii panalergenelor la pacienţii alergici la ambrozia.

Materiale şi metodă. 150 de pacienţi alergici la ambrozia au fost incluşi în studiu în urma unui test prick cutanat pozitiv. Reactivitatea IgE a fost determinată prin metoda ELISA la alergenele recombinate Amb a 8, 9 şi 10. Au fost selectaţi opt pacienţi reactivi la panalergene, pentru a evalua alergenicitatea prin testul de eliberare de mediatori utilizând bazofile leucemice de şobolan (RBL).

Rezultate. Răspunsul la panalergene arată că peste un sfert dintre pacienţi sunt sensibilizaţi la panalergene. Dintre aceştia, 26% sunt sensibilizaţi la Amb a 8, 11% la Amb a 9 şi 15% la Amb a 10. Experimentele RBL au arătat că Amb a 8 a indus degranulare la majoritatea pacienţilor testaţi, în timp ce polcalcinele au indus degranulare slabă sau deloc.

Discuţie. Reactivitatea IgE scăzută la polcalcine ar putea explica alergenicitatea redusă a acestora, deci potenţial scăzut de a induce simptome, ceea ce nu ­sugerează relevanţa clinică a acestora. Pe de altă parte, s-a demonstrat relevanţa clinică a profilinei Amb a 8 în alergia la ambrozia, fapt ce evidenţiază necesitatea includerii acestei proteine în diagnostic pentru a creşte acurateţea acestuia.

Cuvinte-cheie: panalergene, profiline, polcalcine


Clinical relevance of ragweed pollen panallergens in allergy diagnosis

 

Introduction. Panallergens play an important role in allergies due to their potential cross-reactivities and are considered markers of allergy severity. To date, 11 allergens have been described in ragweed pollen, of which Amb a 8, 9 and 10 are panallergens, but their clinical relevance has not been extensively studied.

The aim of this study was to evaluate the allergenicity of ragweed panallergens in ragweed-allergic patients.

Materials and method. A total of 150 ragweed-allergic patients were included in the study following a positive skin prick test. IgE frequency was determined in ELISA using recombinant allergens Amb a 8, 9 and 10. The allergenicity was evaluated in eight panallergen-reactive patients in mediator release assay using rat basophilic leukemia cells (RBL).

Results. The response to panallergens shows that more than a quarter of patients are sensitized to panallergens; 26% are sensitized to Amb a 8, 11% to Amb 9, and 15% to Amb 10. RBL experiments showed that Amb 8 induced degranulation in most tested patients, while degranulation in polcalcins was reduced or absent.

Discussion. The weak allergenicity of polcalcins could be explained by their low IgE binding, meaning the potential to induce symptoms is weak and fails to suggest their clinical relevance. On the other hand, the clinical relevance of Amb 8 profilin in ragweed allergy has been shown in this study and highlights the need to further include this protein in the diagnosis in order to increase accuracy.

Keywords: panallergens, profilins, polcalcins


Rolul plastocianinei, Amb a 3, în alergia la polenul
de ambrozia (Ambrosia artemisiifolia)

Manuela Grijincu1,2, Gabriela Tănasie1,2, Maria-Roxana Buzan1,2, Lauriana-Eunice Zbîrcea1,2, Monica‑Daniela Cotarcă1,2,
Simona Anghel1,2, Carmen Panaitescu1,2, Kuan-Wei Chen2

1. Centrul de Imunofiziologie şi Biotehnologii Timişoara, Departamentul Ştiinţe Funcţionale, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara

2. Centrul de Terapii Genice şi Celulare în Tratamentul Cancerului (OncoGen), Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brînzeu”, Timişoara

 

Introducere. Ambrozia s-a răspândit în întreaga Europă de la mijlocul secolului al XIX-lea, devenind o problemă de sănătate publică din cauza polenului foarte abundent şi a potenţialului alergenic crescut. Până în prezent au fost caracterizate 12 alergene din polenul de ambrozia. Amb a 3 este considerat un alergen minor, însă are o frecvenţă IgE de 30-50% în rândul pacienţilor alergici la ambrozia.

