SUPLIMENT UROLOGIE

Variaţia parametrilor biochimici în infecţii urinare

 Variation of biochemicalparameters in urinary infections

First published: 01 septembrie 2016

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

Abstract

The main signs of urinary infections are frequently urination associated with burning or pain. Some people have no symptoms or it may become clear in 2-5 days. Urinary infections are much more common in women, but elderly men are prone to them. These conditions occur because various microorganisms reach the urinary system, multiplying and overtime lead to changes in the normal functioning of the kidneys and urinary tract.

Keywords
UTI, urinary system, microorganisms

Rezumat

Principalele semne ale infecţiilor urinare sunt urinările frecvente, asociate cu usturimi sau cu dureri. Unele persoane nu prezintă simptome sau acestea pot deveni clare în 2-5 zile. Infecţiile urinare sunt întâlnite mai des la femei, dar și bărbații de vârsta a treia sunt predispuși la ele. Aceste afecţiuni apar din cauza faptului că diferite microorganisme ajung la nivelul aparatului urinar, se multiplică și în timp duc la modificări în funcționarea normală a rinichilor și a căilor urinare.

Infecţiile urinare constituie răspunsul inflamator al uroteliului la invazia bacteriană. După locul producerii, infecţiile tractului urinar se clasifică în:

  • infecţii de tract superior, care implică rinichii (pielonefrita) şi ureterele (ureterita);
  • infecţii de tract inferior, care interesează vezica urinară (cistita), uretra (uretrita) sau prostata (prostatita).

Organismele care produc infecţii ale tractului urinar pot pătrunde pe la capătul tractului urinar inferior (deschiderea uretrei) şi să urce către uretră sau direct prin fluxul sanguin când rinichii sunt contaminaţi direct.

Factorii favorizanţi ai apariţiei infecţiilor tractului urinar sunt bacteriile provenite din intestin, vagin şi anumite virusuri, fungi şi paraziţi. Escherichia coli reprezintă cel mai frecvent agent etiologic întâlnit în comunitate, determinând aproximativ 90% din infecţiile tractului urinar la toate categoriile de vârstă.

Cel mai des întâlnite în patologie sunt infecţiile bacteriene ale tractului inferior, cu preponderență la femei. Alţi germeni Gram-negativi răspunzători de infecţii ale tractului urinar sunt: Klebsiella, Enterobacter, Pseudomonas aerugininosa. Cocii gram-pozitivi (enterococ, stafilococ) sunt responsabili de aproximativ 10% din cazurile de infecţii ale tractului urinar. Dintre fungii care produc infecţii, cel mai frecvent este întâlnit Candida albicans (candidoză) şi Cryptococus neoformans (cistite şi pielonefrite), iar dintre virusuri, virusul herpes simplex, cytomegalovirusul și virusul rujeolic.

Infecţia urinară poate fi diagnosticată printr-o simplă mostră de urină ce va fi analizată în laborator. Acest test durează între 24 și 48 de ore. Diagnosticul de infectie urinară se pune pe baza unei uroculturi pozitive. Recoltarea corectă a urinei se face din jetul mijlociu, după igiena atentă a organelor genitale. Urina mai poate fi recoltată şi prin cateterism uretro-vezical, precum și prin puncţie suprapubiană. Laboratorul identifică microorganismul infectant şi cel mai adesea oferă şi antibiograma. O urocultură ce identifică mai mult de 100.000 de germeni/ml este semnificativă.

Ca investigaţii suplimentare de laborator poate fi utilă determinarea hemoleucogramei, a ureei şi creatininei sangvine. Dintre explorările paraclinice, cel mai frecvent folosite sunt cele imagistice, şi anume examenul ecografic şi explorarea radiologică, respectiv radiografia renală simplă şi urografia intravenoasă.

Printre factorii de risc ai infecţiilor urinare se numără:

  • litiaza renală;
  • condiţii în care vezica nu se goleşte complet;
  • prostata mărită poate încetini fluxul urinar, sporind riscul de infecţie;
  • anomalii congenitale ale tractului urinar;
  • persoanele cu diabet au un risc mai mare de infecţii urinare, deoarece au sistemul imunitar scăzut;
  • rata de infecţii urinare creşte odată cu vârsta;
  • pentru multe femei, actul sexual poate declanşa o infecţie.

