În ciuda disponibilităţii largi a unui vaccin cu virus viu atenuat eficient şi sigur, rujeola continuă să fie o cauză importantă de morbiditate şi mortalitate în rândul copiilor.

În prezent, Regiunea Europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) se confruntă cu o creştere alarmantă a cazurilor de rujeolă. Astfel, peste 30000 de cazuri de rujeolă au fost raportate de 40 din cele 53 de state membre ale regiunii în perioada ianuarie-octombrie 2023, la care se alătură cinci decese cauzate de această infecţie.

Comparativ cu 941 de cazuri raportate în anul 2022, această cifră reprezintă o creştere de peste 30 de ori a numărului de pacienţi bolnavi de rujeolă. Sporirea numărului de cazuri s-a accelerat în ultimele luni, iar această tendinţă este de aşteptat să continue dacă nu se iau măsuri urgente în regiune pentru a preveni răspândirea în continuare a infecţiei.

UNICEF avertizează că sporirea nu­mărului de cazuri de rujeolă se datorează unui regres al acoperirii vaccinale în rândul copiilor din întreaga regiune(1).

În 2023, rujeola a afectat toate grupele de vârstă, cu diferenţe semnificative în distribuţia pe vârstă a cazurilor între ţări. În general, două din cinci cazuri de îmbolnăvire au fost în rândul copiilor cu vârsta cuprinsă între 1 şi 4 ani, iar unu din cinci cazuri a fost raportat la adulţi de 20 de ani sau peste. De la începutul anului 2023 până în octombrie, au fost raportate 20918 cazuri spitalizate şi cinci decese cauzate de rujeolă au fost raportate de două ţări(1).

Această reemergenţă a rujeolei este atribuită în mare măsură scăderii acoperirii vaccinale în ţările din regiune în perioada 2020-2022. Pandemia de COVID-19 a afectat semnificativ performanţa sistemului de imunizare în această perioadă, conducând la o creştere a numărului de copii nevaccinaţi şi/sau incomplet vaccinaţi.

Rujeola este o boală infecţioasă extrem de contagioasă, care se răspândeşte cel mai frecvent pe cale aerogenă, res­pectiv prin tuse, strănut, căscat, râs etc. Este atât de contagioasă încât, dacă o persoană este bolnavă, nouă din zece per­soa­ne de orice vârstă din jurul acesteia se vor îmbolnăvi dacă nu au fost pro­te­jate (prin vaccinare, boală etc.)(2).

După contact, aproximativ 90% dintre persoane vor face boala. Perioada de incubaţie este de aproximativ 10-12 zile până la prodrom şi de 14 zile până la declanşarea bolii. Pacienţii cu pojar vor fi infecţioşi cu patru zile înainte şi cu patru zile după apariţia erupţiei propriu-zise. Erupţia este precedată de febră, care poate să fie moderată sau înaltă. Aspectul caracteristic este de facies plâns, apariţia semnului Koplick, urmate de erupţia generalizată maculară. Persoanele infectate vor prezenta coriză, tuse, dar şi febră la finalul perioadei prodromale(3). Debutul febrei apare în ziua a zecea de la contact şi durează, în medie, şapte zile. Apariţia rash-ului este acompaniată de viremie, dar şi de coriză şi tuse, care vor facilita transmi­terea infecţiei.

Rujeola nu este doar o simplă erupţie cutanată, fiind o boală extrem de severă îndeosebi atunci când apare la sugari şi copiii mici. Boala poate să îmbrace aspecte clinice de o gravitate variabilă. Astfel, unu din patru copii cu rujeolă va necesita internare şi una din 1000 de persoane infectate poate să dezvolte manifestări neurologice ca urmare a leziunilor produse de virus la nivel cerebral (meningită, encefalită etc.). Una sau două persoane din 1000 de pacienţi decedează ca urmare a complicaţiilor care survin pe parcursul bolii(2).

Virusul rujeolei este extrem de contagios şi se răspândeşte rapid din tractul respirator către mai multe organe şi sisteme, determinând în final o afecţiune sistemică. Virusul se replică în celulele şi ţesuturile limfoide, dar şi în celulele epiteliale şi endoteliale din diferite organe.

Răspunsul imunologic indus de virusul rujeolei este responsabil de apariţia manifestărilor clinice, de eliminarea virusului, urmată de instalarea imunităţii pe tot parcursul vieţii(4). Nu trebuie să uităm că imunosupresia severă indusă de virusul rujeolei predispune pacientul la infecţii oportuniste grave, acestea fiind principala cauză de deces.

