NUTRIŢIE

Ciupercile medicinale şi sistemul imunitar (I)

 Medicinal mushrooms and the immune system (I)

First published: 26 aprilie 2024

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Farm.217.2.2024.9505

Abstract

Mushrooms have been used throughout history for their medicinal properties. However, modern science has only recently begun to fully explore their therapeutic potential. Recent discoveries have shown that some mushrooms contain bioactive compounds with positive effects on human health, including supporting the immune system and maintaining body balance. Although many medical practitioners remain skeptical or ignorant of the potential benefits of mushrooms, interest in these organisms is growing rapidly (fueled not only by the rich cultural history of the use of mushrooms in traditional medicine but also by technological advances that allow researchers to study the chemical composition of mushrooms and how this may influence the human health). In conclusion, although mushrooms have long been undervalued in modern medicine, our interest and knowledge of their therapeutic potential are growing, and are expected to continue to evolve soon.

Keywords
medicinal mushrooms, immunity, homeostasis

Rezumat

Ciupercile au fost utilizate de-a lungul istoriei pentru proprietăţile lor medicinale. Cu toate acestea, ştiinţa modernă a început abia recent să exploreze pe deplin potenţialul lor terapeutic. Ultimele descoperiri au arătat că unele ciuperci conţin compuşi bioactivi cu efecte pozitive asupra sănătăţii umane, inclusiv în susţinerea sistemului imunitar şi menţinerea echilibrului organismului. Deşi mulţi practicieni din domeniul medical rămân în continuare sceptici sau ignoranţi cu privire la beneficiile potenţiale ale ciupercilor, interesul pentru aceste organisme este în creştere rapidă (alimentat nu doar de istoria culturală bogată a utilizării ciupercilor în medicina tradiţională, ci şi de avansul tehnologic care le permite cercetătorilor să studieze compoziţia chimică a ciupercilor şi modul în care aceasta poate influenţa sănătatea umană). În concluzie, deşi ciupercile au fost mult timp subevaluate în medicina modernă, interesul şi cunoştinţele noastre despre potenţialul lor terapeutic sunt în creştere şi se aşteaptă să continue să evolueze în viitorul apropiat.

Strămoşii noştri au folosit ciupercile în scopuri medicinale de mii de ani. Cunoştinţele despre proprietăţile terapeutice ale ciupercilor au fost transmise şi dezvoltate de-a lungul timpului. De exemplu, Hipocrat, unul dintre cei mai influenţi medici din istoria medicinei, a recunoscut valoarea medicinală a ciupercilor, clasificând ciuperca amadou (Fomes fomentarius) ca un puternic antiinflamator şi cauterizant al rănilor încă din jurul anului 450 î.e.n.

Figura 1. Fomes fomentarius într-o mare varietate de culori şi forme(1) (GB= ciuperca Tinder sau Ice Man fungus, D= Zunderschwamm, NL= Echte tonderzwam)
Figura 1. Fomes fomentarius într-o mare varietate de culori şi forme(1) (GB= ciuperca Tinder sau Ice Man fungus, D= Zunderschwamm, NL= Echte tonderzwam)

În China antică, alchimiştii şi medicii, precum Tao Hongjing, au descris şi au utilizat diverse ciuperci medicinale, precum Lingzhi (Ganoderma lucidum) şi Zhu Ling (Dendropolyporus umbellatus), cu mult timp înainte ca aceste cunoştinţe să fie înregistrate în documente scrise.

Exemplul lui Ötzi, „omul gheţurilor”, care a trăit acum aproximativ 5300 de ani în Alpii din nordul Italiei şi care purta ciuperci precum amadou şi un polipor de mesteacăn pentru supravieţuire, demonstrează utilizarea ciupercilor în scopuri de supravieţuire şi medicinale chiar şi în cele mai vechi timpuri.

Primele popoare din America de Nord au utilizat ciuperci puffball (genul Calvatia) pentru tratarea rănilor. Toate aceste exemple demonstrează o utilizare extinsă şi diversă a ciupercilor în diferite culturi din întreaga lume(1).

