Ficatul este principalul organ ce contribuie la regenerarea metabolismului întregului corp, având un rol important în transformarea alimentelor, de la ingestie până la eliminare.

Prin urmare, este foarte important să identificăm din timp, încă din stadiile incipiente, funcţionarea deficientă a ficatului, înainte ca valorile de laborator să se modifice.

Sângele care pătrunde în ficat, încărcat cu substanţele absorbite din intestin, este un sânge toxic, plin de substanţe nocive sau străine organismului. Din acest motiv, detoxifierea ficatului se face întotdeauna după curăţarea intestinului şi cel puţin o dată pe an, de obicei primăvara.

Ficatul este un organ de răscruce al căilor metabolice şi vasculare (venoase) ale organismului, de aici şi importanţa lui în buna funcţionare a organismului şi poate nu întâmplător este cel mai mare organ nepereche din organism.

Primăvara aparţine Lojii Lemn în Medicina Tradiţională Orientală (MTO), la fel ca şi ficatul, de aceea refacerea cea mai eficientă a ficatului se realizează primăvara. Dacă această cură de detoxifiere include şi echinocţiul de primăvară, rezultatele vor fi şi mai bune. Echinocţiul de primăvară reprezintă o perioadă de detoxifiere şi curăţire a organismului (purificarea de primăvară a organismului după perioada de iarnă, când a trebuit să-şi limiteze acţiunile).

Ficatul, aparţinând Lojii Lemn, alături de vezica biliară, se corelează cu vântul, semnifică renaşterea şi multe din modificările la acest nivel se răsfrâng la nivelul ochilor (într-o hepatită apare icterul scleral mai întâi) şi are funcţionalitate maximă primăvara, căci primăvara ficatul se „curăţă“ de toxine şi se reface.

Primăvara este anotimpul cel mai schimbător, asemănător vântului care-şi schimbă şi orientarea, şi intensitatea. Deci, ficatul reprezintă în organism tonusul oricărei activităţi, din orice parte a corpului, care trebuie să-şi adapteze orientarea, intensitatea şi durata. Ficatul „discerne“ între bun şi rău, între util şi inutil şi tot el integrează şi aduce la parametrii organismului tot ce vine din afară. De exemplu hrana, după ce este absorbită în intestin şi trece în sânge, trece prin ficat. Ficatul filtrează tot sângele încărcat cu substanţele absorbite din intestin şi neutralizează tot ce este toxic pentru organism. Fiecare organ sau lojă energetică are un orar de refacere (de interiorizare a energiei bioritmice exogene). Ficatului îi revine intervalul orar 1-3, deci în acest interval nu trebuie să existe nici un stimul la acest nivel pentru ca organul să se refacă cât mai bine.

Mulţi dintre cei care pierd nopţile ajung să se îmbolnăvească pentru că ficatul nu mai funcţionează corespunzător şi nu mai poate face o detoxifiere corespunzătoare. Prin urmare, multe toxine înseamnă boală.

Important de ştiut este faptul că s-a demonstrat că cele mai multe toxine au o cauză emoţională, şi nu una digestivă (din alimentaţie).

Reacţiile emoţionale necesare pentru o funcţie hepatică normală sunt toleranţa, bunăvoinţa, iar cele care caracterizează tulburările de la nivelul ficatului sunt mânia, agresivitatea. Probleme cu ficatul au persoanele „care-şi fac sânge rău“ şi au dificultăţi de a se adapta la o situaţie nouă, ceea ce îi face să simtă furie şi nemulţumire. Acestea sunt refulate şi acumulate de către ficat. Persoanele cu afecţiuni hepatice rar îşi exprimă furia. După prea mult timp de reţineri, în loc să facă o criză de nervi, vor face o criză de ficat.

Putem să observăm buna funcţionare a Lojii Lemn urmărind următoarele:

  • la nivelul feţei, Loja Lemn se proiectează la nivelul regiunii malare stângi;

  • la nivelul limbii, se proiectează pe marginea limbii în dreapta şi în stânga;

  • zona musculară corespunzătoare Lojii Lemn sunt muşchii trapezi. O tensiune la acest nivel ne indică o problemă legată de Loja Lemn (ficat – vezică biliară).

