Starea de bine fizic, psihic şi social – cum este definită sănătatea de Organizaţia Mondială a Sănătăţii – este rezultatul interrelaţiei ce se stabileşte între individ şi mediul în care trăieşte şi se dezvoltă. Dacă la naştere omul apare cu ceea ce natura l-a înzestrat – adică fond genetic (care determină arhetipul) şi structura biologică bazată pe cele trei elemente fundamentale (materie, energie şi spirit), teorie bine fundamentată de marele nostru gânditor şi medic N.C. Paulescu –, în contact cu mediul său de viaţă, va căpăta fizionomia tipică omului social. Prin urmare, mediul, prin influenţele sale, va determina aspectul fizic, structura psihică şi comportamentală, starea de sănătate, evoluţia în plan spiritual şi social, longevitatea etc., toate însă ca rezultat al interrelaţiei amintite anterior. În cadrul acestora, starea de sănătate ocupă locul central, condiţionând în bună măsură celelalte aspecte, şi nu întâmplător se spune că „sănătatea este expresia calităţii vieţii”.
Iată deci că sănătatea depăşeşte cadrul strict individual, extinzându-se şi asupra mediului ambiant care o condiţionează. În consecinţă, nu se mai poate vorbi astăzi despre un individ sănătos într-o comunitate bolnavă, aşa cum nu se poate vorbi despre o comunitate sănătoasă formată din indivizi bolnavi. Prin comunitate trebuie să înţelegem, pe lângă colectivitatea umană, şi perimetrul geografic în care această grupare de oameni trăieşte efectiv.
Civilizaţia şi impactul ei asupra sănătăţii
Descoperirile ştiinţifice şi progresele tehnice, datorită cărora societatea umană a ajuns la gradul de cultură şi civilizaţie pe care-l constatăm astăzi, au avut de-a lungul timpului efecte benefice pentru om, atât prin uşurinţa cu care acesta a ajuns să-şi poată procura cele necesare vieţii, cât şi prin realizarea unui habitat mai confortabil şi mai sigur, mai ales prin stăpânirea şi eradicarea unor boli altădată devastatoare, dar şi prin asigurarea securităţii individuale şi colective sub toate aspectele. Consecinţa imediată a constat în creşterea duratei medii de viaţă şi în modificarea structurii pe vârste a populaţiei(13).
În egală măsură însă, acest proces a adăugat noi factori de risc care pentru unii indivizi sau pentru unele colectivităţi umane tind să anihileze contribuţia primilor. Prin urmare, starea de sănătate nu mai poate fi concepută astăzi decât ca o relaţie de echilibru între factorii benefici sănătăţii omului şi factorii de risc pentru sănătatea lui; cu alte cuvinte, ca o relaţie directă între individ şi mediul său de viaţă, fizic şi social. Cum colectivităţile umane formează atât cadrul social, cât şi societatea în ansamblul ei, pe cale de consecinţă, ocrotirea sănătăţii devine o problemă socială şi ea trebuie tratată ca atare la orice nivel de organizare socială.
Problema este cu atât mai importantă, cu cât ne referim la prima etapă din evoluţia şi dezvoltarea individului, copilăria, perioadă în care mediul fizic şi cel social au o contribuţie hotărâtoare în realizarea profilului fizic şi social al adultului de mai târziu – cu alte cuvinte, a generaţiei care vine.
Dacă, în ceea ce priveşte mediul fizic, omul, în evoluţia lui, şi l-a putut apropia şi adapta necesităţilor sale, mediul social rămâne o variabilă ce determină modul de trai şi stilul de viaţă pe care individul nu-l poate influenţa, prin urmare trebuie să şi-l însuşească. Atât sănătatea, cât şi boala trebuie abordate în cadrul modului de trai şi al stilului de viaţă, ambele având o conotaţie socioeconomică importantă, constituindu-se pentru unii indivizi, pături sociale şi, în final, pentru unele colectivităţi umane, într-un adevărat pericol, din cauza multitudinii factorilor de risc ce acţionează asupra evoluţiei indivizilor şi a stării lor de sănătate.
Fără a intra prea mult în detalii, vom trece în revistă câţiva din factorii de risc social şi de mediu care grevează astăzi starea de sănătate a populaţiei şi care se pot repercuta negativ asupra copilului, mai ales la vârsta mică.
Factorii de mediu şi influenţa lor
asupra stării de sănătate
Avem aici în vedere o serie de factori ambientali din proximitatea copilului în creştere, care-i pot influenţa creşterea şi dezvoltarea, din care îi selectăm pe cei consideraţi astăzi ca fiind de mare importanţă.
1. Mediul urban şi industrializarea au determinat în ultimele două secole o migrare masivă a populaţiei rurale către oraş. Pe lângă facilităţile pe care indiscutabil le presupune, mediul urban devine un factor de risc, dacă ne referim la aglomerarea pe care o realizează, la riscurile epidemiologice adiacente, prin existenţa unei populaţii suburbane cantonate la periferia marilor oraşe, populaţie care trăieşte de regulă la limita subzistenţei şi în condiţii igienice precare. Se adaugă la acestea poluarea, întrucât centrele urbane sunt şi centre industriale.