Scopul acestui studiu a fost producerea plastocianinei din polenul de ambrozia, Amb a 3, ca proteină recombinată, şi investigarea rolului acesteia în alergia la polenul de ambrozia.

Materiale şi metodă. Astfel, Amb a 3 a fost produsă în celule de insecte Sf 9 şi Escherichia coli BL 21. În ELISA a fost evaluată reactivitatea IgE a proteinelor produse folosind serul de la 110 pacienţi alergici la polenul de ambrozia caracterizaţi clinic. Reactivitatea la aceste proteine a fost asociată cu caracteristicile clinice ale acestor pacienţi.

Rezultate. Plastocianina din ambrozia migrează la 11 kDa pe gel de poliacrilamidă (SDS-PAGE). În ELISA, reactivitatea IgE a fost scăzută la ambele forme ale acestui alergen. Amb a 3 produsă în celule E. coli a indus reactivitate mai puternică decât cea produsă în celule Sf 9. Reactivitatea a fost mai mare la pacienţii care au fost diagnosticaţi cu astm decât la cei fără astm.

Concluzii. Amb a 3 este un alergen cu reactivitate scăzută la pacienţii alergici la polenul de ambrozia, însă mai crescută la pacienţii care au fost diagnosticaţi cu astm. Astfel, sensibilizarea la acest alergen poate fi considerată un marker al severităţii alergiei.

Cuvinte-cheie: ambrozia, plastocianină, reactivitate IgE, astm


The role of plastocyanin, Amb a 3, in allergy to ragweed pollen
(Ambrosia artemisiifolia)

 

Introduction. Common ragweed has spread throughout Europe since the mid-19th century, becoming a public health problem due to the high abundance and allergenicity of its pollen. So far, twelve allergens have been described from ragweed pollen. Amb a 3 is considered a minor allergen, but with a sensitization frequency of 30-50% among ragweed allergic patients.

The aim of this study was to produce the ragweed plastocyanin, Amb a 3, as a recombinant protein and to investigate its role in ragweed pollen allergy.

Materials and method. Therefore, Amb a 3 was produced in Sf 9 insect cells and in Escherichia coli BL 21 cells. The IgE reactivity of the obtained proteins was evaluated in ELISA using serum from 110 clinically characterized ragweed allergy patients. Reactivity towards these proteins has been associated with the clinical characteristics of these allergic patients.

Results. Ragweed plastocyanin migrated around 11 kDa on polyacrylamide gel (SDS-PAGE). In ELISA, IgE reactivity was low for both forms of this allergen. Amb a 3 produced in E. coli cells showed higher reactivity than Amb a 3 produced in Sf 9 cells. The reactivity was higher in patients diagnosed with asthma than in those without asthma.

Conclusions. Amb a 3 is an allergen with low reactivity among patients allergic to ragweed pollen, but higher in patients who have been diagnosed with asthma. Thus, sensitization toward this allergen can be considered a marker of allergy severity.

Keywords: ragweed, plastocyanin, IgE reactivity, asthma


Determinarea epitopilor B ai alergenului Amb a 6 din polenul de ambrozia folosind metode in silico şi studii experimentale pe model animal

Michael-Bogdan Mărgineanu1,2, Manuela Grijincu1,2, Maria-Roxana Buzan1,2, Kuan-Wei Chen2,
Virgil Păunescu1,2, Carmen Panaitescu1,2

1. Centrul de Imunofiziologie şi Biotehnologii (CIFBIOTECH), Departamentul Ştiinţe Funcţionale, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara

2. Centrul de Terapii Genice şi Celulare în Tratamentul Cancerului – OncoGen, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brînzeu”, Timişoara

 

