Un muzeu dispărut!

1942, martie 15, București (75 de ani) – Farmacistul Aurel Scurtu, bibliotecar al Facultății de Farmacie, a publicat în Gazeta Farmaciilor nr. 83-85, din iunie-septembrie 1942 (revistă pe care a înființat-o, la Galați, în 1935) un articol intitulat: „Memoriul adresat D-lui Prof. I. Petrovici, Ministrul Culturei Naționale, de către Dl. Aurel Scurtu, bibliotecar al Facultății de Farmacie din București“, în care autorul, farmacistul A. Scurtu, inițiatorul și creatorul Muzeului Național de Farmacie (1936-1944), prezenta istoria înființării acestui muzeu. Peste doi ani acesta dispărea, împreună cu laboratoarele facultății, sub bombardamentul asupra Capitalei din aprilie 1944(1).

Aniversarea unei farmaciste – cercetător și inventator de excepție

1947, feb. 24, București (70 de ani) – S-a născut dr. farmacist Engletina Antoneta Pelegrino (n. Vlasie) (†2 mai 2014, București). Farmacist-diriginte la Farmacia din Pârscov, jud. Buzău; cercetător științific la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului și Cercetări Farmaceutice (ICSMCF) (1975-1989); reprezentant medical al firmei est-germane de medicamente Germed (1989-1994); farmacist-șef la Institutul Oncologic București din 1996 până la pensionarea din 2004(2).

Comemorări

†1917, ian. 7, Fălticeni – 150 de ani de la moartea farmacistului mr. (r) Victor Sergiu Torjescu (n: 1866, sept. 3, Mihăileni, jud. Dorohoi), erou în Primul Război Mondial.

La mobilizarea generală din august 1916 și-a părăsit farmacia, soția și cei cinci copii și a plecat pe front. Bolnav de tifos exantematic, s-a stins la 7.01.1917 în locuința sa, fiind înmormântat în Cimitirul Oprișeni din Fălticeni. Numele lui se află pe monumentul din centrul orașului Fălticeni, ridicat de autoritățile locale pentru a cinsti memoria eroilor căzuți în Primul și Al Doilea Război Mondial(3).

†1922, ian. 11, Constanța – 95 de ani de la moartea farmacistului Gheorghe Constantinidi (n. 25 apr. 1864, com. Hora/Tracia, Turcia)

S-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din București (1888), a făcut practica de elev în farmaciile „Naționala“ din Constanța (1888-1890) și „Apollo“ din Oltenița (1890-1892), a susținut examenul de asistent în farmacie și a practicat ca asistent în Oltenița la farmacia „Apollo“ (1892-1895), a obținut licența în Farmacie (1898), a devenit dirigintele farmaciei „Steaua Română“ din Constanța (1902-1906), apoi a luat în arendă farmacia „Steaua României“ din Cernavodă, pe care o va conduce bine ani de-a rândul. În 1910 i s-a recunoscut calitatea de cetățean român. În 1921 a înființat o farmacie în Constanța și a fost ales consilier comunal, dar nu s-a putut bucura de aceste succese, decedând pe neașteptate(4).

 

†1922, feb. 20, București – 95 de ani de la moartea farmacistului Gheorghe Melcescu (n. 11 nov. 1875, Pitești)

S-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din București, a făcut practica de elev în farmaciile „Providența“ din Iași (1893-1894) și „Salvator“ din Pitești (1896), a susținut examenul de asistent în Farmacie și a practicat ca asistent în Pitești la farmacia „Esculap“ (1896-1897), a obținut licența în Farmacie (1899). După obținerea avizului de liberă practică și efectuarea stagiului militar de un an, în 1903 a luat în arendă farmacia „Armonia“ din Câmpulung-Muscel, pe care a cumpărat-o la 1 februarie 1910. A fost acționar la Banca „Viitorul“ și la Banca Cercului Comercial și Industrial din Muscel, ales de mai multe ori consilier comunal și ajutor de primar(3).

†1922, martie 6, Iași – 95 de ani de la moartea farmacistului Johann Werner (n. 29 martie 1853, Cernăuți)

La vârsta de 14 ani a intrat ca elev practicant în farmaciile „Sf. Spiridon“ și „Ștefan cel Mare“ din Iași, a susținut examenul de asistent în Farmacie (1873), a făcut un an de practică în farmacia „Ursul“ din București, după care a revenit în Iași, unde a lucrat ca asistent în farmacia Spitalului „Sf. Spiridon“, „Fortuna“ și „Înger“, apoi „Înger“ din Vaslui. A studiat în Germania la Universitatea din München, obținând diploma de magistru în Farmacie, iar revenit în țară a absolvit examenele de liberă practică (1875). A funcționat un timp ca magistru în farmacia „Înger“ din Vaslui, după care a luat în arendă farmacia „Providența“ din același oraș. După care a trecut, în 1881, la Roman, unde de-a lungul a 18 ani a ținut în arendă farmacia „Minerva“, aparținând Epitropiei „Sf. Spiridon“ din Iași. În 1893 a fost naturalizat și a cumpărat farmacia „Minerva“ din Iași, redenumită „Centrala“, pe care a condus-o ireproșabil până la decesul său. În 1895 a obținut dreptul de a înființa o farmacie-filială în stațiunea balneară Slănic-Moldova (funcționând până în 1912) și de a exploata apele minerale. A inițiat îmbutelierea apelor minerale, fiind probabil primul farmacist exportator al acestora, iar pentru reclamă a publicat lucrarea „Descrierea pe scurt și întrebuințarea apelor de la băile Slănicului din Moldova“ (1896, Roman). A fost vicepreședinte al Societății Farmaciștilor din România; consilier al Băncii Naționale; membru onorific al Consiliului de igienă și salubritate publică a județului Roman; consilier comunal și județean în mai multe rânduri; președinte al Camerei de industrie și comerț, secția Roman; furnizor al Curții Regale. Decorat cu ordinul „Coroana României“ în grad de Cavaler. A fost membru fondator al unor societăți: Banca de Credit (1899, Roman); Asociația Medico-Farmaceutică (1908); „Salvarea“ (1910); „Industriile Chimico-Farmaceutice“ (1919, Iași). A fost membru activ al Partidului Național Liberal. A avut șapte copii, dintre care fiul Constantin a absolvit studiile farmaceutice, preluând conducerea farmaciei „Centrala“, aflată în Hotelul Traian din centrul Iașului. J. Werner, după o grea suferință, a decedat în Iași și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“, sectorul catolic, din localitate(3).

