CULTURĂ ȘI SĂNĂTATE

Poarta dintre real și ireal

Mariana Cîmpeanu

First published: 07 iulie 2016

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

Abstract

Keywords

Echipa medicală care îngrijeşte gravida şi viitoarea mămică joacă un rol important în consilierea acesteia privind alăptarea. Viitoarea mămică va fi încurajată să pună întrebări şi să discute toate lucrurile legate de alăptare şi îngrijirea nou-născutului şi sugarului. Toate aceste demersuri vor avea drept scop evitarea unui supt ineficient şi riscul întreruperii precoce a alăptării. Dificultăţile şi eventualele incidente care pot să apară pe parcursul alăptării pot fi evitate printr-o alăptare precoce, ataşarea corectă a copilului la sân și cunoaşterea tehnicii de alăptare. Echipa medicală trebuie să ajute mama să le recunoască, să identifice cauza lor şi să le rezolve eficient.

Alăptarea este un act fiziologic, natural, dar în egală măsură un comportament care trebuie învăţat şi sprijinit atât de familie, cât şi de personalul medical calificat. Fiecare mamă sănătoasă are oportunitatea de a-i oferi copilului ei hrană complexă şi personalizată, cu o compoziţie adaptată nevoilor acestuia. Sunt foarte puţine cazurile în care mama nu poate alăpta sau există contraindicaţii absolute pentru alăptare.

Echipa medicului de familie are un rol-cheie în promovarea şi susţinerea alăptării în cadrul consultaţiilor prenatale, precum şi pe parcursul supravegherii active a copilului. Părinţii au oportunitatea de a primi informaţii corecte, bazate pe dovezi ştiinţifice, legate de alimentaţia naturală, cunoscând astfel avantajele acesteia atât pentru copil, cât şi pentru mamă şi familie.

Alimentaţia naturală reprezintă un drept fundamental al nou-născutului, astfel că cel mai bun aliment pentru el este laptele mamei sale. Laptele de mamă are o compoziţie unică, ce îi conferă calităţi care nu pot fi reproduse la nivel industrial. Secreţia lactată diferă de la o lăuză la alta, compoziţia fiind influenţată şi de vârsta gestaţională, astfel încât fiecare mamă va asigura o nutriţie optimă pentru sugarul său. În situaţia naşterii premature - prematurul are nevoie de un regim hiperproteic pentru o creştere adecvată -, laptele matern este mai bogat în proteine şi lipide, iar compoziţia caracteristică colostrului se menţine timp de o lună, faţă de 5 zile în cazul naşterii la termen. Alimentaţia mamei nu influenţează calitatea laptelui, dar acesta îşi schimbă gustul în funcţie de dieta mamei, pregătind astfel copilul pentru obiceiurile alimentare ale familiei(1).

Laptele de mamă poate asigura, singur, toate substanţele nutritive necesare pentru nevoile de creştere şi dezvoltare ale sugarului până la vârsta de 6 luni. Iată de ce OMS şi UNICEF recomandă alăptarea exclusivă până la vârsta de 6 luni, urmată de continuarea alăptării, pe lângă o alimentaţie complementară adecvată, până la vârsta de 2 ani sau chiar peste 2 ani.

Alimentaţia exclusiv la sân presupune alimentaţia sugarului doar cu lapte de mamă, fără substituenţi de lapte matern, fără alte lichide (apă, ceai, sucuri) sau alte alimente şi fără utilizarea tetinei sau suzetei - care ar interfera cu actul suptului şi ar scurta perioada de alimentaţie naturală. În situaţia în care sugarul primeşte pe lângă laptele de mamă (la sân sau lapte colectat) şi apă sau ceai, vorbim de alăptare preponderentă.

Pentru o alăptare de succes şi de lungă durată, se recomandă alăptarea precoce, care constă în ataşarea nou-născutului la sân cât mai repede după naştere, de preferat în primele 30 de minute, cel târziu până la 1-2 ore după naştere. Această recomandare se bazează pe comportamentul foarte activ al nou-născutului în această perioadă, el având un puternic reflex de supt. În următoarele ore, nou-născutul va fi mai puţin activ, mai somnoros şi în consecinţă va suge mai rar, de aceea mama va trebui să îl trezească la 3-4 ore şi să îl pună la sân. Având în vedere că nou-născutul are rezerve din viaţa intrauterină, în această primă zi el nu ar trebui să primească supliment. A doua zi după naştere, copilul va fi din nou foarte activ şi va dori să sugă foarte des, la 1-1½ ore, ajungând la 8-12 mese pe zi. Chiar dacă secreţia lactată nu este încă declanşată, aceasta se stimulează prin punerea nou-născutului la sân şi asigură nevoile nutritive ale copilului. Alăptarea precoce are o serie de avantaje pentru mamă şi copil: contactul fizic al mamei cu nou-născutul imediat după naștere stimulează intens formarea hormonilor care produc şi eliberează laptele (mai ales oxitocina), asigurând instalarea rapidă şi de durată a secreției lactate şi fundamentează ataşamentul precoce mamă-copil; ajută la eliminarea placentei; copilul va beneficia de efectele colostrului (imunologice, stimularea digestiei și a funcţiei intestinale); creşte încrederea mamei în capacitatea ei de a alăpta.

