Elemente care definesc infecţia cu SARS-CoV-2 la copii

Denumit iniţial noul coronavirus, SARS-CoV-2 s-a răspândit rapid, fiind dificil de gestionat la nivel mondial şi devenind o problemă globală de să­nă­ta­te publică, ducând la o mobilizare in­ter­na­ţională probabil fără precedent în istoria umanitară recentă^(1,2,3).

Cunoştinţele actuale despre infecţia cu SARS-CoV-2 sunt încă la început şi multe întrebări aşteaptă un răspuns, dar aparent evident, cel puţin până acum, în rândul populaţiei pediatrice incidenţa bolii este scăzută.

Analizând datele epidemiologice in­ter­na­ţionale şi naţionale, se constată un im­pact redus asupra populaţiei pe­dia­tri­ce comparativ cu adulţii. La nivel global, in­­ci­den­ţa noului tip de coronavirus în rândul copii­lor a crescut de la mai puţin de 1-2% la începutul anului 2020 la peste 26% în pre­zent^(1,2,3). Cu toate acestea, decesele la vârs­ta pediatrică sunt extrem de scăzute în comparaţie cu ceea ce se întâmplă la adulţi.

Incidenţa scăzută a bolii în rândul po­pu­laţiei pediatrice este un subiect de ma­re interes pentru cercetările actua­le şi vii­toa­re. Literatura de specialitate men­ţio­nea­ză până acum mai multe teo­rii, dar cele mai importante sunt trei ipo­te­ze privind in­ci­den­ţa scăzută a in­fec­ţiei cu noul coronavirus în po­pu­la­ţia pe­dia­tri­că^(3,4,5).

S-a demonstrat că receptorii enzimei de conversie a angiotensinei 2 (ACE 2) ar fi poarta de intrare în celulele umane pentru unele coronavirusuri, inclusiv pentru SARS-CoV-2; de asemenea, expresia scăzută a acestor receptori în tractul respirator al copiilor ar putea fi explicaţia pentru care ei sunt mai puţin vulnerabili la SARS-CoV-2^(4,5). Studiile mai recente însă pun la îndoială această teorie, deoarece categoria de pacienţi cu vârsta sub 1 an la care expresia ACE 2 este cea mai scăzută este încă un grup extrem de vulnerabil pentru noul tip de coronavirus. O altă ipoteză care a atras atenţia cercetătorilor este afectarea endotelială, care a avut loc înainte de agresiunea infecţioasă ce facilitează răspândirea infecţiei şi implicit a procesului inflamator.

Deoarece în populaţia pediatrică exis­tă o incidenţă redusă a bolilor recunoscu­te ca provocând distrugeri endoteliale (ex.: boli cardiovasculare, diabet), se apre­­cia­ză că răspândirea procesului in­fla­mator este limitată în condiţiile unui en­do­te­liu indemn.

Numeroasele infecţii virale pe care copiii le prezintă în primii ani de viaţă, precum şi administrarea de vaccinuri stimulează răspunsul imunitar al acestora. Sistemul imunitar înnăscut joacă un rol important în protecţia împotriva SARS-CoV-2.

Această ipoteză pare să fie din ce în ce mai exploatată şi necesită o atenţie spe­cia­lă în viitor, mai ales că cercetătorii men­ţion­ea­ză unele posibile corelaţii între imu­ni­za­rea antigripală şi protecţia împo­tri­va coronavirusului.

România s-a confruntat cu primul caz pozitiv confirmat de infecţie cu SARS-CoV-2 la 26 februarie 2020, iar la aproximativ o lună au apărut primele decese secundare acestei infecţii. Situaţia epidemiologică a impus, începând cu data de 16 martie 2020, instituirea stării de ur­gen­ţă pe teritoriul României, implicând mă­suri speciale atât din punct de vedere sa­ni­tar, cât şi socioeconomic. Ulterior, din 14 mai 2020, starea de urgenţă a fost în­lo­cui­tă cu o serie de alte măsuri, iar la 19 luni de la primul caz confirmat în ţară încă se luptă pentru a se încerca limita­rea răspândirii şi mai ales a impactu­lui pande­miei de COVID-19 în cadrul po­­pu­la­ţiei.

