Un incendiu păgubitor ...
1739, feb. 27, Bucureşti (280 de ani) – Un incendiu de proporţii pornit de la Mănăstirea „Sf. Sava” a ars multe clădiri, dar cea mai costisitoare (7155 de taleri) a fost pentru refacerea Mânăstirii, Spitalului şi Spiţeriei Colţea(1).
Cadou de Mărţişor. Concurenţă acerbă!
1764, martie 1, Braşov (255 de ani) – Farmaciştii existenţi în acest oraş „roagă autorităţile să nu mai permită deschiderea altor oficine în oraş (3 feb.)” şi obţin o dispoziţie care le satisface cererea: dar pentru cât timp?(1)
Controlul spiţeriilor
1814, martie 6, Iaşi (205 ani) – Controlul spiţeriilor şi fixarea preţului medicamentelor sunt făcute de o comisie medicală.
1834, feb. 22, Iaşi (185 de ani) – Este întărit Proiectul pentru organizarea activităţii medico-farmaceutice şi obstetricale.
1839, ian 29, Bucureşti (180 de ani) – Prima încercare de reglementare a taxelor medicamentelor care nu mai conţin elemente din taxa vieneză(2).
Carte medicală în Ţara Românească
1829, Bucureşti – 190 de ani de la apariţia cărţii de educaţie pentru sănătate Oglinda sănătăţii şi a frumuseţii omeneşti. Mijloace şi leacuri de ocrotirea şi de îndreptarea stricăciunilor, alcătuită şi întocmită de Ştefan Vasile Piscupescu (Episcopescu Manega) (1777-1850), „spiţer şi doftor al Poliţiei Bucureştilor a Prinţipatului Ţării Româneşti. ...de mare şi învederat folos. Asemenea este şi obicinuinţa băuturilor, ceaiurilor calde de muşeţel înjumătăţit cu lapte şi îndulcit cu zahăr sau fiertură de şărbet de cuişoare îndulcit cu zahăr”. Multe dintre sfaturile dietetice ale doftorului V. Episcopescu se dovedesc de „un învederat folos” şi astăzi, confirmate de o altă carte medicală, Practica doctorului de casă, pentru doctor şi norod, Bucureşti, 1846(1).
Primul periodic românesc de educaţie sanitară
1844, feb. 15, Iaşi (175 de ani) – Dr. Constantin Vârnav (1806-1877) editează „Povăţuitorul sănătăţii şi al economiei”(2).
Unire între organizaţiile farmaceutice
1859, ian. 18 (160 de ani) – Colegiul farmaceutic din Bucureşti propune Gremiului farmaceutic din Moldova „unirea într-o singură organizaţie profesională”.
1859, feb. 25, Bucureşti (160 de ani) – Se pot elibera medicamente gratuite pentru bolnavii săraci, de către farmacii, numai pe baza reţetelor vizate de medicii văpselelor(1).
Comemorări
†1899, martie 15, Iaşi – 120 de ani de la moartea farmacistului german Theofil Gottlieb Stenner (n. 1823, sept. 2/14, Braşov), împământenit (1883).
A urmat cursul primar şi secundar în oraşul natal, obţinând bacalaureatul (1846); elev în farmacia „La Leul de Aur” din Braşov (1849); magistru în farmacie la Viena (1852); doctor în chimie la Universitatea din Giessen, Germania (1854); solicitat de Epitropia Spitalului „Sf. Spiridon” din Iaşi să organizeze şi să conducă spiţeria spitalului şi să analizeze apele minerale de la Slănic Moldova (1853); cu liberă practică în Moldova (1854); însărcinat cu analiza tuturor apelor minerale din Moldova (1856), pe care le-a realizat (27 de izvoare din 18 staţiuni); profesor de chimie şi fizică la Şcoala gremială de farmacie din Iaşi, inaugurată în 1857, cu o durată de şcolarizare de un an; numit „Chimist al Statului” pentru efectuarea de analize toxicologice (1858); chimist al Direcţiei generale a serviciului sanitar pentru Moldova (1864), la recomandarea dr. C. Davila; membru în comisia de redactare a taxei farmaceutice (1864); după pensionare a fost dirigintele farmaciei Steaua Polară din Iaşi (1894); decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler; înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iaşi(3).