 

†1922, martie 12, București – 95 de ani de la moartea farmacistului Iulius Gabai (n. 24 feb. 1861, Iași)

Asistent în laboratorul de Chimie analitică și farmaceutică de pe lângă Școala Superioară de Farmacie, chimist-expert în secția de analize chimico-legale a Institutului chimic universitar, în laboratorul de Chimie tehnologică al Ministerului de Interne și apoi în Laboratorul de analiza alimentelor și băuturilor al învățământului farmaceutic(4).

 

†1927, martie 27, București – 90 de ani de la moartea farmacistului german Eugen Ludwig (n. 18 iulie 1866, Craiova), fiul Valeriei și al farmacistului Eduard Ludwig.

După absolvirea a patru clase gimnaziale la liceul din Craiova, s-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din București (1881). Practica farmaceutică a efectuat-o în farmacia „Vulturul de Aur“ din Craiova, aparținând tatălui său, Eduard Ludwig (†5 apr. 1883). În timpul practicii farmaceutice a absolvit și liceul, obținând diploma de bacalaureat eliberată de Universitatea din București (1884), apoi a susținut examenul de asistent în Farmacie (1885). Studiile superioare le-a absolvit la Universitatea din Viena timp de patru semestre, când a obținut titlul de magistru în Farmacie în vara lui 1887, și la 20.12.1888 a susținut teza de doctorat. A lucrat în laboratoarele din Viena, specializându-se în analiza chimică. A absolvit examenul de liberă practică în Farmacie (1891) și a obținut împământenirea (1893). A fost profesor la liceele din Pitești, Ploiești (fiind și director) și la Liceul-Internat din Iași. A fost numit provizoriu chimist expert al comunei urbane Ploiești până la 1 noiembrie 1906, când s-a aprobat înființarea unui laborator de analiza alimentelor și băuturilor, condus de el, angajat cu contract, pe timp de cinci ani. A fost numit la conducerea catedrei de Fizică și Chimie industrială aplicată a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale (1913); rector al Academiei Comerciale (1917-1918); conferențiar provizoriu la cursul de Chimie minerală, pentru studenții anului I, de la Facultatea de Farmacie din București (22.01.1924-27.03.1927). A fost fondator și director al Laboratoarelor centrale ale Casei Școalelor (1913-1927), consilier pedagogic al Casei Școalelor (1923-1927), membru în Comisia pedagogică a Ministerului Instrucțiunii, fondator și director la Atelierele de construcții de aparate ale Casei Școalelor, membru în Comisia chimico-farmaceutică și Comisia pentru stabilirea nomenclaturii în tarifele vamale. A scris și a publicat mai multe lucrări științifice(3).

 

†1932, feb. 7, Focșani – 85 de ani de la moartea farmacistului Albert Oravetz (n. 5 aug. 1855, Focșani)

După absolvirea claselor primare la Focșani și a celor gimnaziale la Bratislava, în 1873 s-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din București. Practica de elev a efectuat-o în orașul natal, la farmacia „Minerva“ (1873-1876), a susținut examenul de asistent, practica executând-o în farmaciile „Sf. Gheorghe“ din Bacău (1876-1877) și „Minerva“ din Focșani (1877-1878). A obținut licența în Farmacie (1885) și a preluat farmacia „Mântuitorul“, moștenită de la tatăl său (†1869), căreia i-a schimbat emblema în „Centrala“ (1892), conducând-o personal sau arendând-o, până în 1931, când a fost preluată de fiica sa, Alexandrina, licențiată a Facultății de Farmacie din București. În 1883 a înființat Societatea de ajutor „Furnica“, pentru ajutorarea oamenilor nevoiași și, mai târziu, scriitorul Victor Ion Popa îl va descrie elogios în romanul său Velerim și Veler Doamne (1933). A obținut la cerere cetățenia română (1890); a înființat Banca Milcov din Focșani (1910) și un an mai târziu a fost votat consilier comunal la colegiul II Focșani(3).

 

†1932, feb. 12, Buzău – 85 de ani de la moartea farmacistului col. (r) Daniel Hermann (n. 23 ian. 1869, Sighișoara)

A terminat patru clase gimnaziale în Sighișoara (1884), apoi s-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din București, practica de elev efectuând-o în farmacia lui W. Weinhold din Pitești și în cea a lui Carl Müller din Vălenii de Munte. După obținerea certificatului de asistent, a executat stagiul într-o farmacie din Sighișoara, apoi a studiat farmacia la Universitatea din Viena (1890-1892) și a devenit magistru. Revenit în țară, și-a susținut examenul de liberă practică (1893) și a obținut naturalizarea (1900). La 23 aprilie 1901 a luat în arendă farmacia „Sfânta Cruce“ din Buzău, administrând-o până la Primul Război Mondial. În campania 1916-1918 a fost mobilizat la Spitalul militar Buzău ca farmacist subșef și a terminat războiul cu gradul de farmacist‑maior în rezervă. A avansat până la gradul de farmacist‑colonel în rezervă, fiind decorat cu ordinul „Steaua României“ în grad de Cavaler și „Meritul Sanitar“ cl. I. În baza legii excepționale din 1921 a obținut o concesiune de farmacie la Buzău, înființând în 1922 farmacia „Sfânții Îngeri“, pe str. Unirii nr. 98, pe care i-a vândut-o lui Haralambie Tomescu (1931). Fiul lui, Gheorghe-Daniel, a devenit conferențiar dr. farm. la Facultatea de Farmacie din București. A fost înmormântat la Buzău, în Cimitirul „Dumbrava“(4,5).