Pielonefrita acută

Reprezintă infecţia bacteriană a parenchimului renal şi este mai des întâlnită la femei în comparaţie cu bărbaţii. Cel mai adesea este determinată de bacterii Gram-negative (E. coli este bacteria predominantă). Microorganismele gram-pozitive (stafilococii şi streptococii) provoacă mai rar pielonefrită.

Simptomele şi semnele clinice se caracterizează prin:

  • debut brutal (de la câteva ore la câteva zile);
  • febră (39-400C) cu frison;
  • durere lombară sau în flanc;
  • manifestări digestive (greţuri, vărsături);
  • astenie;
  • paloare.

Date de laborator

în urină.

  • piurie masivă cu cilindrii leucocitari;
  • disurie (dificultate la urinare);
  • polakiurie (urinare frecventă);
  • bacteriurie;
  • hematurie microscopică;
  • proteinurie;
  • nitriţi;
  • rinichi cu dimensiuni mărite.

în sânge:

  • VSH crescut;
  • leucocitoză;
  • proteina C reactivă prezentă.

Tratament

Când formele sunt necomplicate, fără obstrucţie pe căile urinare, se recomandă derivaţi de chinolone sau cefalosporine orale timp de 7-10-14 zile, printr-un tratament de atac şi unul de întreţinere. De asemenea, sunt indicate repaus la pat şi un regim alimentar de cruţare.

Aportul hidric este de aproximativ 2 l/zi, cu excepţia pacientului cu colică renală, la care există regimul hidric este restricţionat. Se recomandă, după caz, şi analgezice, antipiretice, antispastice.

Pielonefrita cronică

Se caracterizează printr-o inflamaţie cronică generalizată a rinichilor şi printr-o fibroză glomerulară şi poate fi rezultatul final a mai multor episoade de pielonefrită acută. Boala poate progresa către insuficienţă renală.

Simptomele şi semnele clinice se caracterizeaza prin:

  • febră, astenie;
  • cefalee, inapetenţă;
  • paloare sau pigmentare;
  • HTA;
  • dureri în flanc sau abdominală;
  • bacteriurie;
  • sediment cu celule epiteliale renale, cilindrii granuloşi şi leucocitari uneori;
  • leucociturie peste 6 000/min;
  • poliurie, nicturie;
  • scăderea osmolarităţii şi a densităţii urinare (hipostenurie).

Măsuri profilactice la femei şi bărbaţi

  • consumul crescut de lichide în fiecare zi: acesta determină urinare frecventă şi curăţarea tractul urinar de bacterii;
  • evitarea abţinerii de a urina;
  • evitarea constipaţiei.

Măsuri profilactice la femei

  • urinarea după actul sexual: aceasta este cea mai bună metodă de a împiedica bacteriile să ajungă în uretră;
  • evitarea folosirii diafragmelor şi a prezervativelor acoperite cu substanţe spermicide (care distrug spermatozoizii), deoarece acestea pot cauza infecţii urinare;
  • schimbarea frecventă a tampoanelor;
  • evitarea spălăturilor vaginale şi a produselor de igienă intimă: acestea modifică pH-ul local, favorizând apariţia infecţiilor urinare.

Măsuri profilactice la bărbaţi

  • menţinerea curată a organului genital (penis), mai ales în cazul în care nu este circumcis (de la nivelul prepuțului, bacteria poate ajunge la nivelul tractului urinar, cauzând infecţie).

Concluzii

Complicaţiile infecţiei urinare apar în momentul în care infecţia nu este tratată la timp sau medicamentele nu sunt adecvate. Infecţiile urinare cronice pot duce la leziuni renale. Avansarea rapidă a infecţiilor de tract urinar poate duce la deshidratare, insuficienţă renală şi chiar moarte. Femeile însărcinate, netratate, pot dezvolta naştere prematură.

Tratamentul infecției urinare este unul antibiotic, în cele mai multe cazuri, iar antibioticul este prescris de către medic, ţinând cont în principal de rezultatul antibiogramei şi de starea generală de sănătate a pacientului. În general, simptomele cedează prompt la tratamentul corect, dar în ciuda acestui fapt trebuie respectată cu stricteţe durata de tratament indicată de medic, care poate varia de la trei până la mai multe zile în cazul infecţiilor repetate sau complicate. 