Imunosupresia semnificativă se ca­rac­te­ri­zează prin limfopenie (scă­de­rea numărului de celule T şi celule B în circulaţie în timpul erupţiei cutana­te), asociată cu alterarea producţiei de cito­kine (scăderea IL-12 şi creşterea IL-4, IL-10 şi IL-13)(5). În plus, imunosupresia se menţine pe o perioadă variabilă (2-3 ani) şi influenţează rezistenţa gazdei, crescând vulnerabilitatea acesteia la infecţii bacteriene severe(5).

În mod particular, rujeola are un efect devastator asupra sănătăţii suga­rilor şi copiilor, cu consecinţe uneori fatale. Boala determină o slăbire de lungă durată a sistemului imunitar al copiilor, făcându-i mai vulnerabili la alte boli infecţioase, inclusiv la pneumonie.

Pentru ţările cu venituri mici şi la care malnutriţia încă reprezintă o problemă de sănătate publică, rata complicaţiilor este foarte mare, iar decesele se înregistrează într-un procentaj de aproximativ 25% din cazuri. Mai mult, la pacienţii diag­nos­ti­caţi cu leucemii, limfoame sau la pacienţii infectaţi cu HIV, evoluţia rujeolei poate să fie prelungită şi se poate complica cu uşurinţă(3).

Gravidele sunt la risc crescut de boală severă şi de complicaţii redutabile din cauza pojarului. Acestea sunt la risc crescut de naştere prematură, avort spontan sau nou-născut cu greutate mică la naştere(3).

În perioada 1997-2000, în SUA, cele mai frecvente complicaţii ale rujeolei au fost, în ordinea descrescătoare a frecvenţei, următoarele: diaree, otită medie acută, pneumonie. Pentru fiecare caz de pojar la 1000 de persoane infectate a existat un caz de encefalită(3).

Ultimul raport al CNSCBT legat de rujeolă, publicat în iulie 2020, a arătat un număr de cazuri confirmate până la acea dată de peste 20000, cu 64 de decese, cele mai multe cazuri fiind documentate la grupa de vârstă 1-4 ani(3).

Poate cea mai severă complicaţie după infecţie este panencefalita sclerozantă subacută, care se datorează persistenţei virusului în organism timp îndelungat. Se estimează că afecţiunea apare  cu o frecvenţă de 4-11 cazuri la 100000 de persoane şi este cu atât mai gravă cu cât vârsta la care a apărut pojarul este mai mică, respectiv sub 2 ani(3).

În urma creşterii alarmante a cazurilor de rujeolă şi a numărului important de spitalizări în rândul copiilor infectaţi, la 7 decembrie 2023, Ministerul Sănătăţii din România a declarat oficial o epidemie naţională de rujeolă. Epidemia a fost declarată pentru a facilita vaccinarea copiilor cu vârsta cuprinsă între 9 şi 11 luni şi pentru a aborda lacunele de imunizare în rândul celor care fie sunt nevaccinaţi, fie au un program de vaccinare incomplet.

În perioada 1.01.2023-31.12.2023, în România au fost raportate 2805 cazuri confirmate cu rujeolă, din care trei decese(7).

Potrivit Ministerului Sănătăţii, „acoperirea naţională de vaccinare este de 78% pentru prima doză de ROR şi de 62% pentru a doua doză, cu o tendinţă de scădere în ultimul deceniu”. Cele mai recente statistici ale medicilor pediatri arată o scădere cu aproape 20% a ratei de vaccinare împotriva ROR (rujeolă, rubeolă şi oreion) în ultimii 15 ani. Motivele principale ale scăderii ratelor de vaccinare sunt lipsa de încredere a părinţilor în vaccinare şi dezinformarea.

Cele mai recente date internaţionale arată că aproximativ 931000 de copii din Europa şi din Asia Centrală au ratat în totalitate sau parţial vaccinarea de rutină în perioada 2019-2021(6). În Europa şi Asia Centrală, rata de imunizare cu prima doză împotriva rujeolei a scăzut de la 96% în 2019 la 93% în 2022. După ce copiii trec de vârsta la care se administrează vaccinurile de rutină, este nevoie de un efort dedicat pentru asigurarea recuperării vaccinărilor.

Pentru ca fiecare copil să fie protejat, UNICEF îndeamnă ţările din regiune(6):

Să identifice şi să ajungă de urgenţă la toţi copiii, în special la cei care nu au fost vaccinaţi, pentru a recupera toate vaccinurile neefectuate.

Să întărească cererea de vaccinuri, inclusiv prin consolidarea încrederii în eficacitatea şi eficienţa acestora.

Să acorde prioritate finanţării serviciilor de imunizare şi asistenţei medicale primare.

Să construiască sisteme de sănătate reziliente prin investiţii în personalul medical, inovaţie şi producţie locală.