 

†1937, feb. 17, Curtea de Argeș – 80 de ani de la moartea farmacistului col. (r) Dimitrie Lăzărescu (n. 7 feb. 1875, Pitești)

După absolvirea a patru clase la Gimnaziul clasic din Pitești, s-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din București (1893), practica de elev a efectuat-o în farmacia „Apollo“ din București (1893-1896), a susținut examenul de asistent, executând stagiul de un an tot în farmacia „Apollo“, între 1897-1900 a urmat cursurile universitare, obținând licența în Farmacie și dreptul de liberă practică. Între 1902-1904 a condus farmacia „Apollo“, apoi a fost dirigintele farmaciei „Independența Română“ din Curtea de Argeș, devenind, prin căsătorie, proprietar-diriginte al acesteia. A fost ales consilier comunal (1907-1917), primar (1914-1918-1920), (1922-1923). În timpul campaniei din Primul Război Mondial (1916-1918) a fost mobilizat la Depozitele centrale de materiale sanitare. A fost decorat cu „Avântul Țărei, Bărbăție și Credință“ cl. a II-a, „Meritul Sanitar“ cl. a II-a, „Steaua României“, „Medalia Comemorativă a războiului 1916-1918“, „Răsplata Muncii“ (școală), „Meritul camerei de industrie și comerț“. Din 1920 a funcționat ca profesor de Medicină la Școala de notari din Curtea de Argeș și membru fondator al Băncii Române de Credit Farmaceutic din București (1924)(3).

 

†1942, feb. 13, Brașov – 175 de ani de la moartea farmacistului col. (r) Corneliu Droc (n. 3 nov. 1871, Zimnicea)

Primul președinte al sindicatului farmaciștilor din Bârlad (1908), acționar majoritar la societatea cooperatistă Banca Cercului Comercial și Industrial din Bârlad (1912), deputat (1918), primar la Bârlad (1926)(4).

 

†1957, ian. 24, București – 60 de ani de la moartea farmacistului col. (r) Pompei Ciupercescu (n. 16 iunie 1875, com. Silistraru, jud. Brăila)

S-a înscris la Școala Superioară de Farmacie (1892), stagiul de elev executându-l până în 1895 în farmacia din Calafat, „Coroana Regală“ din Săveni și Farmacia orașului Tulcea. Stagiul de asistent l-a efectuat în farmaciile „Aurora“ din Craiova și „Sfânta Cruce“ din Buzău. După obținerea licenței în Farmacie și a dreptului de liberă practică, a lucrat ca diriginte al farmaciei Spitalului comunal din Brăila (1900-1905), chimist expert, în drept a face analizele mărfurilor, în special ale uleiurilor vegetale importate prin vama Brăila (1904-1905). A obținut prin concurs o concesie de farmacie pentru orașul Constanța, deschizând farmacia „Victoria“ (1906). A primit autorizația de a deschide o farmacie-filială în stațiunea balneară Techirghiol-Movilă (1908-1911), apoi și în 1914, pe timpul sezonului de băi. A fost membru în consiliul comunal și ofițer al Stării Civile la Constanța (1909-1913) și membru în comisia interimară în 1913 și 1922. Când a fost la conducerea orașului s-au înființat posturi de primajutor în porturi, înzestrate cu o mică trusă de farmacie, măsura fiind extinsă la vasele maritime și fluviale. A publicat, în colaborare cu dr. I. Biberi, o broșură cu indicațiile medicale de prim-ajutor pentru accidentații de pe mare. A făcut campania din 1913 la Spitalul mobil corp 5 în Cadrilater, iar pe cea din 1916-1918, la Spitalul mobil corp 5, secția III. A fost repartizat la Spitalul mobil nr. 9 și la ambulanța diviziei IX, apoi farmacist la Statul Major al diviziei IX (1917) și farmacist la Spitalul de contagioși nr. 9 din Bălți (1918). Imaginea farmacistului Ciupercescu aflat pe front a fost evocată în romanul Trei în furtună, București, 1987, al dr. farm. Virgil Bostănaru.

Înființarea Cercului farmaciștilor din Constanța (1921) a fost legată de personalitatea lui Ciupercescu, care l-a condus mai mult de zece ani. La 1 septembrie 1924 el a reușit să publice și Revista Cercului farmaciștilor din Constanța, lunar, de-a lungul a șase ani. A fost vicepreședinte al Societății studenților în Farmacie; membru și apoi președinte al Camerei de comerț și industrie din Constanța; membru în Comisia chimico-farmaceutică; profesor suplinitor la Catedra de Științe fizico-chimice de la liceul „Mircea cel Bătrân“ din Constanța; președinte al Cercului farmaciștilor din Constanța; secretar-bibliotecar și vicepreședinte al Cercului medico-farmaceutic din Constanța de la 1927; vicepreședinte al Asociației generale a farmaciștilor din România și secretar general al Colegiului farmaceutic. A primit decorațiile: Medalia jubiliară „Carol I“ (1906); medalia „Avântul Țărei“ (1913); ordinul „Coroana României“ în grad de Cavaler (1912) și cu spade pentru combaterea tifosului exantematic (1917); ordinul „Coroana României“ în grad de ofițer (1923); ordinul „Steaua României“ în grad de Cavaler (1926); „Crucea Comemorativă a marelui război 1916-1918“ cu barete; „Meritul Comercial și Industrial“ cl. I. A publicat mai multe lucrări, printre care: Analiza urinei, calitativă și cantitativă, Calafat, 1900; Tabele de analiză chimică minerală, București, 1903; Farmacia și comerțul, Constanța, 1927; Farmacia în Dobrogea, Constanța, 1928 ș.a. Este înmormântat în Cimitirul „Bellu“, alături de alți membri ai familiei sale(4).

