De-a lungul istoriei moderne, farmacistul s-a luptat pentru a echilibra rolul său aparent dual al profesiei sale, cel mercantil și cel al misiunii profesionale. Profesia de farmacist este singura profesie de îngrijire a sănătății care se definește în primul rând prin vânzarea de produse, mai degrabă decât prin furnizarea de servicii specifice pacientului.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), farmacistul este „o persoană pregătită să formuleze, să elibereze și să furnizeze informații clinice cu privire la medicamente profesioniştilor din domeniul sănătăţii şi pacienților“. Un farmacist este un membru al echipei de îngrijire a sănătăţii și joacă un rol-cheie în furnizarea de servicii medicale şi îngrijire farmaceutică de calitate pentru publicul larg. Farmaciştii sunt experți în domeniul medicamentului și îşi folosesc expertiza clinică, controlul calității şi cunoștințele practice pentru a asigura furnizarea și utilizarea în siguranţă a medicamentelor către publicul larg. Farmaciștii sunt responsabili pentru asigurarea calității farmaceutice a medicamentelor furnizate pacienților conform reglementărilor, precum și pentru educarea farmaceutică, inclusiv consilierea pacienților.
Farmacişti versus roboţi
De ce sunt farmaciștii atât de vulnerabili la automatizare?
Medicina este o industrie în creștere; din cauza îmbătrânirii populaţiei la nivel naţional în următorii 30 de ani, vom avea nevoie de tot mai multe medicamente. Invocând această cerere, statisticile estimează o creștere în ceea ce priveşte nevoia de farmacişti comunitari în următorul deceniu.
Problema pentru farmaciști este faptul că o parte din munca lor este marcată prin repetiţie.
Mașinile excelează în a face lucruri ce presupun rutină. Oriunde se găsesc oameni implicați în sarcini repetitive, chiar dacă aceste sarcini nu sunt toate fizice și, uneori, necesită efort intelectual profund şi competențe de rezolvare a problemelor, existând șansa ca aceştia să fie înlocuiţi cu calculatoare/roboţi.
Există o teorie care susţine că includerea roboților în această profesie va aduce beneficii în cele din urmă profesiei. Cu cât este mai multă automatizare care intră în acest domeniu, cu atât mai mulţi farmaciști se pot concentra asupra sarcinilor strict umane: consilierea pacienţilor şi cea de lucru cu medicii, pentru a se asigura că medicamentul potrivit este prescris pacientului potrivit. Există multe dovezi care susţin faptul că, atunci când farmaciștii au mai mult timp pentru a aplica cunoștințele lor medicale, rezultatele pentru pacient se îmbunătăţesc.
Acum au apărut automatele de medicamente – aşa-numita telefarmacie –, care sunt distribuitoare de produse farmaceutice funcționând în sau în afara incintei farmaciei, fără a fi nevoie de un farmacist. În timp ce mulți oameni recunosc că tehnologia a răsturnat felul în care se lucrează, este dificil să se admită că robotul care funcționează lângă tine astăzi te va trimite la linia de șomaj mâine.
Există o mișcare populară în domeniul farmaceutic, numită gestionarea terapiei medicamentoase. Aceasta este o idee nouă, care permite farmaciștilor să stea cu pacienții pentru a discuta în detaliu întregul regim de medicaţie.
Acest lucru ajută pacientul în mai multe feluri, de la relevarea problemelor din terapia medicamentoasă la o consiliere care face pacientul să se simtă mai încrezător în regimul lui de tratament. Farmaciștii au în prezent o posibilitate limitată de a fi răsplătiţi pentru acest serviciu, ceea ce înseamnă că ei nu se vor simți împovăraţi prin această activitate în plus față de activităţile zilnice. Legislația este în schimbare în acest sens, în scopul de a face mai atrăgătoare oferirea de servicii adiţionale, permițând farmaciștilor să fie plătiţi pentru a se implica mai mult în managementul terapiei pacientului într-un cadru reglementat.
Acesta este doar un exemplu al modului în care farmacia şi profesia se schimbă în bine. Rolul și evaluarea unui farmacist la locul de muncă ar trebui să fie definite de cât de mult un farmacist poate ajuta un pacient să devină mai sănătos prin utilizarea medicamentelor în mod raţional şi în siguranţă, mai degrabă decât în funcție de câte reţete poate elibera într-o zi.
Portretul farmacistului de 7 stele
Motivele existenţei farmacistului în comunitate se reflectă în rolurile diferite pe care le îmbracă farmacistul în sistemul de sănătate, aşa cum le văd FIP (International Pharmaceutical Federation) şi OMS, acestea fiind multiple. Farmacistul este în acelaşi timp prestator de servicii de îngrijire a sănătăţii, factor decizional, comunicator, lider, manager şi educator.
1. Prestator de servicii – Farmacistul oferă servicii de îngrijire a sănătăţii. Fie că aceste servicii sunt clinice, analitice, tehnologice sau de reglementare, farmacistul trebuie să fie confortabil în interacțiunea sa atât la nivel individual, cât şi public. Farmacistul trebuie să vadă practica sa integrată în sistemul de sănătate. Serviciile sale trebuie să fie de cea mai înaltă calitate.
2. Factor decizional – Utilizarea corespunzătoare, eficace și cost-eficientă a resurselor (de exemplu, a personalului, a medicamentelor, a echipamentelor, a procedurilor etc.) ar trebui să stea la baza muncii farmacistului. Atingerea acestui scop presupune abilitatea de a evalua, sintetiza și decide cu privire la cursul de acțiune cel mai adecvat.
