Simplu, mai simplu... prea simplu!

La începutul secolului al XIV-lea, William of Ockham (Occam), călugăr franciscan, avea mult timp liber, dar şi multă minte, aşa că s-a dedat plăcerilor filozofiei. Practicarea acestei plăceri nu era condamnată de biserică dacă rămâneai în limitele teologiei şi logicii, dar devenea periculoasă dacă alunecai spre politică. Ceea ce a păţit şi Occam. 

Scrierile lui William of Ockham despre logică din pe­rioa­da în care preda la Oxford au fost atacate pentru că nu au fost înţelese de contemporani. În schimb, implicarea lui în disputa privind sărăcia Apostolilor – el şi franciscanii susţineau că Iisus şi Apostolii nu aveau proprietăţi – i-a atras excomunicarea. A fugit din Avignon şi s-a pus sub protecţia lui Ludovic al IV-lea al Bavariei, împărat al Sfântului Imperiu Roman. William a rămas celebru în istoria ştiinţei pentru definirea principiului numit „Briciul lui Occam”. Ce spune acest principiu:

Pluralitatea nu trebuie afirmată fără necesitate.

Entităţile nu trebuie multiplicate dincolo de ceea ce e necesar.

În limbaj colocvial: O explicaţie mai simplă care invocă mai puţine constructe ipotetice este preferabilă.

Acest principiu a fost confir­mat ulterior atât în chestiuni şti­in­ţi­fi­ce, cât şi mondene. „Simplifică” este porunca principală atât în rezolvarea problemelor de matematică, dar şi a celor de psihologie. Ca orice principiu adevărat, are însă şi limite. Complexitatea nu poate fi evitată şi uneori se deghizează în hainele simplităţii. De exemplu, ca să te simţi bine într-o maşină care ia o curbă cu mare viteză este nevoie de sisteme extrem de complexe de ghidaj, coordonare şi echilibrare. Sau orice autor de romane poliţiste cu oarecare pretenţii va avea grijă ca explicaţia cea mai evidentă a faptelor să nu fie şi cea adevărată. Sau, şi mai simplu, apa care curge nu o ia pe drumul cel mai scurt, adică o dreaptă, ci face meandre. Soluţia aleasă de apa care curge se bazează pe alt principiu simplu, să folosească cea mai puţină energie pe panta cea mai blândă şi nu să risipească energie mergând de-a dreptul. Deci, până la urmă, problema este cum defineşti simplitatea. Uneori „simplu” este orice altceva, numai simplu nu e. Ce poate fi mai simplu decât să apeşi clapa notei La pe un sintetizator? Dar ca să auzi nota La trebuie ca o mulţime de oscilatoare şi filtre să interacţioneze perfect. Deci nu confundaţi simplu cu simplist. Ex­pli­caţiile simpliste sunt preferate de oamenii cu min­tea simplă şi edu­caţia sumară. Fake-news au succes pentru că vehicu­lea­ză explicaţii sim­pliste pentru minţi superficiale. Albert Einstein a intuit riscul sim­plităţii cu orice preţ şi a completat Principiul lui Occam: Lucrurile trebuie simplificate pe cât este posibil, dar nu mai simplu de atât.

Deci Briciul lui Occam este un foarte util instrument al gândirii analitice, cu condiţia să nu confunzi informaţia adiţională (utilă) cu cea redundantă (inutilă). Briciul este necesar pentru a îndepărta părul în exces, dar, dacă nu e folosit cu atenţie, poate tăia şi nasul!