Imunoterapia alergen-specifică (AIT) este singurul tratament capabil să oprească progresia bolilor alergice şi să exercite efecte profilactice de lungă durată. AIT se bazează pe administrarea de alergeni întregi, adesea chiar pe extracte alergenice de puritate şi compoziţie necunoscute. Această abordare prezintă mai multe dezavantaje, inclusiv riscul de efecte secundare grave, durata lungă a tratamentului, complianţa slabă a pacientului şi costurile ridicate. Mai recent, au apărut abordări moleculare pentru AIT bazate pe peptide sintetice derivate din epitopii pentru limfocite T şi B ai alergenilor individuali. Una dintre cele mai promiţătoare şi mai noi strategii pentru imunoterapia pe bază de peptide foloseşte peptide non-IgE-reactive cu o lungime de aproximativ 20 până la 40 de aminoacizi, care sunt derivate din situsurile de legare a IgE ale alergenilor majori dintr-o anumită sursă de alergen. Această strategie terapeutică se bazează pe inducerea anticorpilor IgG blocanţi, care previn legarea alergenului de anticorpii IgE.

În acest studiu am realizat designul a patru peptide sintetice derivate dintr-un alergen de ambrozie cu relevanţă clinică, Amb a 6, cu scopul de a caracteriza epitopii B (situsuri de legare a IgE). Peptidele au fost sintetizate, cuplate chimic la un carrier proteic imunogen şi injectate la iepuri pentru a induce producţia de anticorpi IgG. Prezentăm metoda utilizată pentru designul peptidelor şi rezultatele evaluării titrului IgG sunt prezentate.

Aceste rezultate contribuie la dezvoltarea de viitoare vaccinuri peptidice pe bază de epitopi B pentru alergia la ambrozia, care pot ajuta la creşterea eficienţei terapeutice şi la reducerea efectelor adverse, a costurilor şi a duratei AIT.

Cuvinte-cheie: imunoterapie alergen-specifică, epitopi B, Amb a 6, ambrozia


B-cell epitope mapping of Amb a 6 ragweed allergen using in silico methods
and experimental studies in an animal model

 

Allergen immunotherapy (AIT) is the only disease modifying treatment, able to stop the progression of allergic diseases and to exert long-lasting prophylactic effects. Current AIT depends on the administration of whole allergens, often comprising crude extracts of the allergen. This approach poses several challenges, including the risk of serious side-effects, long duration of treatment, poor patient compliance and high costs. More recently, molecular approaches for AIT based on synthetic peptides derived from T-cell and B-cell epitopes of individual allergens emerged. One of the most promising and novel strategies for peptide-based immunotherapy employs non-IgE-reactive peptides of a length of approximately 20 to 40 amino acids that are derived from the IgE-binding sites of the major allergens of a given allergen source. This therapeutic strategy is based on the induction of blocking IgG antibodies, which prevent the interaction between IgE antibodies and the allergen. In this study, we have designed four synthetic peptides derived from a clinically relevant ragweed allergen, Amb a 6, with the aim to characterize its B-cell epitopes (IgE-binding sites). The peptides were synthetized, chemically coupled to an immunogenic protein carrier and injected in rabbits to induce the production of IgG antibodies. The in silico methods used for peptide design and the results of the IgG titer evaluation are presented, as proof-of-concept. These results contribute to the development of future B‑cell epitope-based allergy vaccines for ragweed allergy that can help increase the therapeutic efficiency and reduce the adverse effects, costs and duration of AIT.

Keywords: Allergen immunotherapy, B cell epitopes,  Amb a 6, ragweed


Obţinerea organismelor hipoalergenice prin editare genomică

Oana Iudita-Damaris1,2, Karina-Dolores Drăgan2,3, Maria-Roxana Buzan1,2

1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara

2. Centrul de Terapii Genice şi Celulare în Tratamentul Cancerului – OncoGen, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brînzeu”, Timişoara

3. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului, Timişoara

 

Introducere. Bolile alergice reprezintă în continuare o provocare clinică, iar opţiunile de tratament sunt limitate. O posibilă soluţie pentru evitarea expunerii la alergene este obţinerea de organisme hipoalergene. Ingineria genomică oferă posibilitatea de a înlătura gena responsabilă de sinteza unui alergen din genomul unui organism cu potenţial alergenic.

