SUPLIMENT REUMATOLOGIE

Agregarea familială la pacienţii cu boli autoimune reumatice

 Familial aggregation in pacients with autoimmune rheumatic diseases

First published: 29 aprilie 2018

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/MED.122.2.2018.1671

Abstract

Autoimmune rheumatic disorders have a multifactorial determinism, caused by various environmental factors acting on the individual’s genetic susceptibility, desta­bi­lizing the systems which regulate the immune response. Epi­de­miological and genetic investigations are very im­portant to demonstrate the contribution of genetic fac­tors to the development of these autoimmune disea­ses. The contribution of genetic factors in causing auto­im­­mune diseases has been demonstrated by fami­lial ag­gregation. Moreover, it was also quantified by deter­mi­ning heritability, expressing the proportion of genetic factors in the etiology. It is now clear that common genes underlie multiple autoimmune disorders.

Keywords
familial aggregation, siblings, autoimmune disorders

Rezumat

Afecţiunile autoimune reumatice au un determinism multifactorial, fiind cauzate de diverşi factori ambientali ce acţionează pe susceptibilitatea genetică a individului, destabilizând sistemele de reglare a răspunsului imun. Studiile epidemiologice şi investigaţiile genetice sunt de foarte mare importanţă pentru a demonstra contribuţia factorului genetic la dezvoltarea acestor boli autoimune. Contribuţia factorilor genetici în producerea afecţiunilor autoimune a fost demonstrată de agregarea familială. Mai mult, a fost şi cuantificată prin determinarea heritabilităţii, ce exprimă proporţia factorilor genetici în etiologia bolii.

Introducere

Afecţiunile autoimune prezintă o serie de caracteristici care sugerează căi sau mecanisme etiologice comune, inclusiv reactivitatea faţă de autoantigeni de către sistemul imunitar umoral şi/sau celular, precum şi asociaţiile genetice cu antigenul leucocitelor umane (HLA). Deşi gruparea familială a autoimunităţii a fost recunoscută de mult timp, modelele de agregare pentru diferite boli autoimune nu au fost clar delimitate(1). Dintre cele mai frecvente tulburări autoimune, probabil cele mai bune dovezi pentru agregarea familială în rândul diferitelor boli reumatismale autoimune sunt reprezentate de poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, lupusul eritematos sistemic şi alte boli reumatice(2).

Obiective

Obiectivele studiului sunt de a determina dacă există agregare familială a bolilor autoimune la pacienţii cunoscuţi cu poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, lupus eritematos sistemic şi alte boli reumatismale autoimune. Scopul studiului este de a evalua aspectele agregării familiale a bolilor reumatismale autoimune într-un grup de pacienţi diagnosticaţi cu poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, lupus eritematos sistemic, scleroză sistemică, polimiozită, artrită psoriazică şi boală mixtă a ţesutului conjunctiv.

Metodă

A fost realizat un studiu transversal prin includerea a 90 de pacienţi diagnosticaţi cu poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, lupus eritematos sistemic, scleroză sistemică, polimiozită, artrită psoriazică şi boală mixtă a ţesutului conjunctiv. Am selectat numai acei pacienţi care aveau la momentul includerii în studiu rude cu boli autoimune reumatice. Grupul a inclus pacienţi admişi în perioada 1 ianuarie 2015 − 31 decembrie 2017 în Clinica de medicină internă şi reumatologie a Spitalului Clinic „Sfânta Maria” din Bucureşti.

Datele au fost extrase din foile de observaţie clinică ale fiecărui pacient. Pentru fiecare pacient s-au urmărit: variabilele demografice, sexul pacientului, anul debutului bolii, parametrii clinico-paraclinici, gradul de rudenie şi agregarea familială.

Am inclus în studiu şi membrii familiei pacienţilor cu boli autoimune. Am utilizat chestionare pentru a obţine date despre istoricul familial şi personal şi a fost semnat un consimţământ informat pentru fiecare pacient.

Rezultate

Studiul a inclus 90 de pacienţi cu afecţiuni reumatice autoimune, 51 de femei (56,66%) şi 39 de bărbaţi (43,34%), cu vârsta cuprinsă între 50 şi 69 de ani (figura 1).
 

Figura 1. Distribuţia pacienţilor în funcţie de vârstă
Figura 1. Distribuţia pacienţilor în funcţie de vârstă

Rudele de gradul I au fost cele mai afectate (n=49). Dintre pacienţii diagnosticaţi cu poliartrită reumatoi­dă (32 de pacienţi), 26 (81,25%) au rude cu poliartrită reumatoidă, dintre care 15 sunt rude de gradul I. Patru pacienţi cu poliartrită reumatoidă au rude diagnosticate cu lupus eritematos sistemic (sora, mama) şi doi pacienţi au tatăl şi mama diagnosticaţi cu scleroză sistemică (figura 2).
 

