Surse importante de aeroalergene în România
Laura Marusciac
UMF „Victor Babeş” Timişoara
Introducere. Alergenele sunt proteine sau glicoproteine străine care induc reacţii alergice, cu producere de imunoglobuline E (IgE). Acestea provin dintr-o multitudine de surse şi au diferite funcţii biologice în organismul de origine. Aeroalergenele reprezintă substanţe aeropurtate care declanşează o reacţie alergică. Principalele aeroalergene de interior sunt derivate din acarienii din praful de casă, gândaci, pisici, câini şi alte animale cu blană şi din mucegaiuri, iar principalele aeroalergene de exterior sunt reprezentate de polenuri.
Scop. Scopul acestui studiu a fost de a evalua importanţa diferitelor aeroalergene la populaţia alergică din partea de vest a României.
Materiale şi metodă. Studiul a fost realizat în clinici de alergologie din Timişoara. Colectarea datelor a avut loc între 2008 şi 2017. Populaţia studiată a inclus pacienţi cu simptome clinice de rinoconjunctivită alergică şi/sau astm alergic care s-au prezentat în clinici de alergologie. Pacienţii au fost examinaţi clinic şi s-au efectuat teste cutanate prick cu panelul european standard de aeroalergene, care cuprinde polenuri de copaci, cereale, iarbă, ambrozie, pelin, specii de Dermatophagoides, gândaci de bucătărie, mucegaiuri, epitelii de pisică şi câine.
Rezultate şi concluzii. Numărul pacienţilor alergici la aeroalergene care s-au prezentat în clinicile de alergologie din Timişoara şi zonele învecinate (zona de vest a României) a scăzut uşor faţă de anii precedenţi. Polenul de ambrozie reprezintă cel mai important alergen de exterior, provocând cel puţin reacţii alergice moderate la un număr mare de pacienţi alergici, în timp ce acarienii din praful de casă sunt cele mai importante alergene de interior.
Cuvinte-cheie: aeroalergene, acarieni din praful de casă, Dermatophagoides spp., ambrozie, Ambrosia artemisiifolia
Important aeroallergen sources in Romania
Laura Marusciac
“Victor Babeş” UMPh, Timişoara
Introduction. Allergens are foreign proteins or glycoproteins that induce allergic reactions, with production of immunoglobulin E (IgE) responses. They come from a wide range of sources and have many different biological functions in the organism of origin. Aeroallergens are airborne substances which trigger an allergic reaction. Major indoor aeroallergens are derived from house dust mites, cockroaches, cat, dog, and other furry-animal debris, and fungi, while major outdoor allergens are pollens.
Aim. The aim of this study was to evaluate the importance of different aeroallergens in the allergic population from the Western part of Romania.
Materials and method. The study was carried out in allergy clinics from Timişoara. Data collection took place between 2008 and 2017. The studied population included patients with clinical symptoms of allergic rhinoconjunctivitis and/or allergic asthma, which presented in allergy clinics. The patients underwent clinical examination and skin prick tests with the standard European allergen panel, which includes tree pollens, cereal pollens, grass pollens, ragweed pollen, mugwort pollen, Dermatophagoides spp., cockroach, molds, cat and dog epithelia.
Results and conclusions. The number of patients allergic to aeroallergens who presented in allergy clinics in Timişoara and neighboring areas (the Western part of Romania) are somewhat decreasing in comparison with previous years. Ragweed pollen is the most important outdoor allergen, causing at least moderate allergic reactions in a great number of allergic patients, while house dust mites are the most important indoor allergens.
Keywords: aeroallergens, house dust mites, Dermatophagoides spp., ragweed, Ambrosia artemisiifolia
Exprimarea ca proteine recombinate şi caracterizarea alergenelor din polenul de ambrozie
Kuan-Wei Chen
Centrul de terapii genice şi celulare în tratamentul cancerului OncoGen, Timişoara
Introducere. În România şi în alte părţi ale Europei de Est, ambrozia (Ambrosia artemisiifolia) are un impact puternic asupra sănătăţii umane, cu o frecvenţă de sensibilizare de până la 50% dintre persoanele alergice. Diagnosticul şi tratamentul bazat pe extracte pot să nu fie suficient de exacte şi eficiente, din cauza conţinutului variat de alergen. Prin urmare, sunt necesare diagnosticul precis şi o terapie eficientă. Prima cerinţă pentru îmbunătăţirea diagnosticului şi terapiei alergiei la ambrozie este exprimarea alergenelor recombinate, urmată de caracterizarea acestor alergene.
Scop. Scopul proiectului este de a exprima, purifica şi caracteriza alergenele din polenul de ambrozie.
Materiale şi metodă. Pentru exprimarea alergenelor recombinate s-au utilizat două sisteme de expresie diferite, celulele E. coli şi celule de insecte. Alergenele Amb a 1, 3, 4, 5, 6 şi 11 au fost exprimate în celule de insecte, iar Amb a 8, 9 şi 10 au fost exprimate în E. coli. Toate alergenele recombinate au fost exprimate ca proteine His-tagged şi purificate prin agaroză Ni NTA. Alergenele IgE-reactive au fost determinate prin metoda ELISA, utilizând seruri de la 90 de pacienţi alergici la ambrozie.
Rezultate. Până acum, am reuşit să exprimăm Amb a 8, 9 şi 10 în E. coli şi le-am purificat până la omogenitate. Proceduri similare s-au făcut cu Amb a 4 şi 6 în celulele de insecte. Experimentele ELISA au arătat că 25% dintre pacienţi au reacţionat cu Amb a 8 şi 10% cu Amb a 9 şi 10 recombinate.
Concluzie. Alergenele recombinate exprimate în acest proiect au fost IgE-reactive şi, prin urmare, sunt potrivite pentru diagnosticul bazat pe componente.
Cuvinte-cheie: Ambrosia, alergii, alergene recombinate
Recombinant expression and characterization of ragweed allergens
Kuan-Wei Chen
Center for Gene and Cellular Therapies in Treatment of Cancer OncoGen, Timişoara
Introduction. In Romania and other parts of Eastern Europe, common ragweed (Ambrosia artemisiifolia) has a strong impact on human health, with a sensitization frequency of up to 50% among allergic patients. Extract-based diagnosis and treatment may not be so accurate and effective due to varying allergen content. Therefore, a precise diagnosis and effective therapy are needed. The first requirement for the improvement of diagnosis and therapy of ragweed allergy is the expression of recombinant allergens, followed by the characterization of these allergens.
Aim. The aim of the project is to express, purify and characterize ragweed allergens.
Materials and method. For the expression of the recombinant allergens, two different expression systems were used – E. coli cells and insect cells. Amb a 1, 3, 4, 5, 6 and 11 were expressed in insect cells and Amb a 8, 9 and 10 were expressed in E. coli. All recombinant allergens were expressed as His-tagged proteins and purified via Ni NTA agarose. IgE reactivity allergens were determined in ELISA using sera from 90 ragweed allergic patients.
Results. So far, we managed to express Amb a 8, 9, and 10 in E. coli and purified them to homogeneity. Similar procedures were done with Amb a 4 and 6 in insect cells. ELISA experiments showed that 25% of the patients reacted with our recombinant Amb a 8 and 10% with Amb a 9 and 10.
Conclusion. The recombinant allergens expressed in this project were IgE-reactive and therefore are suitable for component-resolved diagnosis.
Keywords: Ambrosia, allergy, recombinant allergens
Imunoterapia alergen-specifică – tratament care modifică evoluţia naturală a bolii
Carmen Panaitescu
UMF „Victor Babeş”, Timişoara; Centrul de terapii genice şi celulare în tratamentul cancerului OncoGen, Timişoara
Bolile alergice reprezintă o problemă importantă de sănătate la nivel mondial, din cauza prevalenţei lor în continuă creştere, cu impact semnificativ individual şi social. Alergia poate ridica probleme grave în practica clinică, din cauza complexităţii mecanismelor sale patogenice, a manifestărilor clinice multifaţetate şi a creşterii incidenţei cazurilor care ameninţă viaţa. Trei puncte principale de intervenţie terapeutică sunt propuse pentru tratamentul bolilor alergice: blocarea iniţierii răspunsului imun şi prevenirea dezvoltării răspunsurilor limfocitelor T helper 2 (TH2) la alergene (intervenţie precoce), blocarea activării limfocitelor Th2 alergen-specifice, fie direct, fie indirect, prin efectele asupra celulelor prezentatoare de antigen (prin tratamentul cu medicamente antiinflamatorii sau prin imunoterapie alergen-specifică – AIT), sau prin blocarea moleculelor efectoare care induc simptomele clinice ale bolii alergice (antihistaminice şi alte medicamente simptomatice). Dintre toate acestea, imunoterapia alergen-specifică este singurul tratament care modifică evoluţia naturală a bolii. AIT utilizează sistemul imunitar al pacientului pentru a dezvolta un răspuns imun care antagonizează răspunsul imun alergic, prin vaccinarea cu alergene sau produse derivate din acestea. De asemenea, poate opri progresia formelor uşoare de alergie la forme severe şi poate împiedica dezvoltarea de noi alergii. AIT are efecte de lungă durată, care persistă chiar şi după întreruperea tratamentului, ceea ce nu se poate realiza prin utilizarea medicaţiei simptomatice. Succesul clinic al diferitelor tratamente, noile progrese cu privire la preparatele, căile şi programele de administrare, precum şi o mai bună înţelegere a mecanismelor imunologice din spatele imunoterapiei au un mare potenţial pentru aplicarea pe scară largă a imunoterapiei alergen-specifice în viitorul apropiat.
Allergen-specific immunotherapy – a disease-modifying treatment
Carmen Panaitescu
“Victor Babeş” UMPh, Timişoara; Center for Gene and Cellular Therapies in Treatment of Cancer OncoGen, Timişoara
Allergic diseases represent an important health problem worldwide, due to their continuously increasing prevalence, with significant individual and societal impact. Allergy may raise serious problems in clinical practice, due to the complexity of its pathogenic mechanisms, multi-faceted clinical manifestations, and the increased incidence of life-threatening cases. Three main points of therapeutic intervention are proposed for the treatment of allergic disease: blocking initiation of the immune response and thereby preventing development of disease-promoting T helper 2 (Th2) responses to allergens (intervention early in life), blocking the activation of allergen-specific Th2 cells, either directly or indirectly, through effects on antigen-presenting cells (by treatment with anti-inflammatory drugs or by allergen-specific immunotherapy – AIT), or by blocking effector molecules that cause the clinical symptoms of allergic disease (antihistamines and other symptomatic medication). Out of all these, allergen-specific immunotherapy is the only disease-modifying treatment. It uses the immune system of the patient to establish a counter immune response, antagonizing the allergic immune response, by vaccination with the disease-causing allergens or its derivatives. It can also stop the progression of mild forms of allergy toward severe forms, and it can prevent the development of new allergies. It also has long-lasting effects, even after the discontinuation of the treatment, which cannot be achieved with symptomatic medication. The clinical success of various treatments, new technical developments regarding preparations, routes and schedules of administration, as well as a better understanding of the immunological mechanisms behind immunotherapy hold great potential for the broad application of allergen-specific immunotherapy in the foreseeable future.
Imunoterapia orală pentru alergiile alimentare – actualizare
Elena Brădăţan
Centre Hospitalier Regional Namur, Belgia
Alergiile alimentare cuprind o diversitate de reacţii adverse mediate imunologic la alimente, apărând la persoane cu predispoziţie genetică. Nu există niciun tratament pentru alergiile alimentare, evitarea alergenelor alimentare fiind singura opţiune terapeutică. Noile abordări terapeutice ale alergiilor alimentare pot fi clasificate în alergen-specifice (ex.: imunoterapia cu alergene recombinate native sau modificate ori desensibilizarea orală) şi alergen-nespecifice (ex.: antiimunoglobulina E sau medicina tradiţională chineză). Unele terapii în dezvoltare par a desensibiliza sau proteja doar temporar pacienţii, necesitând tratament continuu pentru a-şi menţine eficienţa. Alte terapii par să inducă toleranţă permanentă la alergenele alimentare, alergiile nemaiapărând la reexpunere după o perioadă de abstinenţă. Înainte de a fi aplicate în practica clinică, aceste noi metode trebuie evaluate cu atenţie pentru efecte adverse, cum ar fi reacţii adverse acute, toxicitate sau suprastimularea răspunsului imun de tip Th1, care ar putea declanşa autoimunitatea. Scopul terapiilor alergen-specifice este să modifice răspunsul alergic la alergenele alimentare, astfel încât pacientul să devină desensibilizat sau, preferabil, tolerant la anumite alimente. Posibile viitoare terapii alergen-specifice includ imunoterapia orală, sublinguală şi subcutanată. Alergenele utilizate pentru imunoterapia subcutanată au fost modificate pentru a-şi păstra imunogenicitatea, dar modificându-le alergenicitatea. Vor fi prezentate unele strategii experimentale cum este terapia orală (OIT) şi terapia sublinguală (SLIT), alături de câteva idei despre trialurile cu anticorpi monoclonali umanizaţi anti-IgE. Această ultimă terapie poate fi utilizată pentru orice alergen alimentar, dar nu este curativă. Imunoterapia alergiilor alimentare este o abordare terapeutică de perspectivă, dezvoltată în centre de alergologie, şi care încă necesită studii de evaluare a siguranţei şi eficacităţii, pentru minimizarea efectelor adverse şi o implementare adecvată.
Oral immunotherapy for food allergy – an update
Elena Brădăţan
Centre Hospitalier Regional Namur, Belgium
Food allergy encompasses a variety of immune-mediated adverse reactions to foods that occur in genetically predisposed individuals. No cure for food allergy is available. Strict avoidance of the food allergen is the only therapeutic option. Novel therapeutic approaches to food allergy can be classified as food allergen specific (e.g., immunotherapy with native or modified recombinant allergens, or oral desensitization) or food allergen nonspecific (e.g., anti-immunoglobulin E, traditional Chinese medicine [TCM]). Some therapies in development appear to only temporarily desensitize or protect patients, requiring continued treatment to maintain their efficacy. Other therapies appear to induce permanent tolerance to the food allergen, where the allergy will not recur upon reexposure after a period of abstinence. Before these new approaches are applied in clinical practice, they must be carefully evaluated for side effects, such as acute adverse reactions, toxicity, and overstimulation of T helper type 1 (Th1) immune responses that could prime for autoimmunity. The aim of allergen-specific therapies is to alter the allergic response to the food allergen so that the patient becomes desensitized or, preferably, tolerant to the specific food. Possible future food allergen-specific therapies include oral, sublingual and subcutaneous immunotherapy.
Allergens used for subcutaneous immunotherapy have been modified to retain immunogenicity, but decrease allergenicity. Some experimental strategies will be described as oral immunotherapy (OIT), sublingual immunotherapy (SLIT) and few ideas about trials with humanized monoclonal anti-IgE. This last treatment can be used for any food allergen, but it is not curative. Food IT is a promising therapeutic approach that is carried out in allergy centers for which studies are still needed in terms of safety and efficiency for minimizing adverse side effects and for an optimal implementation.
Rolul testelor cutanate prick şi intradermice în diagnosticul alergiei medicamentoase perianestezice
Nadia Oniţiu-Gherman, Mihaela Cociş
UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca
Bilanţul alergologic al pacientului cu istoric de reacţie anafilactică perianestezică reprezintă o etapă importantă în stabilirea diagnosticului şi face parte din strategia de reducere a riscului pentru pacientul chirurgical. Bilanţul identifică prin mijloace specifice substanţele responsabile pentru declanşarea reacţiei de hipersensibilitate de tip imediat şi are, de asemenea, rolul de a oferi alternative cât mai sigure în vederea unei intervenţii ulterioare. Investigaţiile includ testele cutanate prick şi intradermice, iar rezultatele acestora sunt susţinute de informaţiile obţinute în urma realizării testelor in vitro (în special dozări de IgE specifice la medicamente şi teste de activare a bazofilelor). Testele cutanate rămân teste de referinţă în diagnosticul alergiei perianestezice şi nu pot fi înlocuite de testele in vitro, care au un rol complementar. Pentru acestea, există recomandări ferme publicate în ceea ce priveşte realizarea, interpretatea şi concentraţiile utilizate la test.