 

†1977, feb. 2, Sibiu – 40 de ani de la moartea farmacistului Friedrich Johann Roth (n. 17 sept. 1914, Sighișoara), de naționalitate germană

În 1932, după absolvirea Liceului „Episcop Teutsch“ din Sighișoara, s-a înscris la Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj, practica efectuând-o în farmacia „Zur Krone“ (Coroana) din Sighișoara (1.10.1932-1.08.1934). Ca urmare a desființării secțiilor de Farmacie din Cluj și Iași, a urmat cursurile universitare la București, pe care le-a absolvit în 1939. A lucrat în farmacia „Lieb“ din Sibiu (sept. 1940-1944), timp în care a fost concentrat până în 1945. Între 1946 și 1949 a lucrat în farmacia „Traian Butta“ din Sibiu, apoi la Farmacia nr. 82 din Sibiu, fiind numit diriginte în 1961. A fost pasionat de istoria farmaciei și a farmaciilor din Transilvania. Cercetările sale farmaco-istorice le-a sistematizat și ținut sub formă de conferințe în cadrul Societății Române de Istoria Medicinei și Farmaciei (SRIMF). Cele peste 60 de articole, în limba română, legate în 10 volume, unele fiind biografii ale unor farmaciști germani, au fost depuse de urmași la o arhivă în orașul Gundelsheim din Germania. La 30 decembrie 1972, datorită strădaniilor sale, a fost inaugurat Muzeul permanent de istoria farmaciei, în localul fostei farmacii „Ursul Negru“ din Sibiu. Activitatea sa științifică a fost recunoscută și apreciată de specialiști și foruri științifice din țară și străinătate. A fost decorat cu ordinul „Steaua Republicii“ cl. a IV-a și cu medalia „Eliberarea de sub jugul fascist“ (1954). Este înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Sibiu(3).

 

†1997, ian. 3, București – 20 de ani de la moartea farmacistului Nicolae C. Tomescu (n. 1.08.1911, com. Mândrești, jud. Râmnicul-Sărat)

A urmat cursurile Facultății de Farmacie din cadrul Institutului Medico-Farmaceutic Militar (1929-1934). Între 1934 și 1942 a lucrat ca farmacist căpitan, apoi maior la Depozitul Sanitar Militar, apoi a demisionat și a deschis o farmacie particulară, „Norocel“, care a fost naționalizată în 1949. A continuat să lucreze în mai multe farmacii din București, dar ultimul post a fost farmacia Spitalului Popești-Leordeni, secția Cula, când s-a pensionat (1974)(6).

 

†2002, ian. 18, București – 15 ani de la moartea prof. dr doc. Dumitru Constantinescu (n. 3 feb. 1909, sat Boca, com. Broșteni, jud. Mehedinți)

Profesor titular la disciplina de Botanică farmaceutică (1968), șef de Catedră (1970), decan al Facultății de Farmacie din București (1968-1972), conducător de doctorate, membru fondator al revistei Farmacia (1953), cooptat în colegiul de redacție pentru cercetarea legată de studiul și valorificarea plantelor medicinale, ca președinte al Secției de plante medicinale a organizat și participat la lucrările mai multor conferințe naționale de farmacie (1957-1960), secretar general al Comisiei de coordonare a cercetărilor în domeniul plantelor medicinale din cadrul Academiei RPR, secretar general al Comitetului Farmacopeii, pentru Farmacopeea Română, ediția a VII-a (1956) și a VIII-a (1966), membru titular al Academiei de Științe Medicale din România (1969), membru titular al Academiei de farmacie din Franța (1977) și a altor societăți științifice de prestigiu. I s-au decernat premii: „Foulon“, al Academiei de științe din Franța (1964, Paris), „Emanoil Teodorescu“, al Academiei RPR (1967) și distincții: „Coroana României“ în grad de Cavaler, „Steaua României“ cu spade în grad de Cavaler, „Steaua Republicii Populare Române“ cl. a V-a, „Ordinul Muncii“ cl. a II-a, „Evidențiat în munca medico-sanitară“. Este înmormântat în Cimitirul Ghencea Militar din București(4).

 

†2012, feb. 12, București (5 ani) – La 91 de ani a trecut la cele veșnice Dumitru Gh. Hurduc (n. 10 oct. 1921), dr. farmacist, cercetător științific (toxicolog) cu contribuții și colaborări la monografiile FR IX (1976), colonel (r), veteran de război, membru al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR). În bogata sa activitate științifică s-a înscris și publicistica din ultimii ani la revista Galenus, cu lucrări originale(7).

Aniversări

1817, feb. 3, București (200 de ani) – S-a născut farmacistul german Adolf Carl Steege (†22.05.1864, București), „unul dintre farmaciștii de seamă ai țării“.

În scurta sa viață plină de realizări sunt cunoscute invenții și metode de ameliorare a medicamentelor pe care le-a realizat în oficina sa – Farmacia „Fortuna“, de exemplu: în 1842 (175 de ani) realizează capsule medicamentoase (Balsamum copaive, după metoda farmacistului francez M. Mothes din Paris), pe care le îmbunătățește.

1847, martie 25, București (170 de ani) – Adolf Steege, în urma marelui incendiu care a afectat o mare parte din populație, cere ajutor (prin presa farmaceutică germană) pentru cei șase spițeri sinistrați din Capitală.

De interes medico-farmaceutic este și faptul că formula „Tincturii Davila“ este transmisă la 13 iunie 1855, în timpul holerei, de Adolf Steege, care deținea și funcția de președinte al Gremiului Spițeresc. Peste șase ani (1861) în ziarul Românul se anunța „distribuirea «Gouttes prophilactiques du Dr. Davila» prin farmacia Fortuna a lui Steege“.

1857, martie (160 de ani) – An de referință în istoria petrolului din țara noastră și din lume: prima fabrică ce realiza petrol lampant de calitate îl avea pe farmacistul A. Steege cu o contribuție de seamă(8).

 

1852, martie 1, Iași – 165 de ani de la nașterea farmacistului de origine armeană Anton Altân (†2 sept. 1909, București).

