Hemangiom al venei jugulare interne

Hemangioamele sunt tumori relativ frecvent întâlnite, reprezentând aproximativ 9% din totalul tumorilor benigne. Hemangioamele cu punct de plecare peretele vascular sunt entități foarte rare, fiind diferențiate de alte tumori cu punct de plecare peretele vascular, ca hemangiopericitomul, leiomiosarcomul sau hemangiosarcomul.

La nivelul regiunii cervicale, hemangioamele venei jugulare externe sunt cel mai frecvent întâlnite, spre deosebire de cele ale venei jugulare interne, care sunt extrem de rare. Din cunoștințele noastre, până acum au fost publicate doar două cazuri de hemangioame ale venei jugulare interne⁽¹⁾.

Hemangioamele venei jugulare interne sunt asimptomatice, fiind descoperite cu totul întâmplător, fie la un examen clinic de rutină sub forma unei tumori laterocervicale, fie cu ocazia unor explorări imagistice la ecografie sau RMN.

Prezentare de caz

O pacientă de 51 ani se prezintă pentru apariția unei formațiuni tumorale laterocervicale drepte, fără alte simptome asociate.

Formațiunea tumorală este situată în porțiunea cervicală superioară, este rotund-ovalară, axul mare vertical, diametru maxim de aproximativ 4 cm, de consistență relativ dură, nedureroasă, nepulsatilă. Restul examenului clinic ORL este normal.

Examinarea RMN la nivelul regiunii cervicale confirmă prezența unei formațiuni tumorale aderente la vena jugulară internă, formulându-se suspiciune clinico-imagistică de hemangiom sau malformație vasculară (figurile 1, 2, 3 și 4).

În vederea stabilirii diagnosticului, se realizează examen angiografic. Se exclude diagnosticul de malformație vasculară și se constată că sursa vasculară principală a formațiunii tumorale este un ram terminal din artera linguală. Nu se tentează embolizarea, din cauza riscului crescut de necroză linguală.

Se intervine chirurgical și se parcurg următorii pași:

•  Incizie laterocervicală pe marginea anterioară a mușchiului sternocleidomastoidian.
•  După tracționarea mușchiului sternocleidomastoidian se pune în evidență formațiunea tumorală de culoare violacee, aderentă la vena jugulară internă, situată deasupra confluenței venelor tiroidiene superioară, linguală și facială în trunchiul venos tirolingofacial (figura 5).
•  Se disecă formațiunea tumorală de vena jugulară internă. La polul superior, se ligaturează sursa vasculară principală (figurile 6 și 7).
•  Se excizează formațiunea tumorală cu conservarea venei jugulare interne (figurile 8 și 9).

Rezultatul examenului histopatologic este hemangiom de tip cavernos.

Pacienta este externată la cinci zile de la intervenția chirurgicală, fără complicații locale sau generale, imediate sau tardive.

Concluzii

Hemangioamele venei jugulare sunt entități clinice rar întâlnite. Primul caz din literatură a fost publicat în 1967, fiind un hemangiom al venei jugulare externe⁽²⁾. Hemangioamele venei jugulare interne sunt și mai rare, din cunoștințele noastre fiind publicate până în prezent doar două cazuri.

Etiologia acestor proliferări nu este pe deplin cunoscută. Sunt autori care consideră că ele sunt congenitale⁽³⁾, în timp ce alți autori consideră că proliferarea este stimulată de infecții, traumatisme locale sau tulburări hormonale⁽⁴⁾.

De cele mai multe ori ele sunt asimptomatice, fiind descoperite întâmplător cu ocazia unui examen de rutină sau printr-o investigație imagistică, precum ecografia cervicală. Cu toate că diagnosticul de certitudine se pune doar prin examenul histopatologic al piesei excizate, există anumite aspecte imagistice care pot diferenția hemangiomul de tromboze venoase, malformații sau alte tipuri de proliferări vasculare. Ecografia este considerată explorarea de bază care poate ridica suspiciunea de hemangiom, acesta prezentându-se cel mai des sub forma unei mase hipoecogene, spre deosebire de tromboza venoasă.

Diagnosticul hemangioamelor venoase rămâne o provocare. Chiar dacă investigațiile imagistice pot restrânge diagnosticul diferențial, doar excizia urmată de examen histopatologic și imunohistochimic stabilește diagnosticul de certitudine.