†1914, martie 8/21, Bucureşti – 105 ani de la moartea farmacistului german Frantz Zeidner (n. 1821, dec. 3, Braşov).
A fost cel mai vechi farmacist, fondator al Gremiului farmaceutic şi al Societăţii Farmaciştilor din România; a venit în Ţara Românească (1836), şi-a făcut elevatul în spiţeria Flora din Bucureşti; a plecat la Pesta (1840) unde a urmat studii superioare, devenind magistru în farmacie (1847); s-a reîntors în Muntenia (1849); a absolvit examenul de liberă practică şi a devenit proprietar al farmaciei Flora din Rm. Sărat (1850-1862), pe care o vinde şi cumpără farmacia Flora din Bucureşti, pe care o va ceda fiului său în 1895; bolnav şi cu sufletul zdrobit după pierderea fiului său în 1906, a decedat, fiind înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Bucureşti(3).
†1924, feb. 12, Bucureşti – 95 de ani de la moartea dr. chimist Alfred Nikolaus Bernath-Lendway (n. 1836, oct. 16, Weruşdin, Croaţia), de naţionalitate austriacă, împământenit (1885).
Profesor, primul chimist legist, care a creat corpul de chimişti experţi în diverse ramuri ale chimiei; şef al Laboratorului central; a întreprins numeroase analize hidrochimice pentru studiul izvoarelor minerale din staţiunile Călimăneşti, Căciulata, Puturoasa, Govora, Pucioasa, Vulcana, Vatra Dornei etc., rezultatele fiind publicate în ample studii de balneologie; a contribuit la instalarea Monetăriei Statului (1878), pentru care a primit Ordinul „Steaua României”, în grad de Cavaler; decorat cu Crucea „Trecerea Dunării”; medalia „Bene Merenti” clasa I pentru meritele şi lucrările sale ştiinţifice (1880); „Steaua României”, în grad de Ofiţer (1886); membru de onoare al Academiei Române (1908); înmormântat în Cimitirul Bellu(4).
†1954, martie 6, Bucureşti – 65 de ani de la moartea prof. dr. Ion Vintilescu (n. 1881, sept. 4, Padina Mică, jud. Mehedinţi).
Biochimist, dr. farmacist, Doctor în Ştiinţe naturale, col. (r), profesor universitar la Iaşi (1913-1916) şi Bucureşti (1916-1947), conducător de doctorat, decan al Facultăţii de Farmacie (1931-1933; 1933-1936; 1941-1944), prodecan, prorector al Universităţii Bucureşti şi unul dintre primii biografi ai dr. C. Davila. În paralel cu activitatea universitară a fost şi farmacist-şef la Aşezămintele Brâncoveneşti din Capitală (1912-1941); în cadrul acestei instituţii a organizat laboratoare moderne şi corespunzătoare pentru obţinerea unei producţii proprii; aici a creat o veritabilă şcoală de formare şi perfecţionare a farmaciştilor; a înfiinţat Cercul de studii farmaceutice (1928) din Facultatea de farmacie care a fost transformat, tot la iniţiativa sa, în Societatea de Ştiinţe Farmaceutice din România (1935) al căror preşedinte a fost; a primit decoraţiile: medalia de aur ca Laureat al Societăţii de Farmacie din Paris (1907), „Carol I”, „Meritul Sanitar” cl. I, „Avântul Ţărei”, „Coroana României” cu spade în grad de cavaler, „Bărbăţie şi Credinţă”, „Crucea comemorativă a războiului 1916-1918”, „Steaua României”, în grad de Ofiţer, „Coroana României” în grad de comandor; înmormântat în Cimitirul Bellu(5).
Aniversări
1759, Sibiu – 260 de ani de la naşterea farmacistului botanist Peter Sigerus (†1831).