1867, oct. 1, București – A devenit elev al Școlii de farmacie din cadrul Școlii Naționale de Medicină și Farmacie, iar la 16 octombrie 1872 a absolvit examenul de asistent, după care a intrat în serviciul militar ca subfarmacist, repartizat în serviciul central. Ca student militar în cadrul Școlii superioare de farmacie din București, și-a trecut examenele de licență la 8 februarie 1874, devenind farmacist. A înființat, prin concurs, farmacia „Aurora“ din București, dotată și cu un laborator de analize chimice și biologice (1886). Aici își va desfășura activitatea mult timp, ca asistent, și farmacistul Wilhelm (Constantin) Kollo, cu care va publica lucrări în colaborare în anii 1898, 1899 și 1901. În iunie 1891 a participat la expoziția națională de la Ajaccio/Corsica (Franța), acordându-i-se medalia de argint de către Academia națională franceză pentru produsele prezentate. A făcut parte din comisia instituită de Ministerul de Interne (21.06.1896), în vederea modificării Legii sanitare, proiect finalizat în decembrie 1897, și din comisia instituită la propunerea Consiliului sanitar superior (2.07.1896), pentru revizuirea farmacopeii din 1893 și a taxei farmaceutice în vigoare, proiecte finalizate în noiembrie 1897.

1897, ian. 1, București – A început publicarea revistei Buletin Farmaceutic, apărută până în 1907, împreună cu Dimitrie Nicolau și Alexandru Volanschi.

1897, aug. 14-19, Bruxelles – A luat parte ca delegat neoficial la Congresul Internațional de Farmacie, fiind numit în comisia pentru farmacopee, pentru a prezenta congresului următor de la Paris (1900) o lucrare privind cele mai practice metode pentru dozarea alcaloizilor din droguri simple și preparate galenice. În 1899 a publicat la București lucrarea „Contributions á l’étude de quelques extraits narcotiques“ (Contribuțiuni la studiul câtorva extracte narcotice), raport prezentat președintelui comisiei (aleasă în 1897), însărcinată cu pregătirea lucrărilor privind elaborarea unei farmacopei internaționale.

1900, sept. 2-8, Paris – A participat ca delegat oficial la cel de-al IX-lea Congres Internațional de Farmacie, fiind ales vicepreședinte al unei secțiuni, și, reîntors, a prezentat ministrului domeniilor un raport detaliat asupra lucrărilor acestuia. A avut o amplă activitate științifică, publicând, participând sau trimițând lucrările sale la astfel de manifestări. Guvernul francez l-a decorat pentru activitatea sa, cu ordinul „Officier de l’Academie“, iar în România a fost onorat cu ordinele „Coroana României“ în grad de ofițer și „Steaua României“ în grad de Cavaler. A fost consilier și vicepreședinte al Societății Farmaciștilor din România; membru în Comisia chimico-farmaceutică și al Camerei de comerț și industrie a Capitalei.

1908, apr. 1, București – În baza legii de centralizare a fondurilor sanitare, prin transformarea Farmaciei centrale a județului Ilfov (1902), s-a hotărât înființarea Depozitului central de medicamente și pansamente al Direcției generale a serviciului sanitar, cu nouă filiale în țară, a cărui organizare i-a revenit farmacistului A. Altân, care însă, după finalizare, îi va crea multe neplăceri din partea adversarilor săi. A fost simpatizant al Partidului Conservator și a fost ales consilier comunal la colegiul II București (18.06.1899-15.02.1901). Din cauza unor grave nemulțumiri de ordin profesional și familial, s-a sinucis luând două pastile de stricnină în locuința sa din str. Batiște nr. 20 și a fost înmormântat în Cimitirul Armenesc din Focșani(4).

 

1857, martie 6, Mediaș – 160 ani de la nașterea farmacistului mr. (r) Johann Fabini (†15 iulie 1934, Mediaș)

Practica de elev a făcut-o în farmacia „Minerva“ din Giurgiu (1872-1874), asistent (1875), magistru în Farmacie la Universitatea din Viena (1878), cu drept de liberă practică (1881) și de diriginte, prin concurs (1883) a luat în arendă farmacia „Speranța“ din Târgu Ocna (1884-1893), diriginte-arendator al farmaciei „Minerva“ din Giurgiu (1894-1916), vicepreședinte al Societății medico-farmaceutice din Giurgiu (1904), membru în comisia pentru redactarea unei noi taxe farmaceutice (1909), membru în consiliul de administrație al societății anonime pe acțiuni Banca Măgurele Giurgiu (1907-1924). A plecat pe front în Primul Război Mondial, fiind mobilizat ca farmacist maior în rezervă, iar la întoarcere și-a găsit farmacia distrusă și totul risipit. La peste 60 de ani și-a părăsit definitiv profesia, luând conducerea unei filiale de bancă în Mediaș și la 72 de ani s-a retras din activitate. Decorat cu ordinul „Coroana României“ în grad de Cavaler (1900)(4).

 

1862, feb. 15, București – 155 ani de la nașterea farmacistului col. (r) Dimitrie Bartolomeu (†1919, iunie 29, București)

În septembrie 1880 s-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din București, practica de elev făcând-o în farmacia „Ursul“ a lui Andreas Frank până la 24 octombrie 1883, după care a susținut examenul de asistent în Farmacie. La 1 februarie 1884, în urma unui concurs, a fost admis ca farmacist militar. A obținut licența în Farmacie (1885) și apoi libera practică. În 1886 a fost avansat la gradul de sublocotenent, apoi locotenent (1891), căpitan (1899), fiind farmacistul-șef al farmaciei Spitalului militar central „Regina Elisabeta“ din București, maior (1906). În aprilie 1890 a fost numit de minister în postul de preparator și ajutor al prof. D. Grecescu, la Catedra de Botanică a Facultății de Medicină din București. Ca preparator și conservator al Muzeului de la Grădina Botanică din Cotroceni, l-a ajutat pe prof. D. Grecescu în activitatea sa floristică și fitogeografică. A inițiat cercetări de introducere în cultură a plantelor medicinale și aromatice și a scris lucrarea „Plantele oficinale ce cresc în România“ (1899). În 1903 a publicat „Plantele ce servesc ca substanțe curative populațiunii rurale din România“ în câteva numere succesive din Revista Farmaciei, dar și alte articole pe teme profesionale în Revista Sanitară Militară și Buletinul Asociației generale a corpului farmaceutic din România. A fost decorat cu ordinul „Coroana României“ în grad de Cavaler și „Semnul Onorific de Aur“, pentru 25 ani de serviciu militar(4).