Cuvinte-cheie: alergoanestezie, alergie la medicamente, teste cutanate prick şi intradermice, concentraţii
The role of skin prick and intradermal tests in perianaesthetic allergy diagnosis
Nadia Oniţiu-Gherman, Mihaela Cociş
“Iuliu Haţieganu” UMPh, Cluj-Napoca
The allergologic survey of the patient with history of perioperative anaphylactic reaction is an important step in establishing this diagnosis and is part of the medical strategy of reducing the risk for the surgical patient. The allergologic survey identifies through specific allergologic tests the substances responsible for the perianesthetic immediate-type hypersensitivity reactions, and has also the role to offer safer alternatives for subsequent surgical interventions. The investigations include prick and intradermal skin tests, and their results are strengthened by the information obtained from in vitro tests (including mainly the specific IgE antibody measurements and basophil activation tests). Skin tests remain the mainstay of the diagnosis of a patient with a history of perianaesthetic allergy, and should not be replaced by in vitro tests. The recommended drug test concentrations, performance technique and interpretation are published.
Keywords: allergoanesthesia, drug allergy, prick and intradermal skin tests, concentration
Reacţiile alergice la vaccinuri – aspecte practice
Petruţa Cristina Vlaicu
Medic specialist Alergologie şi Imunologie clinică, Centrul Medical Sanador, Bucureşti
Introducere. Imunizarea este unul dintre principalele instrumente de sănătate publică pentru prevenirea bolilor infecţioase. În timp ce numărul raportat de posibile reacţii alergice la vaccinuri este mare, reacţiile alergice induse de vaccinuri şi confirmate sunt rare, acestea putând pune în pericol viaţa şi putând să apară la orice pacient. Rata estimată a reacţiilor alergice severe induse de vaccinuri este foarte scăzută, variind între 0,5 şi 1 la 100.000 de doze. Reacţiile alergice la vaccinuri se pot datora antigenului microbian, stabilizatorilor, adjuvanţilor, conservanţilor şi contaminanţilor reziduali din procesul de producţie.
Domenii acoperite. Această lucrare se axează pe evaluarea şi managementul reacţiilor alergice la vaccinuri, prin efectuarea unei revizuiri a literaturii, inclusiv a recomandărilor documentului de poziţie EAACI privind vaccinarea şi alergia. În cazul unei posibile reacţii alergice la vaccinuri, trebuie realizat un diagnostic corect al posibilei alergii şi trebuie să fie cunoscute componentele obişnuite ale fiecărui vaccin, pentru a determina dacă vaccinarea poate fi continuată în condiţii de siguranţă.
Allergic reactions to vaccines – practical aspects
Petruţa Cristina Vlaicu
Qualified Doctor in Allergy and Clinical Immunology, Sanador Medical Center, Bucharest
Introduction. Immunization is one of the main public health tools in preventing infectious diseases. Whereas the number of reported possible allergic reactions to vaccines is high, confirmed vaccine-triggered allergic reactions are rare, can be life threatening, and can occur in any patient. The estimated rate of severe allergic reactions to vaccines is very low, ranging between 0.5 and 1 per 100,000 doses. Allergic reactions to vaccines may be due to the microbial antigen itself, to the stabilizers, adjuvants, preservatives, and residual contaminants from the production process.
Areas covered. This work is focused on the evaluation and management of allergic reactions to vaccines, by performing a review of the literature, including the recommendations of the EAACI position paper regarding vaccination and allergy. In case of a possible allergic reaction to vaccines, a correct diagnosis of the possible allergy should be made and the usual components of each vaccine should be known in order to determine if the vaccination can be continued safely.
Alergia la corticosteroizi
Corina Ureche1, Beata Bodi2, Ana-Virginia Marinescu2, Alina Răuţă2, Livia-Viola Losonczi2
1. UMF Târgu-Mureş, Clinica Medicală 2; 2. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, Clinica Medicală 2
Corticosteroizii (CS) sunt agenţi antiinflamatori şi imunomodulatori potenţi, fiind utilizaţi în tratamentul diferitelor boli inflamatorii: alergice, de colagen, dermatologice, endocrine, gastrointestinale, hematologice, hepatice, neoplazice, neurologice, oftalmice, respiratorii, renale sau reumatice, posttransplant sau în şoc. Există preparate farmaceutice sintetice obţinute prin modificarea moleculelor steroidice de bază, cu scopul de a creşte efectul terapeutic şi de a minimiza efectele adverse. Dozele terapeutice sunt relativ mari, pentru a-şi exercita efectul farmacologic. Ca la orice alt preparat medicamentos, există posibilitatea apariţiei alergiei. Conform datelor din literatură, prevalenţa alergiei la CS este variabilă. Mai mulţi factori sunt implicaţi în această variabilitate: diferenţele de prescriere, atenţia acordată alergiei la CS topici, selecţia pacienţilor, metodele de diagnostic. În literatură este citată apariţia mai frecventă a alergiei după aplicaţii locale (0,2-5%), cazurile de alergie după administrarea sistemică fiind rare. CS pot determina reacţii de tip I şi de tip IV. CS sunt clasificaţi conform structurii lor şi, în funcţie de aceasta, pot da reacţii încrucişate. Diagnosticul hipersensibilitaţii imediate se face in vivo, cu test prick (1 mg/ml), IDR (citire la 30 de minute) sau prin provocare, ori se pot combina cu proceduri in vitro. Pentru hipersensibilitatea de tip IV se aplică teste patch.
Allergy to corticosteroids
Corina Ureche1, Beata Bodi2, Ana-Virginia Marinescu2, Alina Rauţă2, Livia-Viola Losonczi2
1.UMPh Târgu-Mureş, Medical Clinic 2; 2. Târgu-Mureş County Emergency Clinical Hospital, Medical Clinic 2
Corticosteroids (CS) are potent anti-inflammatory and immunomodulator agents used in the treatment of various inflammatory diseases. All adrenal corticosteroids are available as drug preparations, as are many synthetic derivatives developed by altering the basic steroid molecule in efforts to increase the therapeutic effects while minimizing the adverse effects. The therapeutic purposes require relatively large doses to exert pharmacologic effects. As in all other drugs, the possibility of allergy occurrence is present for CS too. According to literature, the prevalence of allergic reactions to CS is extremely variable. Several factors, such as regional differences in prescribing habits (i.e., the types of CS commonly prescribed and the number of prescriptions given out), awareness of topical CS allergy among medical professionals, patient selection and referral, and diagnostic procedures, may have an influence. The literature reports a high occurrence of CS allergy after topical application (0.2-5%), rare cases of allergy after systemic administration being presented in literature. CS can give rise to type I hypersensitivity reactions (immunoglobulin-mediated), which occur only minutes after exposure, and type IV hypersensitivity reactions (T cell-mediated), which occur hours or days after exposure. The most common route of sensitization to corticosteroids is the direct contact with the skin, although there have also been reports of indirect contact via airborne mechanisms. CS are classified according to their structure and they could have cross-reactions according to it. The most commonly used methods for the diagnosis of hypersensitivity reactions are in vivo tests, such as patch tests, prick tests (1mg/ml), intradermal tests (read at 30 minutes) and provocation tests, or combined with in vitro procedures. For type IV hypersensitivity, patch tests are applied.
Date preliminare privind răspândirea ambroziei şi consecinţele asupra sănătăţii populaţiei din Bucureşti şi zona de sud a României
Polliana Mihaela Leru
UMF „Carol Davila“, Bucureşti
Ambrozia este o plantă invazivă intens alergizantă, cu răspândire rapidă în ultimii 20 de ani în Europa şi în România, fiind considerată o problemă importantă de sănătate publică. Creşterea numărului persoanelor afectate şi intensificarea activităţilor educative şi informative ale medicilor alergologi au determinat adoptarea recentă a Legii 62/2018 privind combaterea ambroziei. Consecinţele acestei plante asupra sănătăţii şi mediului au fost studiate iniţial în vestul ţării. La Timişoara s-au efectuat măsurători ale concentraţiei de polen în atmosferă în perioada 2000-2010, fiind publicate statistici regionale privind răspândirea plantei, numărul persoanelor sensibilizate şi profilul clinic al alergiei la polenul de Ambrosia artemisiifolia. Pentru o evaluare globală a acestei probleme de sănătate la nivelul întregii ţări şi pentru elaborarea unei strategii naţionale de combatere, sunt necesare studii extinse şi în alte regiuni, în special în regiunile din sud şi est. Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte rezultatele măsurătorilor aerobiologice efectuate în Bucureşti în ultimii 5 ani, beneficiile proiectului COST, desfăşurat în perioada 2013-2017, principalele activităţi efectuate pentru evaluarea răspândirii ambroziei şi date preliminare privind prevalenţa alergiilor induse de această plantă la nivelul populaţiei din Bucureşti şi sudul ţării. De asemenea, prezentăm activităţile educaţionale ale SRAIC din anul 2017 privind răspândirea şi pericolul ambroziei, cu scopul adoptării şi aplicării unor măsuri legislative şi administrative de combatere. Se impun atât realizarea unui registru naţional al pacienţilor cu alergie la polenul de ambrozie, cât şi centralizarea informaţiilor privind răspândirea plantei în mediul urban şi colaborarea cu specialişti şi instituţii din alte domenii interesate.
Preliminary data regarding the spread and health impact of ambrosia in Bucharest and the south region of Romania
Polliana Mihaela Leru
„Carol Davila“ UMPh, Bucureşti
Ambrosia is an invasive weed with rapid spread during the last 20 years in many European countries, including Romania, representing an important public health problem, due to its highly allergenic pollen. The increased number of sensitized persons, as well as educational and informative activities of many allergists have increased the general interest on this topic and have led to the recent adoption of the Law no. 62/2018 regarding Ambrosia control. In Romania, the impact of Ambrosia on population health and environment was first studied in the West region. Aerobiological study of atmospheric pollen was performed in Timişoara between 2000 and 2010 and regional evaluations of plant spread, prevalence of sensitized persons and clinical profile of allergies induced by Ambrosia pollen have been published. Extensive studies of Ambrosia in other regions of the country are needed, in view of national evaluation of this important problem and for the implementation of a coherent control strategy. The aim of this study is to present the results of aerobiological measurements performed in Bucharest and the main benefits of COST project during 2013 and 2017, preliminary data regarding Ambrosia spread and prevalence of sensitized persons in Bucharest and the South region of Romania. We also aimed to outline the most relevant educational activities of SRAIC during 2017, focused on adopting administrative and legal reglementations for Ambrosia control. More efforts are needed in order to have a national register of patients allergic to Ambrosia, actual data of Ambrosia spread in urban environment and to improve collaboration with other specialists and institutions interested in this field.
Diagnosticul dermatitei atopice şi al afecţiunilor asociate acesteia în populaţia pediatrică – update
Ileana Ghiordănescu
Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, Bucureşti
Introducere. Dermatita atopică (DA), una dintre cele mai frecvente boli cronice ale pielii, afectează 9-30% dintre copii. Comorbidităţi cum sunt alte afecţiuni alergice – alergia alimentară (AA), astmul, rinoconjunctivita alergică (RCA), esofagita eozinofilică (Eeo) – şi infecţiile cutanate se asociază cu DA. Diagnosticul clinic şi paraclinic reprezintă o provocare, din cauza particularităţilor răspunsului imun, a cărui dinamică la această vârstă a permis şi definirea unor patternuri de sensibilizare distincte. Permeabilitatea cutanată crescută, suprapusă peste un mecanism de prezentare a antigenelor deficitar, generează, în cazul copiilor cu DA, sensibilizare de contact aparte.
Materiale şi metodă. A fost realizată o cercetare extinsă a ultimelor publicaţii privind diagnosticul dermatitei atopice, utilizând bazele de date ScienceDirect, SpringerLink şi Willey. O atenţie deosebită a fost acordată: patternului de sensibilizare; dinamicii şi repertoriului răspunsurilor IgEs şi IgG la alergene aeropurtate şi alimentare; sensibilităţii, specificităţii şi valorii predictive ale IgEs şi ale testelor cutanate (prick – TCP, atopy patch test – APT); patternului sensibilizării de contact şi evaluării de noi biomarkeri.
Rezultate. Mai multe patternuri de sensibilizare au fost descrise: monosensibilizare, polisensibilizare, sensibilizare inhalatorie, tranzitorie, persistentă, pattern DA. Unu din patru copii cu DA prezintă polisensibilizare (>5 alergene). Vârsta mică de instalare a polisensibilizării se asociază cu un risc crescut de a dezvolta comorbidităţi alergice. Panelul alergenelor aeropurtate este identic în cazul RCA şi al EEo, diferit de alergenele alimentare care prezintă deosebiri semnificative în cazul EEo comparativ cu AA. La copii, cu excepţia alergenelor aeropurtate la vârsta de 6 ani, este descrisă o lipsă de concordanţă între rezultatele testelor cutanate şi valorile IgEs. Utilitatea APT ca predictor al instalării toleranţei la alimente în AA sau ca modalitate de a ghida dieta de eliminare în EEo este momentan evaluată. Unu din trei copii cu DA poate prezenta o sensibilizare de contact ascunsă. Copiii cu DA şi eczema mâinii sau cu forme clinice severe sunt la risc pentru sensibilizare de contact. O listă cu noi biomarkeri poate fi alcătuită.
Concluzii. Evidenţele sugerează o afectare sistemică în DA. Diagnosticul acestei afecţiuni este complex şi, în mod neaşteptat, rezultatele obţinute pot oferi informaţii cu valoare predictivă şi utilitate în managementul DA.
Atopic dermatitis and associated diseases in children – diagnostic update
Ileana Ghiordănescu
“Elias” University Emergency Hospital, Bucharest
Introduction. Atopic dermatitis (AD), one of the most frequent chronic diseases of the skin, affects 9-30% of the children. Comorbidities such as allergic disorders – food allergy (FA), asthma, allergic rhinoconjunctivitis (ARC), eosinophilic esophagitis (EoE) – and skin infections are associated with AD. The clinical and allergological workup proves to be a challenge due to the peculiarities of the immune response, whose dynamics have helped defining more than one pattern of allergic sensitisation in this population. Moreover, due to the increased skin permeability combined with an altered antigen presentation mechanism, children with AD also develop distinct responses to contact allergens.
Materials and method. An extensive research of the most recent publications, on the diagnostic of AD and its comorbidities, using the ScienceDirect, SpringerLink and Willey databases, has been performed. Matters like sensitisation pattern, the dynamics and repertoire of sIgE and IgG responses to airborne and food allergens, the sensibility, specificity and predictive value of sIgE, skin tests (prick tests – SPT and atopy patch test – APT), contact sensitisation pattern and other candidate biomarkers have been specifically addressed.
Results. Several distinct patterns of sensitisation are described: monosensitised, polysensitised, transient, persistent, inhalant, AD pattern. One out of four sensitised children is polysensitised (sensitisation to more than 5 allergens). Early polysensitisation is associated with higher risk to develop comorbidities. The panel of airborne allergens is similar in ARC and EoE, while food allergens significantly differ in EoE compared to FA. In children, the lack of concordance between SPT and sIgE is quite common, except for perennial airborne allergens at the age of 6 years old. The utility of APT as a predictor for food tolerance and guiding tool in the elimination diet in EoE is currently under investigation. One in three children may have a hidden allergic contact dermatitis. The risk to develop contact sensitisation is higher in children with hand eczema and severe AD. Last but not least, a list of possible other diagnostic biomarkers is mentioned in literature, although currently there are no clear recommendations for their use.
Conclusions. Evidence points towards a systemic involvement in AD. Its diagnostic is complex and, interestingly, there are many things to be learned from the analysis of the results in terms of prediction and management of AD.
Infecţiile virale şi exacerbările de astm: există diferenţe între adulţi şi copii?
Corina Bocşan1, Feketea Gavriela2,3, Adriana Muntean4
1. Disciplina de Farmacologie, Toxicologie şi Farmacologie Clinică, UMF „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, România; 2. Şcoala doctorală a UMF „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, România; 3. Departamentul de Pediatrie, Spitalul regional Amaliada, Grecia; 4. Disciplina de Imunologie şi Alergologie, UMF „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, România
Exacerbările de astm reprezintă o cauză importantă de prezentare la medic şi în serviciile de urgenţă, ceea ce creşte semnificativ costurile legate de asistenţa medicală. În acelaşi timp, exacerbările frecvente de astm pot conduce la o degradare progresivă a funcţiei pulmonare. Virusurile respiratorii reprezintă un factor declanşator al exacerbărilor de astm, fiind responsabile de aproximativ 80% dintre exacerbările la copii şi de 50% din crizele de astm la adulţi. Asocierea unui anumit tip de infecţie virală cu exacerbările de astm diferă de la o regiune la alta, în funcţie de populaţia studiată şi de vârsta pacientului. Atât la copii, cât şi la adulţi predomină infecţiile virale cu rinovirus şi virusul sinciţial respirator, în timp ce la adulţi sunt prezente şi infecţiile determinate de adenovirus, bocavirus, coronavirus, virusurile gripale şi paragripale. Subtipurile A şi C de rinovirus sunt cel mai frecvent asociate cu exacerbările de astm atât la adulţi, cât şi la copiii de vârstă şcolară, în timp ce virusul sinciţial respirator este considerat mai degrabă un factor declanşator al astmului în populaţia pediatrică. Acesta din urmă este implicat în exacerbările de astm la adulţii vârstnici cu factori de risc multipli. Inflamaţia alergică reprezintă un important cofactor în declanşarea infecţiei cu rinovirusuri, mai ales la copii. Din cauza răspunsului de tip Th2, copiii cu astm alergic prezintă o apărare antivirală deficitară, din pricina secreţiei reduse de interferon, ceea ce explică susceptibilitatea crescută pentru infecţiile cu rinovirus. Celelalte virusuri menţionate au fost detectate în cursul exacerbărilor de astm, însă frecvenţa lor de apariţie este semnificativ mai mică. Tratamentul cu glucocorticoizi inhalatori, în monoterapie sau în combinaţie cu agonişti beta2 cu durată lungă de acţiune, precum şi antagoniştii de leucotriene, prin reducerea răspunsului inflamator, scad riscul de infecţie cu rinovirusuri şi numărul de exacerbări de astm, atât la adulţi, cât şi la copii. Chiar şi terapia biologică cu omalizumab sau mepolizumb, prin reducerea inflamaţiei eozinofilice, poate restaura apărarea antivirală deficitară şi poate reduce riscul de exacerbare indus de virusurile respiratorii.