Toate acestea fac ca unele boli sociale, cum ar fi tuberculoza, dar şi alte boli cu caracter endemic sau epidemic (hepatita epidemică, epidemiile hidrice, parazitozele etc.) să fie frecvente şi chiar în creştere. Se realizează astfel o adevărată patologie a sărăciei.
2. Mediul rural – viaţa în mediul nostru rural are încă un caracter tradiţional arhaic, gospodăria ţărănească păstrându-şi în bună măsură trăsătura ei ancestrală. Riscul comunităţii rurale constă în principal în lipsa condiţiilor minime de sanitaţie, cum ar fi alimentarea cu apă sau canalizarea, dar şi lipsa unor condiţii sanitare minime în habitatul familial. De aici, riscul crescut pentru zoonoze, parazitoze, unele boli digestive cu caracter endemic sau epidemic etc.
3. Mediul familial de viaţă – cu referire la împrejurimea imediată, la cadrul familial – este considerat ca un ansamblu de condiţii fizice, biologice şi sociale la care copilul trebuie să se adapteze. Aici nu trebuie uitat că omul face parte dintr-un ecosistem căruia trebuie să i se integreze organic. Or, civilizaţia zilelor noastre presupune, pe lângă asanarea condiţiilor de mediu favorabile sănătăţii, şi un dezechilibru în ecosistem prin utilizarea aproape necontrolată îndeosebi a mijloacelor chimice (detergenţi şi medicamente), deoarece se realizează într-o lume limitată ca spaţiu şi resurse. Prin urmare, nu trebuie pierdut din vedere faptul că orice intervenţie a omului care vizează mediul său de viaţă înseamnă în acelaşi timp şi o intervenţie în echilibrul său natural, cu efecte imediate sau pe termen lung, uneori greu de prevăzut, pentru că natura, în baza legităţilor care o guvernează, va tinde întotdeauna să restabilească echilibrul.
De altfel, încă din 1970, simpozionul cu tema „Agresiunea, boala şi societatea”, organizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) la Stockholm, postula ideea, verificată în anii ce au urmat, că „reacţiile tradiţionale de adaptare la agresiuni au devenit insuficiente în circumstanţele psihologice, sociale şi economice ale societăţii moderne”. Este suficient să amintim aici ce a însemnat agresiunea chimică asupra individului (practic, 80% din tot ceea ce omul utilizează direct sau indirect reprezintă produse chimice de sinteză), ca şi „bombardamentul” informaţional (o adevărată agresiune), cu impactul său asupra modului de trai şi a stilului de viaţă.
4. Alimentaţia – îndeosebi subalimentaţia, dar şi dezechilibrele în principiile nutriţionale de bază – reprezintă un factor de risc comun în epoca noastră, cu consecinţe devastatoare în numeroase zone ale globului(19). Referindu-se la rolul alimentaţiei, Drumond (citat de I. Mincu în Universalitatea alimentaţiei, Ed. Medicală, Buc. 2000) afirma că „regimul alimentar rău echilibrat şi deficitar periclitează sănătatea omului, ca şi pericolul infecţios”(33).
Un exemplu relevant ne este oferit de un studiu al OMS efectuat în India, Japonia şi Noua Zeelandă, privind relaţia dintre valoarea calorică a alimentaţiei şi durata medie de viaţă. Astfel, în India, la o valoare medie de 2.021 de calorii/zi, durata medie de viaţă este de 27 de ani, în Japonia, la 2.300 de calorii/zi, durata medie este de 48 de ani, iar în Noua Zeelandă, la 3.600 de calorii/zi, durata medie este de 70 de ani.
Situaţia este cu atât mai dramatică, cu cât vârsta este mai mică, unde nevoile calorice pentru creştere şi dezvoltare pe unitatea de greutate corporală se adaugă nevoilor calorice curente. Deşi există numeroase acorduri internaţionale care consacră dreptul la o alimentaţie corespunzătoare pentru fiinţa umană, problema rămâne totuşi nerezolvată, ba chiar se constituie într-o realitate crudă a zilelor noastre – vezi Programul „Petrol contra hrană”, în timpul Războiului din Irak (1991-1995), sau valoarea coşului zilnic în România după 1990, ca să nu mai vorbim de neşansa unei familii cu un copil mic alimentat artificial, a cărei cheltuială lunară cu alimentaţia acestuia se apropia până de curând de valoarea salariului minim pe economie.
Factorii sociali şi efectul lor
asupra stării de sănătate
În condiţiile societăţii moderne, factorii sociali îşi dispută prioritatea cu factorii de mediu, deoarece contribuie într-o măsură apreciabilă la structurarea profilului omului zilelor noastre. Şi aici trebuie să ne oprim asupra câtorva, de o mare importanţă, în opinia noastră:
1. Tipologia şi caracteristicile familiei. Familia rămâne structura de bază a oricărui tip de societate. Familia este mediul natural în care se dezvoltă copilul şi, prin extensie, constituie, la modul general vorbind, baza existenţei şi perspectiva unei naţiuni, prin ceea ce transmite ca tezaur lingvistic, moral, spiritual şi cultural.