Culoarea corespunzătoare Lojii Lemn este verdele, deci orice modificări de culoare verde sau galben-verziu ne duc cu gândul la Loja Lemn, ficat – vezică biliară.

Gemoterapia poate fi utilizată împreună cu alte metode bioterapeutice, ducând la sinergia acţiunilor, reducerea timpului de vindecare şi determină obţinerea de rezultate de durată şi complete. Aceste asocieri sunt mai indicate de obicei atunci când simptomele sunt mai grave sau atunci când dorim o rezolvare mai rapidă.

O asociere de succes o reprezintă cea dintre gemoterapie şi sărurile Schüssler.

Dr. Schüssler, când descria acţiunea sărurilor, spunea despre ele că sunt ca un îngrăşământ pentru sol, pregătindu-l pentru recolte bogate. Conform teoriei lui, orice boală care poate fi vindecată se poate vindeca prin administrarea de săruri Schüssler.

Conceptul său era că toate procesele vitale, modificările din organe şi ţesuturi îşi au originea în excitabilitatea celulară, de aceea esenţa unei boli trebuie căutată în activitatea celulară. El era convins că activitatea normală a unei celule depinde de un conţinut normal în săruri anorganice.

Modificarea conţinutului fiziologic de săruri a devenit pentru Schüssler cauza bolii. De aceea, el consideră necesară administrarea de substanţe anorganice care lipseau organismului, în vederea restabilirii echilibrului acestuia.

Nu era necesară administrarea substanţei în doze ponderale, ci doar administrarea „stimulului“ care comunică celulei informaţiile utile pentru a o face capabilă să asimileze în cantităţi mai mari sărurile anorganice indispensabile pentru menţinerea constantă a echilibrului interior.

Analizând organele şi ţesuturile afectate de deficienţa de săruri minerale, constatăm că ficatul este afectat de deficienţa de: Calcarea sulfurica, Kalium sulfuricum, Natrium muriaticum şi Natrium sulfuricum.

Calcarea sulfurica se poate asocia cu Silicea pentru efecte mai bune în detoxifiere.

Gemoterapicele folosite pentru drenajul hepatic sunt: Secale cereale MG=D1, Rosmarinus officinalis MG=D1 şi Juniperus communis MG=D1.

Pentru a potenţa acţiunea gemoterapicului putem folosi următoarele asocieri:

  • Secale cereale MG=D1 + Natrium sulfuricum

  • Rosmarinus officinalis MG=D1 + Calcarea sulfurica

  • Juniperus communis MG=D1 + Natrium muriaticum.

Acestea trei se folosesc de obicei în detoxifierea ficatului, dar dacă este nevoie de o detoxifiere mai profundă şi de mai lungă durată, putem asocia şi

  • Corylus avellana MG=D1 + Calcarea fluorica

Extractul din radicele de secară – Secale cereale MG=D1

Are tropism pe parenchimul hepatic, cu rol de „restitutio ad integrum“, citoprotector şi regenerator al hepatocitelor şi pe piele (Loja Metal, plămân – intestin gros). Este acoperită de peri asemănători vilozităţilor intestinale – rol în absorbţia şi neutralizarea toxinelor.

Natrium sulfuricum (sulfatul de sodiu)

Natrium sulfuricum este denumită „sarea sfântă“, fiind una din cele mai importante săruri de detoxifiere a organismului şi de purificare a sângelui.

Natrium sulfuricum se uneşte cu reziduurile din fluidul intercelular şi le elimină odată cu apa în exces, reglând apa din ţesuturi, sânge şi fluidele corpului. Natrium muriaticum (clorura de sodiu) este răspunzătoare de distribuirea apei în ţesuturi, iar Natrium sulfuricum reglează cantitatea de apă din ţesuturi, pentru că are puterea de a elimina orice exces.