Cuvinte-cheie: virusuri respiratorii, rinovirus, virus sinciţial respirator, astm, exacerbare
Viral infections and asthma exacerbations: are there any differences between adults and children?
Corina Bocşan1, Feketea Gavriela2,3, Adriana Muntean4
1. Department of Pharmacology, Toxicology and Clinical Pharmacology, “Iuliu Haţieganu” UMPh, Cluj-Napoca, Romania; 2. Doctoral School, “Iuliu Haţieganu” UMPh, Cluj-Napoca, Romania; 3. Pediatric Department, Amaliada Hospital Unit, Amaliada, Greece; 4. Department of Allergology and Clinical Immunology, “Iuliu Haţieganu” UMPh, Cluj-Napoca, Romania
Asthma exacerbations represent a major cause for patients’ visits to specialists or to emergency department, increasing the health care cost associated with asthma. Frequent exacerbations may also lead to a progressive reduction of lung function. Respiratory viruses represent a major trigger for asthma exacerbations, being responsible for 80% of them in children and for 50% of asthma attacks in adults. The association of a specific viral infection with asthma exacerbation is variable among different geographic areas, according to the age and the type of studied population. In both children and adults, infections with human rhinoviruses and syncitial respiratory viruses are dominant, but in adults infections determined by other viruses, such as adenovirus, bocavirus, coronavirus, influenza and parainfluenza viruses, could also be observed. A and C subtypes human rhinoviruses are frequently associated with asthma exacerbations in both adults and children at school age, while syncitial respiratory viruses is rather considered a risk factor for asthma initiation in pediatric population. It can be also involved in asthma exacerbations in older adults with several risk factors. Allergic inflammation represents an important cofactor in inducing rhinovirus infection in children. Due to a Th2 response, children with bronchial asthma present a defficient antiviral immunity, with low production of interferons, which may explain the increased susceptibility for rhinovirus infections. The other viruses may produce asthma exacerbation, but they are less frequently involved. The treatment with inhaled corticosteroids alone or combined with long-acting beta2 agonist or with leukotriene modifiers, reducing the inflammatory response, may decrease the risk of rhinovirus infections, in both adults and children. Besides them, biological therapies, such as omalizumab and mepolizumab, by reducing eosinophilic inlammation, may restore the antiviral immunitiy and may reduce the risk of viruses-induced asthma exacerbations.
Keywords: respiratory viruses, rhinovirus, syncitial respiratory virus, asthma, exacerbation
Anafilaxia alimentară indusă de efort – de la teorie la practica clinică
Ioana Adriana Muntean
UMF „Iuliu Haţieganu”, Catedra de Alergologie şi Imunologie clinică, Cluj-Napoca
Anafilaxia indusă de efort (EIA) este o afecţiune rară, ameninţătoare de viaţă, descrisă întâi de Sheffer şi Austen, în 1980, cu potenţial letal. Anafilaxia alimentară indusă de efort (FDEIA) este un subtip de EIA strâns legat de perioada de efort fizic, sindromul de anafilaxie apărând exclusiv la 1-4 ore după ingestia alimentelor. Atunci când alimentul incriminat este grâu, sindromul se numeşte anafilaxie la efort indusă de grâu (WDEIA). Severitatea simptomelor este în concordanţă cu intensitatea şi durata activităţii fizice. Gradul de efort poate varia de la jogging, sprint sau aerobic până la mersul pe jos şi dans. Chiar dacă diagnosticul este în principal clinic, pacientul devine conştient de alimentele declanşatoare şi de corelarea cu efortul. Investigaţiile necesare sunt triptaza serică, nivelul plasmatic de histamină, IgE specific faţă de ω-5 gliadină şi transglutaminaza tisulară. IgE specific pentru alimentele incriminate nu se corelează întotdeauna cu episoadele de anafilaxie. Cofactori suplimentari – cum ar fi exerciţiul fizic, administrarea concomitentă a medicamentelor (antiinflamatoare nesteroidiene, miorelaxante, opioide, antibiotice, antagonişti ai receptorilor H2 şi inhibitori ai pompei de protoni), consumul de alcool, fazele premenstruale sau ovulatorii, bolile, expunerea sezonieră la polen sau substanţe de contrast (iomeprol şi iopromid) – sunt incriminaţi în reducerea dozei de alergen necesare pentru precipitarea atacurilor. Terapia FDEIA trebuie să includă oprirea efortului la primele simptome, tratamentul de primă linie cu adrenalină intramusculară, administrarea de oxigen şi lichide, antihistaminice H1 şi corticosteroizi ca tratament de linia a doua, precum şi educaţia pacientului cu privire la alte atacuri. Alte medicamente utile raportate în studii au fost omalizumab şi misoprostol.
Food-dependent exercise-induced anaphylaxis – from theory to clinical practice
Ioana Adriana Muntean
“Iuliu Haţieganu” UMPh, Department of Allergology and Immunology, Cluj-Napoca
Effort-induced anaphylaxis is a rare life-threatening disorder, firstly described by Sheffer and Austen in 1980, with potentially fatal outcomes. Food-dependent exercise-induced anaphylaxis (FDEIA) is a subtype of EIA closely linked to the exercise period, anaphylaxis syndrome occurring exclusively within 1-4 hours after food ingestion. When the culprit food is wheat, the syndrome is called wheat-dependent exercise-induced anaphylaxis (WDEIA). The severity of the symptoms is in concordance to physical activity intensity and duration. Exercise difficulty may vary from jogging, sprinting or aerobics to brisk walking and dancing. Even though the diagnosis is mainly clinical, the patient becoming aware of the food triggers and EIA correlation, further investigations may focus on serum tryptase, plasma histamine, IgE to wheat ω-5 gliadin and tissue transglutaminase enzyme. Specific IgE to the culprit food may not always correlate. Additional cofactors – such as exercise, specific drug coadministration (non-steroid anti-inflammatory drugs, miorelaxants, opioids, antibiotics, H2-receptor antagonists and proton pomp inhibitors), alcohol consumption, premenstrual or ovulatory phases, high heat and humidity, concomitant infectious diseases, seasonal pollen exposure or radio contrast substances (iomeprol and iopromide) – are incriminated to lower the allergen dose necessary for precipitating the attacks. The management of FDEIA must include stopping of the exercise at the first sign, immediate intramuscular epinephrine injection, oxygen and fluids administration as first-line treatment, H1 antihistamines and corticosteroids as second-line treatment, as well as patient education regarding further attacks. Other helpful drugs reported were omalizumab and misoprostol.
Angioedemul ereditar: de la registru la program naţional
Enikö Mihály, Noémi-Anna Bara, Dumitru Moldovan
Centrul de Expertiză de Angioedem Ereditar, Târgu-Mureş
Angioedemul ereditar (AEE) este o boală genetică rară, cu o prevalenţă de 1/50.000 de locuitori. Conform acestei prevalenţe, în România se estimează a fi un număr de 400 de pacienţi. Pentru a avea o evidenţă riguroasă a cazurilor – şi, în consecinţă, o analiză a necesarului de intervenţii specifice, a costurilor şi calităţii vieţii pacienţilor –, bolile rare necesită un centru de expertiză şi un registru care să adune într-o bază unică de date cazurile dispersate. În 2006, la Târgu-Mureş s-a înfiinţat Centrul-pilot de AEE, acreditat de curând ca centru de expertiză. Din 2008 funcţionează şi Registrul Român de AEE, care în prezent însumează 108 cazuri confirmate. Datele din registru sunt anonimizate, iar accesul la baza de date se face doar de către personalul autorizat. Înregistrarea unui pacient presupune completarea unor date privind istoricul bolii, analizele de laborator de confirmare a diagnosticului şi tratamentele folosite. La aceste date iniţiale pot fi adăugate pe parcurs şi atacurile ulterioare. Acest registru va fi conectat în curând cu Registrul Internaţional de Angioedem Ereditar, fiind conceput pe aceleaşi principii. Pentru tratamentul profilactic şi al atacurilor de AEE există mai multe medicamente specifice cu posibilitate de administrare intravenoasă sau subcutanată. Ghidurile de tratament internaţionale recomandă terapia la domiciliu ca strategie preferată pentru toţi pacienţii cu AEE. Din aprilie 2017, pacienţii din România beneficiază prin programul naţional de terapia cu icatibant pentru tratamentul atacurilor. Acesta este un blocant de receptor de bradikinină, care se administrează subcutanat, cu posibilitate de autoadministrare. În acest program naţional se vor include exclusiv pacienţii adulţi cu diagnosticul confirmat de AEE de către centrul de expertiză şi înregistraţi în Registrul Naţional de AEE. Scrisoarea medicală va fi înnoită anual la centrul de expertiză. Din acest an, calitatea vieţii acestor pacienţi orfani ai sistemului nostru de sănătate publică se va schimba radical.
Hereditary angioedema: from registry to treatment via national program
Enikö Mihály, Noémi-Anna Bara, Dumitru Moldovan
Hereditary Angioedema Reference Center, Târgu-Mureş
Hereditary angioedema (HAE) is a rare genetic disorder with an estimated prevalence of 1/50000 individuals. The expected number of HAE patients in Romania may be as much as 400. To have a rigorous case record – and, consequently, an analysis of specific intervention needed, of the costs and quality of life of patients –, rare diseases require a reference center and a registry to collect the dispersed cases in a single database. The Romanian HAE Pilot Center was founded in 2006 and was recently accredited as center of reference for HAE. The Romanian HAE Registry is available since 2008 and presently enrolls a number of 108 patients. The access to the database is restricted to authorized personnel and the collected data are anonymous. The patient records include several data to be completed, regarding disease, treatment history, and the laboratory tests that confirm the diagnosis. Additional information may be added to these initial data. The Romanian HAE Registry will be connected soon with the Global HAE Registry. A number of effective treatments have been developed specifically for the prophylactic and on-demand treatment of this disease. All of these medications are administered by intravenous or subcutaneous injection. Current clinical guidelines unanimously recommend home treatment for all patients with HAE. Since April 2017, the Romanian HAE patients have access to treatment with icatibant through a national program. This is a subcutaneously administered B2 receptor antagonist that can be self-administered. This national program will include only adult patients diagnosed with HAE by the reference center and registered in the National HAE Registry. The medical letter will be renewed annually at the reference center. Beginning with this year, the quality of life of these patients, orphans of our public health system, will radically change.
Aspecte ale diagnosticului imunodeficienţelor primare în Republica Moldova
Lucia Andrieş, Maxim Filipenco, Victoria Sacară, Ina Palii, Doina Barba, Tamara Ţurcanu, Olga Iarmaliuc
Introducere. Vigilenţa scăzută a medicilor în privinţa imunodeficienţelor primare (IDP) are ca duce la invaliditate nejustificată şi mortalitate în cazul pacienţilor. În Republica Moldova nu există un registru naţional al IDP. A fost iniţial un proiect ştiinţific (2015-2018), care şi-a trasat drept scop principal elucidarea particularităţilor IDP la nivelul ţării.
Materiale şi metodă. Au fost examinaţi 315 pacienţi suspectaţi de IDP, metodele utilizate fiind controlul clinico-anamnestic, testarea statusului imun şi tipizarea molecular-genetică. Un aspect nou utilizat în cercetare a fost screeningul neonatal, cu utilizarea testului TREC/KREC în reacţia qPCR.
Rezultate. În instituţiile medicale din Republica Moldova nu funcţionează un concept unic de diagnostic al IDP. Pentru medicii instituţiilor de asistenţă primară, am organizat conferinţe dedicate aspectelor epidemiologice, clinico-imunologice şi molecular-genetice, constatând cunoaşterea lor insuficientă de către medici, care adesea ignoră evoluţia bolii, sub masca unor diverse forme nosologice şi fără testarea statusului imun. Medicii acestor instituţii se ocupau de selecţia pacienţilor suspecţi de IDP, iar executorii proiectului – de controlul aprofundat. Astfel, a fost realizat unul din principiile diagnosticului precoce al IDP – sporirea nivelului de cunoaştere şi de vigilenţă al medicilor asupra IDP. A fost implementată metoda ELISA pentru aprecierea claselor de Ig la nivel de instituţie primară, care facilitează descifrarea caracterului imun al IDP în 50-70% din cazuri. În urma rezultatului examenului clinico-imunologic complex a 315 pacienţi suspectaţi de IDP, au fost elucidate 9 cazuri de IDP, confirmate şi molecular-genetic: sindromul Di George (un caz), sindromul Wiscott-Aldrich (două cazuri), SCID (două cazuri), maladia Bruton (două cazuri), hipogamaglobulinemia selectivă IgA (două cazuri). În conformitate cu recomandările IUSI, precum şi din experienţa echipei proiectului, au fost punctate principiile protocolului de diagnostic al IDP.
Concluzii. Condiţia esenţială în diagnosticul precoce al IDP este instruirea medicilor privind particularităţile imunodeficienţelor. Implementarea screeningului neonatal cu utilizarea testului TREC/KREC în qPCR este o metodă de perspectivă pentru diagnosticul precoce.
Cuvinte-cheie: imunodeficienţe primare, diagnostic preliminar, testare imunologică, genetică moleculară
Aspects of the diagnosis of primary immunodeficiencies in Moldova Republic
Lucia Andrieş, Maxim Filipenco, Victoria Sacară, Ina Palii, Doina Barba, Tamara Ţurcanu, Olga Iarmaliuc
Introduction. Low vigilance for primary immunodeficiencies (PIDs) leads to its unjustified mortality and morbidity. There is no national PID registry in the Republic of Moldova. Therefore, a new scientific project aimed at elucidating the features of PIDs was initiated (2015-2018) in the country.
Materials and method. In this study, 315 patients with suspected PID were examined, using the clinico-anamnestic control, immune status testing, and molecular-genetic testing. A new technique used in the research was neonatal screening using the TREC/KREC test system in the qPCR reaction.
Results. There is no standard diagnostic concept for diagnosing PIDs in the medical institutions of the Republic of Moldova. We organized conferences dedicated to epidemiological, clinico-immunological, and molecular-genetic conferences for doctors of primary care institutions, noticing a lack of knowledge in case of physicians who often ignore the evolution of the disease since it presents under the disguise of various nosological forms and the immune status is not tested. The doctors of these institutions dealt with the selection of patients with suspected PID, and the executors of the project are responsible for an in-depth control of these patients. Thus, one of the principles of early diagnosis of PID, namely raising the level of identification and vigilance of PID by the doctors, has been achieved. The ELISA method was used to assess Ig classes at the primary institution level, thus facilitating the identification of the immune status of PIDs in 50-70% of cases. As a result of the complex clinical and immunological examination of 315 patients with suspected PID, 9 cases of PID were confirmed with molecular-genetic methods: one case of Di George syndrome; two cases of Wiscott-Aldrich syndrome; two cases of CID syndrome; two cases of Bruton’s disease; two cases of selective IgA hypogammaglobulinemia. The postulates of the principle of the PID diagnostic protocol were highlighted in accordance with the IUSI recommendations, as well as the experience of the project team.
Conclusions:
1. In the early diagnosis of PIDs, the essential point is training the physicians in immunodeficient diseases and their features.
2. The implementation of neonatal screening using the TREC/KREC test system in qPCR is a promising method for early diagnosis.