Ciupercile sunt o sursă incredibil de bogată şi de diversă de compuşi chimici, iar cercetările recente au început să dezvăluie o parte din această complexitate biochimică. Metodele moderne de cultură şi testare permit identificarea şi caracterizarea unui număr tot mai mare de compuşi activi din diverse specii de ciuperci. Ganoderma lucidum este un exemplu relevant în acest sens, cu peste 16000 de gene şi mai mult de 200000 de compuşi, dintre care aproximativ 400 sunt consideraţi „constituenţi activi”. De asemenea, au fost identificate peste 150 de enzime noi în diferite specii de ciuperci. Această diversitate de compuşi şi enzime contribuie la varietatea funcţiilor şi a efectelor pe care le pot avea ciupercile asupra sănătăţii umane.

Compoziţia chimică a ciupercilor poate influenţa nu numai sănătatea fizică, ci şi starea mentală şi emoţională a unei persoane. Există cercetări care sugerează că anumite ciuperci sau compuşi din ciuperci pot facilita stări modificare ale conştiinţei, precum meditaţia transcendentală (TM) – care a fost asociată cu gestionarea răspunsului la stres, iar unele studii au indicat o reducere dramatică a simptomelor tulburării de stres posttraumatic (PTSD) la persoanele care practică TM. Totuşi, este important să se realizeze mai multe cercetări pentru a înţelege pe deplin mecanismele prin care ciupercile sau compuşii lor pot influenţa starea mentală şi emoţională a unei persoane şi cum pot fi integrate în practicile medicale sau terapeutice(2).

Este impresionant să observăm cât de complexe şi de rezistente pot fi miceliile ciupercilor şi cât de multe informaţii şi potenţial medicinal pot conţine aceste organisme. Miceliul, reţeaua fină de filamente fungice, este adesea subestimat, dar este esenţial pentru viaţa şi supravieţuirea ciupercilor. Acesta poate trăi şi prospera timp îndelungat, unele micelii de ciuperci putând persista chiar şi sute de ani. Un exemplu notabil este covorul micelial al ciupercii de miere din estul Oregonului, care acoperă un areal impresionant de peste 890 de hectare şi este estimat că are peste 2000 de ani. Unul dintre motivele pentru care miceliul poate rezista atât de bine este capacitatea sa de a interacţiona cu mediul înconjurător, inclusiv cu alte organisme microscopice. Se crede că această interacţiune complexă cu microbii din sol poate contribui la caracteristicile medicinale ale ciupercilor, care s-au adaptat în timp pentru a supravieţui prădătorilor lor naturali(3).

Similar cu plantele, ciupercile produc o varietate de substanţe chimice active, iar utilizarea lor în medicină necesită cunoştinţe practice despre ciupercile toxice şi nontoxice, precum şi înţelegerea modului în care aceste substanţe chimice interacţionează cu organismul uman. Pe măsură ce am evoluat, organismul uman a dezvoltat receptori specializaţi, numiţi receptori de recunoaştere a modelelor, care sunt capabili să recunoască şi să se lege de molecule specifice produse de ciuperci, precum β-glucanii. Acest lucru poate stimula sistemul imunitar uman şi poate avea efecte benefice asupra sănătăţii noastre. Studiile privind răspunsul organismului uman la ciuperci evidenţiază o gamă extrem de largă şi variată de efecte, mult mai ample decât cele observate în răspunsul la plante.

Această diversitate poate fi atribuită, în parte, relaţiei evolutive strânse dintre regnul animal şi regnul ciupercilor (Fungi), în comparaţie cu regnul plantelor (Plantae). Această relaţie poate juca un rol important în beneficiile medicinale extinse observate în răspunsul organismului uman la ciuperci. Miceliul, reţeaua fină de filamente fungice, serveşte ca o fundaţie esenţială a reţelelor alimentare naturale din mediul terestru (înţelegerea profundă a rolului ciupercilor şi a miceliilor lor în ecosisteme ne oferă ocazia de a utiliza aceste organisme în medicina naturală ca o completare eficientă a practicilor medicale convenţionale)(2,3).