Deficitul de Natrium sulfuricum înseamnă că nu se poate elimina excesul de apă din sânge şi din organism. Deci Natrium sulfuricum reglează cantitatea de apă din organism şi contribuie la menţinerea consistenţei normale a sucurilor digestive (bilă, pancreas), reglează furnizarea de apă în fluidul intracelular şi elimină excesul de apă din sânge.

Organele şi ţesuturile afectate de deficienţele de Natrium sulfuricum sunt: ficatul, vezica biliară, pancreasul şi colonul.

Zonele faciale care indică deficienţa de Natrium sulfuricum sunt: nas şi zona de sub ochi (regiunea malară). Apare o coloraţie generală verde, verde-gălbuie sau gălben-verzuie, iar în cazuri cronice, coloraţia se schimbă spre roşu (aceasta ne indică şi o afectare a Lojii Foc, cord – intestin subţire, Trei focare – Vase – Sex). De asemenea, avem sclere gălbui şi eliminări de gaze urât mirositoare.

Secreţiile sunt apoase, gălbui sau verzui. În cazul gazelor urât mirositoare, doze mai mari de Natrium sulfuricum în câteva zile pot rezolva problema. De asemenea, pacientul se poate plânge de „picioare grele“.

Pentru a acţiona mai eficient când vrem să facem o detoxifiere a ficatului, este util să luăm remediul în jurul orei 14.00, pentru că are loc în acest fel o activare hepato-biliară.

Semne ale deficienţei de Natrium sulfuricum:

  • mâini şi picioare umflate

  • leziuni la cap (epilepsie după lovituri la cap, meningită)

  • depresie (sentimente de sinucidere)

  • gaze urât mirositoare

  • piele cu mâncărimi şi piele cu nuanţă verzuie

  • pungi la nivelul pleoapei inferioare

  • diabet

  • fotofobie

  • astm (mai ales la copii)

  • gust amar

  • secreţii gălben-verzui

Semne faciale ale deficienţei în Natrium sulfuricum

Colorarea galben-verzuie sau verde-gălbuie a pielii; cu cât mai mult verde, cu atât mai important este deficitul de Natrium sulfuricum. A nu se confunda cu colorarea galben-maronie, care este semn de deficienţă în Kalium sulfuricum. Ca şi la Kalium sulfuricum, această colorare este cel mai adesea văzută pe bărbie.

Pacientul prezintă pungi sub ochi, pe frunte (de la rădăcina nasului în sus, o coloraţie în formă de „A“); şi în zona tâmplelor observăm coloraţia galben-verzuie, la rădăcina nasului. Ea este, de asemenea, văzută în jurul colţurilor ochilor.

Colorarea verde spre verde-ca-iarba este culoarea unei persoane înainte de a vărsa, în special în jurul bărbiei. Aceasta arată că ficatul este copleşit şi arată o deficienţă în Natrium sulfuricum ce este văzută adesea într-o situaţie acută.

Colorarea roşie-albăstruie este a doua culoare a deficienţei în Natrium sulfuricum. Este cel mai adesea văzută pe vârful nasului, dar poate apărea pe toată faţa, în formă de fluture, pe pomeţi şi nas. Aceasta este văzută adesea când ficatul este suprasolicitat. Apare într‑o stare inflamatorie, deoarece sângele este supraîncărcat cu toxine (Ferrum phosphoricum – când inflamarea este mai acută).

„Nasul de alcoolic“ este roşu închis şi este o stare cronică. Alcoolicul are o deficienţă uriaşă în Natrium sulfuricum, de la toxicitatea ficatului. Aceasta se vede într-o colorare roşie-albăstrie.

Nu numai că noi vedem pungile ochilor umflate direct sub ochi, dar acestea se pot extinde până la marginile obrajilor. Aceasta este văzută adesea ca o slăbiciune a rinichilor, dar adesea implică ficatul. Ea este tratată adesea cu Natrium muriaticum pentru rinichi, dar dacă eşuează, uitaţi-vă la ficat şi gândiţi-vă la Natrium sulfuricum. Pungile umflate pot fi un semn de toxicitate a organismului pe care ficatul nu o poate îndepărta fără rezerve suficiente de Natrium sulfuricum.