Bibliografie

  1. A. Covic, Nefrologie. Principii teoretice şi practice, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2011, 21-35.
  2. A.C.Guyton, J. E. Hall, Tratat de fiziologie a omului, ed. a 11-a, Ed. Callisto, Bucureşti, 2007.
  3. Agendă Medicală Merck, Medicul Casei, Ed. a II-a, Ed. All, Bucureşti, 2001, 820-23.
  4. Conf. dr. P. Geavele, Urologie, Vol. I, S.C. Copertex S.R.L., Bucureşti, 1999.
  5. Conf. dr. P. Geavele, Urologie, Vol. II, S.C. Copertex S.R.L., Bucureşti, 1999.
  6. Conf. dr. Stelian Persu, Curs de urologie, Ed. Universitară „Carol Davila“, Bucureşti, 2001, 1-8.
  7. D. Mihele, Biochimie clinică, Ed. Medicală, ed. a II-a, Bucureşti, 2011.
  8. D. Mihele, Biochimie clinică, Metode de laborator  Ed. Medicală, ed. a II-a, Bucureşti, 2000.
  9. Fischbach F.T., „A Manual of Laboratory & Diagnostic Tests“, ediţia a 6-a, 2000, Ed. Lippincott Williams & Wilkins, Philadelphia, SUA.
  10. I. Haulică, Fiziologia umană, ediţia a II-a, Ed. Medicală, Bucureşti, 1999.
  11. J. Wallach, Interpretarea testelor de diagnostic, ediţia a VII-a, Ed. Ştiinţelor Medicale, anul 2004, 121-150, 927-1020.
  12. L. Gherasim, Medicină internă, Bolile aparatului renal, Ed. Medicală, 2002.
  13. L. Tierney, S.J. McPhee, M.A. Papadakis, Diagnostic şi tratament în practica medicală, Ed. Internaţională, 2001.
  14. Manualul Merck de diagnostic şi tratament,  ed. a XVIII-a, Ed. Merck Research Laboratories, 2006.
  15. N. Ursea, Esenţialul în nefrologie, Ed. Fundaţiei Române a Rinichiului, Bucureşti, 2000, 1-44.
  16.  Prof. dr. I. Sinescu, Urologie, curs pentru studenţi, Ed. Universitară „ Carol Davila“, Bucureşti, 2005.
  17. Prof. dr. I.I. Costică, Bolile renale pe înţelesul tuturor, ed. a II-a, Rd. M.A.S.T., 2007.

Articole din ediţiile anterioare

FARMACIE CLINICA | Ediţia 5 208 / 2022

Răul de altitudine

I.M. Marandiuc, Andreea Letiția Arsene, Prof. dr. farm. Doina Drăgănescu, D.I. Udeanu, B.S. Veleşcu, M.I. Ilie

Răul de altitudine este reprezentat de un grup de trei sindroame: I. Răul acut de munte (Acute Mountain Sickness – AMS) II. Edemul cerebral de al...

31 octombrie 2022
PREVENŢIE | Ediţia 2 187 / 2019

Vitaminele şi tuberculoza

Nicolae Bacinschi, Sofia Alexandru, Anna Donica, Ina Guţu

Importanţa vitaminelor în dezvoltarea, evoluţia şi tratamentul tuberculozei este indiscutabilă, ca urmare a prezenţei hipovitaminozelor la persoane...

25 aprilie 2019
CERCETARE | Ediţia 1 216 / 2024

Glicozidele cardiace – trecut, prezent, viitor

Bacinschi Nicolae, Nica Loredana, Tatiana Rakovskaia Tatiana Rakovskaia, Ina Guţu, Anastasia Caracaş

Steroizii cardiotonici, cunoscuţi mai ales ca glicozide cardiace, reprezintă un grup de compuşi existenţi în plante şi la animale, dar şi sintetiza...

14 martie 2024
FARMACIE CLINICĂ | Ediţia 2 205 / 2022

Selectarea şi utilizarea raţională a preparatelor enzimatice pancreatice

Nicolae Bacinschi, Anastasia Guţul, Laura Cebotari, Maria Mihalachi-Anghel

Insuficienţa exocrină a pancreasului, cauzată de o gamă variată de maladii şi stări patologice ale pancreasului, stomacului, intestinului, ficatulu...

14 aprilie 2022