SUPLIMENT - DIABET

Corelaţii între diabetul zaharat şi tulburările de dinamică sexuală

 Correlations between diabetes mellitus and sexual dysfunction disorders

First published: 26 mai 2018

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/MED.123.3.2018.1747

Abstract

Disorders of male sexual dynamics are associated with a number of cardiovascular risk factors such as hypertension, dyslipidemia, diabetes, or smoking. Diabetes mellitus is a frequent cause of erectile dysfunction, through complex mechanisms. It is considered that diabetes doubles the risk for an erectile dysfunction, and this can develop a decade earlier than in other men. The mechanisms implicated include the involvement of the large and small vessels, but also the diabetic neuropathy. Often, the erectile dysfunction draws the attention to a possible diabetes mellitus. The incidence of erectile dysfunction in Romania was estimated at 3% for young people aged 15-25, 7% for those aged 25 to 45 and 22% for men aged 45-55 years old. It is estimated that 150 million men worldwide suffer from erectile dysfunction and their number will double by 2025. For diabetic patients, the prevalence of erectile dysfunction is more than 50%. The purpose of this paper is to analyze the association of erectile dysfunction with diabetes mellitus and its major comorbidities, dyslipidemia and hypertension. The study is retrospective, with data from 1385 patients being collected during the 2005-2014 period, which showed sexual dysfunction. The data analyzed were collected anamnestically and refer to the presence of risk factors and personal pathological antecedents. The age of patients with sexual dysfunction was between 18 and 86 years old, of which 284, or 20.50%, had hyperglycemia. In 8.44% of all patients, the association of erectile dysfunction with diabetes mellitus, dyslipidemia and hypertension was present, in 13.57% the erectile dysfunction was as­so­cia­ted with diabetes mellitus and hypertension, and in 24.69% only with hypertension and dyslipidemia. Of the car­dio­vas­cular risk factors, hypertension is most commonly as­sociated with erectile dysfunction, and the most com­monly associated risk factor for high blood pressure is dyslipidemia. However, the study also revealed that of the 284 patients with hyperglycemia and erectile dysfunction, 60.21% were new cases of hyperglycemia. Thus, we can say that in most cases with diabetes or hyperglycemia, erectile dysfunction preceded the detection of metabolic disease.

Keywords
erectile dysfunction, diabetes, sexual dysfunction

Rezumat

Tulburările de dinamică sexuală masculine sunt asociate cu o serie de factori de risc cardiovascular, cum ar fi hipertensiunea arterială, dislipidemia, diabetul zaharat sau fumatul. Diabetul zaharat este o cauză frecventă a disfuncţiei erectile, prin me­ca­nis­me complexe. Se consideră că diabetul dublează riscul unei disfuncţii erectile, iar aceasta se poate dezvolta cu un deceniu mai devreme decât la alţi bărbaţi. Mecanismele implicate se referă la afectarea vaselor mari şi mici, dar şi la neuropatia dia­be­tică. De multe ori, disfuncţia erectilă este aceea care atra­ge atenţia asupra unui posibil diabet zaharat. Incidenţa disfuncţiei erectile în România a fost estimată la 3% pentru tinerii cu vârs­ta cuprinsă între 15 şi 25 de ani, 7% pentru cei cu vârsta între 25 şi 45 de ani şi 22% la bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 45 şi 55 de ani. Se estimează la nivel mondial că 150 de milioane de bărbaţi suferă de disfuncţie erectilă, iar numărul acestora se va dubla până în anul 2025. În ceea ce priveşte pa­cienţii cu diabet zaharat, prevalenţa disfuncţiei erectile este mai mare de 50% decât în populaţia masculină nediabetică. Scopul acestei lucrări este de a analiza asocierea disfuncţiei erectile cu diabetul zaharat şi cu principalele comorbidităţi ale acestuia, dislipidemia şi hipertensiunea arterială. Studiul este retrospectiv, fiind colectate date de la 1385 de pacienţi, în perioada 2005-2014, care au prezentat tulburări de dinamică sexuală. Datele analizate au fost colectate anamnestic şi se referă la prezenţa factorilor de risc şi a antecedentelor personale patologice. Vârsta pacienţilor cu tulburări de dinamică se­xua­lă cuprinsă între 18 şi 86 de ani, iar dintre aceştia, 284, adică 20,50%, prezentau hiperglicemie. În 8,44% din totalul pacienţilor a fost prezentă asocierea disfuncţiei erectile cu diabet zaharat, dislipidemie şi hipertensiune arterială, într-o proporţie de 13,57% disfuncţia erectilă era asociată cu diabet zaharat şi hipertensiune arterială, iar în 24,69% din cazuri doar cu hipertensiune arterială şi dislipidemie. Dintre factorii de risc cardiovascular, hipertensiunea arterială este cel mai frecvent asociată dis­func­ţiei erectile, iar factorul de risc cel mai frecvent asociat hipertensiunii arteriale este dislipidemia. Cu toate acestea, studiul a evidenţiat şi faptul că dintre cei 284 de pacienţi cu hiperglicemie şi disfuncţie erectilă, 60,21% au fost cazuri noi de hiperglicemie. Astfel, putem afirma că în majoritatea cazurilor cu diabet zaharat sau hiperglicemie, disfuncţia erectilă a precedat depistarea bolii metabolice.