 Diagnostic de limbă pentru deficitul de Natrium sulfuricum:

  • depozitul lingual verzui murdar, cenuşiu sau verde-cafeniu, în special în partea din spate a limbii, pe dosul limbii;

  • înveliş de mucus alb, dens, lipicios;

  • gust amar, gura plină de salivă.

Simptome emoţionale ale deficitului de Natrium sulfuricum:

depresie de la vreme umedă.

Extractul din mlădiţe de Rozmarin – Rosmarinus officinale MG=D1

  • Are tropism pe ficat, colecist, căi biliare, suprarenale, gonade. Este hepatoregenerator, drenor hepato-biliar şi activator metabolic.

Calcarea sulfurica (sulfatul de calciu)

Organele şi ţesuturile afectate de deficitul de Calcarea sulfurica sunt: ficatul, vezica biliară, muşchiul inimii, ţesutul conjunctiv, gonadele, membranele mucoase, oasele, pielea.

Zonele faciale care indică deficienţele: linia maxilarului.

Semne faciale ale deficienţelor în Calcarea sulfurica:

Înfăţişare generală albă ca varul. Pot să apară pe acest fond furuncule sau abcese.

Nuanţă albă, caracteristică deficienţei de Calcarea sulfurica; această colorare poate fi văzută pe întreaga faţă.

Pete cafenii de bătrâneţe sau datorate unei proaste funcţionări a ficatului.

Porii pot fi măriţi.

Aspect murdar, cu sau fără secreţii cu puroi galben (de exemplu, acnee), hiper- sau hipo-pigmentare (pistrui, pete de ficat sau de bătrâneţe). Colorare maronie a pielii.

Semne ale deficienţei de Calcarea sulfurica:

  • furuncule şi abcese cu puroi galben, acnee;

  • dermatită de contact, eczemă;

  • amigdalită;

  • tumori;

  • ulceraţii;

  • secreţii pătate cu sânge;

  • inflamaţie arzătoare, cu prurit.

Diagnostic de limbă pentru deficitul de Calcarea sulfurica:

  • limbă moale, inflamată, de culoare pământie;

  • gust acru sau gust înţepător de săpun.

Simptome emoţionale ale deficitului de Calcarea sulfurica:

  • oboseală, lene, lipsă de activitate,

  • îşi face griji pentru probleme care nu există, pe care şi le imaginează.

Extractul din mlădiţe de Ienupăr – Juniperus communis MG=D1

Are tropism pe ficat, sistem urinar (rinichi - vezică urinară), aparat articular; acţiunea terapeutică se extinde asupra aparatului gastrointestinal, a vaselor arteriale şi asupra metabolismului.

Natrium muriaticum (clorura de sodiu)

Organele şi ţesuturile afectate de deficitul de Natrium muriaticum sunt: rinichii, sângele, membranele mucoase, cartilagiile, creierul, inima, splina şi ficatul.

Zonele faciale care indică deficienţele de Natrium muriaticum: gene, nas, obraz, bărbie sau frunte mai mici.

Reglează funcţionalitatea celulară, stimulează eritropoieza şi detoxifică organismul de metale grele.

Semne faciale ale deficienţei în Natrium muriaticum:

Aspect gelatinos. Este un aspect umed. El este văzut adesea pe pleoapa superioară (cel mai bine se vede cu ochii închişi), dar şi la pleoapa inferioară, sub gene, ca o dungă gelatinoasă de 2-3 milimetri). Când există o deficienţă în Natrium muriaticum, lacrimile sunt sărate şi au depozite în genele inferioare. Poate fi o margine a pleoapei lipicioasă.

Deficitul se vede, de asemenea, ca o margine a pleoapei inflamate, din cauza unui schimb intercelular defectuos al clorurii de sodiu. Este văzută adesea în stările cronice.

