SUPLIMENT FARMACOLOGIE

Managementul stresului și comunicarea farmaceutică - rolul farmacistului în conștientizarea cauzelor și efectelor stresului

 Stress management and pharmaceutical communication – pharmacist’s role in bringing awareness on the causes and effects of stress

First published: 01 iunie 2016

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

Abstract

Stress is a complex psychosocial phenomenon resulting from confronting the person with the requirements, tasks, situations that are perceived as difficult, painful or very important for the person (Baban, 1998).Any type of stress comes amid ongoing adaptation of the organism to the environment when it can produce a marked imbalance between environmental demands and possibilities of the individual’s actual response. Adaptation involves preserving the integrity of the organism that is constantly threatened by stress agents of all kinds. In addition adaptation involves a dynamic balance with the environment. Stress occurs when the adaptation disrupts this balance. This disturbance is reversible.We as health professionals, having the role of advisors for the patients himself who come to us, we have a duty to provide as much relevant information about medicaments and also about health in general, coupled with lifestyle. Therefore this article aims to address the issue of the 21st century - stress, decoded and explained in hormone levels, both as a cause and particularly as an effect.

Keywords
stress, stress management, mind balance, pharmaceutical communication

Rezumat

Stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu cerințe, sarcini, situații, care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase sau de mare importanță pentru persoana respectivă (Baban, 1998). Orice tip de stres apare pe fondul adaptării permanente a organismului la mediu, când se poate produce un dezechilibru marcant între solicitările mediului și posibilitățile de răspuns reale ale individului. Adaptarea presupune păstrarea integrității organismului care este în permanență amenințată de agenții stresori de toate tipurile. În plus, adaptarea presupune realizarea unui echilibru dinamic cu mediul. Stresul apare în momentul când acest echilibru al adaptării se perturbă. Această perturbare este reversibilă. Noi, ca profesionişti în domeniul sănătăţii, având rolul de sfătuitori ai pacienţilor care ne calcă pragul, avem datoria să oferim cât mai multe informaţii relevante atât despre medicamente, cât şi despre starea de sănătate în general, corelată cu modul de viaţă. De aceea, articolul de faţă îşi propune să abordeze subiectul secolului 21 - stresul, decodificat şi explicat la nivel hormonal, atât ca şi cauză, cât mai ales ca şi efect.

Cu mult timp în urmă, sănătatea mintală nu a fost considerată un domeniu important de cercetare și de diagnostic. În trecut, viața era destul de simplă și mult mai ușoară decât este acum. Era tehnologiei și descoperirilor, cu toate beneficiile aduse omenirii, a venit cu o presiune mare și mult stres. Stresul afectează mai multe niveluri fiziologice și emoționale. În condiții de stres, corpul eliberează substanţe chimice care opresc capacitatea de a simți, gândi și de a acționa.

OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) defineşte sănătatea ca „o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal, cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților“.

Stresul este un fenomen psihosocial complex, ce decurge din confruntarea persoanei cu cerinţe, sarcini, situaţii care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase sau de mare importanţă pentru persoana respectivă (Baban, 1998).

Dicţionarul de psihologie socială defineşte termenul de stres psihic ca fiind o stare de tensiune, de încordare şi de disconfort, determinată de agenţii afectogeni, cu semnificaţie negativă, de frustrarea sau deprimarea unor stări de motivaţie (trebuinţe, dorinţe, aspiraţii), de dificultatea sau de imposibilitatea rezolvării unor probleme.

Stresul are o importantă componentă subiectivă, în sensul că ceea ce este provocator, facil sau chiar relaxant pentru o persoană, pentru o alta poate deveni ameninţător sau imposibil de realizat (Roesch şi colab., 2002). Diferenţele individuale în ceea ce priveşte răspunsul la stres sunt datorate atât componentei genetice, cât şi experienţelor de viaţă diferite.

Orice tip de stres apare pe fondul adaptării permanente a organismului la mediu, când se poate produce un dezechilibru marcant între solicitările mediului și posibilitățile de răspuns reale ale individului. Adaptarea presupune păstrarea integrității organismului, care este în permanență amenințată de agenții stresori de toate tipurile. În plus, adaptarea presupune realizarea unui echilibru dinamic cu mediul. Stresul apare în momentul când acest echilibru al adaptării se perturbă. Această perturbare este reversibilă. În funcție de natura agentului stresor, stresul poate fi psihic, fizic, chimic sau biologic. În funcție de numărul persoanelor afectate, stresul poate fi individual sau colectiv. Un lucru învăţat încă de pe băncile şcolii este acela că o minte sănătoasă se află doar într-un corp sănătos. Iar pentru a avea un corp sănătos, trebuie să-l menţinem permanent într-o formă cât mai bună atât la nivel fizic, cât mai ales la nivel psihic. Nu există o reţetă miraculoasă care să ne păstreze veşnic tineri, sănătoşi, zvelţi, însă putem tinde şi îi putem consilia pe cei din jurul nostru spre a adopta un stil de viaţă care să ne aducă mai aproape de acest obiectiv. Sănătatea este cel mai prețios lucru din viața noastră.

