Rata globală a acoperirii vaccinale în 2016

Planul global de acţiune pentru imunizare 2011-2020 (GVAP), aprobat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în 2012, solicită ţărilor să atingă o acoperire vaccinală la nivel naţional de peste 90% pentru toate vaccinurile din programul de imunizare, până în 2020. Estimările globale de acoperire vaccinală pentru a treia doză de DTP3, a treia doză de vaccin poliomielitic şi prima doză de vaccin care conţine virus rujeolos (MCV1) a variat de la 84% la 86% din 2010. Vaccinurile cel mai frecvent recomandate în mod curent (BCG, MCV şi DTP) protejează împotriva a şase boli.

În mod clasic, se iau în considerare numai dozele administrate prin vizite de imunizare de rutină.

DTP se administrează în trei doze; procentul copiilor cărora nu li se administrează acestea este în relativă scădere începând din 2012. La nivel global, peste 116 milioane de copii au primit DTP3 în 2016, comparativ cu 24,2 milioane în 1980, o creştere de 300% a nivelului global al utilizării DTP3. În ansamblu, 130 (67%) din 194 de ţări au realizat o acoperire DTP3 la nivel naţional de peste 90% în 2016.

La nivel global, 123 de ţări (63%) au realizat obiectivul GVAP 2020 de acoperire MCV1 la nivel naţional de peste 90%. În perioada 2015-2016, acoperirea MCV1 a rămas stabilă sau a crescut în toate regiunile, ceea ce arată că programului GVAP funcţionează (chiar dacă există şi unele deficienţe).

Pe plan global, acoperirea MCV1 a fost de 85%, iar acoperirea MCV2 a fost de 64% în 2016 (scăderea estimată = 21%). Diferenţele dintre MCV1 şi MCV2 au fost cele mai ridicate în regiunea africană (48%) şi mai mici în regiunea Pacificului de Vest (3%). Această diferenţă rezultă atât din lipsa introducerii MCV2 (34 de ţări în care nu au fost încă introduse), cât şi din diferenţe în performanţa programelor.

În cazul vaccinurilor noi şi al celor nefolosite pe scară foarte mare, acoperirea globală a crescut în perioada 2010-2016; de exemplu, seria completă pentru vaccinul cu rotavirus (8% până la 25%), vaccinul pneumococic conjugat (PCV) (11% până la 42%), vaccinul cu antigen capsular Haemophilus influenzae tip b (Hib) (42% până la 70%) şi vaccinul împotriva hepatitei B (74% până la 84%).

Îmbunătăţirea iniţierii programelor de vaccinare şi finalizarea seriei pentru toate vaccinurile recomandate reprezintă un pas important pentru îmbunătăţirea acoperirii vaccinale la nivel global. În regiunile în care există încă probleme semnificative, în 2016, 11 milioane de sugari nu au primit prima doză de vaccin DTP şi 18 milioane nu au primit prima doză de MCV.

Barierele demografice (etnia minoritară, lipsa de educaţie a părinţilor şi statutul socioeconomic scăzut), populaţiile care trăiesc în zone greu accesibile, probleme programatice (cum ar fi lipsa stocurilor de vaccinuri), precum şi persistenţa conflictelor continuă să împiedice ca anumiţi copii să beneficieze de imunizarea completă. Pentru a îmbunătăţi accesibilitatea sunt necesare măsuri pentru a se asigura că populaţiile greu accesibile sunt identificate şi că sesiunile de vaccinare sunt realizate în mod constant şi eficient.

Pentru a minimiza abandonul administrării seriei complete de vaccinuri din schema stabilită în programul naţional de imunizare, intervenţiile ar putea include: promovarea cererii de vaccin (în special în rândul populaţiilor greu accesibile din punct de vedere cultural); comunicarea către furnizorii de servicii de îngrijire medicală despre beneficiile vaccinurilor şi abordarea corectă a problemelor legate de siguranţa vaccinurilor; strategii de reamintire sau rechemare pentru a se asigura că părinţii se întorc pentru completarea schemei de vaccinare. Îmbunătăţirea iniţierii vaccinării şi finalizarea seriei de imunizări sunt esenţiale pentru statuarea unor programe naţionale de imunizare durabile şi pentru eliminarea bolilor şi deceselor prevenibile prin vaccinare.