Keywords: primary immunodeficiency, preliminary diagnosis, immunological testing, molecular genetics
Provocările orale alimentare – riscuri şi beneficii actuale
Alina Florentina Dumitru, Marea Britanie
Alergia alimentară (AA) poate fi considerată una dintre afecţiunile frecvente în perioada copilăriei, interesând cu predilecţie populaţia din ţările dezvoltate. Prevalenţa AA s-a dublat în ultimii 20 de ani pentru unele alergene (ex.: arahide), ceea ce reprezintă un motiv real de îngrijorare. Calitatea vieţii persoanelor cu AA şi cea a întregii familii sunt influenţate major de prezenţa AA. Cele mai frecvente întrebări sunt legate de potenţialul individual de dezvoltare a toleranţei la unele alimente, dar şi de posibilitatea predicţiei severităţii unor episoade ulterioare. Atât testele cutanate validate, cât şi IgE-urile specifice, deşi foarte utile în diagnosticul alergiilor alimentare, nu sunt suficiente pentru a stabili severitatea reacţiilor ulterioare la alimente. Progresul recent în diagnosticul molecular permite în majoritatea cazurilor diferenţierea între pacienţii cu risc scăzut şi cei cu risc crescut de a dezvolta reacţii severe. Alţi factori – precum prezenţa concomitentă a astmul necontrolat, vârsta pacientului, infecţiile asociate sau stresul emoţional – pot contribui, de asemenea, la severitatea acestor reacţii, ceea ce face dificilă predicţia severităţii reacţiilor ulterioare. Cu toate acestea, atunci când testele cutanate şi diagnosticul molecular au rezultate echivoce sau nu sunt accesibile, testele de provocare orală cu alimentul suspectat reprezintă metoda cea mai adecvată pentru evaluarea răspunsului la un anumit alergen, dar şi pentru stabilirea pragului cantitativ de declanşare a unei reacţii alergice. Prin urmare, testele de provocare orală alimentară (TPOA) au o importanţă crucială în stabilirea unui diagnostic pozitiv de AA în cazul unui alergen suspectat. În plus, TPOA reprezintă modalitatea optimă de a preveni dietele de excludere care nu sunt necesare, fapt ce ar putea avea un impact major asupra statusului nutriţional şi emoţional al pacienţilor.
Oral food challenges – risks and benefits
Alina Florentina Dumitru, UK
IgE-mediated food allergy has become a common condition in childhood and a growing concern in developed countries, where the prevalence has almost doubled for some food allergens (i.e., peanut) in the last two decades. Living with food allergies represents a burden and affects the whole family, not just the child or adult affected. Commonly, parents and adult patients are most concerned about the likelihood of future severe reactions and the potential of outgrowing current allergies. Although very helpful in diagnosing food allergies, validated skin testing and specific IgE are not enough to predict the severity of future reactions. Recent advances in molecular diagnosis allow differentiating between patients with low risk and high risk for anaphylaxis in most cases. Other factors, such as coexisting asthma, rhinitis, patient’s age, concomitant infection or emotional stress, may contribute to the severity of future reaction in patients with previous mild reactions. However, when skin testing and allergen component diagnostic are equivocal or not available, the supervised gradual challenge with suspected food allergen is the best tool in assessing the response to a particular allergen and the amount that is necessary to produce a reaction. Therefore, food challenges are crucial in establishing food allergy to suspected allergens, hence the best tool in preventing unnecessary restricted diets with severe consequences on patients’ nutritional status and quality of life.
A fi sau a nu fi alergie: când circumstanţe obişnuite induc reacţii mai puţin obişnuite
Oana Savu
Laurus Medical, Bucureşti
Introducere. În cabinetul medicului alergolog pot ajunge pacienţi cu reacţii rar întâlnite, atipice sau dificil de încadrat, declanşate de factori absolut obişnuiţi, dar care nu sunt întotdeauna uşor de identificat, abordarea acestor cazuri fiind o sarcină care aduce în faţa medicului o problematică deosebit de complexă, privind stabilirea diagnosticului şi a etiologiei.
Scopul lucrării. De a aduce în discuţie câteva cazuri rare sau atipice din practica alergologică, în încercarea de a stabili abordarea optimă a acestor situaţii particulare.
Materiale şi metodă. Primul caz este al unui pacient de 42 de ani, care s-a prezentat la cabinet pentru un eritem localizat la nivel fesier, simetric, cuprinzând şanţul interfesier şi subfesier, precum şi porţiunea superioară internă a coapselor, evoluând de aproximativ două săptămâni, asociind prurit uşor, inconstant. Înainte de apariţia acestuia, pacientul a utilizat o cremă depilatoare în regiunea perianală şi ulterior a aplicat local crema cu extract de gălbenele (Calendula officinalis), pe care o utiliza frecvent ca emolient pentru mâini, dar fără să poată stabili o conexiune directă cu momentul apariţiei erupţiei. Tot în această perioadă, şi-a administrat un comprimat de metamizol. Se aduce în discuţie probabilitatea ca acest tip de reacţie să fie încadrat ca symmetrical drug-related intertriginous and flexural exanthema (SDRIFE), sau sindrom de babuin, aşa cum a fost descris iniţial. Al doilea caz adus în discuţie este al unei paciente de 71 de ani, care prezenta în momentul examinării iniţiale semne discrete, în remisiune, ale unei erupţii purpurice localizate la nivelul gambelor, care a reapărut la readministrarea de nitrofurantoin. Afirmativ, a prezentat o erupţie similară, dar mai uşoară, în contextul tratamentului asociat cu gentamicină şi nitrofurantoin, recomandat de medicul urolog, şi al vaccinării antigripale concomitente. Erupţia iniţială s-a remis complet după sistarea medicaţiei. Se aduce în discuţie încadrarea acesteia ca o probabilă reacţie de hipersensibilitate de tip vasculitic la nitrofurantoin, o reacţie mai rar întâlnită la un medicament utilizat relativ frecvent în practica medicală. Al treilea caz este al unui pacient în vârstă de 75 de ani, care se confruntă de aproximativ doi ani – sezonier, primăvara şi toamna – cu o erupţie sâcâitoare la nivelul extremităţilor, cu evoluţie de câteva săptămâni, pentru care s-a străduit îndelung să obţină răspunsuri inechivoce privind diagnosticul şi etiologia, iar în acest context a efectuat două biopsii, ambele cu diagnosticul histopatologic de urticarie vasculitică. Deşi s-au efectuat multiple investigaţii, factorul declanşator a devenit evident după mai multe episoade, ce au presupus reluarea detaliată a anamnezei, dovedindu-se a fi muşcătura de ţânţar. Ultimul caz supus atenţiei este al unui pacient în vârstă de 24 de ani, care s-a prezentat la consult pentru o maculă discret eritematoasă cu tentă cafenie, de aproximativ 1 cm diametru, localizată la baza hemitoracelui drept anterior, asimptomatică, a cărei existenţă o remarcase de aproximativ două luni, fără să poată descrie un factor şi/sau un context declanşator sau de agravare ori aspectul iniţial al leziunii. Niciunul dintre produsele topice utilizate (dermatocorticoizi, antibiotic topic, emolient) nu a influenţat aspectul leziunii, ci dimpotrivă, aceasta a început să-şi mărească dimensiunile la un moment dat, devenind mai intens eritematoasă. După reluarea minuţioasă a anamnezei, începând din momentul respectiv şi progresând retrograd, s-a conturat probabilitatea ca reacţia să fie una de tip eritem fix, având ca trigger posibil un colorant alimentar prezent într-o băutură energizantă pe care pacientul o consumă intermitent, efectuându-se biopsie cutanată.
Rezultate. Pentru a stabili diagnosticul cu o acurateţe cât mai mare, s-a efectuat o anamneză detaliată, necesitând a fi reluată de multe ori, fiind recomandate şi ulterior evaluate (dacă acestea au fost disponibile) investigaţii de laborator. Biopsia cutanată a fost efectuată în cazurile în care acest lucru a fost posibil şi necesar. În faţa acestor cazuri problematice, posibilitatea investigării este de multe ori limitată, prin prisma certitudinii absolute a diagnosticului şi a demonstrării inechivoce a etiologiei, fiind luată în considerare o abordare etapizată.
Concluzii. În faţa unei reacţii rare sau atipice, medicul alergolog trebuie să încerce să o încadreze cât mai corect, prin prisma diagnosticului, şi să evalueze cât mai complet posibilele etiologii, în scopul prevenirii dezvoltării unei reacţii subsecvente şi/sau a complicaţiilor.
Cuvinte-cheie: sindrom de babuin, symmetrical drug related intertriginous and flexural exanthema (SDRIFE), reacţie de hipersensibilitate de tip vasculitic, urticarie vasculitică, eritem fix
To be or not to be allergy: when ordinary circumstances induce less than ordinary reactions
Oana Savu
Laurus Medical, Bucharest
Introduction. As common triggers can induce rare, atypical or difficult to unambiguously define reactions, the allergologist can sometimes face the challenging task of solving such puzzling cases, in order to reach a correct diagnosis and have a definitive answer regarding the etiology.
Aim of the study. To bring into light some atypical or rare, challenging, types of reactions of the allergy practice, in order to discuss and try to define the best approach in these particular situations.
Materials and method. A 42-year-old male presented with a symmetrical macular rash on his gluteal area, including intergluteal cleft and gluteal fold, and on his upper inner thighs, accompanied by variable, mild pruritus, that has been evolving for two weeks. Prior to its appearance the patient had used a depilatory cream on the perianal area, followed by the application of a cream containing marigold (Calendula officinalis) extract, which he frequently used on his hands, but with no direct connection to the debut of the rash. Around this period, he had also taken a metamizole tablet. We discuss the probability of this type of reaction being a Symmetrical Drug Related Intertriginous and Flexural Exanthema (SDRIFE), formerly named Baboon Syndrome. A 71-year-old female presented with faint signs of a fading purpuric rash on her lower legs, which reappeared after readministering nitrofurantoin. She had a similar, milder, reaction during treatment with both gentamicin and nitrofurantoin, recommended by her urologist, and concomitantly having an Influenza vaccine. The initial rash cleared completely 5 days after the cessation of medication. We want to bring to the attention this relatively rare reaction, in the form of a possible hypersensitivity vasculitis, to a commonly prescribed drug, nitrofurantoin. As with the next case, of a 75-year-old male, with a history of a troublesome, seasonal, skin rash on his extremities, with a striking appearance, evolving for several weeks, mainly during spring and autumn, for two years, for which he had two skin biopsies, both with histopathological diagnosis of vasculitic urticaria, with the trigger becoming obvious after repeated consultations, as mosquito bites. A 24-year-old male presented with a nagging reddish-brown macule on his right chest, of about 1 cm in diameter, which was present for about two months, and that he can not correlate with anything or give any information about the way it looked when it first appeared. None of the topical products applied (corticosteroid, antibiotic, emollient) influenced the appearance of the lesions, but one day it started growing again. After meticulously reevaluating possible exposures, starting with the most recent and working back to de debut of the lesion, we considered the possibility of the reaction being a fixed drug eruption-type, induced by a colouring agent from an energy drink consumed by the patient, and performed a skin biopsy.
Results. In order to reach a correct diagnosis, we used the accessible tools, consisting of history evaluation, in some cases repeatedly, laboratory tests, where available, and skin biopsy, where possible or necessary. For some cases, these were insufficient, and we can only appreciate the likeliness of a certain diagnosis, and draw future investigation plans.
Conclusions. When challenged with a rare or atypical reaction, the allergist must try to define the diagnosis as accurately as possible and evaluate every possible etiology, in order to help prevent the reinstating of the reaction, or any complication that may derive from it.
Keywords: Baboon Syndrome, symmetrical drug-related intertriginous and flexural exanthema (SDRIFE), hypersensitivity vasculitis, vasculitic urticaria, fixed drug eruption
Sindromul latex-alimente – prezentare de caz
Carina Petricău1,2, Irena Nedelea1,2, Diana Deleanu1,2
1. Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca; 2. UMF „Iuliu Haţieganu”, CLuj-Napoca
Introducere. Alergia la latex reprezintă o problemă de sănătate publică la nivel mondial, având o prevalenţă de 1-20% şi un impact nefast asupra calităţii vieţii pacientului, cât şi un risc înalt de reacţii potenţial ameninţătoare de viaţă. Manifestările clinice ale hipersensibilităţii la latex pot fi declanşate prin contact cutanat direct, ingestia alimentelor care induc reacţii încrucişate şi inhalarea pudrei conţinute în produsele din latex.
Scop. În lucrarea de faţă, ne propunem expunerea unui caz de alergie la latex, exprimată iniţial prin reacţii de hipersensibilitate de tip I la alimente care induc reacţii încrucişate cu proteinele din latex, din perspectiva tiparelor de sensibilizare şi a corelării acestora cu impactul clinic.
Metodă. Relatăm cursul neobişnuit de boală al unei femei de 35 de ani, expusă profesional la latex. Manifestările clinice ale alergiei la latex au fost precedate de patru ani de anafilaxie la diverse fructe şi legume cross-reactive cu latexul. În urma unor atacuri de astm la locul de muncă, pacienta a fost trimisă la Ambulatoriul de alergologie al Institutului Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor” din Cluj-Napoca. Examenul fizic relevă angioedem facial, fără alte modificări patologice. Din anamneză reţinem că pacienta este expusă la mănuşi din latex de şapte ani.
Rezultate. Testarea cutanată prick confirmă sensibilizarea la latex şi la alimentele incriminate. Spirometria este în limite normale. Testele serologice au arătat niveluri normale ale triptazei serice bazale şi sensibilizare la latex (IgE specific: 33 KU/L). Dintre componentele solicitate, doar Hevb5 a fost dozat, cu o valoare de 2,7 KU/L. Celelalte componente ar fi fost utile în identificarea tiparelor de reactivitate încrucişată. Din cauza limitării financiare, nu au fost evaluate IgE specifice la alergenele inhalatorii şi alimentare. Pacienta a fost instruită să evite expunerea la latex şi alimentele cross-reactive şi s-a prescris trusa de urgenţă.
Concluzii. Clinicienii trebuie să cunoască sursele de latex, precum şi alimentele cross-reactive. Alergia la latex trebuie să fie suspectată nu numai la persoanele cu risc (cadre medicale, pacienţii cu spina bifida, persoanele atopice şi cei cu intervenţii chirurgicale repetate), dar şi la cei care reacţionează la alimente cross-reactive. Diagnosticarea alergiei la latex este o provocare atât pentru pacient, cât şi pentru medic.
Cuvinte-cheie: alergie la latex, reactivitate încrucişată, sindromul latex-alimente
Latex-food syndrome – case presentation
Carina Petricău1,2, Irena Nedelea1,2, Diana Deleanu1,2
1. “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca; 2. “Iuliu Haţieganu” UMPh, Cluj-Napoca
Introduction. Latex allergy is a growing concern worldwide, with an estimated prevalence of 1-20%. Allergy to natural rubber latex represents a significant burden for the patient in terms of clinical implications, posing a high risk of life-threatening reactions. The clinical picture of hypersensitivity reactions to latex can be triggered by direct cutaneous contact, ingestion of cross-reacting foods, and inhalation of latex glove powder.
Aim. We aim to present a case of latex allergy in a patient with initial type I hypersensitivity reactions to cross-reacting foods, and to highlight sensitization profiles in relation to their clinical impact.
Methods. We report the unusual course of the disease in a 35-year-old female, allergic to latex after persistent exposure at the workplace. Clinical manifestations of latex allergy were preceded by four years of anaphylaxis to several cross-reacting fruit and vegetables, which she merely avoided. The patient was referred to the Allergy Department of the “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca, when she began experiencing asthma attacks. Upon physical examination, only facial angioedema was noted, lung function being within normal limits. From the patient’s history we note the seven-year workplace exposure to latex gloves and her restrictive diet.
Results. Skin prick tests revealed sensitization to standardized latex extract and foods mentioned in the patient’s history. Spirometry test was within physiological limits. Serological tests showed normal tryptase levels and high specific IgE to latex (33 KU/L). Of the component allergens requested, only Hevb5 was available, with a value of 2.7 KU/L. The other components would have been useful in identifying the cross-reactivity patterns. Due to financial restrains, specific IgE to respiratory and food allergens weren’t done. The patient was educated to avoid latex and cross-reactive foods, and to self-administer epinephrine, if needed.
Conclusions. Clinicians must be aware of sources of latex allergens, as well as of the cross-reacting components found in food. Latex allergy must be suspected not only in at risk individuals (healthcare workers, spina bifida patients, atopic individuals, and those with a personal history of repeated surgeries), but also in those who react to cross-reactive foods. Diagnosing latex allergy is a challenge for both the patient and the clinician.