Figura 2. Istoricul familial al pacienţilor cu poliartrită reumatoidă
Figura 2. Istoricul familial al pacienţilor cu poliartrită reumatoidă

Dintre cei 24 de pacienţi cu spondilită anchilozantă, se pare că 19 au rude cu aceeaşi boală, dintre care 11 rude de gradul I. Ceilalţi pacienţi au rude apropiate cu poliartrită reumatoidă (trei rude), artropatie psoriazică (o rudă) şi boală Crohn (o rudă), care este o entitate din spectrul larg al spondilartritelor (figura 3).
 

Figura 3. Istoricul familial al pacienţilor cu spondilită anchilozantă
Figura 3. Istoricul familial al pacienţilor cu spondilită anchilozantă

În ceea ce priveşte pacienţii cu lupus eritematos sistemic, aproape jumătate au rude cu lupus eritematos sistemic, dar nicio rudă de gradul I, aspect discordant cu datele din literatură, care spun că frecvenţa mai mare apare la rudele de gradul I, iar 5% din rude au aceeaşi boală şi 10% au o altă boală autoimună. Patru pacienţi cu lupus eritematos sistemic au mamele diagnosticate cu poliartrită reumatoidă (figura 4). 84,6% din pacienţii cu lupus au fost trataţi cu hidroxiclorochină pentru afectarea cutanată, manifestări articulare şi afectare hematologică. Doi dintre pacienţi au fost trataţi cu micofenolat de mofetil pentru nefrită lupică. Toţi pacienţii au fost diagnosticaţi conform criteriilor de clasificare SLICC(4).
 

Figura 4. Istoricul familial al pacienţilor cu lupus eritematos sistemic
Figura 4. Istoricul familial al pacienţilor cu lupus eritematos sistemic

Printre pacienţii cu artrită psoriazică predomină rudele cu psoriasis vulgaris în 75% din cazuri, şi nu cu artrită psoriazică, ceea ce ar putea fi interpretat ca o subdiagnosticare a acestor pacienţi. Doar un pacient a avut tatăl cu artrită psoriazică, ambii trataţi cu metotrexat.

Pacienţii cu scleroză sistemică nu aveau rude cu aceeaşi patologie în familie. Rudele de gradul I ale pacienţilor cu scleroză sistemică erau diagnosticaţi cu poliartrită reumatoidă şi cu lupus eritematos sistemic. Din câte ştim, agregarea familială din scleroza sistemică şi coagregarea cu alte boli autoimune sunt rareori raportate(3). Cu toate acestea, riscurile de scleroză sistemică şi alte boli autoimune sunt crescute la rudele persoanelor cu scleroză sistemică, iar factorii familiali explică peste 50% din varianta fenotipică a bolii. Aceste constatări pot fi utile în consilierea familiilor pacienţilor cu scleroză sistemică şi, de asemenea, pentru viitoare studii genetice(4).

Am identificat trei relaţii părinte-copil cu privire la boala mixtă a ţesutului conjunctiv. Fiica unui pacient a avut caracteristici de lupus eritematos sistemic cu manifestări renale, iar mamele celorlalţi pacienţi aveau poliartrită reumatoidă şi sindrom Sjogren. Toţi pacienţii cu diagnostic clar de boală mixtă a ţesutului conjunctiv au avut anticorpi antiribonucleoproteine pozitivi.

Discuţii

Studiul genelor implicate în răspunsul imun la prezentarea antigenului în formarea de autoanticorpi este o direcţie de urmat în viitor. Studiile genetice îşi vor găsi utilitatea în elaborarea studiilor de familie şi a studiilor populaţionale privind bolile autoimune reumatice(5). Co­exis­tenţa în aceeaşi familie cu mai multe boli autoimune diferite susţine ipoteza că anumite gene pot induce pre­dispoziţia la mai multe boli autoimune.

În acest studiu am încercat să oferim o privire de ansamblu asupra domeniului extins al geneticii umane, deoarece se aplică problema autoimunităţii umane prin studierea haplotipurilor pentru fiecare boală pentru a vedea dacă există o agregare familială şi o legătură între gene şi răspunsul la tratament. Poate în viitor vom afla dacă anumite gene pot explica mecanismul patogen şi pot influenţa fenotipul bolii. Un lucru important este efectuarea testelor de screening la pacienţii cu antecedente familiale de boli autoimune pentru stabilirea unui diagnostic precis şi devreme, care ne poate conduce la un tratament prompt, poate preveni şi întârzia complicaţiile cauzate de boală şi poate îmbunătăţi calitatea vieţii.

