Despre cum supravieţuiesc lanţurile farmaceutice locale şi care este perspectiva farmaciştilor din sud-vestul ţării, dar şi despre evoluţia pieţei farmaceutice discutăm în acest număr cu farmacist primar Maria Moldovan.
Maria Moldovan este pentru a doua oară preşedintele Colegiului Farmaciştilor Mehedinţi şi rezultatele deja se văd. Între 29 şi 31 martie, Drobeta-Turnu Severin a găzduit Prima Conferinţă a Farmaciştilor Mehedinţeni. Născută în judeţul Mehedinţi, satul Dănceu, anii studenţiei au purtat-o în inima Ardealului, la Cluj-Napoca, unde în 1978 a obţinut diploma de farmacist. După absolvire s-a întors în judeţul natal şi, la 16 ani de la debutul în carieră, a ajuns asociat şi farmacist-şef. Între 1999 şi 2003 a fost preşedintele Colegiului Farmaciştilor Mehedinţi, funcţie în care s-a întors în 2016. |
De ce aţi ales această profesie? Ce v-a atras la meseria de farmacist?
„Ai grijă de ochişorii tăi!“, bretonul prea lung îmi acoperea uneori ochii.
„Ca să devii farmacistă, trebuie să ai ochi buni, pentru că ai mult de învăţat! Farmacia este locul cel mai elegant în care poate lucra o domnişoară, acolo este locul tău!“
N-am uitat niciodată vocea blândă a dnei Borcoş, prietena bunicii mele, soţie de pretor al plasei Severinului de dinainte de comunism (un fel de prefect de acum).
Cred că atunci, la 5-6 ani, simpatia şi încrederea mea în distinsa doamnă Borcoş au marcat primul impuls către profesia de farmacist. Adunam sticluţe şi flaconaşe de medicamente în „farmacia“ mea din fereastra pivniţei şi prietenele mele aveau nevoie de reţete pentru orice „medicament“. Amintiri!
Ar fi trebuit să merg la Conservator (profesorii de muzică au încercat să-mi convingă părinţii şi mai apoi pe mine; cântam în trei octave de la vârstă mică) sau la Matematică (naşul meu, profesor de matematică, nu m-a lăsat să aleg un liceu de muzică).
M-am întors la opţiunea mea din copilărie, pentru că domnul profesor Ion Şerban a făcut din Liceul Vânju Mare un liceu de „chimişti“ şi… mai era ceva. De câte ori treceam pe lângă farmacie, îmi venea mereu în minte îndemnul dnei Borcoş.
Aşa am ajuns studentă la Facultatea de Farmacie din Cluj-Napoca.
Acesta a fost drumul meu prin viaţă şi, privind în urmă, după patruzeci de ani de profesie, îl văd frumos şi drept. M-am aflat mereu acolo, între colegii mei, chiar în mijlocul lor, cum sunt şi acum.
Care sunt provocările cu care se confruntă Colegiul Farmaciştilor din judeţul Mehedinţi? Ce vă propuneţi să realizaţi ca preşedinte al CF Mehedinţi?
Problemele noastre, ale farmaciştilor din Mehedinţi, sunt problemele farmaciştilor din România, problemele farmaciei româneşti. Aici, în Mehedinţi, trecem printr-un „val de vreme rea“.
Curtea de Conturi a câştigat procesul cu CAS Mehedinţi. Noţiunile de marjă, adaos şi discount sunt greu de înţeles şi de acceptat ca atare, atunci când trebuie gestionaţi prea puţini bani alocaţi din bugetul de stat pentru medicamente. Recuperarea de la farmacii a unor sume generate de un discount primit cu eforturi economice şi, de cele mai multe ori, cu scopul de a-l acorda pacientului va aduce nişte sume în bugetul CAS, dar cu preţul falimentului multor farmacii independente din judeţ. Mi-e teamă să gândesc până unde se poate ajunge ignorând realitatea de sub ochii noştri, cu bună ştiinţă.
Ca preşedinte al Colegiului Farmaciştilor Mehedinţi îmi doresc să continui ceea ce am început în anii 2000, când am mai fost preşedinte o legislatură, să facem ceea ce stă în puterile noastre, să rămânem uniţi, să conlucrăm, să nu aşteptăm schimbări dacă nu facem nimic. Cu efort din partea tuturor, se fac paşi în această direcţie.
Am avut în acest an două evenimente de care pot să spun că ne-am bucurat cu toţii, dacă iau în seamă numărul participanţilor.