Keywords: latex allergy, cross-reactivity, latex-food syndrome
Alergia alimentară la mazăre şi corelaţiile acesteia cu procesarea termică
Alina-Elena Răuţă, Corina Ureche
1. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, Clinica Medicală 2; 2. UMF Târgu-Mureş
Introducere. Alergiile produse de leguminoase ocupă unul din primele cinci locuri în topul alergiilor alimentare, deoarece leguminoasele reprezintă principala sursă de proteine mai ales la vegetarieni. Există însă studii care au demonstrat că alergenicitatea acestora poate fi modificată prin preparare termică.
Materiale şi metodă. Am ales să prezentăm cazul unei paciente în vârstă de un an şi jumătate, hrănită exclusiv la sân până la vârsta de un an, fără antecedente heredocolaterale de alergii. Din antecedentele personale reţinem existenţa unei dermatite atopice, tratată doar cu emoliente. La această pacientă consumul incidental de mazăre congelată a determinat apariţia angioedemului labial şi perioral; în schimb, mazărea preparată prin fierbere nu a produs reacţie alergică.
Rezultate şi discuţii. Există puţine studii în legătură cu alergiile la mazăre. Au fost descrise cazuri în care mazărea crudă nu a produs reacţii alergice. Totuşi, câteva studii mai noi au demonstrat faptul că procesarea termică (fierbere/prăjire/gătire la aburi) duce la scăderea capacităţii de legare a IgE şi la modificarea structurală a proteinelor şi, prin urmare, ajută la scăderea proprietăţii alergenice atât pentru mazăre, cât şi pentru alte leguminoase.
Food allergy to green peas and its correlations with thermal processing
Alina-Elena Răuţă, Corina Ureche
1. Târgu-Mureş County Emergency Clinical Hospital, Medical Clinic 2; 2.UMPh Târgu-Mureş
Introduction. Allergies produced by vegetables are among the first five in the top of food allergies, because vegetables are the main source of protein especially for vegetarians. However, there are studies which have shown that allergenicity can be modified by thermal preparation.
Materials and method. We chose to present the case of a 1.5-year-old girl exclusively breastfed until 1 year of age, without a family history of allergies. From her personal history, we observed the existence of atopic dermatitis treated only with emollients. At this patient, the incidental consumption of frozen green peas caused lips angioedema, but prepared peas by boiling did not produce any allergic reaction.
Results and discussion. Few studies revealed allergies to green peas. However, some new studies have shown that thermal processing (boiling/roasting/steam cooking) reduces IgE binding capacity, produces structural modification of proteins and helps reducing allergenicity for peas and also for other vegetables.
Reacţie alergică tardivă la metilprednisolon, cu toleranţă la alţi corticosteroizi – prezentare de caz
Beáta Bódi1, Virginia Marinescu1, Corina Ureche2
1. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, Clinica Medicală 2; 2. UMF Târgu-Mureş, Clinica Medicală 2
Corticosteroizii sunt larg utilizaţi în tratamentul multor boli, inclusiv în bolile alergice, fiind antiinflamatoare puternice şi imunomodulatoare, dar în unele cazuri pot produce reacţii de hipersensibilitate imediată sau tardivă. Se descrie cazul unei paciente cu reacţie alergică tardivă după administrarea de metilprednisolon intravenos (cu scop terapeutic), ulterior administrare per orală (în scop diagnostic), manifestată prin urticarie generalizată şi stare de rău, apărute la 12 ore după administrare. În literatură există cazuri incontestabile de reacţii încrucişate dintre agenţii grupurilor diferite de corticosteroizi, conform clasificării ABCD, după Coopman. Conform ghidului EAACI de evaluare şi diagnostic în alergiile medicamentoase, am efectuat testare cutanată cu dexametazonă, rezultatul fiind negativ, şi teste de provocare, fără reacţii alergice imediate sau tardive.
Delayed allergic reaction to methylprednisolone with tolerance of other corticosteroids – case report
Beáta Bódi1, Virginia Marinescu1, Corina Ureche2
1. County Clinical Emergency Hospital Târgu-Mureş, Medical Clinic 2; 2. UMPh Târgu-Mureş, Medical Clinic 2
Corticosteroids, which are potent anti-inflammatory and immunomodulator agents used in the treatment of various inflammatory diseases, including allergic diseases, can in some cases produce immediate or delayed hypersensitivity reactions. We report the case of a delayed allergic reaction manifested through generalized hives and malaise induced by intravenous methylprednisolone (for therapeutic purpose), subsequent by oral administration (for diagnostic purposes) after 12 hours. Corticotherapy in this case is essential for the patient being newly diagnosed with multiple sclerosis. There are undisputed cases of cross-reaction in literature between agents of different groups according to ABCD classification by Coopman. We performed skin test and provocation test in accordance with EAACI guidelines for evaluating and diagnosing subjects with suspicion of allergic reaction to drugs without immediate or delayed allergic reactions.
Prezentare de caz: anafilaxie la ranitidina administrată intravenos
Sabina Corcea1, Cristina-Georgiana Deaconu2
1. Medic rezident Alergologie, secţia Alergologie, Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, Bucureşti; 2. Medic specialist Alergologie, Novo Medica, Bucureşti
Introducere. Ranitidina este un antagonist al receptorilor de histamină H2, fiind recomandată frecvent pentru diferite afecţiuni gastrointestinale şi bine tolerată. Există puţine cazuri raportate de reacţii anafilactice la ranitidină. Incidenţa anafilaxiei pentru antagoniştii de H2 şi inhibitorii de pompă de protoni este de 0,2-0,7% dintre toate reacţiile adverse.
Scop. Prezentăm un caz de reacţie anafilactică la ranitidină după administrarea intravenoasă a acesteia. Pacienta a dezvoltat imediat dispnee, edem lingual şi rash cutanat, deşi înainte, în aceeaşi zi, a tolerat un comprimat de ranitidină.
Metodă. Am efectuat teste cutanate (prick şi intradermic) pentru Arnetine® 50 mg/ml şi am evaluat toleranţa inhibitorilor pompei de protoni ca alternative terapeutice prin testare cutanată şi test de provocare (lansoprazol).
Rezultate. Testul intradermic pentru ranitidină 1:100 a fost pozitiv. Pacienta a tolerat inhibitorii pompei de protoni.
Concluzii. Deşi ranitidina este bine tolerată de aproape toţi pacienţii, trebuie să fim conştienţi de faptul că poate provoca reacţii mai severe.
Cuvinte-cheie: antagonist al receptorilor de histamină H2, anafilaxie, test cutanat, inhibitori ai pompei de protoni
Case report: anaphylaxis to intravenous ranitidine
Sabina Corcea1, Cristina-Georgiana Deaconu2
1. Resident physician in Allergy and clinical immunology at the Allergy Departament, “Nicolae Malaxa” Clinical Hospital, Bucharest; 2. Qualified doctor, Allergology and clinical immunology, Novo Medica, Bucharest
Introduction. Ranitidine is a histamine H2 receptor antagonist commonly prescribed for different gastrointestinal diseases and well tolerated. There are few reported cases of anaphylactic reaction due to ranitidine. The incidence of anaphylaxis to both H2-antagonist and proton pomp inhibitors is 0.2-0.7% of all adverse reactions.
Objective. We report a case of ranitidine anaphylactic reaction after intravenous administration. The patient developed immediately dyspnea, lingual swelling and cutaneus rash, although in the same day before she tolerated one tablet of ranitidine.
Methods. We performed skin tests (prick and intradermal test) for Arnetine® 50 mg/ml and evaluated the tolerance of proton pomp inhibitors as therapeutic alternatives by cutaneus test and challenge test (lansoprazole).
Results. The intradermal test for ranitidine 1:100 was positive. The patient tolerated proton pomp inhibitors.
Conclusions. Although ranitidine is well tolerated by almost all patients, we must be aware that it can cause more severe reactions.
Keywords: histamine H2 receptor antagonist, anaphylaxis, skin test, protom pomp inhibitors
Reacţii de hipersensibilitate la corticoterapie la un pacient atopic
Cristina-Georgiana Deaconu1, Sabina Corcea2
1. Medic specialist Alergologie clinică, Novo Medica, Bucureşti; 2. Medic rezident Alergologie, Secţia Alergologie, Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa”, Bucureşti
Introducere. Corticosteroizii sunt medicamente antiinflamatorii şi imunosupresoare utile în tratamentul diferitelor boli inflamatorii şi în cazul reacţiilor alergice. În mod paradoxal, pe lângă cele mai frecvente efecte secundare, pot provoca în principal reacţii alergice întârziate, dar şi imediate, care pot fi dificil de diagnosticat, din cauza prezentării nespecifice sau a cronologiei atipice.
Scop. Prezentăm cazul unui pacient atopic cu rinită alergică şi istoric de reacţie întârziată după infiltraţie intraarticulară cu Diprophos® şi reacţii de contact la produsele topice hemoroidale. Paxientul a dezvoltat o reacţie întârziată similară cu cea post-Diprophos® după administrarea a 32 mg de metilprednisolon comprimate pentru o reacţie amplă după testul cutanat prick la aeroalergene.
Metodă. Am efectuat teste patch pentru diferiţi corticosteroizi.
Rezultate. Testul patch a fost pozitiv după citirea la 72 de ore pentru diferiţi corticosteroizi din ambele grupări A (molecule nemetilate nehalogenate) şi C (molecule halogenate metilate), dar cu toleranţă la unele componente ale acestui grup. De asemenea, a fost înregistrată o reacţie puternică la alcoolul de lanolină.
Concluzii. O evaluare detaliată este importantă pentru un pacient care este foarte probabil să utilizeze o terapie cu corticosteroizi.
Cuvinte-cheie: reacţie de hipersensibilitate la medicament, corticosteroizi, reacţii încrucişate, test patch
Hypersensitivity reaction to corticosteroids in an atopic patient
Cristina-Georgiana Deaconu1, Sabina Corcea2
1. Qualified doctor, Allergology and clinical immunology, Novo Medica, Bucharest; 2. Resident physician in Allergy and clinical immunology at the Allergy Departament, “Nicolae Malaxa” Clinical Hospital, Bucharest
Introduction. Corticosteroids are antiinflamatory and immunosupressant drugs useful in the treatment of different inflamatory diseases and allergic reactions. Paradoxically, beside the most common adverse reaction, they can cause mainly delayed but also immediat allergic reactions that can be misdiagnosed due to nonspecific presentation or atypical chronology.
Objective. We present the case of an atopic patient with allergic rhinitis, with a history of delayed reaction after intraarticular infiltration of Diprophos® and contact reactions to hemorroid creams.
He developed a similar delayed reaction after the administration of 32 mg tablets of metilprednisolon for the extensive reaction occurred after skin test to aeroallergenes.
Method. We performed patch test to different corticosteroids agents.
Results. The patch test was positive after reading at 72 hours for different corticosteroids from both grup A (non-halogenated nonmethylated molecules) and C (methylated halogenated molecules), but with tolerance of some isolated components from this grup. Also, a strong reaction to lanolin alcohol was recorded.
Conclusions. A detailed evaluation is important to choose the safe alternative agents for an atopic patient who is likely to use corticosteroid therapy.
Keywords: drug hypersensitivity reaction, corticosteroids, cross-reactions, patch test
Sindrom Stevens-Johnson indus de lamotrigină la copii
Nicu Olesea, Ecaterina Stasii, Irina Taraneţ
Departmentul de Pediatrie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova
Introducere. Sindromul Stevens-Johnson (SJS) este o afecţiune cutanată gravă şi potenţial fatală, care în mod obişnuit implică pielea şi membranele mucoase. Factorii etiologici sunt numeroşi, însă medicamentele pot avea un rol important. Medicaţia anticonvulsivantă este asociată frecvent cu SJS.
Prezentare de caz. Un copil de 2 ani acuză febră şi erupţii cutanate. Pacientul prezintă istoric de convulsii repetate şi generalizate de-a lungul ultimului an, fiindu-i prescrisă medicaţie cu valproat. Cu cinci zile înaintea prezentării, i-a fost prescrisă o combinaţie conţinând lamotrigină, deoarece convulsiile au devenit mai frecvente utilizând doar valproatul. La internare, copilul prezenta erupţie maculopapulară, febră mare şi stare de rău. A doua zi, a dezvoltat leziuni în ţintă şi câteva leziuni veziculare şi buloase pe palme, alături de ochi roşii şi apoşi şi ulcere la nivelul gurii. A fost stabilit diagnosticul de sindrom Stevens-Johnson indus de lamotrigină. După întreruperea medicamentului, a fost iniţiat tratament suportiv. Starea copilului s-a ameliorat rapid, în decurs de o săptămână.
Discuţii. Sindromul Stevens-Johnson este o afecţiune rară dar gravă, indusă frecvent de medicamente, în mod special anticonvulsivante, antibiotice şi altele. Combinaţia de două medicamente anticonvulsivante măreşte riscul de apariţie a acestui sindrom.
Cuvinte-cheie: lamotrigină, sindrom Stevens-Johnson, copii
Stevens-Johnson syndrome induced by lamotrigine in children
Nicu Olesea, Ecaterina Stasii, Irina Taraneţ
Department of Pediatrics, “Nicolae Testemiţanu” SUMPh, Republic of Moldova
Introduction. The Stevens-Johnson syndrome (SJS) is a serious and potentially fatal skin condition that typically involves the skin and the mucous membranes. The etiological factors are various, but medication can play an important role. Anticonvulsant drugs are frequently associated with SJS.
Case report. A 2-year-old boy reported with complains of fever and rashes. He had a history of generalized and repetitive seizures for the past year. He was prescribed valproat medication. Five day before the admission, a combination with lamotrigine was prescribed, because the seizures had become more frequent using only valproat. At the admission, the child showed maculopapular rash, high fever and malaise. On the second day, he developed target lesions and several vesicular and bullous lesions in the palms, as well as red and watering eyes and ulcers in the month. A diagnosis of Stevens-Johnson syndrome induced by lamotrigine was established. After discontinuing the drug, a supportive treatment was started. The child’s condition has improved rapidly, in one weak.
Discussion. Stevens-Johnson syndrome is a rare and severe condition induced in many case by drugs, especially anticonvulsant, antibiotics and others. The combination of two anticonvulsant drugs increases the risk for developing SJS.
Keywords: lamotrigine, Stevens-Johnson syndrome, children
Angioedem ereditar în exacerbare – prezentare de caz
Monica Daniela Popa1,3, Irena Nedelea1,2, Diana Deleanu1,2,3
1. UMF “Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, Disciplina Alergologie şi Imunologie; 2. Ambulatoriul de Alergologie, Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca; 3. Secţia de Medicină internă, Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor”, Cluj-Napoca
Angioedemul ereditar – sau deficitul de inhibitor de C1-esterază – este o boală genetică rară, caracterizată prin episoade recurente de angioedem izolat, care au, cel mai frecvent, răsunet asupra tegumentului sau asupra tractului respirator superior şi gastrointestinal. Deşi edemul se remite spontan în două până la cinci zile în absenţa tratamentului, acesta este adesea temporar debilitant, iar angioedemul laringian poate cauza asfixiere fatală. Intervenţiile chirurgicale stomatologice şi intubaţia orotraheală sunt factorii declanşatori majori ai exacerbărilor angioedemului ereditar. S-a raportat că premedicaţia cu C1-inhibitor esterază recombinant poate preveni aceste exacerbări. Se apreciază că până la 50% dintre pacienţii cu angioedem ereditar vor dezvolta edem laringian în cursul vieţii. De obicei, edemul laringian se dezvoltă în 24 până la 48 de ore după apariţia semnelor prodromale. Cu toate acestea, au fost descrise cazuri de edem laringian fulminant, cu evoluţie rapidă către deces. Prezentăm cazul unui pacient de sex masculin, în vârstă de 48 de ani, cu un istoric medical de angioedem ereditar, inclus în Programul naţional de angioedem ereditar, care s-a adresat Departamentului de alergie din cadrul Institutului Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie „Prof. Dr. Octavian Fodor“, Cluj-Napoca, pentru dispnee, disfonie, edem facial şi laterocervical drept, manifestări ce au debutat cu aproximativ o oră anterior prezentării şi la 48 de ore de la o intervenţie chirurgicală stomatologică pentru care s-a administrat premedicaţie cu C1-inhibitor esterază recombinant (Ruconest®). Examenul obiectiv relevă edem al mucoasei orale şi faringiene, disfonie, tahicardie şi hipoxemie uşoară. Simptomele s-au ameliorat semnificativ după oxigenoterapie şi administrarea subcutanată de icatibant. Edemul laringian este o complicaţie potenţial letală a angioedemului ereditar. Intervenţiile chirurgicale stomatologice şi intubaţiile orotraheale sunt factori de risc majori pentru exacerbări. Deşi eficienţa premedicaţiei cu preparate recombinante de C1-inhibitor esterază a fost raportată, în cazul de faţă exacerbarea a survenit în ciuda adiministrării de Ruconest®. De asemenea, semnele şi simptomele tipice de angioedem ereditar se consolidează, în mod obişnuit, în una până la două zile după faza prodromală. În cazul de faţă, tabloul clinic a avut o evoluţie rapidă. Tratamentul cu antagonişti ai receptorilor de bradikinină B2 a adus beneficii clinice rapide şi eficiente.
