Mameloanele supranumerare la caprine

Mastita caprină este o problemă foarte gravă şi importantă în creşterea caprelor, care poate duce la o scădere a sănătăţii generale. Deşi diverşi agenţi patogeni pot duce la apariţia acestei boli, factorii predispozanţi pot juca, de asemenea, un rol major. Factorii predispozanţi includ managementul şi igiena defectuoasă, inclusiv condiţiile legate de mediul montan, precum şi mulsul defectuos sau neregulat al animalelor, care duce la răni ale mamelonului şi la îngustarea canalului şi a mameloanelor. Unul dintre cei mai importanţi agenţi cauzali în mastitele caprine subclinice, cronice şi acute este Staphylococcus aureus. Cu toate acestea, a fost raportată o infecţie combinată cu S. aureus, Clostridium perfringens şi Escherichia coli la o capră Boer cu mastită gangrenoasă. În plus, Corynebacterium spp., Enterococcus faecalis şi Staphylococcus spp. au fost raportate, de asemenea, că sunt izolate de la capre cu mastită gangrenoasă, dar S. aureus este responsabil pentru o formă mai severă a bolii. În acest caz a fost propusă abordarea chirurgicală a mastectomiei unilaterale ca opţiune de tratament pentru caprele cu mastită, permiţând în acelaşi timp celeilalte glande mamare să continue lactaţia.

Glanda mamară este alcătuită din două structuri principale: parenchimul şi stroma. Parenchimul este partea secretorie a glandei şi este constituit din aşa-numitele sisteme alveolar şi tubular.

Stroma este alcătuită din alte ţesuturi complementare, precum sistemul vascular sanguin şi limfatic şi ţesuturile adipoase, conjunctive şi nervoase.

Ugerul este compus din două glande mamare separate anatomic la oaie şi capre. Ugerul este situat în regiunea inghinală, cu câte o glandă de fiecare parte a liniei mediane ventrale.

Laptele este produs în alveole şi este transportat printr-un sistem de conducte către cisterne, unde este depozitat laptele înainte de a fi evacuat în final în timpul mulsului.

Glanda mamară stochează laptele extracelular, iar această stocare poate fi explicată printr-un model de două compartimente anatomice:

• Lapte alveolar (lapte depozitat în lumenul ţesutului alveolar).
• Lapte cisternal (lapte scurs din alveole şi depozitat în canale mari, cisterne ale glandei şi tetină).

În general, la rumegătoarele mici de lapte, 30% din lapte este depozitat în alveole, în timp ce restul de 70% rămâne în rezervorul ugerului.

Totuşi, aceasta este variabilă, în funcţie de rasă şi de timpul curbei de lactaţie. Laptele de cisternă poate varia de la 25% la 70%, dar este în mod normal peste 50% la rasele de lapte.

Aceasta diferă foarte mult de vaci, unde este invers, iar 70% din lapte este depozitat în alveole, în timp ce 30% rămâne în rezervorul ugerului.

Lactogeneza (producţia de lapte) începe între zilele 95 şi 100 de sarcină, cu depistarea lactozei (debutul lactogenezei) după ziua 100. Procesul invers are loc în perioada uscată, când alveolele dispar complet după 3-4 săptămâni şi sunt înlocuite de adipocite.

În timpul procesului de involuţie, glanda mamară este invadată de macrofage şi limfocite, care sunt esenţiale pentru sinteza imunoglobulinelor şi producerea de colostru în gestaţia următoare.

Morfologia mamară şi conformaţia ugerului sunt un factor-cheie în optimizarea capacităţii de muls mecanic la rumegătoare. Pot fi găsite diferenţe semnificative între rase şi chiar între animalele aceluiaşi efectiv/turmă.

Conformaţia ugerului pare să fie cel mai mare factor limitator în mulsul corect cu maşina, iar conformaţia slabă a ugerului este legată de un risc mai mare de mastită la animalele mulse.

Tetinele suplimentare pot produce lapte sau nu, ceea ce înseamnă că sunt funcţionale sau nefuncţionale. O tetină „oarbă” are un orificiu, dar nu are un canal, astfel încât laptele să poată intra în tetină. O tetină suplimentară funcţională poate fi conectată la jumătatea ugerului şi poate produce lapte. În unele cazuri, capra ar putea avea, de fapt, sferturi de uger în loc de jumătăţi de uger, astfel încât tetinele suplimentare nu sunt doar complet funcţionale, ci şi ataşate de propriile glande mamare.

Acesta este motivul pentru care în cazul mameloanelor rudimentare se recomandă excizia lor, din cauza riscului apariţiei mamitei şi, nu în ultimul rând, a faptului că pot îngreuna procesul de mulgere, mai ales atunci când mulsul se realizează mecanic.

Potrivit unui studiu amplu efectuat pe capre de lapte, mameloanele supranumerare sunt probabil ereditare. Acelaşi studiu (precum şi alte dovezi bibliografice) sugerează că mediul ar putea fi şi u n factor cauzal:„Factorii de mediu care predispun pentru mameloanele supranumerare nu sunt încă bine cunoscuţi, dar a fost sugerat un rol al hormonilor intrauterini (Brka şi colab., 2002). Deoarece mameloanele supranumerare se formează în timpul embriogenezei, efectele asupra mediului rezultă din mediul intrauterin.” Merită menţionat că autorii studiului discută şi despre faptul că „fenotipul trebuie definit mai bine”, deoarece studiul a remarcat doar absenţa sau prezenţa mamelonului supranumerar, nu plasarea, numărul sau funcţionalitatea mameloanelor suplimentare.

În concluzie, mameloanele supranumerare reprezintă un risc de apariţie a mamitelor la animalele la care acestea apar şi, nu în ultimul rând, îngreunarea procesului de mulgere poate duce la pierderi economice, motiv pentru care se recomandă ablaţia acestora chirurgical.

 

Conflict de interese: niciunul declarat  
Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.