Ciupercile medicinale sunt o sursă excelentă de substanţe nutritive esenţiale, cum ar fi fibrele, proteinele, seleniul şi potasiul, precum şi vitaminele B1, B2, B3, B12, C, D şi E. Ele conţin, de asemenea, o varietate de componente bioactive, cum ar fi alcaloizii, flavonoizii, terpenii, compuşii fenolici, acizii graşi polinesaturaţi şi polizaharidele. Deosebit de important este β-glucanul, un polizaharid prezent frecvent în ciuperci, care a fost studiat pentru proprietăţile sale de stimulare a imunităţii şi pentru proprietăţile prebiotice.

Datorită conţinutului lor bogat în compuşi naturali activi, ciupercile medicinale sunt utilizate în mod frecvent ca adjuvante în terapiile complementare pentru o gamă variată de afecţiuni în clinicile din Japonia şi China. Cercetările au evidenţiat aproximativ 130 de proprietăţi terapeutice ale ciupercilor, inclusiv antibacteriene, antidiabetice, antifungice, antiinflamatoare, antioxidante, antiparazitare, antitumorale, antivirale, hepatoprotectoare şi imunomodulatoare.

Ciupercile influenţează pozitiv microbiota intestinală, îmbunătăţind protecţia împotriva agenţilor patogeni şi susţinând sănătatea imunitară prin amplificarea răspunsurilor imune înnăscute şi adaptive. De asemenea, macrofagele din mucoasa gastrointestinală pot modula imunitatea mucoasei tractului respirator şi a creierului, prin mecanisme intercondiţionate de reglare imunitară. Anumite extracte de ciuperci pot, de asemenea, să exercite efecte antialergice(4).

Extrem de multe specii de ciuperci sunt folosite în medicina tradiţională orientală, datorită beneficiilor pentru sănătate. Printre cele mai cunoscute ciuperci medicinale se numără Reishi (Ganoderma lucidum; Ganoderma tsugae), Maitake (Grifola frondosa), Shiitake (Lentinula edodes), Cordyceps (Cordyceps sinensis), ciupercile de branişte (Agaricus arvensis), Pleurotus (Pleurotus ostreatus), Chaga (Inonotus obliquus), Fu Ling (Poria cocos) sau coama-leului (Hericium erinaceus).

Aceste ciuperci sunt utilizate atât ca alimente, cât şi ca suplimente alimentare, datorită proprietăţilor lor terapeutice(5).

Reishi a fost atestată prima dată ca ciupercă superioară în cea mai veche farmacopee chinezească a lui Seng Nong, din anul 56 î.e.n., dar se consideră că utilizarea sa în fitoterapia orientală datează de peste 5000 de ani.

Figura 2. Reishi, denumită şi Lingzhi sau Ganoderma lingzhi, „ciuperca nemuririi, marele protector imunitar, spiritual şi mental”(6)
Figura 2. Reishi, denumită şi Lingzhi sau Ganoderma lingzhi, „ciuperca nemuririi, marele protector imunitar, spiritual şi mental”(6)


Extrem de rară, ciuperca a constituit mult timp un privilegiu al celor bogaţi, cultivarea sa pe scară largă făcându-se abia de curând. În China antică de pildă, numai împăraţii se puteau bucura de efectele benefice ale ciupercii Reishi, despre care se credea ca are proprietatea de a menţine tinereţea şi de a prelungi viaţa. Reishi conţine peste 200 de microelemente active, cele mai importante fiind polizaharidele (glucanii), acizii ganoderici, germaniul organic, adenozina, aminoacizii şi proteinele. Reishi are rol adjuvant în terapiile complementare antitumorale, acţionând sinergic cu chimio- şi radioterapia, ajută la reglarea dezvoltării celulelor stem în măduvă şi în ţesutul limfatic şi are rol adaptogen prin stimularea selectivă a funcţiilor organismului, ajutându-l să se adapteze fizic, psihic şi imunitar. De asemenea, are şi efect imunomodulator, putând fi administrat ca adjuvant în boli autoimune. În ultimele decenii, studiile clinice au ajuns atât de departe, încât Japonia a inclus această ciupercă pe lista oficială a medicamentelor utilizate în paralel cu chimioterapia. Pacienţii care au consumat produse din ciuperci Reishi au prezentat mai puţine infecţii. Producţia de anticorpi şi sistemul lor imunitar au fost, de asemenea, îmbunătăţite, iar activitatea celulelor T a crescut. Ciuperca Reishi stimulează sistemul imunitar, dar are şi proprietăţi antibacteriene şi antivirale.

