Un spițer… de spiță nobilă

1767, Brașov (250 de ani) – S-a născut spițerul Johannes Honterus (†4.10.1824, Torzburg, în drumul pe care-l făcea la întoarcerea sa spre orașul natal), ultimul descendent pe linie bărbătească al renumitului umanist brașovean cu același nume Johannes Graas Honterus (1498-1549). Acesta a publicat în limba latină cartea Rudimenta Cosmografica la Cracovia (1530) și la Brașov (1532) ș.a. „în care figurau și noțiuni de anatomie și de patologie“, pagini de istoriografie a medicinei din această epocă. Spițerul Johannes Honterus a fondat patru spițerii, în Târgu Secuiesc, Brașov, București (1812) și Craiova (1818)(1).

1812, Viena (205 ani) – A apărut ediția I a Pharmacopeii Austriaca, care va fi folosită oficial și în Principatele Române (inclusiv ed. a V-a)(2).

Un farmacist ieșean analizează apele minerale

1837, Iași (180 de ani) – Anton Abrahamfi analizează „prima dată izvoarele sulfuroase de la Văiluța, jud. Iași“ (2).

Primarul Brăilei a fost...

1837Dr. farm. Const. C. Hepites (1804-1880) „este ales magistrat (primar) al urbei Brăila până în anul 1842(2).

O spițerie bine întocmită

1842, București (175 de ani) – La începutul acestui an, spițerul Friedrich Batler anunța, în Suplimentul Nr. 1 la Cantor de avis Nr. 10/1842, vânzarea spițeriei sale din „ulița Lipscănească“. Pare o ofertă atractivă a acestei oficine „bine întocmită și cu toate trebuincioasele unelte și mașinăriile ce sunt neapărate“ (necesare – n.n.)(3).

Alți farmaciști chimiști

1847, București (170 de ani) – Spițerii P. Klusch și A. Frank analizează chimic apele minerale de la Balta Albă, pentru lucrarea lui Carl Widmann Despre apa minerală de la Balta Albă. Descriere povățuitoare(2).

Primul dicționar... neterminat

1887, București (130 de ani) – Dimitrie Wolf-Ioaniu publică în fascicule Dicționar de farmacologie, chimie și terapie (literele A-B), neterminat, dar considerat a fi prima încercare de acest gen(2).

Personalități din istoria învățământului farmaceutic ieșean

1907, Paris (110 ani) – Prof. dr. farmacist Ion Vintilescu (1881-1954) a primit Medalia de Aur pentru cercetările sale „privind procesele enzimatice, glucozidele, analiza și controlul alimentar și al unor produse farmaceutice“. După studii strălucite la Paris „cu farmacistul și biochimistul Émile Élie Bourquelot (1851-1921)“, I. Vintilescu va fi titularul Catedrei de Farmacie Chimică și Galenică de la Iași (1913-1916)(4,5).

Primul Codex Medico-Farmaceutic din România

1927, Iași (90 de ani) – A fost publicat primul Codex Medico-Farmaceutic din România, sub semnătura prof. dr. Nicolae Deleanu (1879-1959), șeful Catedrei de Chimie Farmaceutică (1916-1925) și suplinitor al cursului de Farmacologie la Facultatea de Medicină (Iași), în colaborare cu farmacistul ieșean prof. dr. Lupu Coniver(4).

Un farmacist de seamă, răpus de „boala secolului“

1912, București (105 ani) – Farmacistul Andrei Bacovescu este atins de bacilul Koch, care-l va învinge definitiv la vârsta de 40 de ani (†8.06.1915, înhumat la cimitirul Bellu/Șerban-Vodă din București).

Fiu de țăran, cu vocația muncii și a datoriei, s-a pregătit pentru o carieră didactică, publicând o lucrare pentru cursul de Chimie analitică: Scurte tabele pentru analisa calitativă (1901). Președintele primului sindicat al personalului farmaceutic salariat (1905), devine Doctor în Științe fizico-chimice (1906, Elveția), fiind apoi numit asistent-șef de laborator la chimie analitică și chimist la Institutul Medico-Legal. În ultimii trei ani ai vieții a avut funcția de farmacist-șef la Spitalul Brâncovenesc din Capitală(6,2).

Primul dr. farmacist al Universității din Iași

1917, nov. 4, Iași (100 de ani) – Farmacistul Dimitrie Murgescu (11/23.10.1873, Giurgiu – 11.02.1951, București) a susținut teza „Contribuțiuni la studiul cărnei congelate“, coordonator prof. Ion Vintilescu, de la Catedra de Analiza alimentelor și băuturilor.