Porii mari, dilataţi (aspect de coajă de portocală) pe nas, pe obraji, pe bărbie sau frunte, dar pot fi văzuţi oriunde pe faţă. Natrium muriaticum poate reduce sau elimina aspectul acesta.

Dacă este o deficienţă de mult timp, apare ca o roşeaţă la marginea părului de pe frunte.

Mătreaţa. Problema este o deficienţă internă şi măsurile exterioare (precum şampoane medicinale etc.) pot fi dăunătoare. Pielea este prea uscată şi se descuamează precum fulgii.

Pielea uscată nu este văzută numai pe faţă, ci poate fi pe tot corpul. Fruntea poate fi unsuroasă, chiar dacă pielea este uscată.

Obrajii umflaţi apar mai rar şi apar la persoanele care cântă la un instrument de suflat.

Aspect buretos sau buhav. Aspectul facial vine cu umezeala din piele şi capacitatea de a o reţine. Porii încearcă să reţină apa şi se umflă ca răspuns. Faţa pare umflată. Consumul de alcool este adesea cauza sau are o mare contribuţie.

Sunetul sau zgomotul nazal este din cauza membranelor mucoase modificate din nas. Acesta este un alt semn al deficienţei în Natrium muriaticum. Există uscăciune sau congestie, sau un nas cu secreţie limpede.

Transpiraţia reglează temperatura corpului. Deficienţa în Natrium muriaticum determină producerea de către corp a prea multă sau prea puţină transpiraţie.

Semne ale deficienţei de Natrium muriaticum:

  • mătreaţă, uscăciune;

  • cracmente articulare (încheieturile „trosnesc“);

  • pacientul pierde gustul şi\sau mirosul;

  • fotofobie;

  • hipertensiune;

  • sinuzită;

  • nu poate plânge în public;

  • depresie, păstrează răni vech;

  • secreţii lichidiene limpezi (ca apa;

  • herpes;

  • spasme ale pleoapelor, însoţite de usturime, durere şi senzaţie de apăsare.

 

Diagnostic de limbă pentru deficitul de Natrium muriaticum:

  • uscăciune a limbii, cu gât dureros din cauza uscăciunii marcate;

  • poate fi o limbă cu mucus limpede şi hipersalivaţie sau acoperită cu o materie vâscoasă şi băşicuţe spumoase pe margini;

  • cu senzaţia de amorţeală şi mâncărime;

  • cu aspect de jupuit pe margine;

  • uneori poate apărea un gust sărat în gură.

Simptome emoţionale ale deficitului de Natrium muriaticum:

  • se izolează;

  • nu se poate controla şi nu poate ierta;

  • sensibilitate la expunerea la soare;

  • durere profundă.

Extractul din muguri de Alun – Corylus avellana MG=D1

Are tropism pe ţesutul mezenchimo-conjunctiv, plămâni, ficat, măduvă osoasă, creier. La nivel hepatic stimulează celulele Kupffer, inhibă scleroza progresivă a parenchimului hepatic, are efect antiaterosclerotic, stimulează eritropoieza prin activarea eritroblaştilor şi stimulează granulopoieza.

Calcarea fluorica (florura de calciu)

Organele şi ţesuturile afectate de deficitul de Calcarea fluorica sunt: ţesutul conjunctiv, ligamentele, tendoanele, oasele, smalţul dinţilor, laringele, tiroida. Calcarea fluorica restabileşte elasticitatea şi integritatea fibrelor elastice, absoarbe secreţiile din sistemul limfatic şi le elimină.

Prin efectul antiaterosclerotic, această sare întăreşte ţesuturile şi restabileşte elasticitatea.

Locaţiile faciale care indică deficienţa de Calcarea fluorica: în jurul ochilor, aspect translucid al dinţilor, buze crăpate. Sunt afectate de deficit: ţesutul conjunctiv, oasele, pereţii venoşi, ligamentele, tendoanele, smalţul dinţilor, laringele, tiroida.

Semne faciale ale deficienţei în Calcarea fluorica:

Ridurile verticale în formă cubică sau carouri apar începând de la colţul interior al ochiului şi extinzându‑se spre exterior, peste pleoapa inferioară sau superioară. Cu cât liniile sunt mai fine, cu atât este mai mare deficienţa în sarea celulară.