Cuvinte-cheie: angioedem ereditar, edem laringian, inhibitor de C1-esterază recombinant, antagonist al receptorilor de bradikinină B2
Hereditary angioedema attack – case presentation
Monica Daniela Popa1,3, Irena Nedelea1,2, Diana Deleanu1,2,3
1. “Iuliu Haţieganu” UMPh, Cluj-Napoca, Department of Allergology and Immunology; 2. Allergology Ambulatory, “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca; 3. Department of Internal Medicine, “Prof. Dr. Octavian Fodor” Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca
Hereditary angioedema, or inherited C1-inhibitor esterase deficiency, is a rare genetic disorder, characterized by recurrent episodes of isolated angioedema, which most often affect the skin or mucosal tissues of the upper respiratory and gastrointestinal tracts. Although swelling resolves spontaneously in two to five days in the absence of treatment, angioedema is often temporarily debilitating, and laryngeal angioedema may cause fatal asphyxiation. Dental surgery and intubation are the major triggers for hereditary angioedema attacks. Reportedly, premedication with C1-inhibitor esterase recombinant products may prevent these attacks. Up to 50% of hereditary angioedema patients will develop laryngeal edema during their life. Typically, laryngeal edema develops 24 to 48 hours after the onset of prodromal signs. However, rapidly evolving, fulminant laryngeal edema cases have been described. We present the case of a 42-year-old male patient, with a medical history of hereditary angioedema, included in the National Program of Hereditary Angioedema, who was referred to the Allergy Department of the “Prof. Dr. Octavian Fodor” Institute of Gastroenterology and Hepatology, Cluj-Napoca, for dysphagia, dysphonia, facial and right laterocervical oedema, events that started about one hour prior to presentation and 48 hours after a dental surgey for which he received premedication with a C1-inhibitor esterase recombinant (Ruconest®). Physical examination revealed facial and right laterocervical angioedema, oedema of the oral and pharyngeal mucosa, dysphonia, tachycardia, and decreased SaO2. Oxigenotherapy and subuctanous administration of icatibant, an antagonist of bradykinin B2 receptors, significantly improved the signs and symptoms. Laryngeal oedema is a life-threatening complication of hereditary angioedema attacks. Dental surgery and tracheal intubation are major risk factors for attacks. Although premedication with Ruconest® appears to have prevented such events, this was not the case for our patient. Also, hereditary angioedema signs and symptoms typically consolidate in one up to two days after the prodromal phase. In the present case, the clinical picture had a rapid evolution. The treatment with bradykinin B2 receptors antagonists brought rapid and efficient clinical benefit.
Keywords: hereditary angioedema, laryngeal oedema, C1-inhibitor esterase recombinant, antagonist of bradykinin B2 receptors
Deficitul selectiv de IGA – prezentare de caz clinic
Svetlana Sciuca, Rodica Selevestru, Cristina Tomacinschii
Departamentul de Pediatrie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova
Introducere. Deficienţa selectivă de IgA reprezintă cea mai frecventă formă de imunodeficienţă primară. În pofida rolului bine cunoscut al IgA, majoritatea pacienţilor sunt asimptomatici, într-un procent mai mic determinându-se o prezentare clinică caracterizată prin infecţiile respiratorii recurente, infecţii şi tulburări gastrointestinale, alergii, afecţiuni autoimune şi malignităţi.
Scop. Evaluarea sindroamelor clinice şi a statutului imunologic ale unui copil cu imunodeficienţă IgA selectivă.
Materiale şi metodă. Prezentăm cazul unui copil cu vârsta de 5 ani, care se prezintă cu istoric de infecţii respiratorii frecvente însoţite de sindrom bronhoobstructiv şi tulburări gastrointestinale, de la vârsta de aproximativ 2 ani. Istoricul familial relevă faptul că fratele mai mare suferă de astm bronşic.
Rezultate. Investigaţiile spirometrice ale copilului au fost informative pentru diagnosticul de astm bronşic, fiind iniţiat tratamentul de fond. Luând în considerare tabloul clinic sugestiv pentru disfuncţii imunologice, copilul a fost examinat imunologic, cu depistarea deficitului absolut a IgA (<5 mg/dL, nedetectabilă), având valori normale ale IgM (68 mg/dl), IgG (832 mg/dl), inclusiv subpopulaţiile IgG, IgG1 (650 mg/dl), IgG2 (367 mg/dl), IgG3 (39,5 mg/dl), IgG4 (58,1 mg/dl) şi ale profilului limfocitar. Evaluarea imunităţii specifice a constatat un răspuns deficitar prin anticorpi la S. pneumoniae – 3 mg/dl (>35 existent) şi H. influenzae – 0,1 mg/dl (<0,1 inexistent; 0,16-1 suficient). Testele convenţionale pentru boala celiacă au fost negative. Astfel, la copil se confirmă imunodeficienţa selectivă IgA şi s-a iniţiat un program de revaccinare, fiind evaluat în dinamică.
Concluzie. Orice copil cu frecvente infecţii respiratorii, gastrointestinale şi nefrourinare trebuie suspectat şi investigat imunologic, pentru un diagnostic precoce şi prevenirea instalării complicaţiilor.
Cuvinte-cheie: imunodeficienţă, deficit selectiv de IgA, infecţii
Selective IGA deficinecy – clinical case
Svetlana Sciuca, Rodica Selevestru, Cristina Tomacinschii
Department of Pediatrics, “Nicolae Testemiţanu” SUMPh, Chişinău, Republic of Moldova
Introduction. Selective IgA deficiency is the most common form of primary immunodeficiency. Despite the well known role of IgA, most patients are asymptomatic, in a smaller percentage presenting a clinic characterized by recurrent respiratory infections, gastrointestinal infections and disorders, allergies, autoimmune disorders and malignancies.
Aim. The assessment of clinical syndromes and immunological status of a child with selective IgA immunodeficiency.
Materials and method. We report the case of a 5-year-old child with a history of respiratory infections accompanied by frequent broncho-obstructive syndrome, gastrointestinal disorders, approximately from the age of 2 years. Family history: the older brother suffers from asthma.
Results. The spirometry of the child was informative for the diagnosis of asthma, and the background therapy was initiated. Due to the clinical history, an immunological workup was performed which revealed a severe IgA deficiency (<5 mg/dL, undetectable) and normal values of: IgM (68 mg/dl), IgG (832 mg/dL), including IgG subpopulations, IgG1 (650 mg/dl), IgG2 (367 mg/dl), IgG3 (39.5 mg/dl), IgG4 (58.1 mg/dl), and normal values of the lymphocyte profile. Also, it was detected a deficient antibody response to S. pneumoniae – 3 mg/dl (>35 existent) and H. influenzae – 0.1 mg/dl (<0.1 nonexistent, 0.16-1 sufficient). Conventional tests for celiac disease were negative. Thus, the child is confirmed with IgA selective immunodeficiency. A revaccination program has been initiated, being assessed in dynamics.
Conclusion. Any child with frequent respiratory, gastrointestinal and nephrourinary infections should be suspected, and immunologically investigated for an early diagnosis and the prevention of complications.
Keywords: immunodeficiency, selective IgA deficiency, infections
Statutul imunogenetic al unui pacient cu boală Bruton – prezentare de caz
C. Tomacinschii1, R. Selevestru1, S. Certan, S. Ghinda2, S. Sciuca1
1. Departamentul de Pediatrie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Republica Moldova; 2. Institutul de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc“, Republica Moldova
Introducere. Boala Bruton este o imunodeficienţă primară caracterizată prin afectarea imunităţii umorale, determinată de o mutaţie localizată pe cromozomul X, care codifică o tirozin-kinază implicată în maturarea limfocitelor B. Debutul manifestărilor clinice este, de obicei, după 6 luni, ceea ce nu întotdeuna corespunde cu stabilirea diagnosticului de imunodeficienţă primară.
Scop. Analiza datelor clinice şi paraclinice ale unui pacient cu boală Bruton, diagnosticat tardiv.
Materiale şi metodă. Prezentăm cazul clinic al unui băiat, de 19 ani, care se internează acuzând tuse cu expectoraţii mucopurulente cu miros fetid, în cantitate mare (80 ml/24 de ore), hemoptizie, dispnee pronunţată, temperatură până la 40°C (seara), frisoane, astenie marcată şi inapetenţă. Din istoric, de la vârsta de 2 luni, copilul este spitalizat frecvent cu infecţii respiratorii – la 8 ani au fost depistate bronşiectazii pulmonare, iar la 13 ani a avut o pneumonie confluentă complicată cu piotorax. Anamneza familială este fără particularităţi.
Rezultate. La examenul obiectiv evidenţiem: istmul faringian hiperemiat; amigdalele palatine – nedezvoltate; ganglionii limfatici periferici nu se palpează. FR: 26/min, SaO2: 92%. La examenul paraclinic, în sângele periferic se constată semne de inflamaţie acută, hipoproteinemie (56 g/L) şi hipogamaglobulinemie – 1,1% (normal: 6,2-15,4%). Imunograma umorală relevă: IgA 1,78 mg/dl (normal: 70-400); IgM 1,8 mg/dL (normal: 40-230), IgG 6,75 mg/dL (normal: 700-1600), CD20 – 0,25% (normal: 3-15%). CD3, CD4, CD8, CD16, CD4/CD8 şi CD4+CD8/CD3 erau în limitele normei. Ulterior, la testarea genetică s-a evidenţiat o modificare nucleotidică hemizigotă IVS1+5G>A în intronul 1 al genei BTK, mama fiind purtător pentru această mutaţie a genei BTK.
Concluzie. Am prezentat un caz de boală Bruton, diagnosticat tardiv, cu o evoluţie lent progresivă, cu afectare preponderent respiratorie. Însă întârzierea diagnosticului şi a tratamentului de substituţie accelerează apariţia şi progresia complicaţiilor.
Cuvinte-cheie: boală Bruton, infecţii, diagnostic, hipogamaglobulinemie
Immunogenetic status of a patient with Bruton disease – case presentation
C. Tomacinschii1, R. Selevestru1, S. Certan, S. Ghinda2, S. Sciuca1
1. Department of Pediatrics, “Nicolae Testemiţanu” SUMPh, Republic of Moldova; 2. “Chiril Draganiuc” Phthisiopneumology Institute, Republic of Moldova
Introduction. Bruton disease is a primary immunodeficiency characterized by the impairment of humoral immunity caused by a mutation located on chromosome X encoding a tyrosine kinase implicated in lymphocyte B maturation. The onset of clinical manifestations is usually after 6 months, which is not always consistent with setting diagnosis of this primary immunodeficiency.
Aim. The analysis of clinical and paraclinical data of a patient with late diagnosed Bruton disease.
Materials and method. We present the clinical case of a 19-year-old boy who is hospitalized with the following symptoms: cough with mucopurulent foul-smelling expectoration in a large amount (80 ml/24 hours), hemoptysis, dyspnea, fever, chills, marked asthenia, and inappetence. Beginning with the age of 2 months, the child has been frequently hospitalized with respiratory infections. At 8 years of age, a pulmonary bronchiectasis was detected, and at the age of 13, he suffered a confluent pneumonia complicated by piothorax. The family medical history was without particularities.
Results. At the objective examination, we determined the absence of the tonsils and hyperemic pharynx, and the peripheral lymph nodes weren’t palpable. FR: 26/min, SaO2: 92%. Laboratory tests of peripheral blood reveal signs of acute inflammation, hypoproteinemia (56 g/l), and severe hypogammaglobulinemia – 1.1% (normal: 6.2-15.4%). The immunogram shows IgA 1.78 mg/dl (normal: 70-400), IgM 1.8 mg/dl (normal: 40-230), IgG 6.75 mg/dl, CD20 – 0.25% (normal: 3-15%). CD3, CD4, CD8, CD16, CD4/CD8, and CD4+CD8/CD3 are within the range of the norm. Subsequent testing revealed a genetically-modified nucleotide hemizygous IVS1+5G>A in intron 1 of the BTK gene, the mother being the carrier of this mutation of the BTK gene.
Conclusion. We presented a case of Bruton disease, late diagnosed, with a slow progressive development, with mainly respiratory impairment. But the delay in diagnosis and substitution treatment accelerates the onset and progression of complications.
Keywords: Bruton disease, infections, diagnosis, hypogammaglobulinemia
Manifestări clinice şi imunologice ale sindromului Louis-Bar
R. Selevestru1, C. Tomacinschii1, S. Ghinda2, S. Sciuca1, V. Tomacinschii1
1. USMF „Nicolae Testemiţanu”, Republica Moldova; 2. Institutul de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc“, Republica Moldova
Introducere. Sindromul Louis-Bar reprezintă o afecţiune autozomal-recesivă, cu afectare multisistemică, şi care include: degradare neurologică progresivă, imunodeficienţă combinată, infecţii sinopulmonare, teleangiectazii oculocutanate, predispoziţie la malignităţi, radiosensibilitate celulară şi un nivel crescut de alfa-fetoproteină.
Scop. Analiza manifestărilor clinice şi imunologice ale sindromului Louis-Bar.
Materiale şi metodă. Prezentăm cazul unei fetiţe de 5 ani cu istoric de infecţii respiratorii recurente de la vârsta de sugar. De la 1 an şi 4 luni aceasta prezintă dereglări de mers de tip ataxie, fiind în evidenţa medicului neurolog cu paralizie cerebrală infantilă şi hipotonie musculară. Anamneza perinatală şi familială este fără particularităţi.
Rezultate. La examenul obiectiv s-au depistat teleagiectazii oculare, ataxie, dizartrie şi hipotonie musculară. Examinările imunologice au relevat reducerea indicilor imunităţii umorale: IgA 0,13 (normal: 0,28-1,24), IgG 5 (normal: 5,76-14,3), limfocite B 0,17 (normal: 0,6-1,2 x 109/l). Imunofenotiparea acestei paciente a constatat un dezechilibru imunocelular: CD16+CD56 35% (normal: 8-15%); CD3+CD4+CD8 26,5% (normal: 30-40%). Nivelul alfafetoproteinei este 101,7 (normal: <7). RMN cerebral: fără modificări patologice. Investigarea genetică a depistat prezenţa mutaţiei c. 1564_1565del/p. (Glu Ilefs 522*43) a genei ATM, fiind confirmat diagnosticul de sindrom Louis-Bar. A fost iniţiat tratamentul de substituţie cu imunoglobulină umană recombinată, alături de o evaluare sistematică pentru depistarea unor eventuale infecţii sau malignităţi.
Concluzie. Diagnosticul precoce, prevenirea infecţiilor sinopulmonare, aplicarea medicaţiei de substituţie cu imunoglobuline, evitarea radiaţiei şi a medicamentelor radiomimetice şi screeningul sistematic al malignităţilor ar putea oferi un prognostic mai bun, ducând la creşterea speranţei de viaţă a pacienţilor cu sindrom Louis-Bar.
Cuvinte-cheie: sindrom Louis-Bar, imunodeficienţă, copil
Clinical and immunological manifestations of Louis-Bar syndrome
R. Selevestru1, C. Tomacinschii1, S. Ghinda2, S. Sciuca1, V. Tomacinschii1
1. “Nicolae Testemiţanu” SUMPh, Republic of Moldova; 2. “Chiril Draganiuc” Phthisiopneumology Institute, Republic of Moldova
Introduction. Louis-Bar syndrome is an autosomal-recessive disease with multisystemic affection, including progressive neurological impairment, combined immunodeficiency, sinopulmonary infections, oculo-cutaneous teleangiectasis, malignancy predisposition, cellular radiosensitivity, and elevated alpha-fetoprotein.
Aim. The analysis of clinical and immunological manifestations of Louis-Bar syndrome.
Materials and method. We present the case of a 5-year-old girl with a history of recurring respiratory infections from infancy. Beginning with the age of 1 year and 4 months, there were noted gait disturbance and ataxia, being registered by the neurologist with cerebral palsy and muscular hypotonia. Perinatal and familial anamnesis was non-contributory.