Președinte al Societății Studenților în Farmacie, în cadrul căreia a ținut mai multe conferințe de specialitate, după război a fost numit șef al Serviciului farmaceutic din administrația centrală a Direcției generale a Serviciului sanitar (1.04.1922-1.03.1923), perioadă în care a deținut și o funcție la Banca farmaciștilor; farmacist-șef diriginte al farmaciei Spitalului Pantelimon, din cadrul Eforiei spitalelor civile București(2).

Un Congres Internațional de Medicină și Farmacie Militară

1937, București (80 de ani) – A avut loc Congresul Internațional de Medicină și Farmacie Militară, la care a participat, în calitate de președinte al Colegiului General Farmaceutic, generalul dr. farm. Dimitrie M. Ionescu, și ca reprezentant al României din partea Comitetului Internaționalei Farmaceutice(7).

Cărțile plantelor medicinale

1942, Cernăuți (75 de ani) – Apărea sub semnătura botanistului bucovinean Emilian Țopa volumul Exploatarea metodică și rațională a plantelor medicinale din Bucovina.

1942, București (75 de ani) – Apărea volumul Prima listă a numelor românești de plante, de prof. dr. I. Coteanu.

1942, București (75 de ani) – Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor, prin Ordinul nr. 34783, tipărește și difuzează „Instrucțiunile pentru culegerea, uscarea și conservarea plantelor medicinale“, adresate tuturor școlilor primare din țară, în scopul valorificării plantelor medicinale(2).

O grădină botanică... bogată

1997 (20 de ani) – UNESCO a înscris Grădina Botanică din Padova pe lista celor mai originale și bogate grădini din lume, cu 3500 de specii rare de plante din tot universul: o magnolie (1786); Gingko (1750); un cedru din Himalaya (1828) ș.a. În formă circulară, pe o suprafață de 21960 mp, se află mai multe colecții de plante medicinale, toxice, carnivore, acvatice, orientale, mediteraneene etc. În anul 1545, Senatul Serenissimei Republici Venețiene a hotărât ca Grădina Botanică din Padova să devină anexă de studii pentru universitate(8).

Comemorări

†1942, dec. 11, București – 75 de ani de moartea lui Nicolae Angelescu (n. 10.08.1866, București), dr. farmacist la Universitatea din Lausanne (1893), cu teza „Recherches chimiques sur la Cyclamines et la Primuline“.

Proprietar al farmaciei Naționala din Găești (1889), apoi al farmaciei Hygeia (București) până în 1920; membru fondator și președinte al Societății Studenților în Farmacie (1895); președinte al Societății Asistenților în Farmacie; chimist expert la Institutul Chimic Universitar, condus de dr. A.N. Bernath-Lendway; președinte al Societății Farmaciștilor din România (1903-1908); vicepreședinte al Clubului Farmaciștilor din Capitală; a făcut parte din comisia pentru elaborarea ediției a IV-a a Farmacopeii Române (1905-1907); membru în comisia pentru redactarea noii taxe farmaceutice pentru grupa Preparate chimice (1909); a fondat instituția caritabilă „Familia luptătorilor“, ales vicepreședinte (1913); membru fondator al societăților anonime pe acțiuni „Vinicultura“ (1897), „Centrala“ (1899), „Dr. A. Urbeanu“ din București (1919), „Laboratorul l’Atome dr. N.A. Racoviță“ (1919), „Granitul“ (1922); membru PNL, consilier comunal în colegiul II al Capitalei (1901) și membru în Camera Deputaților în colegiul II pentru jud. Ilfov (1907).

A publicat mai multe lucrări, dintre care: Alcoolul denaturat ca factor industrial (1903), Acte și documente din trecutul farmaciei în Țările Românești (1904), În chestia alcoolului denaturat – răspuns unor defăimători (1904), Date asupra înființării farmaciilor în România (1904), Chestiunea esențelor înaintea Camerei (1908), Negustorii de odinioară, cu biografii publicate în 25 de broșuri, Doctorul Vasile Lucaci, proto-veterinar al Munteniei (1934). I-au fost acordate distincțiile: ordinul Coroana României în grad de comandor; Bene Merenti cl. I; Officier de l’Academie Paris; medalia jubiliară Carol I (civil și militar); Meritul Sanitar cl. I; Avântul Comercial cl. I; Răsplata muncii pentru biserică cl. I; Medalia de argint și colaborator la Congresul și expoziția științifică din București (1903); Diploma hors concurs cu medalia de aur de la Expoziția generală jubiliară, București, 1906(9).

