STUDIU DE CAZ

Intervenţie nutriţională şi stil de viaţă în gută sau pseudogută

 Nutritional intervention and lifestyle recommendations for gout or pseudogout

First published: 28 aprilie 2023

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Diet.1.1.2023.8018

Abstract

The present case study reports a patient, 47 years old, with a three-month history of articulation aches, initially only in the right ankle, later in the first metatarsophalangeal joint of the same lower limb. The symptomatology is identical to that of gout, although the crisis episodes have never been determined by the increase in the level of uric acid in the blood. The patient, having first-degree obesity, followed an empirical diet based on starvation, losing 5 kg in the last three weeks, until he contacted our office. He was prescribed Aflamil®, taken temporarily and without obvious results. He self-assessed as a daily alcohol user. The presented biochemical profile was normal, except for increased levels of fibrinogen (617 mg/dl; normal between 200 and 400 mg/dL), ESR (18 mm/h; normal <15 mm/h), ferritin (320; normal up to 300 µg/l) and low 25-hydroxy-vitamin D (20 ng/mL; normal between 30 and 100 ng/mL). The case study aimed at weight loss, understanding the importance of lifestyle change, and finding a behavioral alternative food for controlling the feeling of permanent hunger, eliminating joint symptoms, and normalizing laboratory parameters.

Keywords
gout, nutrition, weight, lifesyle

Rezumat

Studiul de caz de faţă raportează un pacient de 47 de ani cu un istoric de trei luni de altralgii, la început doar la glezna dreaptă, ulterior şi la prima articulaţie metatarsofalangiană a aceluiaşi membru inferior. Simptomatologia este identică cu cea a gutei, deşi episoadele de criză nu au fost niciodată determinate de creşterea nivelului de acid uric în sânge. Pacientul, având gradul I de obezitate, a ţinut o dietă empirică, bazată pe înfometare, în ultimele trei săptămâni slăbind 5 kg, până a luat legătura cu specialiştii noştri. A avut prescripţie de Aflamil®, luat temporar şi fără rezultate evidente. S-a autoevaluat ca fiind consumator zilnic de alcool. Profilul biochimic prezentat a fost normal, cu excepţia nivelurilor crescute de fibrinogen (617 mg/‌dl; normal între 200 şi 400 mg/dL), VSH (18 mm/h; normal <15 mm/h), feritină (320; normal până în 300 µg/l) şi 25-hidroxi-vitamina D scăzută (20 ng/mL; normal între 30 şi 100 ng/mL). Studiul de caz a urmărit scăderea în greutate, înţelegerea importanţei schimbării stilului de viaţă şi găsirea unei variante de comportament alimentar pentru controlul senzaţiei de foame permanentă, eliminarea simptomatologiei articulare şi normalizarea parametrilor de laborator.

Introducere

Pacientul X, de 47 de ani, se prezintă cu un istoric de câteva luni de polialtralgii, la glezna dreaptă şi prima articulaţie metatarsofalangiană a membrului inferior drept, cu simptomatologia identică cu cea a gutei, cu dureri la nivelul articulaţiei afectate, tumefacţia zonei respective, însoţită de eritem şi sensibilitate la palpare. Episoadele de criză dureroasă nu au fost corelate cu creşterea nivelului de acid uric în sânge. Deşi, conform literaturii de specialitate, pseudoguta reprezintă o afecţiune rar întâlnită la vârste tinere, sub 60 de ani(1), profilul biochimic a ridicat şi suspiciunea acestei patologii. Analizele de laborator au fost normale, cu excepţia nivelurilor crescute de fibrinogen (617 mg/dl; normal între 200 şi 400 mg/dL), VSH (18 mm/h; normal <15 mm/h), feritină (320; normal până în 300 µg/l) şi 25-hidroxi-vitamina D scăzută (20 ng/mL; normal între 30 şi 100 ng/mL), iar magnezemia era la limita inferioară. Ultimele două analize puteau sugera un hiperparatiroidism secundar, iar feritina crescută în acest context este un factor de risc pentru pseudogută. Pe de altă parte, există specificate situaţii particulare (sub 10%) când atacul de gută nu se însoţeşte de hiperuricemie, din cauza răspunsului hormonal al corticosuprarenalei la stresul determinat de procesul dureros.

Date despre pacient

Pacientul, de 47 de ani, 1,72 m înălţime şi 102 kg, a completat un chestionar de evaluare nutriţională din care am extras următoarele date.