Tulburările de dinamică sexuală masculine sunt asociate cu o serie de factori de risc cardiovascular, cum ar fi hipertensiunea arterială, dislipidemia, diabetul zaharat sau fumatul. Incidenţa disfuncţiei erectile, în România, a fost estimată la 3% pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 25 de ani, 7% pentru cei cu vârsta între 25 şi 45 de ani şi 22% la bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 45 şi 55 de ani(1). Se estimează că la nivel mondial 150 de milioane de bărbaţi suferă de disfuncţie erectilă, iar numărul acestora se va dubla până în anul 2025(2). În ceea ce priveşte pacienţii cu diabet zaharat, prevalenţa disfuncţiei erectile este mai mare de 50%(3), iar numeroase studii arată că disfuncţia erectilă este frecvent asociată factorilor de risc cardiovascular. Cel mai des sunt incriminate hipertensiunea arterială, dislipidemia şi diabetul zaharat(4-7). Dintre aceşti factori de risc cardiovascular, diabetul zaharat a fost considerat cauza determinantă pentru 30% dintre disfuncţiile erectile organice(8), iar dacă în populaţia generală prevalenţa disfuncţiei erectile este de 6,2-15%, la bărbaţii cu diabet ea este cuprinsă între 35% şi 75% din cazuri(9).

Definirea termenului de disfuncţie erectilă, conform NIH Consensus Development Conference 1992, constă în incapacitatea de a realiza şi menţine o erecţie cu rigiditate suficientă şi la un nivel suficient pentru a permite o relaţie sexuală satisfăcătoare(10). Din punct de vedere clinic, disfuncţia erectilă poate avea diferite forme clinice, putând fi electivă sau totală. Disfuncţia erectilă electivă este faţă de o anumită parteneră, însă ea se poate obţine prin masturbare, sau poate apărea în somn, dimineaţa la trezire sau în condiţii intime cu un bărbat. Din punctul de vedere al practicii medicale, clasificarea se poate face în disfuncţii erectile funcţionale şi organice. Cele funcţionale sunt frecvent întâlnite în rândul adolescenţilor şi al tinerilor fără experienţă sexuală sau al bărbaţilor sănătoşi, la primele contacte cu o nouă parteneră, însă în toate aceste cazuri nu există leziuni organice. Disfuncţia erectilă organică presupune existenţa substratului lezional(11). Pentru un diagnostic corect este necesară identificarea cauzei disfuncţiei erectile, aceasta putând fi psihogenă, vasculară, neurogenă, hormonală, iatrogenă sau consecinţa stilului de viaţă sau a unor afecţiuni sistemice(12).
 

Figura 1. Incidenţa dislipidemiei la pacienţii cu disfuncţie erectilă
Figura 1. Incidenţa dislipidemiei la pacienţii cu disfuncţie erectilă

În cadrul acestei lucrări am urmărit asocierea dis­func­ţiei erectile cu diabetul zaharat şi principalele co­mor­bidităţi ale acestuia, dislipidemia şi hipertensiunea arterială. Studiul a fost retrospectiv, fiind colectate date de la 1385 de pacienţi care au prezentat tulburări de dinamică sexuală în perioada 2005-2014. Datele analizate au fost colectate anamnestic şi se referă la prezenţa factorilor de risc şi de antecedentele personale patologice.
 

Figura 2. Incidenţa hipertensiunii arteriale la pacienţii cu disfuncţie erectilă
Figura 2. Incidenţa hipertensiunii arteriale la pacienţii cu disfuncţie erectilă

Vârsta pacienţilor cu tulburări de dinamică sexuală a fost cuprinsă între 18 şi 86 de ani, iar dintre aceştia, 92,5% prezentau o disfuncţie erectilă lezională, diagnostic susţinut pe baza examenului clinic completat de ecografia Doppler peniană, biotensiometria cutanată şi evaluările biochimice. Investigaţiile solicitate au urmărit glicemia, profilul lipidic, probele hepatice, ureea, creatinina, acidul uric, dar şi dozări hormonale – testosteron, prolactină, TSH şi FT4, acolo unde datele clinice şi anamnestice impuneau acest lucru.

