Din decembrie 2019, o nouă boală – cunoscută sub numele de COVID-19, determinată de un nou tip de coronavirus, SARS-CoV-2 – a început să se extindă la nivel global, determinând Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) ca, la 11.03.2020, să decreteze pandemie. Coronavirusurile (CoVs) provoacă diverse manifestări clinice, preponderent respiratorii (de la răceala comună la boli respiratorii severe, cum ar fi bronşită, pneumonie, sindromul de detresă respiratorie acută severă – ARDS), dar şi manifestări gastrointestinale sau hematologice (coagulopatii etc.).
În formele severe, poate apărea un tablou clinic şi paraclinic sugestiv pentru insuficienţă multiplă de organe, urmată de deces. Coronavirusurile umane au fost asociate, de asemenea, cu exacerbări ale bolilor pulmonare cronice (BPOC, astm bronşic, fibroză chistică etc.).
CoVs suferă mutaţii frecvente, care vor determina apariţia de noi tipuri de virusuri, mai agresive. De cele mai multe ori, acestea se pot răspândi de la animale la om. Un exemplu îl reprezintă noul tip de coronavirus, SARS-CoV-2. Acesta a apărut pentru prima dată în provincia Hubei (Wuhan), din China, la sfârşitul anului 2019.
Infecţia cu SARS-CoV-2 determină manifestări clinice diverse, care, în formele severe, capătă un aspect de pneumonie gravă, urmată de detresă respiratorie severă şi uneori deces.
Pe măsură ce pandemia s-a extins la nivel global, au început să apară tot mai multe date privind epidemiologia infecţiei, iar informaţiile referitoare la rata de îmbolnăvire pe grupe de vârstă au reprezentat un element important. Ca şi adulţii, copiii expuşi la coronavirus vor fi infectaţi, urmând să dezvolte boala într-o manieră total diferită comparativ cu adulţii. Este foarte important să subliniem că, din totalul cazurilor înregistrate până în prezent în lume, copiii au reprezentat un procent foarte redus, de doar 2% din cazuri în China, 1,2% în Italia şi 1,7-2,2% din cazuri în SUA. În acelaşi timp, datele obţinute din China, Europa şi SUA arată că infecţia cu SARS-CoV-2 la populaţia pediatrică se caracterizează prin manifestări clinice mai puţin severe în comparaţie cu infecţia de la populaţia adultă.
Cu toate acestea, în ultima vreme au fost descrise manifestări clinice particulare, precum reacţii inflamatorii severe („vasculite tardive”) la pacienţi pediatrici asimptomatici infectaţi cu SARS-CoV-2. La aceşti pacienţi, tabloul clinic a îmbrăcat aspectul de boală Kawasaki sau boală Kawasaki-like. Manifestările clinice la prezentarea la medic erau dominate de febră mare, prelungită (39-40˚C), rash, conjunctivită, edeme periferice (îndeosebi la nivelul membrelor), dureri severe la nivelul extremităţilor, uneori acompaniate de simptomatologie digestivă. În unele cazuri, tabloul clinic descris s-a agravat progresiv, asociind şoc toxic. Apariţia acestei simptomatologii se presupune că s-ar datora unei reacţii imunologice exagerate ca răspuns la infecţia virală, dar care se exprimă clinic la câteva săptămâni după infecţie. Trebuie menţionat că în ţările cu focare mari de infecţii cu coronavirus au existat mai multe cazuri de copii care au prezentat sindrom de şoc toxico-septic şi/sau simptome asemănătoare bolii Kawasaki/Kawasaki-like.
Boala Kawasaki (KD) este considerată cea mai frecventă vasculită primară care apare în copilărie, afectând preponderent arterele medii şi mici. Incidenţa anuală a bolii variază, fiind cea mai ridicată în Japonia, unde sunt înregistrate peste 300 de cazuri la 100000 de copii sub 4 ani, comparativ cu 25 de cazuri la 100000 de copii sub 5 ani în SUA. Una dintre cele mai grave complicaţii ale KD este anevrismul arterei coronare. Sindromul de şoc toxic asociat KD (KDSS) este o formă rară de boală, extrem de severă, frecvent asociată cu miocardită şi anevrisme ale arterei coronare, manifestări care impun asistenţă medicală de urgenţă.