Cel mai utilizat tip de editare genomică are la bază tehnologia CRISPR (Clustered Regularly Interspaced Short Palindromic Repeats), o caracteristică esenţială a codului genetic bacterian. Acest sistem este compus din ARN de ghidare care direcţionează proteinele Cas ce taie specific ADN-ul. Această tehnologie a fost utilizată şi în alergii, pentru a înlătura secvenţele alergenelor Ara h 2 din arahide, Gal d 1 şi 2 din ou şi beta-lactoglobulina din lapte.

Obiective. Dat fiind faptul că mesteacănul încă este utilizat ca plantă ornamentală, deşi prezintă un potenţial ridicat de alergenicitate, ne propunem să obţinem o formă hipoalergenică a acestui copac.

Strategie. Se va utiliza editarea genomică pentru a înlătura situsurile de legare ale IgE din alergenul major de mesteacăn, Bet v 1, fără a afecta funcţia sa biologică. Sistemul CRISPR-Cas9 va fi introdus prin electroporare în Agrobacterium tumefaciens, care va fi apoi transfectat în explantul de mesteacăn. Urmează o etapă de înrădăcinare şi mutare în sol. Plantele obţinute vor fi testate apoi prin PCR şi secvenţiere.

Importanţă. Organismele hipoalergenice reduc expunerea la alergene şi implicit simptomele alergice, iar utilizarea lor pe scară largă poate preveni sensibilizarea următoarelor generaţii.

Cuvinte-cheie: organisme hipoalergenice, editare genomică, CRISPR, mesteacăn, Bet v 1


Hypoallergenic organisms obtained by genomic editing

 

Introduction. Allergic diseases continue to be a clinical challenge and the treatment options are limited. A possible solution to avoid exposure to allergens is to obtain hypoallergenic organisms. Genomic engineering offers the possibility to remove from the genome of an organism with allergenic potential the gene responsible for the synthesis of an allergen. The most common type of genomic editing is based on CRISPR (Clustered Regularly Interspaced Short Palindromic Repeats) technology, an essential component of bacterial genetic code. This system comprises a guide RNA which directs Cas proteins to specifically cut DNA. This technology has been used in allergies to remove the allergen sequences of Ara h 2 from peanuts, Gal d 1 and 2 from egg and beta-lactoglobulin from milk.

Aim. Since birch is still used as an ornamental plant, although it has a high potential for allergenicity, we aim to obtain a hypoallergenic form of this tree.

Strategy. Genomic editing will be used to remove IgE binding sites from the major birch allergen, Bet v 1, without affecting its biological function. The CRISPR-Cas9 system will be introduced by electroporation into Agrobacterium tumefaciens which will be then transfected into the birch explant. The next steps are rooting and growing in the soil. The obtained plants will be tested using PCR and sequencing methods.

Importance. Hypoallergenic organisms reduce allergen exposure and thus allergic symptoms, and their widespread use can prevent future sensitization.

Keywords: hypoallergenic organisms, genomic editing, CRISPR, birch, Bet v 1


Este Amb a 1 suficient pentru diagnosticul precis al alergiei
la polenul de ambrozia?

Maria-Roxana Buzan1,2, Manuela Grijuncu1,2, Lauriana-Eunice Zbîrcea1,2, Frank Stolz3, Rudolf Valenta4,
Carmen Panaitescu1,2, Kuan-Wei Chan2

1. Centrul de Imunofiziologie şi Biotehnologii, Departamentul Ştiinţe Funcţionale, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Timişoara, România

2. Centrul de Terapii Genice şi Celulare în Tratamentul Cancerului – OncoGen, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Pius Brînzeu”, Timişoara, România

3. Biomay AG, Viena, Austria

4. Departamentul de Fiziopatologie şi Alergologie, Universitatea de Medicină, Viena, Austria

Introducere. Polenul de ambrozia a devenit o problemă majoră de sănătate la nivel mondial. În prezent, diagnosticul alergiilor se bazează pe extracte, care prezintă numeroase dezavantaje. Diagnosticul molecular înlătură aceste inconveniente, dar în cazul ambroziei testele conţin doar alergenul major Amb a 1.