Deşi datele din literatura de specialitate ne determină să suspicionăm existenţa disfuncţiei erectile la pacientul diabetic, uneori, lucrurile decurg în sens invers. În cazuistica noastră, pacienţii se prezentau pentru tulburare de dinamică sexuală, însă unu din cinci pacienţi (20,50%) a prezentat hiperglicemie în urma analizelor de rutină. Deci, un pacient care ne mărturiseşte că are disfuncţie erectilă ne poate determina să ne gândim la existenţa unei hiperglicemii. Dintre cei 284 de pacienţi cu hiperglicemie şi disfuncţie erectilă, 60,21% au fost cazuri noi depistate. Astfel, putem afirma că, în majoritatea cazurilor cu diabet zaharat sau hiperglicemie, disfuncţia erectilă a precedat depistarea bolii metabolice.

Una dintre comorbidităţile frecvente ale diabetului zaharat este dislipidemia. În ceea ce priveşte incidenţa modificărilor profilului lipidic la pacienţii cu disfuncţie erectilă, rezultatele studiului nostru au arătat o asociere mai crescută a acestui factor de risc cardiovascular cu tulburările de dinamică sexuală, 35,23%. Dintre cei 488 de pacienţi cu dislipidemie şi disfuncţie erectilă, 74,59% au fost cazuri noi depistate. Astfel, putem afirma că prezenţa disfuncţiei erectile trebuie să ridice suspiciunea dislipidemiei, iar investigarea profilului lipidic trebuie să fie însoţită şi de evaluarea probelor hepatice, din perspectiva necesităţii tratamentului hipolipemiant.

Hipertensiunea arterială este o comorbiditate frecventă atât a diabetului zaharat, cât şi a dislipidemiei. În ceea ce priveşte incidenţa asocierii hipertensiunii arteriale şi a disfuncţiei erectile, aceasta este de 70,80%. Acest procent se explică nu doar din cauza modificărilor vasculare ce există în patologia hipertensivă, ci şi prin efectul medicaţiei hipotensoare. Astfel, în cazul pacientului cu hipertensiune arterială, la instituirea tratamentului, medicul curant ar trebui să aleagă, dacă este cazul, acele asocieri medicamentoase care nu doar să permită controlul tensiunii arteriale, ci şi existenţa vieţii de cuplu, fiind cunoscut faptul că unele medicamente antihipertensive şi hipolipemiante pot provoca disfuncţie erectilă iatrogenă(13).

Sintetizând datele prezentate, putem afirma că în 8,44% din totalul pacienţilor a fost prezentă asocierea disfuncţiei erectile cu diabet zaharat, dislipidemie şi hipertensiune arterială, la 13,57% disfuncţia erectilă era asociată cu diabet zaharat şi hipertensiune arterială, iar în 24,69% din cazuri, doar cu hipertensiune arterială şi dislipidemie.

Asocierea acestor patologii şi potenţialul medicaţiei aferente de a contribui la disfuncţia erectilă prin mecanism iatrogen ne determină să susţinem că modificarea stilului de viaţă şi a factorilor de risc trebuie să preceadă sau să însoţească orice tratament farmacologic(14,15). Existenţa dieteticienilor şi importanţa consilierii nutriţionale ar impune urgentarea reglementărilor privind normele de punere în aplicare a legii dieteticienilor şi inserţia acestora pe piaţa muncii, chiar şi includerea consilierii nutriţionale pe lista actelor medicale conexe decontate de sistemele de asigurări de sănătate.

Tulburările de dinamică sexuală nu includ doar dis­funcţia erectilă, ci şi tulburările de ejaculare şi libidoul. Acestea sunt corelate între ele, iar disfuncţia erectilă poate determina ejaculare precoce sau lipsa ejaculării, consecinţa fiind un libidou diminuat, astfel instalându-se un „triunghi al Bermudelor” pentru viaţa sexuală a bărbatului: erecţie-ejaculare-libidou.

Tulburările de dinamică sexuală nu afectează doar viaţa individului, ele au impact asupra vieţii de cuplu, dar şi impact psihosocial, motiv pentru care abordarea problemelor de dinamică sexuală de către medicii care au în supraveghere pacienţi cu boli cronice care pot determina prin mecanism direct sau iatrogen astfel de tulburări ar trebui să impună o conduită în acest sens. Investigarea cu tact şi profesionalism a acestor aspecte nu poate decât să îmbunătăţească relaţia medic-pacient, dar şi calitatea vieţii de cuplu a individului.  