 

1872, feb. 3, cătun Morița Răteasca, com. Rătești, jud. Argeș145 de ani de la nașterea farmacistului col. (r) Nicolae Sterescu (†31 dec. 1944, București)

S-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din București (1889), practica de elev făcând‑o în farmacia „Providența“ din Moinești (1890-1893), a susținut examenul de asistent în Farmacie și stagiul l-a efectuat în farmacia „Vulturul de Aur“ din Craiova (1894-1895). Ca student a fost intern prin concurs al Eforiei spitalelor civile din București, la farmacia Spitalului „Filantropia“ (1899). A fost preparator în laboratorul de Farmacologie condus de prof. N. Măldărescu (1898) și în laboratorul de Chimie farmaceutică condus de prof. M. Georgescu (1902-1904). În 1903/1904 a lucrat în Ploiești la farmacia lui Ion Curelescu și la „Drogheria Medicinală“ (1904/1906). A obținut primul, prin concurs, concesiunea cu care a înființat farmacia „Crucea Roșie“ din Calea Rahovei nr. 151, București (1906).

1907, București – A fondat laboratorul „Omnia“, de produse farmaceutice, tehnice și parfumerie; a expus produsele sale la expoziția internațională de la Geneva (1913), unde a obținut „Crucea Meritului“ și medalia de aur, precum și la expoziția internațională de igienă și alimentație din Paris, unde a primit medalia de aur. În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat la ambulanța diviziei IV și XXI, avansând până la gradul de farmacist colonel în rezervă. A vândut farmacia și a cumpărat de la V. Thüringer farmacia „Progresul“ din Bd. Elisabeta nr. 34, București, fiind brevetat și furnizor al Curții Regale. A fost membru fondator, ales în consiliul de administrație al societății anonime Banca de Credit Popular (1923, București).

În 1924 a înființat în Capitală societatea anonimă pe acțiuni „Omnia“, având ca scop industria și comerțul produselor chimico-farmaceutice, medicale, droguri, pansamente, ape minerale ș.a., ca acționar majoritar, fiind ales pentru primii patru ani membru în consiliul de administrație și director general al societății. A fost printre fondatorii Oficiului de Aprovizionare Farmaceutică (OAF) (1925, București), în care a fost diriginte și membru în consiliul de direcție (1928). A fost membru activ al Societății regale române de geografie și membru al Societății academice de turism din România. A primit medaliile: „Carol I“, „Avântul Țărei“, „Crucea Comemorativă“ și „Meritul comercial“ cl. I. Doi dintre urmașii săi, Eugenia și Mircea, au devenit farmaciști. Este înmormântat în Cimitirul Bellu(3).

1872, feb. 10, Craiova – 145 de ani de la nașterea farmacistului col. (r) Constantin Pictorian (†1931, mai 27, Craiova)

După ce a absolvit patru clase la Gimnaziul real din Craiova s-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din București (1891), a efectuat practica de elev (1891-1894) în București, la farmacia lui Friedrich Bruss „Speranța“, obținând certificatul de asistent în Farmacie (1894); stagiul l-a executat în farmacia „Traian“ din Ploiești și în „Farmacia Românească“ din Craiova. A fost intern al Eforiei spitalelor civile București în farmacia „Colțea“ (1895-1897), a devenit licențiat în Farmacie și i s-a acordat libera practică (1898). A lucrat ca farmacist-șef al Spitalului „Colentina“ (1898-1901). A făcut stagiul militar la Spitalul militar central „Regina Elisabeta“ din București, rămânând în Armată până în 1904, când și-a dat demisia trecând ca farmacist cpt. (r). A arendat mai mulți ani farmacia „Sfinții Constantin și Elena“ din București, apoi a lucrat ca farmacist, subșef de birou al serviciului medical din Direcțiunea generală a serviciului sanitar, din cadrul Ministerului de Interne, fiind singurul farmacist funcționar din minister și cel dintâi secretar farmacist al Comisiei chimico-farmaceutice. După câțiva ani s-a retras, stabilindu-se la Craiova, ca arendaș și apoi ca proprietar al farmaciei „Aurora“, cumpărată de la ­Arthur Pohl (1910). A renovat radical farmacia, care a devenit una dintre cele mai frumoase din țară. A fost membru fondator, ales în consiliul de administrație al societății anonime pe acțiuni Banca Creditul Craiovean (1926); membru al Camerei de comerț și industrie; președinte al Cercului Farmaciștilor din Craiova; consilier în Asociația generală a corpului farmaceutic din România. În campania din 1913 a fost detașat la la formația de etapă mobilizabilă din Bechet, iar în cea din 1916-1918 a fost farmacist ajutor de comandant al trenului sanitar nr. 26 și al spitalului mobil nr. 20 din gara Tutova (1917-1918). A primit decorațiile: „Avântul Țărei“ (1914); „Crucea Comemorativă a marelui război 1916-1918“; „Răsplata Muncii pentru învățământ“ cl. I (1925); „Răsplata Muncii pentru construcțiile școlare“ cl. I (1926). A încetat din viață subit, acasă, în campania electorală a guvernului Iorga, al cărui candidat era pentru un loc de deputat(3).