3. Comunicator – Farmacistul este într-o poziție ideală între medic și pacient. Ca atare, este necesar să fie informat și încrezător în timp ce interacționează cu profesioniștii din domeniul sănătăţii şi cu publicul larg. Comunicarea presupune comunicare verbală, non-verbală, ascultare și abilități de scriere.
4. Lider – Dacă farmacistul se găsește în situații de îngrijire multidisciplinară (în cadrul unei echipe medicale) sau în zone în care alți furnizori de asistență medicală sunt deficitari sau inexistenţi, acesta este obligat să-și asume o poziție de lider în bunăstarea generală a comunității. Leadershipul presupune compasiune și empatie, precum și capacitatea de a lua decizii, de a comunica și gestionarea eficientă a resurselor.
5. Manager – Farmacistul trebuie să gestioneze în mod eficient resursele (umane, fizice și fiscale) și informațiile; trebuie, de asemenea, să fie confortabil în gestionarea altor persoane. Mai mult, tehnologia informatică şi informațiile aferente vor oferi provocări farmacistului, care își asumă o responsabilitate mare pentru schimbul de informații cu privire la medicamente și produse conexe.
6. Elev pe viaţă – Pentru a practica şi a dezvolta o carieră, un farmacist trebuie să înveţe continuu. Conceptele, principiile și angajamentul față de învățare pe tot parcursul vieții trebuie să fie sprijinite pe tot parcursul carierei lui. Farmaciștii ar trebui să învețe cum să învețe.
7. Educator – Farmacistul are responsabilitatea de a ajuta la educarea și formarea generațiilor viitoare de farmaciști. Participarea în calitate de mentor pentru generaţiile viitoare nu numai că împărtășește cunoștințele altora, dar oferă o oportunitate pentru farmacistul practician de a dobândi noi cunoștințe și de a-şi ajusta şi îmbunătăţi abilitățile existente.
Responsabilitățile pentru asigurarea utilizării în siguranţă, eficiente și raționale a medicamentelor le revin farmaciștilor. Peste tot în lume, majoritatea farmaciștilor aleg să practice această profesie în comunitate, pentru a putea fi aproape de pacienți. Farmaciştii de comunitate de azi sunt instruiți și educați să ofere pacienților sfaturi legate de utilizarea corectă a medicamentelor și să promoveze un stil de viață sănătos.
Farmaciștii sunt experți în domeniul medicamentului și al furnizării de medicamente pentru pacienți, aceasta fiind o activitate de înaltă calificare.
Adesea, farmaciile furnizează acest serviciu atât de necesar pentru comunitatea lor în detrimentul altor părți ale afacerii lor, în contextul reglementar actual.
Cu cât vom face uz mai mult de abilitățile unui farmacist, cu atât mai mult acest lucru se va reflecta într-un pacient mai educat, mai informat.
Am găsit inspiraţie într-un articol al unui coleg farmacist pentru un potențial ghid în trei etape, inspirat de modelul marilor conducători, care poate fi aplicat pentru viața profesională etică a unui farmacist: 1. recunoaștere, 2. conștientizare și 3. aliniere. Recunoașterea darurilor ce ni s-au oferit, conștientizarea nevoilor celor pe care îi deservim și alinierea muncii noastre cu aceste nevoi.
Eu cred că problemele profesiei noastre provin de la prea puțini farmaciști care au ales să îşi construiască viața profesională în jurul valorilor unui astfel de credo.
Pentru farmacist, o busolă morală bazată pe un asemenea raționament ar putea da naştere unui credo conceput mai jos:
Pentru a deveni farmacist, am fost binecuvântat cu multe daruri de la cei dragi, care au sprijinit educația mea; daruri de la societate în general, ceea ce a făcut învățământul superior accesibil pentru mine; daruri de la profesori și mentori care au împărtășit cunoștințele și înțelepciunea lor; daruri din partea liderilor pe care nu i-am întâlnit, care au făcut din farmacie o profesie mai bună. Am obligația de a folosi aceste daruri cu înțelepciune și spre un scop mai mare decât propriul meu confort și bunăstare.
Credoul s-ar putea continua apoi cu conştientizarea:
Subliniind această recunoaştere a obligaţiei mele, conștientizez că pacienţii şi persoanele care au nevoie și folosesc medicamente pot fi induse uneori în eroare din cauza necunoaşterii, fiind lezate de metodele folosite pentru a le îmbunătăţi condiţia de sănătate. Știu că multe dintre aceste rezultate negative ar putea fi prevenite numai dacă cunoștințele farmaciștilor sunt aplicate adecvat.
Și, credoul farmacistului se încheie cu alinierea:
Această conștientizare creează în mine o datorie profundă pentru a face ceea ce pot pentru a alinia munca mea și munca profesiei mele cu nevoile oamenilor, pentru a le oferi ajutor în utilizarea în siguranţă a medicamentelor și la prețuri cât mai accesibile posibil. Eu pot îndeplini această îndatorire profesională atât prin dezvoltare continuă, autoevaluare, prin atenția oferită oamenilor pe care îi servesc, prin mentoratul meu către practicienii tineri, cât și prin sprijinirea eforturilor colective pentru a crea o profesie valoroasă pentru comunitate.
Consider că fiecare farmacist este un lider în profesia sa în fiecare zi, cu „l“ mic sau cu „L“ mare, având puterea de a schimba destine. Putem prin ceea ce suntem, prin ceea ce facem, să fim modele pentru comunitatea noastră.