În studiul nostru, rudele de gradul I au fost cele mai afectate (n=49). Poliartrita reumatoidă şi spondilita anchilozantă, urmate de lupusul eritematos sistemic, au fost cele mai frecvente boli autoimune întâlnite. Dintre pacienţii diagnosticaţi cu poliartrită reumatoidă (32 de pacienţi), 26 (81,25%) au rude cu aceeaşi boală, iar dintre cei 24 de pacienţi cu spondilită anchilozantă se pare că 19 au rude cu aceeaşi patologie, dintre care 11 sunt rude de gradul I.

În ceea ce priveşte pacienţii cu lupus eritematos sistemic, aproape jumătate aveau rude cu lupus eritematos sistemic, dar nicio rudă de gradul I, aspect discordant cu datele din literatură, care relevă că o frecvenţă mai mare apare la rudele de gradul I.

Am identificat 8 pacienţi cu artrită psoriazică şi care aveau rude de gradul I sau II cu psoriazis vulgar, exprimat prin prezenţa psoriazisului facial şi a psoriazisului palmo-plantar. Doar un pacient cu artrită psoriazică a avut tatăl cu aceeaşi boală. Un lucru interesant pe care l-am observat a fost că un nivel so­cio­economic superior a avut un risc mai mare de de­ter­minism genetic în familie.

Concluzii

Rezultatele prezentate în această lucrare susţin agregarea diferitelor boli autoimune. Familiaritatea autoimunităţii este încă un subiect care nu a fost explorat temeinic. Studiul suplimentar al autoimunităţii familiale va contribui la descifrarea mecanismelor comune de autoimunitate.

Coexistenţa a mai multe boli autoimune diferite în aceeaşi familie susţine ipoteza că anumite gene pot creşte predispoziţia la multe boli(6). Studiile genetice vor prezice riscul de a dezvolta boli autoimune cu agregare familială în viitor.

Heterogenitatea clinică şi etiologică a bolilor autoimune şi înţelegerea relaţiei dintre genotip şi fenotip sunt paşi importanţi în harta genetică.  

Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.

Bibliografie

  1. Heward J, Gough SCL. Genetic susceptibility to the development of autoimmune disease. Clin Sci (London). 1997; 93:479-491.
  2. Davidson A, Diamond B. Autoimmune diseases. N Eng J Med. 2001; Aug 2; 345(5), 340-50.
  3. Pytel V et al. Familial multiple sclerosis and association with other autoimmune diseases. Brain and Behavior 2017; Vol. 8, Issue 1, Dec 19;8(1):e00899.
  4. Kuo CF et al. Familial risk of systemic sclerosis and co-aggregation of autoimmune diseases in affected families. Arthritis Res Ther. 2016; Oct 12;18(1):231.
  5. Criswell LA et al. Analysis of Families in the Multiple Autoimmune Disease Genetics Consortium (MADGC) Collection: the PTPN22 620W Allele Associates with Multiple Autoimmune Phenotypes. Am J Hum Genet. 2005 Apr; 76(4): 561–571.
  6. Bluestone R. In: Immunogenetics and Rheumatic Disease. edited by D.A. Brewerton. Saunders, London 1977.

Articole din ediţiile anterioare

CAZ CLINIC | Ediţia 129 (3) / 2019

Displazia cleidocraniană – consideraţii clinice şi de diagnostic la doi fraţi

Larisia Mihai, Cristina Mihai, Adriana Bălaşa, Adina  Ungureanu, Sergiu Chirila, Viviana Cuzic

Displazia cleidocraniană este o boală genetică ce afectează ambele sexe, cu transmitere autozomal dominantă. Ano­ma­liile osoase, asociate cu anoma...

22 mai 2019
CERCETARE CLINICĂ | Ediţia 130 (4) / 2019

Testarea anticorpilor ANA la rudele de gradul întâi ale pacienţilor cu lupus eritematos sistemic (LES)

Mădălina-Puşa Dună, Denisa Predeţeanu, Răzvan Ioniţescu, Șef Lucrări Dr. Violeta Bojincă, Andra Bălănescu, Florian Berghea, Mihai Abobului, Conf. dr. Daniela Opriş-Belinski, Ruxandra Ionescu

Lupusul eritematos sistemic este o boală autoimună cronică, multisistemică, ce poate apărea la membrii aceleiaşi familii. Factorii genetici sunt în...

24 septembrie 2019