Alături de alţi naturalişti, medici şi farmacişti din Transilvania atrage atenţia asupra cunoaşterii şi utilizării plantelor medicinale autohtone, în acest scop întocmindu-se ierbare Herbarium vivum şi liste de plante medicinale; a publicat Lista plantelor oficinale care cresc spontan în Transilvania (în limba germană) în periodicul Siebenbürgische Quartalschrift (anul I, 1790), realizată în cinci limbi: latina farmaceutică, germana literară, dialectul săsesc, maghiară şi română, care se află în colecţia Muzeului de Istoria Farmaciei din Cluj.
Nestlé – asistent‑farmacist producătorul Farinei Lactue Henri
1814 – 205 ani de la naşterea lui Henri Nestlé (†1890), ucenic într-o farmacie din Frankfurt, asistent de farmacie în Elveţia, unde descoperă şi produce laptele condensat, cafeaua şi cacaua solubilă alături de alte preparate pentru copiii de toate vârstele şi nu numai(6).
1839, feb. 20, com. Cincu Mare, comitatul Făgăraş – 180 de ani de la naşterea farmacistului şi medicului Theofil Gottlieb Fabini (†1893, sept. 6, Bucureşti) de naţionalitate austriacă, împământenit (1886).
Absolvent al Facultăţii de Medicină şi Farmacie din München, proprietarul Farmaciei Apollo din Olteniţa (1863), pe care o va moşteni fiul său, farmacistul Carol Fabini (1878-1967); înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Capitală(4).
1864, ian. 17, sat Corbu, com. Buzeşti, jud. Olt – 155 de ani de la naşterea col. farmacist Constantin Merişanu (†1931, iulie 9, Bucureşti).
Chimist expert (1899), şef al Laboratorului de chimie al Armatei (1.10.1907), farmacist-şef al armatei (1.04.1909-30.09.1921); fondator al Asociaţiei generale a corpului farmaceutic (1899); membru în Comitetul consultativ sanitar al Armatei (1912), în Comisia tehnică de pe lângă Ministerul Armatei, Comisia chimico-farmaceutică, Comitetul de conducere al Societăţii Farmaciştilor din România şi al Revistei Sanitare Militare; a publicat: Curs de chimie industrială (1897) şi Curs de chimie alimentară, agricolă şi industrială (1898); i-au fost acordate nenumărate ordine şi medalii; înmormântat în Cimitirul Sfânta Vineri din Capitală; din iniţiativa gen. dr. farm. Gh. Grinţescu a fost ridicat bustul în bronz al col. C. Merişanu, executat de sculptorul Ion C. Dimitriu-Bârlad, aşezat în faţa Laboratorului de chimie din Spitalul Militar Central Bucureşti(3).
1864, martie 5, Bucureşti – 155 de ani de la naşterea prof. univ. farm. Mihail Georgescu (†1935, ian. 4, Nisa), Doctor în Chimie (Berlin), la Catedra de Farmacie chimică şi galenică de la Şcoala Superioară de Farmacie şi la Facultatea de Farmacie din Bucureşti, decan (1.02.1925-15.02.1927).
Membru în Comisia chimico-farmaceutică, în Comisia pentru elaborarea Farmacopeii Române, ediţia a IV-a, şi în comisia pentru redactarea taxei farmaceutice, intrată în vigoare la 15.07.1926; a publicat articole în reviste de specialitate, ca de exemplu: „Analiza nămolului din Lacul Techirghiol luat de la Eforie şi de la marginea satului” (1900)(4).