Ridurile în formă de evantai încep din colţul interior al părţii inferioare a ochiului.

Colorarea maronie-neagră este adesea greu de observat. Acesta este un maron cu nuanţe stinse de negru. Cu cât culoarea este mai intensă, cu atât deficienţa este mai mare.

Buzele albastre arată că există o puternică deficienţă în Calcarea flourica, întrucât puterea musculară şi cea arterială au fost periclitate şi inima trebuie să muncească mai tare. Buza superioară este tumefiată.

Pielea este transparentă (ca apa), cu un aspect lăcuit foarte subţire.

Descuamările mici albe sunt semn de deficienţă semnificativă de Calcarea fluorica (are loc exfolierea stratului de cheratină).

Vârfurile dinţilor sunt translucide.

Semne ale deficienţei de Calcarea fluorica:

  • unghii moi, fragile, care se exfoliază,

  • piele care crapă (de ex. călcâie crăpate), ţesut cicatriceal (cicatrice cheloide),

  • scolioză, probleme cu oasele (asimetrii, fracturi),

  • cataractă,

  • temperatură scăzută a corpului,

  • picioare transpirate, urât mirositoare.

Diagnostic de limbă pentru deficitul de Calcarea fluorica:

  • limbă indurată şi crăpată.

Simptome emoţionale ale deficitului de Calcarea fluorica:

  • nehotărâre,

  • slăbiciune,

  • stimă de sine scăzută,

  • stres legat de problemele financiare.

Schemele terapeutice vor fi individualizate, în funcţie de problemele actuale şi antecedentele pacientului.

Mod de administrare a sărurilor Schüssler

În faza acută de boală, sărurile se administrează în diluţia homeopată D6, 3 granule din oră în oră, până la modificarea simptomelor clinice. Administrarea se spaţiază apoi la de 3-4/zi, timp de 3-4 zile, până la ameliorarea patologiei.

În faza cronică de boală (hepatite, colecistite) se administrează diluţia D12, 3 granule diluate într-un pahar cu apă, din care se beau mai multe înghiţituri pe parcursul zilei. Se pot administra cele 3 săruri simultan, în caz de boală cronică. Administrările se realizează la 1-2 ore după masă sau cu jumătate de oră înainte de masă.

În cazul asocierii dintre sărurile Schüssler şi gemoterapice, eficienţa tratamentului creşte.

În acest caz se administrează mai întâi sărurile Schüssler pe stomacul gol (ca orice produs homeopat) şi după minimum jumătate de oră se administrează şi gemoterapicul. După o altă jumătate de oră se poate mânca sau se pot administra sărurile Schüssler înainte de masă cu jumătate de oră şi gemoterapicul după masă la 1-2 ore.

Reacţii adverse: nu se cunosc, se pot administra atât gravidelor, cât şi sugarilor, nu sunt riscuri de supradozare, cu excepţia unei posibile reacţii laxative.

În anumite cazuri, ca o reacţie pozitivă a organismului la terapie, se poate constata în primă fază o înrăutăţire a stării de sănătate a pacientului; aceasta este numită „criza de vindecare“ şi arată că organismul este receptiv la tratament.

În cazul detoxifierii pot apărea stări de vomă, greaţă, senzaţie de greutate, diverse erupţii pe piele sau urine mai închise la culoare. Pacienţii trebuie să bea multe lichide, în special apă, pentru a ajuta organismul să elimine toxinele cât mai uşor şi eficient. De asemenea, pacienţii trebuie să aibă un regim alimentar corespunzător, cu cât mai puţine proteine animale. Din proteinele animale rezultă multe toxine care suprasolicită ficatul şi se creează astfel un cerc vicios, limitând efectele curei de detoxifiere. Cura de detoxifiere a ficatului este recomandat de urmat primăvara, anotimpul regenerării, ajutând în felul acesta ficatul să se refacă mai uşor.