Antecedente personale – obezitate de grad I, cunoscut cu câteva episoade de gastrită, apendicectomie în copilărie, nefumător, consumă alcool zilnic, patru-cinci pahare cu vin şi bere, cu un nivel de stres (pe o scală de la 1 la 5) de 4, cu un program haotic în cadrul firmei la care lucra.

Antecedente familiale – tatăl cu hipercolesterolemie, hipertensiune arterială şi obezitate.

Istoric pacientului, cunoscut cu gradul I de obezitate (IMC=34,8), i s-a recomandat să reducă greutatea pentru un efect favorabil asupra articulaţiilor cu probleme – gleznă, respectiv degetul mare de la piciorul drept, care în timpul crizelor dureroase se umflau, erau sensibile la atingere şi se înroşeau. A ţinut o dietă timp de trei săptămâni; mai precis, s-a înfometat, slăbind aproximativ 4,5 kg, de la 106,8 kg la 102,2 kg, după care s-a blocat la această greutate. Pacientul a întrunit mai mulţi factori declanşatori alimentari ai atacului de gută/pseudogută – obezitate, înfometare, ulterior exces alimentar şi folosirea alcoolului. Având un nou episod dureros, s-a decis să consulte un specialist şi a solicitat un program controlat de slăbire, în variantă online.

Diagnostic incert, cu aspecte clinice şi de laborator ce puteau sugera la fel de bine guta sau pseudoguta, afecţiuni cu simptomatologie asemănătoare, dar cu localizare şi mai ales cauze diferite. Deşi i-a fost sugerată de către medicul reumatolog o puncţie pentru examinarea lichidului sinovial din articulaţia inflamată şi obţinerea unui diagnostic cert, pacientul a refuzat această analiză. Analizele de laborator au fost normale, cu excepţia nivelurilor crescute de fibrinogen (617 mg/dl; normal între 200 şi 400 mg/dL), VSH (18 mm/h; normal <15 mm/h), feritină (320; normal până în 300 µg/l) şi 25-hidroxi-vitamina D scăzută (20 ng/mL; normal între 30 şi 100 ng/mL), iar magnezemia era la limita inferioară.

Intervenţie nutriţională în cadrul programului, pacientului i s-a solicitat un jurnal alimentar zilnic, cu identificarea senzaţiilor de foame, saţietate şi a gradului de satisfacţie alimentară, urmărind atât cantitativ, cât şi calitativ meniurile. Toate şedinţele s-au desfăşurat online, cu monitorizarea pe cântarul pacientului a parametrilor indice de masă corporală, grăsime somatică şi masă musculară activă. Am asigurat şi suport de psihonutriţie, atunci când pacientul simţea anxietate şi stres în găsirea de soluţii alimentare când era nevoit, din cauza serviciului, să părăsească localitatea de reşedinţă.

Discuţie

Deşi întâlnirile noastre au fost doar în mediu online, pacientul a fost foarte implicat, dorindu-şi să slăbească şi să nu se mai confrunte cu durerile articulare. Modificările observate la fiecare şedinţă, privind scăderea procentului de grăsime corporală şi, bineînţeles, greutatea totală, l-au motivat să fie perseverent şi atent la alegerea alimentaţiei, mai ales atunci când era obligat să plece câteva zile de acasă sau să lucreze noaptea.

Se cunoaşte deja faptul că alimentele care declanşează în mod obişnuit atacuri de gută includ: carne din organe, carne roşie, fructe de mare, alcool şi bere. Acestea conţin o cantitate moderată până la mare de purine. Cu toate acestea, există o excepţie de la această regulă, cercetările arătând că legumele bogate în purină nu declanşează atacuri de gută(2). De aceea, a avut acces la combinaţii alimentare cu legume şi leguminoase (fasole, linte, năut, din care să asimileze proteine), dar şi lactate. De asemenea, au fost restricţionate sucurile de fructe şi băuturile răcoritoare, mai ales cele cu îndulcitori de tipul sirop de fructoză-glucoză, care, deşi nu sunt bogate în purină, accelerează mai multe procese celulare ce determină inflamaţie şi creşterea nivelului de acid uric(3,4).

În concordanţă cu analizele de laborator, pacientul a avut recomandare de supliment cu vitamina D pe o perioadă de trei luni, cât a durat programul de nutriţie, şi, de asemenea, supliment cu curcumină. Curcumina ameliorează artrita gutoasă, reprezentând un ingredient activ cu eficacitate antiinflamatoare(5). De asemenea, şi-a ajustat stilul de viaţă în ceea ce priveşte mişcarea/activitatea fizică zilnică(6-8).