În primele săptămâni după naştere este recomandată alăptarea la cerere, ziua şi noaptea, urmărind golirea sânilor, acolo unde sugarul nu suge atât cât trebuie pentru a asigura o secreţie lactată adecvată şi suficientă. Succesul alăptării depinde şi de ataşarea corectă a copilului la sân. Mama va fi consiliată să alăpteze şi noaptea, deoarece se stimulează secreţia lactată, scade riscul pentru angorjarea sânilor, iar noaptea laptele este mai bogat în grăsimi şi conţine mai mult fier(1).

Echipa medicală care îngrijeşte gravida şi viitoarea mămică joacă un rol important în consilierea acesteia privind alăptarea.

Medicul de familie şi echipa sa, în cadrul consultaţiilor pentru monitorizarea sarcinii, cu precădere în ultimul trimestru de sarcină, va discuta cu gravida şi se va informa despre dorinţa acesteia de a alăpta sau nu, cunoştinţele pe care aceasta le are cu privire la alăptare, va corecta eventualele concepţii greşite şi va furniza informaţiile corecte privind pregătirea sânului şi poziţiile pentru alăptare, modul de evaluare a suptului la sugar. De asemenea, va informa mama despre avantajele pe care le are alăptarea pentru ea şi pentru bebeluşul ei şi despre unele dezavantaje ale alimentaţiei cu formulă. Viitoarea mămică va fi încurajată să pună întrebări şi să discute toate lucrurile legate de alăptare şi îngrijirea nou-născutului şi sugarului. Toate aceste demersuri vor avea drept scop evitarea unui supt ineficient şi riscul întreruperii precoce a alăptării.

În maternitate, imediat după naştere şi pe toată durata spitalizării, apoi la domiciliu, în cadrul vizitei de preluare a nou-născutului, echipa medicală va ajuta şi supraveghea mama la primele supturi: adoptarea unei poziţii corecte în timpul suptului, astfel încât nou-născutul să fie adus la sân, şi nu sânul la nou-născut; să-i arate şi să-i explice mamei reflexul de căutare a sânului şi cum ajută acest reflex la prinderea sânului; să înveţe mama cum să aşeze copilul corect la sân şi să ajute sugarul la sân pentru a evita să prindă doar mamelonul; să înveţe mama cum să întrerupă suptul introducând un deget în gura copilului; să ajute mama să recunoască semnele unui supt eficient - 10 până la 20 de cicluri de supt în cursul unui alăptat, deglutiție regulată, funcționarea reflexului de ejecție a laptelui, diminuarea volumului sânului, starea de mulţumire şi relaxarea sugarului; să înveţe mama să ţină copilul să eructeze după ce termină de supt la un sân.

În caz de hipogalactie, echipa medicală trebuie să verifice dacă aceasta este reală prin efectuarea probei suptului şi trebuie corelată cu o curbă ponderală nesatisfăcătoare. Hipogalactia este frecvent rezultatul greşelilor de iniţiere a alăptării şi a unor tehnici greşite de alăptare, ceea ce duce la un efect negativ asupra secreției lactate.

Pe toată perioada de alăptare, echipa medicală va recomanda mamei:

n să nu lase un interval mare între supturi prin oferirea de formulă între mesele la sân, atunci când crede că are prea puţin lapte; trebuie să pună copilul la sân la fiecare masă, chiar dacă va completa masa cu formulă; cu cât alăptează mai rar, cu atât se produce mai puţin lapte;

n să nu cântărească copilul după fiecare supt; sugarul poate fi cântărit la interval de câteva zile, în aceleaşi condiţii de fiecare dată, de preferat dimineaţa, după ce a fost schimbat şi înainte de a fi alăptat;

n să nu suplimenteze suptul cu lapte praf sau ceai (unii sugari şi dacă au supt bine mai acceptă supliment de lapte praf, dar aceasta nu înseamnă neapărat că le-a fost foame);

n să nu lase copilul să plângă prea mult atunci când îi este foame, copilul agitat nu suge bine, va înghiţi mult aer - fenomenul de aerofagie - ceea ce va duce la apariţia disconfortului abdominal, vărsături post-prandiale sau colicile sugarului;

n să nu împingă capul copilului spre sân şi să nu îl forţeze să sugă;

n dacă sânul este prea plin, înainte de a alăpta, mama va goli uşor sânul prin muls şi apoi va pune copilul la sân.