Scopul acestui studiu este de a determina dacă Amb a 1 este suficient pentru diagnosticarea corectă şi precisă a alergiei la polenul de ambrozia.

Materiale şi metodă. Profilul de sensibilizare IgE a fost determinat prin testarea în Immunoblot a 150 de pacienţi alergici. Simptomele alergice au fost evaluate şi clasificate în rinită, conjunctivită, astm şi reacţii cutanate. Serul provenit de la trei pacienţi cu un profil de sensibilizare complex a fost incubat cu Amb a 1, pentru a elimina anticorpii IgE specifici (sIgE), evaluându-se apoi alergenicitatea extractului folosind celule RBL (bazofile leucemice de şobolan).

Rezultate. Au fost determinate 19 profiluri de sensibilizare IgE la ambrozia. Evaluarea clinică a arătat că peste 95% dintre pacienţi prezintă rinoconjunctivită, 60% prezintă astm şi 25% au reacţii cutanate. Pacienţii cu un profil complex de sensibilizare tind să aibă mai multe simptome. Serul la care s-au îndepărtat sIgE pentru Amb a 1 continuă să inducă eliberare de mediatori după stimularea celulelor RBL cu extract de ambrozia.

Concluzii. Pacienţii alergici la ambrozia prezintă profiluri de sensibilizare heterogene. Extractul de ambrozia induce degranularea bazofilelor chiar şi după eliminarea sIgE pentru Amb a 1, sugerând că există şi alte alergene relevante clinic care trebuie utilizate pentru un diagnostic complet şi precis al alergiei la polenul ambrozia.

Cuvinte-cheie: alergie, polen de ambrozia, Amb a 1, profil de sensibilizare


Is Amb a 1 enough for the precise diagnosis of ragweed pollen allergy?

 

Introduction. Ragweed pollen has become a health issue worldwide. Currently, allergy diagnosis is based on extracts, with several disadvantages. Component-resolved diagnosis may overcome these disadvantages, but for ragweed, these tests are using mainly the major allergen Amb a 1.

Aim. This study aimed to determine, based on the IgE reactivity profile of ragweed allergic patients, if Amb a 1 is enough for a correct and precise diagnosis.

Materials and method. The IgE sensitization profile of 150 ragweed allergic patients was determined with blotted ragweed pollen extract. The allergy symptoms were evaluated by an allergist and grouped into rhinitis, conjunctivitis, asthma-like symptoms and skin reactions. Sera from three patients with a complex ragweed sensitization profile were incubated with Amb a 1 to remove the Amb a 1 specific IgE. Sera before and after Amb a 1 specific-IgE removal was tested in RBL (rat basophil leukaemia cells) assay.

Results. Immunoblot assays showed 19 different IgE reactivity patterns. The clinical evaluation showed that more than 95% of the patients reported rhinoconjunctivitis, around 60% reported asthma-like symptoms and approximately 25% had skin reactions. Also, patients with complex sensitization profiles tend to have more clinical symptoms. Sera depleted of Amb a 1-specific IgE continue to induce mediator release when the RBL cells are stimulated with ragweed extract.

Conclusions. Ragweed allergic patients show heterogenic sensitization patterns. Ragweed extract induces mediator release even after Amb a 1-specific IgE depletion, suggesting that there are clinically relevant allergens which should be used for an accurate and complete diagnosis of ragweed pollen allergy.

Keywords: allergy, ragweed pollen, Amb a 1, sensitization profile