Concluzii

La finalul celor trei luni, scopul pacientului, de a ajunge sub greutatea de 95 kg, şi mai ales de a nu mai avea crize gutoase, a fost atins. Analizele de laborator s-au normalizat, atât parametrii inflamatori, cât şi 25-hidroxi-vitamina D. Pacientul a slăbit 7,5 kg în această perioadă, indicele de masă corporală (IMC) scăzând de la 34,8 (limita superioară pentru obezitate de grad I) la 31,7, mâncând echilibrat, fără înfometare, cu stare de saţietate la fiecare masă.

După două luni de la încheierea programului, greutatea era sub control, fără probleme de sănătate.  

 

Conflict de interese: niciunul declarat

Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY. 

Bibliografie

  1. Neame RL, Carr AJ, Muir K, Doherty M. UK community prevalence of knee chondrocalcinosis: evidence that correlation with osteoarthritis is through a shared association with osteophyte. Ann Rheum Dis. 2003;62(6):513-8.

  2. Choi HK, Atkinson K, Karlson EW. Purine Rich Foods, Dairy and Protein Intake, and the Risk of Gout in Men. N Engl J Med. 2004;350:1093-1103. 

  3. Choi HK, Mount DB, Reginato AM; American College of Physicians; American Physiological Society. Pathogenesis of gout. Ann Intern Med. 2005;143(7):499-516. 

  4. Bray GA. Energy and fructose from beverages sweetened with sugar or high-fructose corn syrup pose a health risk for some people. Adv Nutr. 2013;4(2):220-5

  5. Li X, Xu DQ, Sun DY, Zhang T, He X, Xiao DM. Curcumin ameliorates monosodium urate-induced gouty arthritis through Nod-like receptor 3 inflammasome mediation via inhibiting nuclear factor-kappa. B signaling J Cell Biochem. 2019;120(4):6718-6728. 

  6. Danve A, Sehra ST, Neogi T. Role of diet in hyperuricemia and gout. Best Pract Res Clin Rheumatol. 2021;35(4):101723. 

  7. Hainer BL, Matheson E, Wilkes RT. Diagnosis, treatment, and prevention of gout. Am Fam Physician. 2014;90(12):831-836. 

  8. Li R, Yu K, Li C. Dietary factors and risk of gout and hyperuricemia: a meta-analysis and systematic review. Asia Pac J Clin Nutr. 2018;27(6):1344-1356. 

Articole din ediţiile anterioare

ORIGINAL ARTICLES | Ediţia 4 4 / 2023

Aderenţa la dieta mediteraneeană şi impactul său asupra greutăţii corporale şi a ciclului menstrual la femeile cu sindromul ovarelor polichistice

Narcisa-Anamaria Covataru

Studiul nostru a evaluat aderenţa la dieta mediteraneeană (DM) a pacientelor cu sindromul ovarelor polichistice (SOP) din judeţul Suceava, România,...

20 decembrie 2023
REVIEW | Ediţia 2 2 / 2023

Evaluarea statusului nutriţional în boala cronică de rinichi – riscul de denutriţie şi intervenţia medicală preventivă

Roxana‑Adriana Stoica, Cătălina Mihăilă, Laura Carina Tribus, Cristian Serafinceanu

Denutriţia protein-calorică este o patologie cu implicaţii importante ce pot apărea în rândul persoanelor cu boală renală cronică (BRC), diagnostic...

30 iunie 2023
STUDIU DE CAZ | Ediţia 2 2 / 2023

Efectele intervenţiei nutriţionale în cazul unui pacient cu sindrom metabolic

Alexandra-Cornelia Vlad

Acest studiu de caz raportează etapele de intervenţie dietetică la o pacientă de 57 de ani cu un istoric de artralgii, dispnee, astenie, fatigabili...

30 iunie 2023
ARTICOL ORIGINAL | Ediţia 3 3 / 2023

miRNA – biomarkeri moleculari în steatoza hepatică nealcoolică: potenţiale ţinte pentru intervenţii nutriţionale

Rodica Talmaci

Steatoza hepatică nealcoolică este o cauză frecventă a bolii hepatice cronice şi variază de la steatoză la steatohepatită şi ciroză. MicroARN-urile...

19 octombrie 2023