Results. Physical examination revealed ocular telangiectasia, ataxia, dysarthria, and muscular hypotonia. Immunological examinations showed the reduction of IgA – 0.13 (normal: 0.28-1.24), IgG – 5 (normal: 5.76-14.3), and B lymphocytes – 0.17 (normal: 0.6-1.2x109/l). Immunophenotyping of the patient noted an imbalance imunocelular: CD16+CD56 – 35% (normal: 8-15%) CD3+CD4+CD8 – 26.5% (normal: 30-40%). The alphapetoprotein level was 101.7 (N<7). Cerebral MRI: no pathological changes. Mutation analysis confirmed that the patient had the mutation c. 1564_1565del/p. (Glu Ilefs 522*43) of the ATM gene, and the diagnosis of Louis-Bar syndrome was confirmed. Human immunoglobulin substitution treatment and systematic evaluation for possible infections or malignancies were initiated.
Conclusion. Early diagnosis, prevention of sinopulmonary infections, substitution medication with immunoglobulins, avoidance of radiation and radiomimetic drugs, along with systematic screening of malignancies could provide better prognosis and increase the life expectancy of patients with Louis-Bar syndrome.
Keywords: Louis-Bar syndrome, immunodeficiency, child
Imunodeficienţe primare în populaţia pediatrică din Republica Moldova
C. Tomacinschii, S. Sciuca, R. Selevestru
Departamentul de Pediatrie, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Republica Moldova
Introducere. Imunodeficienţele primare reprezintă o serie de boli genetice ale sistemului imun. Pacienţii cu imunodeficienţe prezintă o susceptibilitate crescută la infecţii recurente şi cronice, boli autoimune, alergii şi malignităţi. ESID şi OMS au elaborat o serie de criterii diagnostice pentru imunodeficienţe, aceste criterii uşurând şi accelerând diagnosticul precoce, în scopul iniţierii tratamentului substitutiv şi al preîntâmpinării leziunilor ireversibile, ameninţătoare pentru viaţă.
Scop. Determinarea structurii imunodeficienţelor primare în rândul populaţiei pediatrice din Republica Moldova.
Materiale şi metodă. În studiu au fost incluşi 22 de copii, diagnosticaţi în cadrul Institutului Mamei şi Copilului din Chişinău, în baza tabloului clinic, a examinării imunologice şi morfopatologice şi a testării genetice în cazul a trei copii.
Rezultate. În baza analizei şi sumarizării tabloului clinic şi paraclinic, au fost depistaţi: patru copii cu boală Bruton (18,1%), toţi prezentând agamaglobulinemie severă (<0,05 mg/ml) şi valori scăzute ale IgA – 1,78±0,9 mg/dl (normal: 70-400 mg/dl), IgM – 1,8±0,67 mg/dL (normal: 40-230 mg/dl) şi
IgG – 6,75±0,54 mg/dL (normal: 700‑1600 g/dl). Trei copii cu teleangiectazii, ataxie, dizartrie, hipotonie musculară şi infecţii recurente au fost diagnosticaţi cu sindromul Louis-Bar (13.6%). Copiii cu sindrom Nezelof (27,4%) şi sindrom DiGeorge (31,9%) au decedat până la vârsta de 1 an, din cauza infecţiilor intrauterine sau postnatale generalizate. Unul dintre copii, după o evoluţie clinică severă – cu erupţii hemoragice, scaun cu sânge, pneumonie în focare confluente, septicemie pulmonară, pleurezie, infecţie CMV generalizată, trombocitopenie –, a fost diagnosticat, inclusiv prin testare genetică, cu sindrom Wiskott-Aldrich (4,5%). Un copil a fost diagnosticat cu imunodeficienţă selectivă IgA (4,5%). Astfel, imunodeficienţele de tip umoral constituie 22,7% din cazuri, cele de tip combinat – 45,5%, iar de tip celular – 31,8%. Vârsta de stabilire a diagnosticului variază de la sugar până la 19 ani. Indicele de deces în cazul pacienţilor cu imunodeficienţe este 72,7%.
Concluzie. Colaborarea multidisciplinară va creşte rata diagnosticului precoce al copiilor cu imunodeficienţe, ducând la iniţierea precoce a tratamentului substitutiv, cu întârzierea apariţiei complicaţilor şi creşterea speranţei de viaţă a acestor pacienţi.
Cuvinte-cheie: imunodeficienţe, copii, diagnostic, infecţii
Primary immunodeficiencies in the pediatric population of the Republic of Moldova
C. Tomacinschii, S. Sciuca, R. Selevestru
Department of Pediatrics, “Nicolae Testemiţanu” SUMPh, Republic of Moldova
Introduction. Primary immunodeficiencies are a series of genetic diseases of the immune system. The patients with immunodeficiency have an increased susceptibility to recurrent and chronic infections, autoimmune diseases, allergies, and malignancies. ESID and WHO have developed a set of diagnostic criteria for immunodeficiencies, which facilitate and accelerate early diagnosis, initiating the substitution treatment and preventing irreversible and life-threatening injuries.
Aim. To determine the structure of primary immunodeficiencies among the pediatric population of the Republic of Moldova.
Materials and method. In the study there were included 22 children diagnosed at the Chişinău Mother and Child Institute, based on the clinical presentation, immunological examinations, morphopathological and genetic testing (for three children).
Results. Based on the analysis and summarization of the clinical and laboratory examinations, four children were diagnosed with Bruton disease (18.1%), all showing severe hypogammaglobulinemia (<0.05 mg/ml) and low values of IgA – 1.78±0.9 mg/dl (normal: 70-400 mg/dl), IgM – 1.8±0.67 mg/dL (normal: 40-230 mg/dl), and IgG – 6.75±0.54 mg/dL (normal: 700-1600 mg/dl). Three children with teleangiectasia, ataxia, dysarthria, muscular hypotonia and recurrent infections were diagnosed with Louis-Bar syndrome (13.6%). Children with Nezelof syndrome (27.4%) and DiGeorge syndrome (31.9%) died by the age of one year, due to generalized intrauterine or postnatal infections. One of the children, after a severe clinical course with haemorrhagic rash, blood stool, confluent pneumonia, pulmonary sepsis, pleurisy, generalized CMV infection and thrombocytopenia, was also diagnosed, including genetic testing, with Wiskott-Aldrich syndrome (4.5%). One child was diagnosed with IgA selective immunodeficiency (4.5%). Thus, humoral immunodeficiencies represent 22.7% of the cases, the combined type – 45.5%, and the cellular type – 31.8%. The age of diagnosis varies from infancy to 19 years of age. The death rate for patients with immunodeficiency was 72.7%.
Conclusion. The multidisciplinary collaboration will increase the early diagnosis rate of children with immunodeficiency, leading to the initiation of substitution treatment, with delayed complications and increasing the life expectancy of these patients.
Keywords: immunodeficiency, children, infections, diagnostic
Atrofie de timus în infecţia materno-fetală citomegalovirotică
Tamara Ţurcanu, Lucia Andrieş
Chişinău, Republica Moldova
Introducere. Infecţia materno-fetală provocată de citomegalovirus (CMV) are o gamă largă de manifestări clinice, de la infecţie inaparentă la infecţie severă şi diseminată, adesea fatală. Boala incluziunilor citomegalice apare aproape exclusiv la mamele care fac infecţie primară în timpul sarcinii.
Scop. Relatarea unui caz clinic de infecţie materno-fetală cu CMV, care a prezentat dificultăţi în privinţa diagnosticului şi tratamentului.
Materiale şi metodă. Prezentă cazul pacientului S.N., de 6 luni, domiciliat în Chişinău, născut la 38 de săptămâni, cu greutatea de 2800 g, talia de 50 cm, provenit de la patra sarcină, care a evaluat cu eminenţă de avort. Copilul din sarcina a doua a decedat la două luni, în urma unei pneumonii acute în focar bilaterale. Pacientul prezintă hepatită de etiologie neidentificată. Acuze la internare: subfebrilitate (37,3°C), inapetenţă, faliment ponderal, rinoree, regurgitări, icter al sclerelor şi tegumentelor. Starea este gravă, copilul fiind somnolent şi suge cu dificultate. De asemenea, s-au evidenţiat: tegumente icterice, rinore, murmur aspru (48/min), ritm cardiac diminuat (120/min), hepatosplenomegalie. Diagnosticul la internare: IRA, rinofaringită acută. Hepatită de etiologie needentificată? Infecţie materno-fetală?
Rezultate. Hb – 85 g/l; i.c. – 0,75; eritrocite – 3,1; L. – 5,2; limfocite – 74%; VSH – 10 mm/oră; bilirubina totală – 90,7 mmoli/l (normal: 20,5); ALT – 348 IU/l (normal: 40); AST – 223,4 (normal: 40). Proba cu timol – 13,4 Un/S-TH (normal: 0-4). ADN CMV (urină) cantitativ –600.000 de copii, IgM anti-CMV pozitiv. Proteina totală – 50,2 g/l (normal: 60-80). Copilul este în stare gravă, fiind transferat la Spitalul de Boli Infecţioase pentru Copii, cu diagnosticul: infecţie materno-fetală cu CMV, hepatită de etiologie citomegalovirotică. Tratamentul: antibioterapie, perfuzii cu albumină, glucoză, ganciclovir, terapie de resuscitare. Într-a 50-a zi de spitalizare s-a constatat decesul. Diagnosticul morfopatologic: infecţie virală citomegalovirotică (ADN la virus citomegalic „+”), pneumonie microfocală interstiţial-productivă, nefrită interstiţială cu glomerulochistoză corticală, pancreatită fibrozivă, polimorfism CMV celular, hepatită cu ciroză de focar, detresă imunologică – atrofie secundară a timusului cu metamorfoză grăsoasă precoce, septicemie, sindrom CID.
Concluzii:
1. Infecţia cu CMV induce frecvent detresă imunologică celulară.
2. Evoluţia malignă a favorizat imunodeficienţa secundară şi atrofia de timus.
Cuvinte-cheie: CMV, imunodeficienţă, timus
Thymus atrophy in cytomegalovirotic maternal-fetal infection
Tamara Ţurcanu, Lucia Andrieş
Chişinău, Republic of Moldova
Introduction. Maternal-fetal infection induced by cytomegalovirus (CMV) has a wide range of clinical manifestations, from unapparent infection to severe and often fatal, disseminated infection. Cytomegalic inclusions disease occurs almost exclusively, but not only, in mothers who suffer from primary infection during pregnancy.
Aim. A clinical case report of maternal-fetal infection with CMV, difficult to diagnose and treat.
Materials and method. A 6-month-old male child, S.N., from Chişinău, was born at 38 weeks, weighing 2800 g, 50-cm waist, from the fourth pregnancy that evoluated with the imminence of abortion. The child from the second pregnancy died at 2 months of age, due to bilateral focus acute pneumonia. The patient presented hepatitis of unknown etiology. Complaints on the admission: subfebrility (37.3°C), inappetence, weight loss, rhinorrhea, regurgitation, jaundice of sclera and teguments, acute condition, somnolent, sucks with difficulty, jaundiced skin, rhinorrhea, severe murmur (48/min), decreased heart rate (120/min), hepato-splenomegaly. Diagnosis on admission: ARI, acute rhinopharyngitis. Unknown etiology hepatitis? Maternal- fetal infection?
Results. Hb – 85 g/l; i.c – 0.75; erythrocytes – 3.1; L. – 5.2; lymphocytes – 74%; ESR – 10 mm/h. Total bilirubin – 90.7 mmoles/l (normal: 20.5). ALT – 348 IU/l (normal: 40); AST – 223.4 (normal: 40). Trial with thymol – 13.4 Un/S-TH (normal: 0-4). ADN CMV (urine) quantitative – 600,000 copies, IgM anti-CMV positive. Total protein: 50.2 g/l (normal: 60-80). The child in acute state was transferred to Infectious Hospital for Children, with the diagnosis: maternal-fetal CMV infection, cytomegalovirus etiology hepatitis (?). Treatment: antibiotic therapy, albumin perfusions, glucose, gancyclovir, resuscitation therapy. The child died on the 50th day of hospitalization. Morphopathological diagnosis: cytomegalovirotic infection (cytomegalovirus + DNA), productive-interstitial microfacial pneumonia, interstitial nephritis with cortical glomerulochistosis, fibrous pancreatitis, cellular CMV polymorphism, hepatitis with focal cirrhosis, immunologic distress – secondary thymus atrophy with premature gastric metamorphosis, septicemia, CID syndrome.
Conclusions:
1. CMV infection induces frequently cellular immunologic detresis.
2. The malignant evolution favored the secondary immunodeficiency and thymus atrophy.
Keywords: CMV, immunodeficiency, thymus
Evaluarea rezultatelor HRCT în astm
Cătălina Cojanu1, Andreea Bucur1, Armin Czika2, Sorin Popa2, Liliana Rogozea2, Simina Tăbăcariu1, Ioana Agache2
Centrul medical Theramed, Departamentul de Alergologie şi Imunologie Clinică, Braşov; Departamentul de Alergologie şi Imunologie Clinică, Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Medicină
Introducere. Remodelarea pulmonară este o consecinţă a inflamaţiei cronice în astm, evaluată utilizând tomografia computerizată cu înaltă rezoluţie (HRCT). Remodelarea pulmonară poate fi considerată un biomarker pentru astm. Scopul studiului este compararea celor două tipuri de modificări evaluate (remodelarea bronşică şi anomaliile parenchimatoase) prezente la pacienţii cu astm non-eozinofilic şi la cei cu astm eozinofilic.
Materiale şi metodă. Între martie 2016 şi iulie 2017 au fost evaluaţi 60 de pacienţi în funcţie de rezultatele celularităţii sputei induse. Dintre aceştia, 17 (28,3%) au fost încadraţi cu astm eozinofilic (41% bărbaţi, cu vârsta medie de 50,06±11,85 ani) şi 43 (71.67%) cu astm non-eozinofilic (44% bărbaţi, cu vârsta medie de 53,21±14,20 ani). Examinarea HRCT a urmărit cinci regiuni: marginea superioară a arcului aortic, carina traheală, 1 cm sub carină, venele pulmonare inferioare şi 2 cm deasupra diafragmului, iar parametrii evaluaţi au fost grosimea peretelui bronşic (BWT), prezenţa de bronşiectazii, atenuarea în mozaic, emfizemul şi atelectazia. Pentru determinarea BWT au fost selectate secţiuni ortogonale ale bronhiilor, cu diametru extern de 1-5 mm. Grosimea peretelui (WT) s-a calculat după formula (D–L)/2, unde D este diametrul intern al bronhiilor şi L este diametrul intern al bronhiilor. Aria totală a bronhiilor (AO) este π(D/2)2, aria luminală (AL) este π(L/2)2, iar aria pereţilor bronşici (WA) este AO-AL. Valoarea procentuală a ariei pereţilor bronşici a fost calculată după formula (WA/AO) x 100%.
Rezultate. Valorile pentru parametrii HRCT evaluaţi sunt redate în tabelul 1. În cadrul grupului de pacienţi cu astm non-eozinofilic, au fost semnalate opt cazuri cu bronşiectazii, 15 cazuri cu atenuare în mozaic, şase cazuri cu emfizem moderat şi sever şi două cazuri cu atelectazie liniară.
Concluzii. HRCT a evidenţiat remodelarea pulmonară semnificativă atât la pacienţii cu astm eozinofilic, cât şi la cei cu astm non-eozinofilic. În cazul pacienţilor cu astm non-eozinofilic, se remarcă o remodelare pulmonară mai pronunţată.
Cuvinte-cheie: HRCT, astm non-eozinofilic, astm eozinofilic
Tabelul 1. Evaluarea remodelării bronşice utilizând HRCT1
Table 1. Bronchial remodeling assessed using high-resolution computed tomography1
|
|
WT (mm) |
BWT (mm) |
AO (cm2)
|
AL (cm2) |
WA (cm2) |
WA (%) |
|
Astm / Asthma |
0,94 ± 0,21 |
0,24 ± 0,03 |
12,33 ± 2,78 |
3,55 ± 0,81 |
8,98 ± 2,59 |
72,10 ± 6,84 |
|
eozinofilic / eosinophilic (n=17) |
0,68 – 1,32 |
0,18 – 0,29 |
6,66 – 16,86 |
1,79 – 4,76 |
4,88 – 13,46 |
60,81 – 81,48 |
|
Astm / Asthma |
0,98 ± 0,23 |
0,25 ± 0,04 |
12,83 ± 3,78 |
3,42 ± 1,33 |
9,41 ± 3,10 |
72,95 ± 7,47 |
|
non-eozinofilic / non-eosinophilic (n=43) |
0,64 – 1,51 |
0,17 – 0,32 |
7,63 – 23,88 |
1,44 – 7,78 |
5,41 – 17,63 |
55,72 – 86,84 |
1. Primul rând reprezintă media ± deviaţia standard, iar al doilea rând reprezintă intervalul de variaţie
1. The first row represents the mean value ± standard deviation, and the second row represents the variation interval
HRCT evaluation in asthma
Cătălina Cojanu1, Andreea Bucur1, Armin Czika2, Sorin Popa2, Liliana Rogozea2, Simina Tăbăcariu1, Ioana Agache2
1. Theramed Medical Center, Department of Allergy and Clinical Immunology, Braşov ; 2. Department of Allergy and Clinical Immunology, Transylvania University, Faculty of Medicine, Braşov
Introduction. Airway remodeling is a consequence of chronic inflammation in asthma and can be detected using high-resolution computed tomography (HRCT). It can be considered a biomarker for asthma. The aim of the study was to compare bronchial remodeling and parenchymal anomalies between patients with non-eosinophilic and eosinophilic asthma.