Pornind de la aceste adevăruri şi studiind tipologia familiei, se pot prevedea evoluţia unei colectivităţi umane şi chiar profilul generaţiilor viitoare. Cum familia se integrează într-un mediu social, tipologia şi caracteristicile ei vor depinde de calitatea mediului social în care subzistă. De exemplu, structura familiei, cu referire în special la compoziţie numerică, integritate, nivel socioeconomic, prezenţa sau absenţa semnelor de dezechilibru (instabilitate, dizarmonie familială etc.), este puternic influenţată de mediul social. Tot aici operează factori ce ţin de tradiţie, religie, educaţie şi cultură.
Marile prefaceri sociale pe care omenirea le-a parcurs de-a lungul istoriei sale, frământările lumii moderne, reformele şi tranziţia de la un tip de societate la altul au lovit întotdeauna familia, uneori în chip năprasnic, perturbând grav mediul intim în care copilul se naşte şi se dezvoltă. Toate aceste aspecte se constituie în tot atâţia factori de risc social şi conduc invariabil la scăderea nupţialităţii, a natalităţii, la creşterea divorţialităţii şi a abandonului şi la apariţia copiilor străzii ca fenomene sociale ce au impus crearea unor instituţii specializate pentru a-i limita efectele.
Cu toate acestea, familia a rezistat vicisitudinilor vremurilor pentru simplul motiv că întemeierea ei se bazează pe raţiuni biologice pe care nicio doctrină sau experiment social nu a reuşit să le anihileze(26).
2. Nivelul de cultură în general şi educaţia sanitară în particular sunt un factor de risc social evidenţiat de toate statisticile sanitare, care arată o relaţie strânsă între creşterea morbidităţii şi mortalităţii şi nivelul scăzut de pregătire. Nivelul de cultură ţine de educaţie şi de modul cum societatea poate sau este dispusă să o susţină, mai ales astăzi, când educaţia în lumea modernă a devenit o problemă de existenţă şi aspiraţie.
Dat fiind faptul că sănătatea depăşeşte astăzi cadrul strict individual, interesând în egală măsură şi colectivitatea, cunoaşterea şi educaţia în domeniul sănătăţii devin un deziderat. Pe lângă mijloacele de informare în masă, de care societatea modernă nu duce lipsă astăzi, este necesară educaţia pentru sănătate, cu precădere în şcoli, cu o extindere în programele analitice cel puţin egală cu cea a educaţiei civice sau religioase.
3. Condiţia femeii. În societatea modernă, condiţia femeii a devenit unul dintre cei mai importanţi factori de risc social, datorită tendinţelor de egalizare a sexelor şi, în egală măsură, reconsiderării locului şi rolului femeii în raport cu bărbatul, atât în plan familial, cât mai ales în plan social. Rămâne de văzut, în condiţiile liberalismului agresiv promovat astăzi, în ce măsură mai este dispusă femeia emancipată, trăind într-o societate emancipată, să-şi mai asume rolul ancestral hărăzit de înţelepciunea divină şi de destinul natural.
La polul opus, precaritatea economică, mai pregnantă în rândul femeilor, oferă deseori imagini nu tocmai onorabile. Evocatoare, dar şi îngrijorătoare în sensul celor amintite mai sus, sunt datele statistice care arată scăderea fertilităţii nete de la 1,67 la sub 1 şi a fertilităţii cuplului de la 3 la 1,3 în numai 13 ani (2003), astăzi situaţia fiind mult mai dramatică, ceea ce arată că fondul biologic al naţiunii este grav ameninţat. În acest context, nu este exclus ca, în condiţiile unei tranziţii prelungite, reforma în România să se termine fără români.
Privită prin prisma nevoilor copilului, care reprezintă de fapt viitorul nostru ca popor, rolul femeii în societate şi familie necesită a fi reconsiderat, deoarece condiţia ei, după cum am văzut, se constituie într-un factor de risc social. Mişcarea feministă, justificată de altfel în condiţiile societăţii moderne, începe să se confrunte cu un curent antifeminist, pornit tot din rândul femeilor, având la origine tocmai cele afirmate anterior.
Concluzii
Deşi ponderea acestor factori de risc este variabilă şi în continuă schimbare, impactul lor asupra copilului este covârşitor, marcând uneori hotărâtor evoluţia şi dezvoltarea acestuia. Acest impact se relevă chiar din primul an de viaţă, prin procentul mortalităţii infantile, continuă apoi prin incidenţa crescută a tulburărilor de adaptare şi comportament, cu consecinţele lor privind adaptarea socială – infracţionalitatea şi suicidul, fenomene cu care societatea modernă se confruntă şi cărora trebuie să le găsească soluţii.
Conflicts of interests: The authors declare no conflict of interests.