În ţările cu resurse limitate, un procent substanţial dintre pacienţii infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) se prezintă pentru îngrijiri medicale cu imunosupresie avansată şi niveluri scăzute de limfocite CD4+, iar tuberculoza este cea mai comună infecţie oportunistă. Sindromul inflamator paradoxal de reconstituţie imună (IRIS) asociat tuberculozei – reacţie imunopatologică reprezentată de manifestări inflamatorii de tuberculoză care apar curând după iniţierea terapiei antiretrovirale (ART) la pacienţi care primesc medicaţie antituberculoasă (TB) – apare la circa 18% dintre pacienţi, conform unei estimări derivate din 40 de studii observaţionale de cohortă. Printre manifestări se numără febra, prezenţa limfadenopatiilor şi infiltratelor pulmonare progresive (radiologic).
S-a demonstrat că iniţierea precoce a ART (două săptămâni după medicaţia anti-TB) duce la o rată de supravieţuire mai ridicată în comparaţie cu iniţierea după opt săptămâni în cazul pacienţilor cu <50 limfocite CD4/mm3. În ciuda beneficiului pe supravieţuire, iniţierea precoce a ART creşte de mai mult de două ori riscul de IRIS asociat tuberculozei.
Studiul de faţă a testat ipoteza conform căreia o doză scăzută de corticoizi reduce riscul apariţiei IRIS asociat TB. Studii anterioare dovedeau eficienţa corticoizilor în tratamentul meningitei şi al pericarditei tuberculoase, dar şi riscul crescut de evenimente nedorite în cazul pacienţilor infectaţi HIV, precum sarcoame Kaposi.
Studiul a inclus pacienţi de peste 18 ani, infectaţi HIV, care nu mai primiseră ART anterior studiului, aveau un nivel CD4 sub 100/mm3, aveau tuberculoză confirmată microbiologic sau un diagnostic clinic cu răspuns simptomatic la medicaţia anti-TB şi care primiseră anti-TB cu mai puţin de 30 de zile înaintea iniţierii ART. În studiu au fost incluşi 240 de participanţi (120 în grupul de control şi 120 în grupul de studiu). Participanţii din grupul de studiu au primit 40 mg de prednison zilnic vreme de 14 zile, apoi 20 mg prednison zilnic încă 14 zile. Grupul de control a primit placebo.
Un total de 39 de pacienţi din grupul cu prednison şi 56 din cel de control au primit diagnosticul de IRIS asociat TB. În rândul pacienţilor cu acest diagnostic, durata medie până la apariţia simptomelor a fost asemănătoare între cele două grupuri (10 zile pentru grupul cu prednison şi 8 pentru cel cu placebo). 16 din cei 39 de pacienţi cu diagnostic de IRIS din grupul cu prednison şi 34 din cei 56 din grupul de control au avut nevoie de tratament suplimentar cu corticoizi.
Pe durata celor 12 săptămâni de monitorizare, 5 pacienţi din grupul de studiu şi 4 din cel de control au decedat; un deces a fost atribuit IRIS asociat TB. Au existat 33 de cazuri de infecţii severe la 29 de pacienţi: 11 din grupul de studiu şi 18 din cel de control (p=0,23). Nu au existat diferenţe semnificative între grupuri la nivel de încărcătură virală sau număr de CD4/mm3 în săptămâna 12.
După un an, 18 pacienţi decedaseră (8 în grupul cu prednison şi 10 în cel placebo) şi a fost identificat un caz de sarcom Kaposi la un pacient din grupul placebo, care primise tratament cu glucocorticoizi începând cu săptămâna 2 de studiu pentru un presupus IRIS şi care a întrerupt tratamentul ART în săptămâna 20.
În concluzie, profilaxia cu prednison pe parcursul primelor patru săptămâni după iniţierea ART în cazul pacienţilor adulţi cu risc crescut de IRIS asociat TB a condus la o incidenţă cu 30% mai mică a sindromului şi o scădere cu 53% a numărului de cazuri care au necesitat tratament cu glucocorticoizi. De asemenea, a fost observată o tendinţă mai scăzută de a întrerupe tratamentul anti-TB sau ART în cazul pacienţilor care primeau profilaxie cu prednison (reacţiile adverse la medicamente sunt mai frecvente în rândul pacienţilor infectaţi HIV, iar prednisonul scade riscul de a dezvolta astfel de reacţii) faţă de cei care primeau placebo.