Din analiza datelor epidemiolo­gi­ce internaţionale şi naţionale, încă din primele luni de pandemie, exis­tă o di­fe­ren­ţă semnificativă în­tre populaţia pedia­trică faţă de po­pu­la­ţia adultă în ceea ce priveşte ra­ta de infecţie, modalităţile de trans­mi­tere şi ma­ni­fes­tă­ri­le clinice. În primele luni de pan­de­mie, in­ci­den­ţa raportată la ni­vel naţional a nou­lui tip de coronavirus în rândul copii­lor a fost de aproximativ 1-2%, dar în prezent a ajuns la 6,52%, dintr-un număr total de 74474 de copii in­fec­taţi (19 septembrie 2021)⁽²⁾. Ra­poar­te­le de la Centers for Disease Con­trol (CDC) din SUA privind rata in­fec­ţiei cu SARS-CoV-2 la copii au ară­tat o tendinţă ascendentă mai ales în a doua jumătate a acestui an. Astfel, dacă la începutul lunii apri­lie 2020 incidenţa infecţiei cu noul coronavirus la copii era de doar 2,6%, 18 luni mai târziu (11.11.2021) proporţia a crescut la 27%, în condiţiile în care au fost raportaţi aproximativ 6.625.857 de copii in­fec­taţi⁽¹⁾.

Creşterea ratei de infecţie cu SARS-CoV-2 în rândul copii­lor a ridi­cat mai multe semne de în­tre­bare: Au fost extinse testările în masă la copii? Există o legătură cu re­des­chi­de­rea şcolilor? Este vorba despre alte variante de virus?⁽⁶⁾

O metaanaliză amplă în care au fost incluse peste 90 de studii întreprinse la adulţi şi copii şi care a analizat modul de transmitere a infecţiei cu SARS-CoV-2 în rândul copiilor şi adolescenţilor (în mediul familial, în comunitate şi la şcoală/grădiniţă) a subliniat că pentru copiii sub 10 ani există o susceptibilitate redusă la infecţie comparativ cu adolescenţii şi adulţii. În plus, riscul de infectare a copiilor sub 10 ani la şcoală a fost mai redus comparativ cu riscul de infectare a acestora în comunitate⁽⁷⁾.

Manifestările clinice ale infecţiei cu SARS-CoV-2 în populaţia pe­dia­tri­că sunt mai puţin severe compara­tiv cu cele de la adulţi⁽⁸⁾. La co­pii, ma­ni­fes­tă­ri­le cli­ni­ce sunt în ge­ne­ral uşoa­re, de cele mai multe ori îm­bră­când un aspect pseu­dogripal, iar ca­zu­ri­le se­ve­re sunt rare (5,2% cazuri severe şi 0,6% ca­zuri critice)⁽⁹⁾ şi de cele mai mul­te ori acestea s-au re­cu­pe­rat.

La câteva săptămâni de la confir­ma­rea infecţiei cu SARS-CoV-2 (2-6 săp­tă­mâni) s-a descris apariţia foarte rară (un caz la 3200 de infecţii) a unui ta­blou clinic definit drept sindrom in­fla­ma­tor multisistemic la copii (MIS-C). Acest sindrom inflamator interesează mai multe sisteme şi organe, precum inima, plămânii, cre­ie­rul, rinichii, tegumentele, apa­ra­tul di­ges­tiv sau ochii, determinând un ta­blou cli­nic complex⁽¹⁰⁾.

În concluzie, trebuie să subliniez următoarele:

Copiii de toate vârstele sunt sus­cep­tibili să se infecteze, dar în cazul expunerii aceştia sunt cu aproximativ 50% mai puţin in­fec­taţi comparativ cu adulţii.

Copiii de toate vârstele pot să fie in­fec­taţi; parametrii virusologici pen­tru virusul identificat sunt iden­tici la copii şi la adulţi, dar în­căr­cătura virală pare mai mică la copii faţă de adulţi; oare copiii sunt mai puţin contagioşi şi pentru o pe­rioa­dă mai scurtă?

Când sunt infectaţi, copiii prezintă o simptomatologie mai puţin severă (este surprinzător şi încă de neînţeles).

Au fost lansate mai multe ipoteze care să explice de ce copiii sunt mai puţin afectaţi de infecţia cu SARS-CoV-2 (exceptând modificările legate de vârstă, ale funcţiei imune, endoteliale/de coagulare).

Descoperirea mecanismelor care stau la baza diferenţelor legate de vârstă în ceea ce priveşte severitatea COVID-19 va oferi oportunităţi importante pentru prevenirea şi tratamentul acestei noi infecţii.

În urma evoluţiei pandemiei, con­sta­tăm că are loc o modificare a mo­de­lu­lui de implicare a populaţiei pe­dia­trice, care, deşi rămâne mai puţin afec­ta­tă în comparaţie cu adulţii, se con­frun­tă cu noi faţete ale infecţiei cu SARS-CoV-2 odată cu evoluţia celui de-al doilea, de-al treilea, dar mai ales al celui de-al patrulea val pandemic.