Conflict of interests: The author declares no conflict of interests.

Bibliografie

  1. Perşu C, Cauni V, Gutue S et al. Diagnosis and treatment of erectile dysfunction – a practical update. J Med Life. 2009;2(4):394-400.
  2. Aytac IA, Arajuo AB, Johannes CB et al. Socioeconomic factors and incidence of erectile dysfunction: findings of the longitudinal Massachussetts male aging study. Soc Sci Med. 2000;51(5):771-778.
  3. Selvin E, Burnett AL, Platz EA. Prevalence and risk factors for erectiledysfunction in the US. Am J Med. 2007;120(2):151-157.
  4. Feldman HA, Goldstein I, Hatzichristou DG et al. Impotence and its medical and psychosocial correlates: results of the Massachussetts Male Aging Study. J Urol. 1999;151:54-61.
  5. Virag R, Bouilly P, Frydman D. Is impotence an arterial disorder? A study of arterial risk factors in 440 impotent men. Lancet. 1995;1:181-184.
  6. Martin-Morales A, Sanchez-Cruz JJ, Saenz de Tejada I, et al. Prevalence and independent risk factors for erectile dysfunction in Spain: Results of the Epidemiologia de la Disfunction Masculina Study. J Urol. 2001;166:569-575.
  7. Blanker MH, Bohnen AM, Groeneveld FP, et al. Correlates for erectile and ejaculatory disfunction in older Dutch men: a community based study. J Am Geriatr Soc. 2001;49(4):436-442.
  8. Martin E. The importance of assessing and treating sexual dysfunction in the cardiac patient. Br J Diabetes Vasc Dis. 2000;2:324-326.
  9. Vinik A, Richardson D. Erectile Dysfunction in Diabetes. Diab Reviews. 1998;1:16-33.
  10. NIH Consensus Conference. Impotence. NIH development panel on impotence. JAMA. 1993;270(1):83-90.
  11. Totoianu IG. Sexualitatea umană. Casa de editură „Mureş”.1996;329-330.
  12. Szekeres NA, Jeremias Zs, Vida AO, et al. Can erectile dysfunction predict major cardiovascular events? JIM. 2016;1(1):19-20.
  13. Shamloul R, Ghanem H. Erectile dysfunction. Lancet. 2013;381(9861):153-161.
  14. Gupta BP, et al. The effect of lifestyle modification and cardiovascular risk factor reduction on erectile dysfunction: a systematic review and meta-analysis. Arch Intern Med. 2011;171:1797.
  15. Moyad MA, et al. Prevention and treatment of erectile dysfunction using lifestyle changes and dietary supplements: what works and what is worthless, part II. Urol Clin North Am. 2004;31:259.

Articole din ediţiile anterioare

SUPLIMENT DIABETOLOGIE | Ediţia 3 / 2016

Prevenirea complicaţiilor infecţioase la pacienţii cu picior diabetic

Silvana-Adelina Gheorghe, Mădălina Preda, Mircea Ioan Popa

Diabetul zaharat, o boală cronică ale cărei incidență și prevalență sunt într-o continuă creștere în întreaga lume, reprezintă o problemă important...

07 martie 2016
SUPLIMENT DIABETOLOGIE | Ediţia 129 (3) / 2019

Diabetul zaharat în sarcină – efecte asupra mamei şi copilului. Managementul în cabinetul medicului de familie

Ana-Aurelia Chiş-Şerban

În ultimii ani se înregistrează, la nivel mondial, dar şi în ţara noastră, o creştere alarmantă a vârstei de concepţie, a obe­zi­tă­ţii şi a diabet...

22 mai 2019
SUPLIMENT DIABET | Ediţia 3 / 2017

Prevenţia diabetului zaharat de tip 2

Daciana Toma

Diabetul zaharat de tip 2 (DZ2) este o boală cronică a cărei pre­va­lență este în creștere, reprezentând una dintre cele patru boli cronice ne­tran...

19 mai 2017
SUPLIMENT DIABET | Ediţia 3 / 2017

Importanţa depistării precoce a deteriorării ușoare a funcţiei cognitive la pacienţii cu diabet zaharat

Alina Ștefania Luiceanu, Daciana Toma

Pacienții diagnosticați cu deteriorare ușoară a funcției cognitive prezintă o alterare minimă a acesteia și un risc crescut de evoluție spre demenț...

19 mai 2017