Noi, ca profesionişti în domeniul sănătăţii, având rolul de sfătuitori ai pacienţilor care ne calcă pragul, avem datoria să oferim cât mai multe informaţii relevante atât despre medicamente, cât şi despre starea de sănătate în general, corelată cu modul de viaţă. De aceea, articolul de faţă îşi propune să abordeze subiectul secolului XXI – stresul, decodificat şi explicat la nivel hormonal, atât drept cauză, cât mai ales ca efect.

În organism, toate sistemele sunt extrem de bine organizate, conectate între ele; dacă apare o disfuncţie într-o parte, cu siguranţă, va avea repercusiuni mai mult sau mai puţin vizibile în tot sistemul.

Noi controlăm hormonii sau hormonii ne controlează pe noi? Aceasta este întrebarea care se ridică atunci când ne gândim care sunt cauzele fericirii sau nefericirii noastre.

„Nu deţinem copacul care produce bani, dar putem să avem un copac care produce fericire“ - spune o vorbă înţeleaptă.

Obiectivul major al neuroştiinţei este acela de a înţelege modul în care grupurile de neuroni interacţionează pentru a genera comportamentele. Neurologii şi neurocercetătorii studiază, pe lângă interacțiunile dintre molecule, gene și celule, și interacțiunile complexe implicate în funcțiile corporale, procesul de luare a deciziilor, emoțiile, procesul de învățare și multe altele. De asemenea, ei caută să înțeleagă bolile și tulburările care apar atunci când interacțiunile nu se întâmplă sau merg prost.

Piatra de temelie a sistemului nervos este celula nervoasă, sau neuronul. Neuronii „vorbesc“ unul cu altul prin conexiuni numite sinapse, care trimit și primesc cantităţi mici de substanțe chimice sau semnale electrice.

Cunoașterea sistemului nervos uman se bazează parțial pe descoperirile fundamentale în curs de desfășurare pe animale (de exemplu, viermi, muște, pești, broaște, șoareci și primate), ajutate de simulări computerizate.

Există multe lucruri pe care le știm, dar mai multe care rămân să fie descoperite.

În organism există două axe hormonale foarte importante - axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană (HPA) şi axa hipotalamo-hipofizo-gonadală (HPG). Axa HPA este responsabilă de răspunsul „luptă sau fugi“ în faţa stresului. Hipotalamusul primeşte răspunsuri de la hipocampus - regiune din creier care integrează informaţia de la toate simţurile şi poate percepe pericolul şi lua decizii. Sub influenţa acestor informaţii, eliberează un hormon numit CRH (Corticotrophin Releasing Hormone), care stimulează hipofiza pentru eliberarea altui hormon numit ACTH (Adrenocorticotropic Hormone). ACTH transmite semnalul către suprarenale şi determină eliberarea de cortizol şi catecolamine (adrenalina, noradrenalina).

Cortizolul are un număr foarte mare de efecte în organism, de la controlul metabolic la afectarea sensibilităţii la insulină, afectarea imunităţii, afectarea permeabilităţii capilare, afectarea dispoziţiei etc. Dacă eşti într-un pericol iminent - ameninţător de viaţă -, toate aceste funcţii devin prioritare; alături de efectele catecolaminelor şi ale CRH, intervin pentru a susţine funcţiile esenţiale ale supravieţuirii (percepţia, luarea deciziilor rapid, energia pentru muşchi, pregătirea pentru vindecarea rănilor). Funcţiile neesenţiale vor fi inhibate, de exemplu: funcţia imunitară, digestivă, funcţia renală, funcţia reproductivă, creşterea, formarea de colagen, recaptarea aminoacizilor în muşchi, sinteza proteică şi osteogeneza. Cortizolul determină răspuns de feedback negativ către hipofiză şi hipotalamus, inhibă secreţia CRH şi ACTH. Dacă evenimentul stresor s-a încheiat, axa HPA se va dezactiva, însă dacă factorul stresor continuă, axa HPA va rămâne activată, rezultând stresul cronic.

Stresul cronic se traduce uneori prin: termenele-limită, traficul, deprivarea de somn, divorţul, boala, ceasurile deşteptătoare, facturile de plată, copiii, şeful, serviciul care nu îţi place etc. Acesta este o problemă foarte serioasă – pentru că toate funcţiile neesenţiale sunt suprimate de cortizolul crescut şi nu sunt prioritizate –, aşa apar bolile pe fond de stres.