Ciupercile Reishi scad nivelul colesterolului, tensiunea arterială şi au efect antitrombotic. Consumul acestor ciuperci s-a dovedit a inhiba eliberarea de histamină, ajutând astfel la scăderea reacţiilor alergice. Extractul organic din ciuperca Reishi are efect benefic asupra tulburărilor de somn, anxietăţii şi stresului. Polizaharidele (glucanii) din Reishi manifestă efecte prebiotice, crescând numărul de bacterii benefice ale florei gastrointestinale. Stimulează detoxifierea ficatului (protejându-l de deteriorările provocate de diverşi factori fiziologici şi biologici), oferind şi protecţie împotriva radiaţiilor ionizante. Polizaharidele din Ganoderma posedă şi proprietăţi asemănătoare cu ale SOD (superoxid dismutaza) – un antioxidant important, care poate elimina radicalii liberi, prevenind deteriorarea organismului prin oprirea oxidării masive de lipide (astfel protejează celulele şi le întârzie îmbătrânirea). Are activitate antibacteriană şi anti-HIV (SIDA)(6).

Maitake este una dintre cele mai utilizate ciuperci în bucătăria asiatică.

Figura 3. Maitake (Grifola frondosa)(7)
Figura 3. Maitake (Grifola frondosa)(7)


Cu mult timp în urmă, în Japonia, Maitake erau considerate un bun foarte preţios şi valorau greutatea lor în argint, motivul pentru acest lucru fiind nu numai faptul că japonezii le găseau delicioase, ci şi faptul că se foloseau la tratarea eficientă a unor boli grave. Maitake este denumită şi „ciuperca dansatoare”, datorită bucuriei extraordinare pe care o manifestau culegătorii japonezi la găsirea acesteia, conform unei vechi legende. Bogate în vitaminele B2, C, D, fibre, Mg, K şi aminoacizi, ciupercile Maitaike conţin compusul polizaharidic β-1,6-glucan, care scade tensiunea arterială. Proteoglucanul este asociat cu efectele de stimulare a imunităţii, iar prin studii clinice s-a demonstrat că inhibă proliferarea celulelor tumorale. În plus, s-a dovedit ca polizaharidele din compoziţie exercită activitate antivirală în hepatita B şi în infecţia cu HIV. Creşte activitatea şi producerea globulelor albe din sânge (macrofage), a celulelor NK (natural killer) şi a celor supresoare (T). Ciuperca Maitake conţine polizaharidele 1,3 şi 1,6 beta-glucan, stimulatoare naturale ale sistemului imunitar, şi poate susţine persoanele diagnosticate cu sindromul de oboseală cronică (burnout)(7).

Shiitake este cea mai cultivată ciupercă medicinală din lume, fiind foarte apreciată şi pentru gustul său în gastronomia japoneză.

Figura 4. Skiitake (Lentinula edodes)
Figura 4. Skiitake (Lentinula edodes)
Figura 5. Ciuperca „coadă de curcan” (Tramete versicolor)(8)
Figura 5. Ciuperca „coadă de curcan” (Tramete versicolor)(8)


Shiitake conţine vitaminele din complexul B, egosterol, minerale, săruri organice şi aminoacizi esenţiali (toate cele opt tipuri de aminoacizi care contribuie la reglarea apetitului redus, acumularea masei musculare, pierderea în greutate, digestie îmbunătăţită şi la stare de bine generală). Previne hipertensiunea arterială şi bolile de inimă, normalizează nivelul de colesterol şi glicemia(8).