De câţiva ani organizăm, cu sprijinul Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, cursuri EFC pe teme cât mai apropiate de practica de zi cu zi, iar în acest an am reuşit să organizăm Prima Conferinţă a Farmaciştilor Mehedinţeni (în 29-31 martie 2018). Împreună cu un grup de tineri farmacişti am lucrat din greu pentru organizarea conferinţei noastre.
Cadrele universitare de la universităţile de medicină şi farmacie din Bucureşti, Timişoara şi Craiova, 32 de referate, o prezenţă numeroasă – peste numărul de scaune al celei mai mari săli de conferinţe a Palatului Cultural „Theodor Costescu“ din Drobeta-Turnu Severin – confirmă nevoia colegilor mei de a participa la întâlniri profesionale de care avem prea puţin parte în acest colţ de ţară.
A IX-a ediţie a Balului Farmaciştilor a fost, de asemenea, un succes şi o dovadă a nevoii colegilor mei de a fi împreună (322 de participanţi).
„Nu am întâlnit încă un farmacist care să renunţe, să plece de la counter spre altă profesie.“
Ce părere aveţi despre felul în care se realizează educaţia viitorilor farmacişti? Care au fost cele mai utile lucruri pe care dumneavoastră le-aţi învăţat în cadrul Facultăţii de Farmacie?
Îmi place să spun că aripile cu care mi-am luat zborul în această profesie şi care mă mai duc şi astăzi mi-au fost puse cu măiestrie de dascălii mei minunaţi din Cluj-Napoca.
Rigorile care dau frumuseţe acestei profesii nu se învaţă la „fără frecvenţă“. Fac parte dintre cei care cred cu tărie că un curs audiat nu poate fi substituit cu studiul individual, nu în această arie de activitate. Vocea dascălilor mei o port şi astăzi în suflet; acolo se face diferenţa. Ca farmacist, nu poţi fi doar corect şi precis, ci şi sensibil şi fidel pacientului (precum proprietăţile balanţei farmaceutice). Acolo, în amfiteatru, se învaţă asta, acolo înţelegi de ce trebuie din prima zi de lucru să începi „educaţia farmaceutică continuă“.
Ce i-aţi sfătui pe tinerii farmacişti? Ce ar fi important să ştie aceştia la început de drum?
Sănătatea, munca şi iubirea sunt cele mai importante lucruri din viaţa unui om, mai devreme sau mai târziu, fiecare îşi va da seama că aşa stau lucrurile.
Dacă sunt sănătoşi, dacă le place munca şi iubesc omul, farmacist este cea mai frumoasă profesie. Stăm în picioare, avem nevoie de manualitate, de energie, de pregătire specială şi permanentă, de răbdare, uneori de multă răbdare şi, totuşi, oricât m-aş gândi, nu am întâlnit încă un farmacist care să renunţe, să plece de la counter spre altă profesie.
Pe tinerii mei colegi îi sfătuiesc să fie uniţi şi deschişi la tot ce-i nou, dar să păstreze cu sfinţenie calităţile care marchează istoria acestei profesii.
Am asistat recent la criza imunoglobulinei, iar acum se semnalează o lipsă de pe piaţă a medicamentului Cisplatin. V-aţi confruntat în judeţul Mehedinţi cu lipsa de medicamente?
Criza de anumite medicamente afectează toată ţara şi, din păcate, şi lista medicamentelor esenţiale pentru boli grave. Cauzele au rădăcini adânci, este vorba despre legislaţie pragmatică şi de rigoare, mai precis de lipsa acestora. Ca să se poată spera la reglarea pieţei farmaceutice este nevoie de specialişti. Specialistul numărul unu în privinţa medicamentului a fost, este şi trebuie să rămână farmacistul. Poate un minister al medicamentului ar fi o soluţie a creşterii speranţei de viaţă, a creşterii investiţiilor în cercetare farmaceutică şi a unei politici corecte a pieţei medicamentului.
Consideraţi că statul ar trebui să intervină şi să interzică exportul de medicamente pentru a stopa deficitul din ţară? Cel puţin în anumite perioade de criză?
În opinia mea, stoparea exportului paralel este o urgenţă, în acest moment, în piaţa farma din România.
„Recuperarea de la farmacii a unor sume generate de un discount primit cu eforturi economice şi, de cele mai multe ori, cu scopul de a-l acorda pacientului va aduce nişte sume în bugetul CAS, dar cu preţul falimentului multor farmacii independente din judeţ.“