 

1872, martie 25, com. Perlepe, Bitolia, Macedonia (Turcia) – 145 de ani de la nașterea dr. farmacist col. (r) Anastase (Tașcu) Pucerea (†15 iulie 1954, București)

După absolvirea a patru clase la Liceul Român din Bitolia, a venit în România și s-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din București (1892). A efectuat practica de elev în farmacia lui Lazăr Bistrițeanu din Bârlad până în 1895, când a absolvit examenul de asistent, iar stagiul de un an l-a făcut în aceeași farmacie, continuat în farmacia „Speranța“ din Constanța. A fost bursier al Statului din Fondul macedonean și intern prin concurs al Eforiei spitalelor civile, lucrând în farmacia Spitalului „Filantropia“. A obținut licența și libera practică în 1899. Fiind numit profesor de chimie și fizică la Liceul Român din Bitolia, a înființat aici prima farmacie românească, „Speranța“, pe care a vândut-o după trei ani și s-a refugiat în România. În 1909 a plecat la Universitatea din Grenoble, obținând doctoratul în Farmacie în 1912. I s-a recunoscut calitatea de cetățean român (1913).

În 1914 a obținut o concesiune pentru orașul Silistra, jud. Durostor (Dobrogea Nouă), unde a înființat farmacia „Speranța“ și a făcut parte din comitetul de conducere al Asociației medicilor, farmaciștilor și veterinarilor din județul Durostor. În timpul Primului Război Mondial a căzut prizonier și a fost internat într-un lagăr german la Baia de Aramă. A fost decorat cu medalia „Avântul Țărei“, „Răsplata muncii pentru biserică și învățământul secundar“ cl. I, „Meritul Sanitar“ cl. I, „Coroana României“ în grad de Cavaler și „Steaua României“ în grad de ofițer. În primul Parlament al României după Marea Unire a fost ales membru în Camera Deputaților pentru jud. Durostor, din partea Partidului Cetățenesc-Național Liberal (1919), precum și în 1927 și 1931. A fost numit prefect al jud. Durostor (1922-1926 și 1933-1937), primar al orașului Silistra (1937) și senator pentru Durostor (1937). A fost fondator și membru în consiliul de administrație la Banca Durostorului (1920); a inaugurat la Silistra Clubul Național Liberal (1922) și cinematograful școlar (1925); președinte al societății anonime pe acțiuni Casa de Credit a Agricultorilor din jud. Durostor; acționar principal și președinte al societății anonime pe acțiuni Banca Comercială din Silistra (1927). A avut patru copii, fiul Ion-Alexandru a devenit farmacist în 1933. În 1940 a părăsit Cadrilaterul și s-a angajat în laboratorul de medicamente „Comptoir Pharmaceutiqe“ a lui Șt. Zapisescu din București (1941). Este înmormântat în Cimitirul Bellu(3).

 

1882, martie 2, Câmpulung-Muscel – 135 de ani de la nașterea dr. farmacist cpt. (r) Victor Bențe (†29 dec. 1924, Paris).

După absolvirea claselor primare în Călărași, a urmat Liceul „Matei Basarab“, secția reală, din București și în octombrie 1906 s-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din Capitală. A efectuat trei ani practica în farmacia „Bruckner“ (Bârlad) și „Ovidiu“ (Constanța), apoi studiile universitare, obținând licența la 14 noiembrie 1912 și libera practică la 1 februarie 1913.

La 19 iunie 1915 a susținut teza de doctorat „Noui derivați de la cloral și bromal“, sub conducerea prof. Ștefan Minovici, obținând titlul de Doctor în Farmacie cu nota 10. A fost vicepreședintele Societății studenților în Farmacie. A luat în arendă farmacia „Hygea“ din București (1916), pe care o cumpără în 1920. A fost membru în comitetul Societății Farmaciștilor din România și în al Asociației generale a farmaciștilor din România și președinte al Cercului farmaciștilor din Capitală. Înmormântat în Cimitirul „Sfânta Vineri“, București(4).

 

1887, martie 27, com. Iazu, jud. Ialomița – 130 de ani de la nașterea dr. farmacist lt. col. (r) Nicolae Petrescu (†23 martie 1971, București).

Licențiat al Facultății de Farmacie din București, a obținut prin concurs concesiunea deschiderii farmaciei „Arab“ din Craiova, pe care o va muta peste 20 de ani (1934) în București, pe str. Regală nr. 1. În 1926 a câștigat o bursă de doctorat la Universitatea Sorbona din Paris, obținând apoi doctoratul și certificatul de licențiat în științe fizico-chimice (1928). A fost delegat inspector general farmaceutic onorific, director al Serviciului farmaciilor din administrația centrală a Ministerului Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale și apoi al Institutului chimico-farmaceutic din București, decorat cu ordinul „Steaua României“ în grad de ofițer(3).

 

1907, ian. 25, com. Pechea, jud. Covurlui – 110 ani de la nașterea farmacistului Sergiu S. Torjescu (†27.04. 1995, Ploiești)

A fost al doilea copil al soților Maria și Sergiu Victor Torjescu, de profesie farmacist. A urmat școala primară în Vânju Mare, jud. Mehedinți, apoi Liceul militar „Mânăstirea Dealului“, cu Bacalaureat la Liceul „Carol I“ din Craiova (1927), s-a înscris apoi la Facultatea de Farmacie din București, practica efectuând-o în farmacia „Sănătatea“ din Plenița, jud. Dolj (1926-1928) și a obținut licența în 1932. A fost președintele Societății studenților în Farmacie. După 1990 a înființat în Ploiești un laborator de produse cosmetice(3).

 

1922, feb. 22, Chișinău, Basarabia (95 de ani) – Aniversarea unui cercetător științific, „creator de medicamente“, dr. farmacist Oleg Leoveanu (†feb. 2007, București)

Șef de laborator (1966-1974) la Institutul de Cercetări Chimico-Farmaceutice (ICCF), unde a dirijat și condus echipe de cercetători care au obținut zeci de medicamente românești originale prin procese tehnologice atestate de 15 brevete de invenții și trei inovații, aplicate în fabricile de medicamente: Sintofarm, Terapia Cluj; Antibiotice Iași, București ș.a., care au înlocuit multe produse de import. Pensionat în 1984; în urma unei grave și îndelungate suferințe, a decedat în 2007(9).