Cordyceps (C. sinensis) creşte în regiunile muntoase izolate din Tibet, la altitudini de peste 3500 de metri, în condiţii climatice foarte grele.

Figura 6. Cordyceps (Ophiocordyceps sinensis), denumită şi „ciuperca tibetană”(9)
Figura 6. Cordyceps (Ophiocordyceps sinensis), denumită şi „ciuperca tibetană”(9)


Ca să poată supravieţui la temperaturi medii anuale de sub 0 grade Celsius şi cu ninsori abundente în mare parte din an, acumulează cele mai multe puternice substanţe active din mediul înconjurător. Numele Cordyceps înseamnă „iarna larvă, vara plantă”, ceea ce indică etapele de metamorfoză şi simbioză ale acestei ciuperci miraculoase (aşadar, nu este o ciupercă propriu-zisă). Cordyceps a fost mult timp o parte importantă a medicinei tradiţionale chinezeşti şi tibetane, fiind rezervată exclusiv regalităţii.

În corpul ciupercii se găsesc peste 80 de fermenţi, aminoacizi, beta-caroten, vitaminele E şi C, seleniu şi acid cordicepic. Studiile arată că această ciupercă ajută la susţinerea concentraţiei de zahăr din sânge la un nivel fiziologic. Alte beneficii documentate includ susţinerea inimii, a ficatului, a rinichilor şi a sistemului imunitar, precum şi creşterea libidoului şi îmbunătăţirea performanţei atletice. Acţionează ca protector pulmonar, fiind un adjuvant eficient în terapiile complementare ale gripei – prin ameliorarea tusei, reducerea secreţiilor mucoaselor şi a transpiraţiilor nocturne –, ale bronşitei, ale pneumoniei, ale emfizemului pulmonar şi ale astmului bronşic. Într-un studiu coreean de opt săptămâni, la subiecţi sănătoşi, s-a demonstrat că suplimentarea cu extract de Cordyceps este asociată cu o activitate crescută a celulelor imunitare (celule NK).

De asemenea, Cordyceps este recunoscută pentru eliminarea efectelor adverse provocate de tratamentul cu statine. Are rol imunomodulator, antiviral, antibacterian şi acţionează ca tonic în bolile cronice şi în convalescenţă. De asemenea, Cordyceps susţine activitatea glandelor suprarenale în sindromul de oboseală cronică, prin efect adaptogen(9).

Agaricus. Numele specific „arvensis” înseamnă „câmp” sau „fâneaţă”, făcând referire la locul în care se găseşte cel mai frecvent ciuperca.

Figura 7. Ciuperci de branişte (Agaricus arvensis)(10)
Figura 7. Ciuperci de branişte (Agaricus arvensis)(10)


Deşi această specie poate acumula o cantitate ridicată de metale grele, cum ar fi cadmiul şi cuprul, este o ciupercă mult căutată şi consumată, datorită proprietăţilor sale deosebite (este delicioasă, cu o textură compactă, moale). Organoleptic, poate fi considerată dulceagă, aromată, cu un miros specific de anason.

Ciuperca de câmp (ciuperca calului, şampinionul oilor sau ciuperca de branişte – denumiri populare) este un burete comestibil catalogat de Jacob Christian Schaffer în 1774 drept o specie din familia Agaricaceae (genul Agaricus). Conţine o clasă specială de polizaharide (beta-glucani) – stimulatori puternici ai sistemului imunitar, prin activarea macrofagelor. Studiile au demonstrat beneficiile beta-glucanului nu numai prin acţiunea asupra macrofagelor, dar şi prin stimularea limfocitelor B, a celulelor NK (natural killer cells) şi a celulelor supresoare T(10).

Pleurotos se consumă nu doar pentru aroma şi savoarea lor, ci şi pentru proprietăţile nutritive şi medicinale.