†1947, oct. 16, Câmpulung Muscel – 70 de ani de la moartea farm. col. (r) Gabriel Dimitriu (10.01.1874, Turnu Severin)

A absolvit școala primară la Turnu Severin și Liceul „Gh. Lazăr“ din București. S-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din București și a efectuat practica (1892-1895) în farmacia „Sf. Treime“ din Câmpulung Muscel, a fratelui său Nicolae Dimitriu. A obținut licența și libera practică în 1898, devenind prin moștenire proprietarul și dirigintele farmaciei „Sf. Treime“ din Câmpulung Muscel (1899). În cadrul farmaciei a înființat un laborator de analize (a urinei, alimentelor, medicamentelor ș.a.) și o farmacie-filială în com. Dragoslavele, jud. Muscel (1909). A primit medalia de argint la Expoziția științifică din București (1903) și diploma de onoare cu medalia de aur la Expoziția Generală din București (1906) pentru: 1) Flora jud. Muscel; 2) diferite scrieri; 3) preparate farmaceutice; 4) preparate cosmetice; 5) laborator practic pentru farmacie. A inițiat cercetări pentru introducerea în cultură a plantelor medicinale și aromatice din flora spontană și a speciilor exotice; a întreprins ample cercetări asupra vegetației județului Muscel. A fost timp de peste 40 de ani membru onorific în Consiliul de igienă și salubritate publică al orașului Câmpulung; membru al Camerei de comerț și industrie, circumscripția II Pitești; membru al Asociației generale a corpului farmaceutic din România; președintele Colegiului farmaceutic – filiala Muscel (1930-1944); membru al Societății Germane de Farmacie (1911); membru al Societății de Turism din România (1903); vicepreședinte al secției Muscel a Societății de Turism din România (1906); membru al Societății Geografice Regale Române (1906); membru al Societății Svenska Turistfäreningen din Stockholm (1914); membru fondator al Societății de Turism și Protecția Naturii „Hanul Drumeților“ și președinte al secției muscelene (1920); membru fondator al societății turistice „Turing Clubul Român“ și președinte al secției muscelene (1925); președintele secției muscelene a Asociației drumeților din munții iubiți ai României (ADMIR) (1931); președintele secției muscelene ADMIR (1933); membru de onoare al ADMIR (1939); violonist; consilier comunal; ajutor de primar; senator; fotograf amator; distins cu numeroase diplome și medalii. În întreaga activitate profesională a fost preocupat să scoată în evidență rolul farmacistului în societate, importanța sa în ocrotirea sănătății și să ridice ­prestigiul farmaciei române(10,11,9,12).

†1992, București – 25 de ani de la moartea farmacistului col. Virgil Lăcătușu (n. 8.08.1921, București), inspector în Direcția Generală Farmaceutică din Ministerul Sănătății, poet. „Tot ce ieșea din mâna lui (lucrări, fotografii, poezii, desene ș.a.) purta cea mai bună marcă a calității și competenței“(13).

Aniversări

1837, oct. 25, Brașov – 180 de ani de la nașterea farmacistului Theofil Witting (†11/24.04.1906, Predeal)

A urmat cursurile primare și gimnaziale în Brașov, precum și exerciții de gimnastică. În 1852, la București, a intrat ca elev în farmacia „Foișorul de Foc“, a lui Johann Greff, iar în 1855 a obținut certificatul de asistent. După un stagiu de asistent, în 1857 a plecat la Universitatea din Viena, unde în iulie 1859 a primit diploma de magistru în farmacie. Revenit în țară, în 22 oct. 1862, a absolvit examenul de liberă practică și a condus ca diriginte farmacia „Coroana de Aur“, a lui Pavel Lasslo, din Mizil. A funcționat în farmaciile „La ochiul lui Dumnezeu“ din București și „Sfânta Cruce“ din Buzău. A cumpărat farmacia „Speranța“ din Turnu Măgurele, jud. Teleorman, pe care a schimbat-o cu „Fortuna“ din București, cu actul nr. 1549/5.03.1880, pe care a păstrat‑o până la sfârșitul vieții. La 16 sept. 1880 s-a înființat Societatea Farmaciștilor din România, condusă de A. Frank, Th. Witting fiind vicepreședinte și redactor al publicației Organul Societății Farmaciștilor din România. După renunțarea lui A. Frank la conducerea societății, locul său a fost preluat de Th. Witting pe o perioadă de un an. A fost împământenit cu dispensă de stagiu (1884). Având o livadă la marginea Bucureștiului, astăzi cartierul Gării de Nord, în baza decretului nr. 1575/22.03.1896 s-a aprobat alinierea străzilor deschise pe proprietatea sa. O stradă din acest cartier (ca și spitalul CFR) poartă astăzi numele lui Th. Witting. Membru al Camerei de Comerț și Industrie din București și președinte al Clubului de Gimnastică (1876-1883), prin inițiativa și străduințele sale, în timpul Războiului de Independență a organizat mai multe festivități de gimnastică, iar fondul strâns l-a donat Crucii Roșii române, în folosul răniților. Timp de 26 de ani (1869-1894) a fost în comitetul comunității evanghelice din București, cu funcții de secretar, vicepreședinte și președinte (aproape nouă ani), fiind administratorul bisericii, școlii și întregii averi a comunității. Decorat cu ordinul Coroana României în grad de cavaler și medalia Serviciul Credincios cl. I.; fondator, membru în consiliul de administrație și director al societății „Centrala“, pentru comerțul cu produse medico-farmaceutice, înființată în București (1899). Fiul său, Theodor, a absolvit studii farmaceutice (1899) și medicale (1905), profesând însă medicina(14,15,16).