Deşi etiologia KD rămâne incertă, se presupune că reacţia hiperinflamatorie multiorganică s-ar datora existenţei unui factor declanşator viral la unii copii care au o anumită predispoziţie genetică. Această ipoteză are la bază observaţia potrivit căreia mai mulţi agenţi infecţioşi cu tropism respirator au fost asociaţi cu apariţia bolii Kawasaki. Printre aceşti agenţi se numără şi coronavirusurile care provoacă îmbolnăviri sezoniere.
Recent, numărul cazurilor de KD la copiii cu vârste cuprinse între 2 şi 15 ani a crescut semnificativ. Astfel, în SUA au fost identificate 38 de cazuri, în Franţa – 17 cazuri, iar în Italia şi Marea Britanie, peste 100 de cazuri. Într-un studiu recent, publicat de o echipă de cercetători francezi, se precizează că incidenţa cazurilor de KD la copiii spitalizaţi în secţia de pediatrie generală a unui mare centru universitar din Paris a crescut de 13 ori în comparaţie cu anii anteriori. Cazurile pediatrice raportate au prezentat semne şi simptome definitorii pentru KD, precum şi dovezi de laborator ale infecţiei cu SARS-CoV-2 recente. Toţi pacienţii identificaţi au prezentat un sindrom inflamator semnificativ, cu afectare multisistemică/multiorganică, similar cu elementele întâlnite în KDSS.
Trebuie să subliniem că simptomele bolii inflamatorii au apărut la câteva săptămâni după ce copiii au fost infectaţi cu SARS-CoV-2. Surprinzător este faptul că toţi aceşti pacienţi aveau test RT-PCR negativ, dar testul pentru determinarea anticorpilor (Ac) a fost pozitiv, fiind dovada că aceştia au dezvoltat anticorpi împotriva virusului. Testele pentru determinarea de Ac (IgG) au reprezentat singura modalitate de a stabili cu exactitate prezenţa noului tip de coronavirus la aceşti copii care au dezvoltat o boală inflamatorie gravă. Este încă un mister de ce sindromul inflamator sever se dezvoltă la câteva săptămâni după infecţie. Oamenii de ştiinţă cred că ar putea fi vorba despre o reacţie exagerată a sistemulului imunitar faţă de această nouă infecţie. Mai mult, un sindrom similar a fost observat şi în rândul pacienţilor adulţi.
Sindromul de tip Kawasaki la copii a mai fost denumit şi PIIMS-TS, reprezentând „Pediatric Inflammatory Multisystemic Syndrome Temporarily associated with SARS-CoV-2/sindromul multisistematic inflamator pediatric asociat temporar cu SARS-CoV-2”.
Ca şi în cazul COVID-19, boala Kawasaki poate îmbrăca forme uşoare sau moderate în majoritatea cazurilor diagnosticate. Este important ca afecţiunea să fie confirmată şi tratată cât mai rapid, pentru a preveni complicaţiile cardiace posibile (anevrisme coronariene, miocardită etc.), care vor determina cursul bolii.
Mulţi cercetători sugerează că acest tablou clinic reprezintă un fenomen nou care afectează copiii asimptomatici infectaţi anterior cu SARS-CoV-2, manifestându-se ca sindrom hiperinflamator cu implicare multiorganică, similar cu sindromul de şoc toxic regăsit în boala Kawasaki.
Având în vedere ratele de prevalenţă extrem de variabile ale infecţiei cu SARS-CoV-2 în lume, posibilitatea unei asocieri între KD şi testarea pozitivă pentru SARS-CoV-2 necesită confirmare.
De asemenea, mulţi oameni de ştiinţă apreciază că este prea devreme pentru a confirma cu certitudine dacă există sau nu o legătură directă între virusul care provoacă COVID-19 şi boala Kawasaki.
Scopul prezentului editorial este de a aduce în atenţia medicilor pediatri această categorie de copii şi de a optimiza recunoaşterea şi gestionarea timpurie a acestor posibile manifestări clinice.