Figura 8. Pleurotus (Pleurotus ostreatus)(11)
Figura 8. Pleurotus (Pleurotus ostreatus)(11)


Compoziţia chimică a compuşilor bioactivi din ciupercile Pleurotus include: polizaharide, glicoproteine, proteine, peptide, fibre, vitamine, lipopolizaharide, triterpenoide, lectine, lipide şi derivaţii acestora. Mirosul unic este dulceag, asemănător anasonului sau lemnului-dulce. Responsabili pentru aroma acestor ciuperci sunt compuşii carbonilici. Aroma depinde şi de cantitatea de aminoacizi, nucleotide, dar şi de azot, fosfor, potasiu, sulf, fier, zinc şi acizii graşi polinesaturaţi. Aceste ciuperci conţin mai mult acid folic, vitamina B1, vitamina B3, dar mai puţină vitamină B12 decât alte specii de ciuperci. Datorită prezenţei numeroşilor compuşi activi, ciupercile Pleurotus au fost studiate şi recomandate spre consum pentru proprietăţile antidiabetice, antibacteriene, antioxidante etc.(11)

Chaga este o ciupercă-parazit care creşte pe trunchiul mestecenilor.

Figura 9. Chaga (Inonotus obliquus)(12)
Figura 9. Chaga (Inonotus obliquus)(12)


De asemenea, creşte şi pe alţi copaci, cum ar fi aninii şi fagii, însă doar dacă este găsită pe mesteacăn poate fi folosită în alimentaţie şi în scop medicinal.

Întăreşte sistemul imunitar. Are o multitudine de antioxidanţi naturali, ajutând sistemul imunitar să ne protejeze de infecţii sau de răceli şi să lupte împotriva cancerului. Compuşii de tip betulină şi acidul betulinic sunt principii active cu puternice efecte împotriva tumorilor canceroase (s-a demonstrat că procentajul persoanelor cu cancer în rândul consumatorilor de chaga este mult mai mic decât la ceilalţi).

Vindecă psoriazisul. Cei care suferă de această boală de piele se pot vindeca prin simpla folosire a tincturii de chaga. Previne bolile de stomac (gastrita şi ulcerul). Siberienii obişnuiesc să bea ceai de chaga în fiecare dimineaţă, înlocuind cafeaua. Este un laxativ puternic. Ajută pielea să rămână sănătoasă, fiind un supliment care asigură vitalitate şi frumuseţe(12).

Poria. Ciuperca Fu Ling creşte pe diverse specii de pin, având un conţinut bogat în polizaharide, triterpene şi ergosteroli, necesari menţinerii sănătăţii organismului.

Figura 10. Fu Ling (Poria cocos)(13)
Figura 10. Fu Ling (Poria cocos)(13)


Poate ajuta funcţionarea aparatului cardiovascular şi diminuează palpitaţiile; induce un somn liniştit şi reduce atacurile de panică, susţine buna funcţionare a aparatului urinar, inclusiv a prostatei; combate edemele, menţine un nivel optim al imunităţii; la nivelul aparatului digestiv, creşte apetitul, asigură un tranzit intestinal normal, combate stările de greaţă, protejează ficatul şi poate menţine o bună funcţionare a pancreasului. La toate acestea se adaugă efectele antioxidante, cu întârzierea fenomenului de îmbătrânire şi efectul antibacterian(13).

Coama-leului. Ciuperca are proprietăţi neuroprotective, previne demenţa şi bolile neurodegenerative, îmbunătăţeşte buna funcţionare a creierului, ameliorează depresia, anxietatea şi simptomele asociate menopauzei.

Figura 11. Coama-leului (Hericium erinaceus)(14)
Figura 11. Coama-leului (Hericium erinaceus)(14)


În plus, are efect antitumoral dovedit prin stimularea sistemului imunitar şi este utilizată pentru tratamentul cancerului gastric, esofagian, precum şi al gastritei, al ulcerului gastric şi duodenal. Extractul organic are potenţial terapeutic în tratamentul sclerozei(14).