Aniversări-comemorări

1822, feb. 16, Brașov – 195 de ani de la naștere și 120 de ani de la moartea farmacistului Eduard Julius Rissdörfer (†22 ian. /3 feb. 1897, București)

A urmat clasele primare la Brașov, iar în 1831 s-a mutat la Sibiu, unde a absolvit cele patru clase gimnaziale. În 1838 a venit în Țara Românească și a intrat ca elev practicant în București, la spițeria unchiului său, J. Nepomuk Hammerschmidt, diplomat al Universității din Viena (1811). După terminarea practicii și obținerea diplomei de asistent, a plecat la Viena în 1846, urmând cursurile universitare, pe care le-a absolvit în 1848, devenind magistru în Farmacie. În același an a cumpărat, prin adjudecare publică, spițeria „Leul de aur“ din București, în mahalaua Curtea Veche. În urma controlului din 4-5 noiembrie 1855, efectuat în 19 spițerii publice din București, șase proprietari au fost calificați la categoria „prea bine“, între care și Ed. J. Rissdörfer.

1857, aug. 15 – A devenit președinte al Colegiului farmaceutic din București până în 1860 și apoi între 1864 și 1874.

La 31 octombrie 1859 a obținut libera practică. A fost cunoscut între „primii preparatori de remedii homeopatice“ în Țara Românească, alături de spițerul Nierescher din București.

1865, nov. 18 – A făcut parte din prima Comisie Farmaceutică de pe lângă Consiliul medical superior, alături de A. Frank și A.N. Bernath-Lendway, care în 1869 a publicat „Regulamentul de concurs pentru dreptul deschiderii de farmacii în România“.

1870, iulie 4 – A făcut parte din Comisia de elaborare a Farmacopeii Române, ediția a II-a (1874) și a III-a (1893).

A participat la Expoziția universală de la Viena (1 mai 1873), împreună cu colegi farmaciști, fiind răsplătiți cu diplome și medalii.

1880, martie 27 – A făcut parte din „Comitetul central de acțiune“, nou creat pentru a protesta împotriva îngrădirii drepturilor farmaciștilor proprietari și a comerțului liber.

1880, sept. 6 – S-a înființat Societatea Farmaciștilor din România, în cadrul căreia a ocupat diferite funcțiuni.

A participat la primul Congres al medicilor, farmaciștilor și veterinarilor din România, prezidat de I. Felix (6-8 oct. 1884, București), fiind remarcat prin lucrări și intervenții la dezbateri. A făcut parte din comisii de examinare a asistenților, farmaciștilor, droghiștilor și a colaborat la ziarul Progresul medical român. A fost un om activ, modest și filantrop, motiv pentru care se bucura de încredere și stimă din partea populației. Decorat cu Ordinul „Francisc Josef I“ în grad de cavaler și posesor al medaliilor de merit austriacă și rusă. Este înmormântat în Cimitirul Evanghelic din București(10).

 

1852, ian. 25, Piatra Neamț – 165 de ani de la naștere și 115 ani de la moartea farmacistului Lascăr Vorel (†22 iunie 1902, Piatra Neamț)

Studii liceale la Cernăuți, practica de elev a efectuat-o în farmacie la Lemberg. Din pasiune, la Viena a început studii muzicale, întrerupte însă la solicitarea familiei, care l-a dorit farmacist. Tot aici s-a înscris și la Facultatea de Medicină, apoi a urmat Farmacia. Din 1878 a condus farmacia „Vorel“ din Piatra Neamț, înființată de tatăl său, Anton Vorel, în 1825.

În 1833 a primit brevetul de furnizor al Curții Regale, farmacia purtând numele „Regal Vorel“. L. Vorel a aprovizionat din propriul laborator și Depozitul Central din România, deținând dreptul la comerțul exterior. A preparat și „Sarea atermală de Bălțătești“, proprietatea dr. D. Cantemir (1848-1896). A fost decorat cu „Coroana României“ în grad de Cavaler(11).

 

1912, martie 5, Cluj – 105 ani de la naștere și 25 de ani de la moartea farmacistei, șef de lucrări Elena Roșu (n. Naghi) (†1992)

A urmat Facultatea de Farmacie la Cluj, dar a terminat-o la București. În 1940, împreună cu familia, s-a refugiat la Sibiu, unde a lucrat pe front în cadrul Farmaciei Clinicilor, unde a condus Laboratorul de preparate galenice. În 1945 a revenit la Cluj, continuându‑și activitatea în cadrul Farmaciei Clinicilor. La 1 februarie 1949, prin transferul cerut de prof. Petre Ionescu-Stoian, deoarece avea vechimea de 14 ani în Farmacia Clinicilor Universitare și o experiență de nouă ani ca șef al Laboratorului intern de preparate galenice, devine cadru didactic al Facultății de Farmacie la Catedra de Galenică (actuala Tehnică Farmaceutică), în 1956 este promovată șef de lucrări și a condus catedra cu titlu interimar, până la întoarcerea prof. dr. V. Ciocănelea în 1957, care se retrăsese la București. A elaborat caiete de lucrări practice, broșuri (Incompatibilități farmaceutice, 1956, Petre Ionescu-Stoian, Aurelia Rub Saidac, Elena Roșu, I. Ban), a realizat un produs farmaceutic, „Aplona“ (extract obținut din mere). În 1958 s-a pensionat medical(12).

 

1952, martie 7, Șincai, jud. Mureș – 65 de ani de la naștere și 15 ani de la moartea farmacistei Florentina Văgâi (†2002, Piatra-Neamț)

Absolventă a Facultății de Farmacie din Cluj-Napoca, promoția 1976, cu diplomă de merit, a fost cercetător științific, farmacist principal specialist în plante medicinale la SC Centrul de Cercetare și Prelucrare Plante Medicinale PLANTAVOREL, poetă, pictoriță, cu preocupări și lucrări de istoria farmaciei(13)