Rolul principal al axei HPG este de a controla reproducerea, dar are roluri importante şi în dezvoltare (pubertate şi îmbătrânire) şi rol imunitar.

Hipotalamusul eliberează un hormon, GnRH (Gonadotropin-Releasing Hormone), care va stimula hipofiza să secrete alţi doi hormoni - LH (Luteinizing Hormone) şi FSH (Follicle-Stimulating Hormone). LH şi FSH stimulează secreţia gonadală de estrogen şi progesteron la femei şi de testosteron la bărbaţi.

Femeile sunt în mod special sensibile la efectele stresului asupra hormonilor sexuali, din cauza interacţiunii între axele HPA şi HPG. Desigur este o simplificare, sunt mai mulţi hormoni care controlează aspectele foarte complexe ale fertilităţii şi menstruaţiei, legăturile cu hormonii tiroidieni, cu sistemul imunitar şi cu osteogeneza.

Cele două axe homonale nu sunt sisteme izolate; ca toate sistemele din organism, ele interrelaţionează. În sistemul endocrin, ca şi în cel neurologic, totul este în legătură. Hormonii, spre deosebire de neuroni, au efecte la distanţă de locul în care sunt produşi - constituie un fel de reţea wi-fi a organismului. În neurologie, reţeaua de transmisiuni este mai degrabă asemănătoare cu transmiterea prin cablu din fizică.

Nu deţinem copacul care produce bani, dar putem să avem un copac care produce fericire

Dopamina, serotonina, oxitocina şi endorfinele sunt cvartetul responsabili pentru fericirea noastră. Multe evenimente pot declanşa aceşti neurotransmiţători, există modalități prin care putem provoca în mod intenționat ca aceştia să se declanşeze.
Păstrarea unei stări de spirit pozitive are un impact semnificativ asupra motivației noastre, productivităţii și a stării de bine în general.

Hormonii ne pot face fericiţi?

Sentimentele pe care le trăim nu sunt altceva decât reacțiile chimice care au loc în interiorul corpului nostru.
Fiecare emoţie pe care o experimentăm este un rezultat al eliberării anumitor hormoni din interiorul corpului nostru. Unii hormoni sunt responsabili pentru a ne face să ne simţim bine, unii sunt responsabili pentru a ne face să ne simțim rău, în timp ce unii sunt responsabili pentru sentimentele pe care le simţim atunci când ne îndrăgostim de cineva.
Întrebarea importantă este: poate cineva să devină fericit dacă şi-a „stimulat“ aceşti hormoni în mod intenţionat?

Da, acest lucru va funcționa cu siguranță, dar trebuie avut în vedere faptul că, dacă nu combatem cauza problemelor, fericirea nu va dura pentru o perioadă lungă de timp.

De exemplu, dacă ai avut o ceartă cu şeful şi întreprinzi toate activităţile care stimulează eliberarea  hormonilor fericirii, s-ar putea să ajute la îmbunătăţirea stării de spirit pentru o perioadă scurtă de timp, dar în cele din urmă sentimentele negative se vor întoarce.
Așa că, dacă hormonii nu te vor ajuta să te simţi bine pentru perioade prelungite de timp, atunci de ce este recomandat să învățăm cum să le venim de hac?
Deoarece aceştia ne pot ajuta să ne ușurăm situaţia şi durerea și să ne simţim mai bine până când ne putem ocupa de problemele existente.

  • Serotonina: Serotonina este uneori numită hormonul fericirii. Serotonina reglează starea de spirit, previne depresia și ne face să ne simțim fericiţi. Serotonina poate fi eliberată prin: expunere prelungită la lumina soarelui, prin consumul de alimente bogate în carbohidraţi şi prin exerciţii fizice.
  • Endorfinele: Endorfinele ne ajută să ne simţim bine, reducând anxietatea şi sensibilitatea la durere. Endorfinele sunt eliberate prin exerciţii fizice.
  • Dopamina: Dopamina ne ajută să ne menţinem în alertă la nivel mintal. Lipsa acesteia ar putea duce la lipsa de atenţie, lipsa de concentrare şi stări proaste. Dopamina poate fi eliberată prin consumul de alimente care sunt bogate în proteine.
  • Feniletamina: Este hormonul care produce acele sentimente pe care le simţim în primele stadii ale unei relații. Boabele de cacao conțin feniletamină. Consumul de ciocolată ar putea fi de ajutor. (Oare de asta sunt femeile îndrăgostite de ciocolată?).
  • Grelina: Grelina este un hormon care reduce stresul și ne poate ajuta să devenim mai relaxaţi. Grelina este eliberată atunci când ne este foame, de aceea nu este recomandat să mâncăm prea mult. Mâncăm doar în funcție de nevoile corpului şi nu ne umplem stomacul complet, în scopul de a menține niveluri bune de grelină.