 

1852, nov. 10, Timișoara – 165 de ani de la nașterea farmacistului Adalbert Benedict (†31.12.1936, București).

Absolvent al Universității din Praga, magistru în farmacie în Austria și Germania, dirigintele farmaciei „Pelicanul“ din București (1885), apoi proprietar (20.10.1907), membru fondator al societății „Centrala“ (1899) și cenzor supleant, a făcut parte din comisia de redactare a unei noi taxe farmaceutice, capitolul „Preparate galenice“(9).

 

1877, nov. 1, București – 140 de ani de la nașterea conf. dr. farmacist galenist Aristide Mihalovici (†16.09.1953, București)(15).

 

1922, nov. 23, Cârligați, Vaslui – 95 de ani de la nașterea dr. farm., inginer chimist, cercetător științific, farmaco-istoric, Ștefan Gh. Ciulei (†16.03.1986), „membru în Societatea de Medici și Naturaliști din Iași, Uniunea Societăților de Științe Medicale (USSM), în Iași și București, a scos la iveală, din colbul vremii, zeci și zeci de figuri de farmaciști și medici merituoși dați uitării, îmbogățind tezaurul medico- și farmaco-istoric românesc“(13).

Aniversări-comemorări

1882, dec. 24, cătun Mileni, com. Burila Mică, jud. Mehedinți – 135 de ani de la naștere și 45 de ani de la moartea dr. farmacist general de brigadă (r) Constantin Cerbulescu (6 nov. 1972, Buc.)

A absolvit studiile primare în comuna natală și pe cele secundare la Liceul Traian din Turnu Severin (1903). S-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din București (oct. 1903) și a efectuat practica de elev în farmacia „Coroana României“ din Turnu Severin (1903-1905). Studiile universitare farmaceutice le-a absolvit ca student intern al Institutului Medico-Militar din București, bursier al Ministerului de Război, obținând licența (19.03.1909), diploma și libera practică (mai 1909), cu gradul de sublocotenent, repartizat la Spitalul Militar din Constanța. Avansat locotenent (1911), a participat la campania din Bulgaria (20.06-31.08.1913), iar în oct. 1914, la solicitarea sa, prof. August Poltzer l-a acceptat ca doctorand la Catedra de Analiza alimentelor și băuturilor a Școlii Superioare de Farmacie. La 1 apr. 1915 a fost avansat farmacist căpitan, însă după trei luni, la 1 iulie 1915, i-a decedat conducătorul de doctorat, astfel că a fost preluat de prof. Ion Vintilescu, transferat de la Iași la București. A funcționat ca farmacist căpitan la serviciul sanitar al Marelui Cartier General al Armatei (15.08.1916-1.03.1917) și apoi la serviciul sanitar din Comandamentul general al etapelor (1.03.1917-30.06.1918). Facultatea de Farmacie din Iași i-a acordat titlul de Doctor în Farmacie (13.11.1917). Până la 1 aprilie 1922 a lucrat în cadrul Direcției 6 din Ministerul de Război, unde, cu gradul de farmacist maior și locotenent-colonel, și-a îndeplinit serviciul în laboratorul de chimie al Manutanței Centrale a Armatei, iar de la 1 nov. 1923 a fost mutat ca șef al secției industriale a Laboratorului central de chimie din Spitalul Militar Central București. La 5 martie 1924 a fost numit șef al acestui laborator, conducându-l până la 31.10.1937. Chimist expert (4.10.1924), avansat farmacist colonel de la 1.10.1929 până la 1.11.1939, când a fost trecut în rezervă din oficiu pentru limită de vârstă și repartizat ca ofițer de rezervă la Spitalul Militar „Regina Elisabeta“ din București; avansat la gradul de farmacist general de brigadă în rezervă (24.03.1944), iar la 1.01.1948 trecut în retragere pentru limită de vârstă; a fost înmormântat în cimitirul Ghencea Militar(9,17,18)