Materials and method. A total of 60 patients were assessed between March 2016 and July 2017. Based on induced sputum criteria, we evaluated 17 (28.3%) patients with eosinophilic asthma (41% males; mean age 50.06±11.85 years old) and 43 (71.67%) with non-eosinophilic asthma (44% males; mean age 53.21±14.20 years old). HRCT focused on five regions of interest: upper edge of the aortic arch, tracheal carina, 1 cm below carina, inferior pulmonary veins and 2 cm above the diaphragm. The parameters assessed by HRCT were bronchial wall thickening (BTW), wall thickness (WT), bronchial wall surface (WA), bronchiectasis, mosaic attenuation, emphysema and atelectasis. For BTW, we measured the orthogonal sections of bronchi with an external diameter of 1-5 mm. Wall WT was calculated as the difference between the external (D) and internal (L) diameters of the bronchus divided by 2. For measuring WA, we used the total surface of the bronchus (AO) computed as π(D/2)2, and the luminal surface (AL), as π(L/2)2. WA was calculated as AO-AL. We also calculated wall surface expressed in percentage as (WA/AO) x 100%.
Results. The mean values for the HRCT parameters measured are included in Table 1. There were eight recorded cases with bronchiectasis, 15 cases with mosaic attenuation, six cases of moderate and severe emphysema and two cases of atelectasis, all exclusively present in non-eosinophilic asthma.
Conclusion. Significant airway remodeling was revealed by HRCT in both eosinophilic and non-eosinophilic asthma. There is a trend for increased remodeling in patients with non-eosinophilic asthma.
Keywords: HRCT, non-eosinophilic asthma, eosinophilic asthma
Sindromul hipereozinofilic
Ana-Virginia Marinescu, Beáta Bódi, Corina Ureche
1. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, Clinica Medicală 2; 2. UMF Târgu-Mureş, Clinica Medicală 2
Introducere. Sindromul hipereozinofilic (SHE) reprezintă un grup heterogen de boli, caracterizate printr-o eozinofilie marcată, care determină afectarea unuia sau a mai multor organe-ţintă. Criteriile SHE includ: (1) eozinofilie ≥1,5x109/L mai mult de 6 luni; (2) absenţa unei cauze de eozinofilie secundară şi (3) afectare de organ-ţintă.
Scopul lucrării. De a prezenta un caz clinic cu sindrom hipereozinofilic, manifestat printr-un accident vascular cerebral.
Materiale şi metodă. Vom descrie cazul unui pacient de 62 de ani, cu astm bronşic, cu eozinofilie, care se prezintă clinic cu un accident vascular cerebral, având istoric recent de sindrom coronarian acut, cu artere coronare normale.
Concluzii. Cunoştinţele despre SHE sunt utile în efectuarea diagnosticului diferenţial şi în managementul unor boli acute precum accidentul vascular cerebral şi sindromul coronarian acut, asociat cu o eozinofilie mai puţin frecventă.
Cuvinte-cheie: sindrom hipereozinofilic, eozinofilie, AVC ischemic, sindrom coronarian acut
Hypereosinophilic syndrome
Ana-Virginia Marinescu, Beáta Bódi, Corina Ureche
1. Târgu-Mureş County Emergency Clinical Hospital, Medical Clinic 2; 2. UMPh Târgu-Mureş, Medical Clinic 2
Introduction. The hypereosinophilic syndromes (HESs) are a group of heterogeneous disorders with unexplained hypereosinophilia that cause damage to one or more organs. The criteria for HES include: (1) blood eosinophilia of 1.5x109/L or more, lasting for more than six months, (2) unknown causes of secondary eosinophilia, and (3) evidence of organ damage.
Objectives. To report a case of hypereosinophilic syndrome which presented clinically as stroke.
Materials and method. We describe the case of a 62-year-old man with asthma, with peripheral hypereosinophilia, who presented ischemic stroke and had a recent history of acute coronary syndrome, with normal coronary arteries.
Conclusions. The knowledge about HES is useful in differential diagnosis and management of acute disease such stroke and acute coronary syndrome with uncommon persistent hypereosinophilia.
Keywords: hypereosinophilic syndromes, hypereosinophilia, ischemic stroke, acute coronary syndrome
Terapia dermatitei atopice severe la copil
Roxana-Silvia Bumbăcea1, Cristina-Georgiana Deaconu2
1. UMF „Carol Davila”, Novo Medica, Bucureşti; 2. Novo Medica, Bucureşti
Introducere. Dermatita atopică severă este o formă refractară de dermatită atopică ce nu răspunde la terapia topică de linia întâi. Înainte de a lua în considerare terapia sistemică, trebuie exclusă o posibilă cauză care contribuie la forma severă şi refractară a dermatitei atopice. Există scale diferite de severitate, precum SCORAD, care pot ghida medicul către decizia de terapie sistemică. A doua linie de terapie constă în: ciclosporină, metotrexat, corticosteroizi sistemici, micofenolat mofetil, azatioprină. Majoritatea terapiilor sistemice au efecte adverse care necesită o monitorizare atentă şi aproape toate sunt „off-label” pentru indicaţia la copii. Există o diferenţă importantă în practicile de prescriere între clinicieni.
Scop. Revizuirea terapiei alternative sistemice pentru dermatita atopică refractară ca eficacitate şi siguranţă.
Materiale şi metodă. Evaluarea literaturii existente asupra acestui subiect, incluzând review-uri sistematice diferite, ghiduri recente şi articole originale.
Rezultate. Factorii care pot contribui la dermatita atopică refractară includ eşecul măsurilor generale/educaţia inadecvată, aderenţa slabă la tratament, prezenţa factorilor declanşatori din mediu sau a alergenilor, reacţiile diagnostice şi de hipersensibilitate la tratamentele topice, boli infecţioase/diagnostic incorect. Poate fi utilizată o cură scurtă de corticosteroizi per os pentru ameliorarea imediată sau ca terapie de tranziţie către alte terapii sistemice. Multe indicaţii pentru terapia sistemică a dermatitei atopice pediatrice severe sunt consemnate în serii de cazuri, iar studiile randomizate de control includ un număr mic de pacienţi, evaluaţi pentru perioade scurte. Azatioprina, metotrexatul şi micofenolatul de mofetil par să aibă o eficacitate similară.
Concluzii. Deoarece există un număr mic de studii randomizate privind tratamentul dermatitei atopice refractare în grupul pediatric, deciziile de utilizare a terapiei de linia a doua pentru copii sunt diferite. Mai multe studii susţin siguranţa şi eficacitatea similară între agenţii sistemici. Decizia terapiei sistemice trebuie să includă riscul şi beneficiile asociate fiecărui pacient.
Cuvinte-cheie: dermatită atopică, terapie sistemică, azatioprină, ciclosporină, metotrexat, terapie topică
Management of severe atopic dermatitis in children
Roxana-Silvia Bumbăcea1, Cristina-Georgiana Deaconu2
1. “Carol Davila” UMPh, Bucharest, Novo Medica, Bucharest; 2. Novo Medica, Bucharest
Introduction. Severe atopic dermatitis is a refractory form of atopic dermatitis which does not respond to first-line topical therapy. Before considering systemic medications, we must consider the potential cause that contribute to the severe and recalcitrant form of atopic dermatitis. There are different scales of severity, such as SCORAD, which can guide the physician’s decision for systemic therapy. The second-line therapies consist in: cyclosporine, methotrexate, systemic corticosteroids, mycophenolate mofetil, azathioprine. Most of the systemic therapies have potential adverse effects that require careful monitoring and nearly all are off-label for the indication in children. There is an important variation in prescribing practices among different physicians.
Objective. To review the alternative systemic therapy for the refractory atopic dermatitis regarding efficacy and safety.
Materials and method. Topic-specific literature review, including different systematic reviews, recent guidelines and original articles.
Results. The factors that may contribute to refractory atopic dermatitis include failure of general measures/inadequate education, poor adherence to treatment, presence of environmental triggers or allergens, infectious/incorrect diagnostic and hypersensitivity reactions to topical treatments. There can be used a short course of oral corticosteroids for immediate relief, or as a bridge therapy to other systemic therapy. Many indications for the systemic therapy of pediatric severe atopic dermatitis are from case series, and the randomized controll trials enrolled small numbers of patients over short periods of time. Azathioprine, methotrexat and mycophenolate mofetil seem to have similar efficacy.
Conclusions. Because there are a small number of randomized trials regarding the management of refractory atopic dermatitis in the pediatric grup, the decisions on using the second-line therapy for children varies. Many studies show a similar safety and effectiveness between the systemic agents. The decision of systemic therapy must include the risk and benefits for the each patient.
Keywords: atopic dermatitis, systemic therapy, azathioprine, cyclosporine, methotrexate, topic therapy
Para-fenilendiamina şi multiplele ei cosensibilizări: două cazuri clinice
Cornelia Duţu1, Simona Şerban1, Monica Zamfirescu2, Monica Schifirneţ3, Mirela Radu1, Sonia Bădulici1
1. Spitalul Clinic Colentina, Bucureşti, Departamentul de Medicina muncii; 2. Centrul Medical Medlife, Bucureşti, Departamentul de Alergologie şi Imunologie clinică; 3. Centrul Medical GRAL, Bucureşti, Departamentul de Alergologie şi Imunologie clinică
Introducere. În alergologia de contact, situaţiile în care se observă teste pozitive simultane la mai multe molecule nu sunt rare; acestea pun uneori probleme de interpretare şi de pertinenţă clinică(1).
Cazul clinic I. O pacientă în vârstă de 73 de ani, cu blefaroconjunctivită cronică şi rinită cronică în observaţie, afecţiuni ce nu răspund la tratamentul cu: Tobrex®, picături oftalmice; Opatanol®, picături oftalmice; Dexametazonă Rompharm® soluţie injectabilă; Nasonex® spray nazal; Flumetol® picături oftalmice. Antecedente personale: în urmă cu zece ani, dermatită la nivelul feţei şi scalpului după utilizarea de vopsea de păr de culoare neagră. Teste epicutanate: Bateria Standard Europeană + Bateria Adiţională, trei componente ale Bateriei Corticosteroizi. Rezultate: +++ la para-fenilendiamină (PFD); ++ la neomicină, Balsam de Peru, budesonid, tixocortol-21-pivalat, clorură de benzalconiu, amestecul de vopseluri textile, disperse orange 3. Cazul clinic II. O pacientă de 50 de ani, fără antecedente personale de atopie, prezintă în urmă cu trei luni o eczemă acută la nivelul scalpului şi cefei după utilizarea de vopsea de păr de culoare neagră. Sub tratament cu corticosteroizi puternici, evoluţia a fost favorabilă, la momentul testării eczema fiind în stadiul cronic (lichenificare). Teste epicutanate: Bateria Standard Europeană + Bateria Adiţională. Rezultate. ++ la PFD şi la nichel; + la colofan, Balsam de Peru, paladiu, disperse orange 1, amestecul de vopseluri textile. Pertinenţa testelor: în ambele cazuri sensibilizarea primară s-a produs prin vopseaua de păr, haptena responsabilă fiind para-fenilendiamina; rezultatele pozitive la amestecul de vopseluri textile şi disperse orange 3, în primul caz, respectiv la amestecul de vopseluri textile şi disperse orange 1, în al doilea caz, sunt justificate prin reacţiile încrucişate pe care acestea le pot avea cu PFD(2). Pozitivitatea testelor la budezonid şi pivalatul de tixocortol, dar şi la clorura de benzalkoniu, din primul caz, pot fi explicate prin sensibilizarea via fluorometolon, respectiv prin prezenţa clorurii de benzalkoniu, ca excipient, în medicamentele Dexametazonă Rompharm®, Tobrex®, Opatanol® şi Flumetol®.
Concluzii. Rezultatele noastre sunt conforme cu cele publicate recent(3), care au arătat că PFD este unul dintre alergenii cei mai importanţi în ceea ce priveşte numărul absolut de asocieri semnificative cu alergenii testaţi concomitent, sugerând că s-ar putea identifica un subgrup de pacienţi predispuşi genetic la sensibilizări multiple.
Bibliografie
- Lepoittevin JP. L’allergie croisée: mythe ou réalité. Progrès en Dermato-allergologie, Strasbourg, 2010, p. 79-84.
- Malinauskiene L, Zimerson E, Bruze M, et al. Sensitizing capacity of Disperse Orange 1 and its potential metabolites from azo reduction and their cross-reactivity pattern. Contact Dermatitis. 2013 Jul; 69(1): 40-8.
- Højsager Bennike N, Lepoittevin JP, Johansen JD. Can contact allergy to p-phenylenediamine explain the high rates of terpene hydroperoxide allergy? – An epidemiological study based on consecutive patch test results. Contact Dermatitis. 2017 February; 76(2): 67-73.
Para-phenylenediamine and its multiple co-sensitisations: two case reports
Cornelia Duţu1, Simona Şerban1, Monica Zamfirescu2, Monica Schifirneţ3, Mirela Radu1, Sonia Bădulici1
1. Colentina Clinical Hospital, Bucharest, Department of Occupational Health; 2. Medlife Medical Center, Bucharest' 3. Gral Medical Center, Bucharest
Introduction. In contact allergology, the situations with simultaneous positive tests to multiple molecules are not rare; sometimes, in these cases, interpretation and clinical relevance of the tests are difficult(1).
Case report I. A 73-year-old woman, with chronic blepharoconjunctivitis and chronic rhinitis (under observation), not responding to the treatment by Tobrex®, ophtalmic drops; Opatanol®, ophtalmic drops; Dexametazone Rompharm® injectable solution; Nasonex® nasal spray, Flumetol® ophthalmic drops. Personal history: ten years ago, dermatitis on the face and scalp after using black dye hair. Epicutaneous tests: European Baseline Series + additional series, three components of corticosteroid series. Results: +++ to para-phenylenediamine (PFD); ++ to neomycin, Peru balsam, budesonide, tixocortol-21-pivalate, benzalkonium chloride, textile dye mix, disperse orange 3.
Case report II. A 50-year-old woman, without personal history of atopy, presented three months ago an acute eczema on the scalp and neck after using black dye hair. Under treatment with strong corticosteroids, the evolution was favourable, the eczema being at the time of testing in the chronic stage (lichenification). Epicutaneous tests: European Baseline Series + additional series. Results: ++ to PFD and nickel; + to colophane, Peru Balsam, Paladium, Orange Disperse 1, textile dye mix. Clinical relevance of the tests: in both cases primary sensitization was caused by hair dye, the responsible hapten being para-phenylenediamine; the positive results to textile dye mix and disperse orange 3 in the first case, respectively, to textile dye mix and disperse orange 1, in the second case, are justified by the cross-reactions they may have with PFD(2). The positivity of the tests to budesonide and tixocortol pivalate, but also to benzalkonium chloride, in the first case, can be explained by sensitization via fluorometolone, respectively, by the presence of benzalkonium chloride as an excipient in Dexametazone Rompharm®, Tobrex®, Opatanol® and Flumetol®.
Conclusions. Our results are concordant with those recently published(3), which showed that PFD is one of the top-ranking allergens regarding the absolute number of significant association with concomitantly patch tested allergens, suggesting the possibility to identify a subset of patients who are genetically prone to multiple sensitizations.
References
- Lepoittevin JP. L’allergie croisée: mythe ou réalité. Progrès en Dermato-allergologie, Strasbourg, 2010, p. 79-84.
- Malinauskiene L, Zimerson E, Bruze M, et al. Sensitizing capacity of Disperse Orange 1 and its potential metabolites from azo reduction and their cross-reactivity pattern. Contact Dermatitis. 2013 Jul; 69(1): 40-8.
- Højsager Bennike N, Lepoittevin JP, Johansen JD. Can contact allergy to p-phenylenediamine explain the high rates of terpene hydroperoxide allergy? – An epidemiological study based on consecutive patch test results. Contact Dermatitis. 2017 February; 76(2): 67-73.