Fericirea nu este numai în mintea noastră, ea se află şi în corpul nostru.

Când ne gândim la efectele stresului cronic, ne gândim la cortizol. Ne gândim la creştere în greutate - mai ales la grăsimea abdominală, la rezistenţa greutăţii în faţa oricărei diete. Ne gândim la dureri de cap, depresie şi anxietate, la probleme de somn şi, nu în ultimul rând, ne gândim la creşterea riscului cardiovascular. Ar fi de interes, de asemenea, sau ar trebui să ne gândim şi la sindromul premenstrual, la scăderea libidoului, la dismenoree şi amenoree, la căderea părului sau la cum dereglările hormonilor sexuali pot determina scăderea funcţiei tiroidiene şi osteoporoză, sau infertilitate – acestea sunt tot consecinţe ale stresului cronic la femei.

Câteva aspecte de reţinut:

  • Stresul cronic dezorganizează sistemul hormonal.
  • În stresul cronic, funcţiile neesenţiale pentru supravieţuirea imediată sunt limitate - digestia, reproducerea, osteogeneza, imunitatea.
  • Cortizolul inhibă axa sintezei de hormoni sexuali (HPG) la toate nivelurile.

Pentru a reduce stresul şi a vă reechilibra sistemul endocrin, puteţi încerca să:

1. Petreceţi mai mult timp afară.

2. Petreceţi mai mult timp cu prietenii, familia, persoane care vă sunt dragi.

3. Faceţi sport – orice tip de mişcare este benefică –, încercaţi mersul pe jos.

4. Încercaţi acupunctura, reflexoterapia, masajul şi tehnici de relaxare speciale.

5. Cunoaşteţi-vă limitele şi limitările: cereţi ajutorul, spuneţi şi NU.

6. Hobby-urile ajută – lucruri care vă încarcă de energie, vă fac plăcere.

7. Hrană sănătoasă şi stil de viaţă corect.

8. Compasiune şi recunoştinţă.

Bibliografie

  1. Acevedo BP, Aron A, Fisher HE, Brown LL. Neural correlates of long-term intense romantic love. Social Cognitive and Affective Neuroscience. 
  2. Annie Drinkard, Personality and Social Psychology Bulletin (PSPB).
  3. Buffone, A.E., Poulin, M.J. (2014). Empathy, Target Distress, and Neurohormone Genes Interact to Predict Aggression for Others - Even Without Provocation. Personality and Social Psychology Bulletin. 
  4. http://www.oxfordscholarship.com/view/10.1093/acprof:oso/9780198523444.001.0001/acprof-9780198523444-chapter-5.
  5. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3827581.
  6. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3466476.
  7. http://weillcornellpainmedicine.com/health-library/neuromodulation.
  8. Dr. Cristina Hanganu – Stresul pe înţelesul tuturor/perfmedwordpress/ august 2016.
  9. Aron A, Fisher H, Mashek DJ, Strong G, Li H, et al. Reward, motivation, and emotion systems associated with early-stage intense romantic love. Journal of Neurophysiology. 2005.
  10. Bartels A, Zeki S. The neural basis of romantic love. NeuroReport. 2004.

Articole din ediţiile anterioare

SUPLIMENT HOMEOPATIE | Ediţia 2 / 2016

Homeopatia și managementul stresului – o perspectivă homeopatică pentru a trata mintea și corpul

Roxana Gavriloaia

OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) defineşte sănătatea ca „o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal, care înlesnește capacitatea de a du...

02 martie 2016
SUPLIMENT FITOTERAPIE | Ediţia 2 / 2015

Surse de antioxidanţi naturali cu rol benefic în tratamentul diabetului zaharat de tip II

Teodora Costea, Prof. dr. farm. Cerasela Elena Gîrd

Stresul oxidativ reprezintă un factor-cheie în patologia diabetului zaharat şi a complicaţiilor acestuia la nivel macro- (boală coronariană, accide...

06 aprilie 2015
DERMATOCOSMETICĂ | Ediţia 5 202 / 2021

Îmbătrânirea cutanată între prevenţie şi tratament. Ingrediente cosmetice anti-aging

Ioana Lavinia Radulian, Georgiana Niţulescu

Deşi ireversibilă, îmbătrânirea pielii poate fi încetinită.

30 octombrie 2021
CERCETARE | Ediţia 3 212 / 2023

Proprietăţile antioxidante ale preparatelor de origine entomologică

Ina Guţu, Nicolae Bacinschi

În procesele de evoluţie, insectele au prezentat o capacitate esenţială de adaptare la mediul înconjurător datorită sistemului imunitar şi antioxid...

26 mai 2023