Un farmacist participant la Primul Război Mondial
1874, ian. 13, Broşteni, jud. Neamţ – 145 de ani de la naşterea farmacistului col. (r), Doctor în Ştiinţe naturale, prof. univ. la Bucureşti şi Cluj, Ioan Grinţescu (†1963, iulie 1, Bucureşti)
În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat de la 16 aug. 1916 până la 14 martie 1919; primele zece luni le-a făcut pe front, cu ambulanţa Corpului 4 Armată şi la spitalele de contagioşi ale acestui corp; din 5 mai 1917, împreună cu Vasile Vârgolici, a fost însărcinat să meargă la Londra şi la Petrograd, pentru a urmări şi expedia în ţară materialele sanitare comandate de guvernul român de la Iaşi prin legaţiile din ţările respective; decorat cu „Răsplata muncii pentru învăţământ” cl. I; „Meritul Sanitar” cl. II-a; „Avântul Ţărei”; medalia „Carol I”; „Bărbăţie şi Credinţă” cl. I; „Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918”; ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler; înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Capitală(4).
1899, Bucureşti – 120 de ani de la naşterea prof. universitar, dr. docent, farmacist, dr. în ştiinţe fizico-chimice Alexandru Mavrodin (†1998, martie 25, Bucureşti).
Om de ştiinţă remarcabil, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România şi al mai multor societăţi ştiinţifice şi academii din ţară şi de peste hotare, „era omul care făcea mai multe fapte bune pe zi şi de care a profitat o generaţie”(7).
1909, ian. 14, Petreşti, satul Puntea de Greci, jud. Dâmboviţa – 110 ani de la naşterea prof. dr. doc. farm. Petre Ionescu-Stoian (†1985, aprilie 23, Bucureşti).
Fondatorul, organizatorul şi directorul Institutului pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice (ICSMCF), Bucureşti (1956-1976), a fost una dintre cele mai memorabile figuri ale vieţii ştiinţifice şi profesionale farmaceutice româneşti.
Înfiinţarea ICSMCF a constituit un moment deosebit de important în direcţia asigurării controlului medicamentului şi a creării bazei corespunzătoare pentru cercetarea farmaceutică. Prof. dr. Petre Ionescu-Stoian, împreună cu colaboratorii săi, a organizat un institut exemplar pe care l-a condus 20 de ani (1956–1976), introducând cele mai moderne metode pentru a asigura calitatea medicamentului românesc şi controlul celui din import, preocupându-se şi de formarea cadrelor ca specialişti cu înaltă calificare. Ca un binemeritat omagiu adus prof. dr. Petre Ionescu-Stoian, prin O.M.S. nr. 55/10 ian. 1996, ICSMCF i-a purtat numele, până la 1 ian. 1999, când s-a transformat în Agenţia Naţională a Medicamentulului, instituţie publică, în subordinea Ministerului Sănătăţii, conform Ordonanţei Guvernului României nr. 125/1998(8).
1909, feb. 3, sat Boca, com. Broşteni, jud. Mehedinţi – 110 ani de la naşterea prof. dr. doc. Dumitru Constantinescu (†2002, ian. 18, Bucureşti).
Profesor titular la disciplina de Botanică farmaceutică (1968); şef de catedră (1970); decan al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1968-1972); conducător de doctorat; membru fondator al revistei Farmacia (1953), cooptat în colegiul de redacţie pentru cercetarea legată de studiul şi valorificarea plantelor medicinale;
a organizat şi participat la lucrările mai multor conferinţe naţionale de farmacie (1957-1960) ca preşedinte al Secţiei de plante medicinale; secretar general al Comisiei de coordonare a cercetărilor în domeniul plantelor medicinale din cadrul Academiei R.P.R.; secretar general al Comitetului Farmacopeii, pentru Farmacopeea Română, ediţiile a VII-a (1956) şi a VIII-a (1966); membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România (1969), al Academiei de Farmacie din Franţa (1977) şi al altor societăţi ştiinţifice de prestigiu; i s-au decernat premii: „Foulon”, al Academiei de ştiinţe din Franţa (1964, Paris), „Emanoil Teodorescu”, al Academiei R.P.R. (1967) şi distincţii: „Coroana României” în grad de Cavaler, „Steaua României” cu spade în grad de Cavaler, „Steaua Republicii Populare Române” cl. V, „Ordinul Muncii” cl. II-a, „Evidenţiat în munca medico-sanitară”; înmormântat în Cimitirul Ghencea Militar din Bucureşti(5).