Concluzii

Ciupercile medicinale reprezintă o resursă valoroasă şi fascinantă pentru îmbunătăţirea sănătăţii umane şi sunt în centrul unei revoluţii în domeniul medicinei complementare. Interacţiunea complexă dintre miceliul ciupercilor, mediul înconjurător şi organismele microbiene poate oferi o sursă bogată de informaţii şi potenţial medicinal. Înţelegerea acestor procese poate contribui la dezvoltarea de noi tratamente şi terapii bazate pe ciuperci pentru o varietate de afecţiuni umane. În concluzie, ciupercile sunt cu adevărat adevărate „fabrici farmaceutice miniaturale” ale naturii, cu un potenţial vast şi fascinant de a influenţa sănătatea şi binele fiinţelor umane, atât la nivel fizic, cât şi mental. 

 

Autor corespondent: Conf. dr. farm. pr. Gabriela Vlăsceanu E-mail: ga.vlasceanu@yahoo.com

Conflict de interese: niciunul declarat.

Suport financiar: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.

Bibliografie

  1. https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Fomes_fomentarius_in_the_Netherlands

  2. https://www.medicalnewstoday.com/articles/could-transcendental-meditation-treat-ptsd

  3. Stamets P, Zwickey H. Medicinal Mushrooms: Ancient Remedies Meet Modern Science. Integr Med (Encinitas). 2014;13(1):46-47. 

  4. https://ziare.com/viata-sanatoasa/remedii-naturale/ciuperci-medicinale-antivirale-clinicienii-confirma-beneficiile-pentru-sistemul-imunitar-1602644

  5. https://www.secom.ro/articles/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-ciupercile-medicinale

  6. http://www.esteticabertilla.it/benefici-del-reishi-ganoderma-lucidum/

  7. https://funginatur.com/en/maitake-grifola-frondosa/

  8. https://gluckspilze.com/Shiitake-Lentinula-edodes-Mycorestorationbag

  9. https://www.theshroomshop.co.uk/blogs/news/cordyceps-energy-boosting-vegan-goodness

  10. https://ciupercar.ro/agaricus-arvensis/

  11. https://littleacre.com.au/products/butterscotch-oyster-mushroom-spawn-pleurotus-ostreatus

  12. http://www.greatlakesprovings.com/inonotus-obliquus--chaga-proving.html

  13. https://www.superfoodsonline.nl/paddestoelen/poria

  14. https://www.shroomareala.ro/produs/coama-leului/

Articole din ediţiile anterioare

ACTUALITATEA FARMACEUTICĂ | Ediţia 2 187 / 2019

„Vaccinarea, cea mai mare realizare din domeniul sănătăţii publice” - Prof. dr. Doina Azoicăi

Anca Rusen

Profesor doctor Doina Azoicăi, preşedinta Societăţii Române de Epidemiologie, prezentă în cadrul unui seminar pe tema vaccinurilor, organizat de Co...

25 aprilie 2019
VACCINOTERAPIE | Ediţia 6 197 / 2020

Vaccinul BCG şi infecţia cu SARS-CoV-2

Nicolae Bacinschi, Sofia Alexandru, A. David, Anna Donica, L. Nepoliuc, S. Ceban, Anastasia Caracaş, Eugenia Vasilache

Până la elaborarea unui vaccin specific, pandemia de COVID-19, determinată de noul tip de coronavirus, SARS-CoV-2, necesită intervenţii terapeutice...

23 noiembrie 2020
NUTRIŢIE | Ediţia 3 218 / 2024

Ciuperci medicinale cu proprietăţi imunostimulatoare şi antitumorale (II)

Gabriela Vlăsceanu

Ciupercile au fost parte integrantă a dietei şi a practicilor medicinale încă din cele mai vechi timpuri.

20 septembrie 2024
NUTRACEUTICE | Ediţia 2 205 / 2022

Din secretele longevităţii… nutraceuticele – partea a X-a. Grăsimile şi homeostazia organismului

Gabriela Vlăsceanu

Acizii graşi saturaţi au multe dezavantaje (pentru doze mici şi moderate este posibilă compensarea lor, însă în general prezintă riscuri crescute d...

14 aprilie 2022