Recomandările Editorului

SINTEZE CLINICE

Corelaţii ale metabolismului lipidic cu remodelarea osoasă

Introducere. Osteoporoza şi dislipidemia reprezintă o pa­to­lo­gie medicală cronică, iar relaţia dintre acestea se bazează pe factori de risc şi mecanisme patogene comune care fa­­vo­­ri­­zea­ză dezvoltarea ambelor boli. Deoarece dislipidemia poa­te fi un factor de risc pentru apariţia osteoporozei, este im­por­tant să înţelegem mecanismele care stau la baza le­­gă­­tu­­rii dintre aceste două patologii. Relaţia dintre dis­li­pi­de­mie şi osteoporoză. Produsele de oxidare a li­po­pro­tei­ne­lor suprimă diferenţierea osteoblastelor, în timp ce stimulează diferenţierea adipocitelor şi proliferarea lor, me­ca­nis­me ce contribuie la reducerea mineralizării osoase şi la apariţia unor evenimente inflamatorii. S-au efectuat o se­rie de studii clinice şi experimentale, acestea sugerând o co­re­la­ţie inversă între conţinutul în ţesut adipos al măduvei osoa­se şi densitatea ţesutului osos; cu alte cuvinte, în paralel cu pierderea osoasă osteoporotică, există o creştere a con­ţi­nu­tu­lui de adipocite în măduva osoasă. Rolul lipidelor plas­ma­ti­ce asupra metabolismului osos. Deoarece în cli­ni­că pacienţii cu dislipidemie sunt adesea diagnosticaţi cu os­teo­po­ro­ză, putem afirma că nivelurile serice ale lipidelor plas­matice influenţează atât activitatea osteoblastică, dar şi cea osteoclastică. Colesterolul se corelează cu o densitate mi­ne­ra­lă osoasă scăzută, în timp ce trigliceridele sunt aso­­­cia­­­te cu o incidenţă scăzută a fracturilor vertebrale în ca­zul femeilor osteoporotice. Influenţa medicaţiei hipo­li­pe­miante asupra ţesutului osos. Statinele, in­tro­duse pen­tru prima dată pentru a trata pacienţii cu hiperlipidemie şi hipercolesterolemie, s-au dovedit be­ne­fi­ce şi pentru pa­cien­ţii osteoporotici, fiind recent in­tro­du­se pentru a pre­ve­ni fracturile şi a trata osteoporoza prin capacitatea lor de a spori osteogeneza şi de a inhiba os­teo­clas­to­ge­ne­za. Concluzii. Există o gamă largă de studii ce au de­mon­strat că statinele, utilizate pe scară largă ca agenţi hipo­li­pe­mianţi, ar putea fi folosite şi în tratamentul os­teo­porozei, prin efectele benefice pe care acestea le exercită asupra me­ta­bo­lis­mu­lui osos, efecte cu un impact pozitiv asupra densităţii minerale osoase.

Citește mai departe »