Dificultăţile şi eventualele incidente care pot să apară pe parcursul alăptării pot fi evitate printr-o alăptare precoce, ataşarea corectă a copilului la sân și cunoaşterea tehnicii de alăptare. Echipa medicală trebuie să ajute mama să le recunoască, să identifice cauza lor şi să le rezolve eficient. Dificultăţile de alăptare pot să apară în situaţii variate, printre care:

a) Angorjarea sânilor

Apare mai frecvent în primele zile după naştere, prin stagnarea laptelui în canalele galactofore şi creşterea presiunii pe vasele sanguine şi limfatice, cu împiedicarea eliminării laptelui în momentul suptului. O regăsim la mamele care alăptează la ore fixe, care nu alăptează noaptea sau nu alăptează la toate mesele, care nu îşi golesc complet sânii după alăptare, sau la mamele care oferă sugarului suzetă sau tetină, ceea ce interferează cu actul suptului şi determină un supt ineficient.

Semne: sânul devine greu, roşu, sub tensiune, dureros; mamelonul devine plat din cauza tumefierii sânului şi sugarul nu-l poate prinde pentru a suge şi goli laptele din sân, ceea ce conduce la un cerc vicios; febră peste 38 grade C.

Conduita recomandată în acest caz constă în alăptarea frecventă de la început, ziua şi noaptea, golirea sânului manual sau cu pompă dacă copilul nu suge eficient, aplicarea de comprese calde pe sân timp de 15-20 de minute înainte de alăptare. Între supturi, se pot utiliza analgezice şi pungă cu gheaţă.

Netratată, angorjarea sânilor poate duce la blocarea canalelor galactofore, mastită sau abces.

b) Canale galactofore obstruate

Este o complicaţie reprezentată de blocarea unui canal galactofor, cu acumularea laptelui într-unul sau mai mulţi lobi.

Cauzele cele mai frecvente sunt reprezentate de: poziţia şi ataşarea incorectă a copilului la sân, golirea deficitară a sânului; intervale mari între supturi; tehnică incorectă de alăptare, îmbrăcăminte strânsă. La nivelul sânului afectat apare o roşeaţă localizată sub forma unei linii, noduli sub tensiune, durere moderată până la severă de-a lungul canalului afectat. Spre deosebire de angorjarea sânilor, în acest caz lipseşte febra.

Se recomandă: alăptare frecventă; comprese calde pe sân şi masaj blând către mamelon în timpul suptului; susţinerea sânului în timpul suptului şi evitarea presiunii exercitate pe sân; schimbarea poziţiei de alăptare; la nevoie, paracetamol 500 mg până la maximum 4 x/zi.

Se rezolvă spontan sau prin aspiraţie.

c) Mastita

Reprezintă infecţia ţesutului conjunctiv interlobular, şi nu a laptelui. Cel mai frecvent agent etiologic implicat în mastita infecţioasă este stafilococul auriu, ragadele mamelonare fiind considerate un factor favorizant - poartă de intrare. Ca simptomatologie, regăsim local o arie roşie, inflamată, fierbinte, acompaniată de durere severă. Fiind vorba de un proces infecţios, apar frisoane, temperatură peste 39 grade C, stare generală alterată.

Poate fi prevenită prin: poziţie şi atașare corectă la sân pentru a evita ragadele; aplicarea de lapte de mamă la nivelul mamelonului, evitarea traumatizării mamelonului şi sânului. Necesită obligatoriu tratament antiinfecțios, antimicotic, analgezice şi antiinflamatorii, repaus la pat 24 de ore, evitarea efortului, dietă hiperproteică şi lichide suficiente. Este important ca mama să continue alăptarea, mai frecvent, la 2-2½ ore interval şi să golească sânul principal după terminarea alăptării. Se recomandă să înceapă alăptarea cu sânul afectat şi să aibă grijă ca celălalt sân să fie muls pentru a evita angorjarea. Ca tratament adjuvant, se pot utiliza comprese calde înainte de supt şi reci după alăptare.

Ablactarea bruscă prin oprirea alăptării sau negolirea sânului în prezenţa mastitei poate duce la abces mamar. În cazul abcesului mamar, este necesar tratament chirurgical.

d) Ragade mamelonare

Apar mai frecvent la începutul perioadei de alăptare. Sunt cauzate adesea de: tehnici incorecte de alăptare, utilizarea incorectă a pompelor de muls, prezenţa de mameloane ombilicate sau plate. Pot să apară şi secundar angorjării sânilor. Sunt, de asemenea, favorizate de candidoze sau dermatite din cauza spălării cu săpun, a aplicării de creme iritante sau alcool la nivelul sânului. Se caracterizează prin apariţia unor fisuri şi roşeaţă pe mamelon, acompaniate de o durere arzătoare la supt. Se recomandă toaleta sânului cu apă caldă, fără fricţionarea mamelonului, uscarea prin expunere la aer, aplicarea unor creme epitelizante şi menţinerea alăptatului. Dacă mama nu suportă durerea, până la vindecarea ragadelor se recomandă să se golească sânul prin muls şi să dea laptele copilului cu seringă sau din biberon. Pentru calmarea durerii poate lua un analgezic (paracetamol) cu 15 minute înainte de supt.

e) Mamelonul ombilicat sau scurt

n ombilicare reală - la testul „ciupitului” sau de protractibilitate se retractă;

n pseudo-ombilicare - la testul „ciupitului” este protractil.

Poate fi o cauză importantă de neîncepere sau de întrerupere a alăptării, dacă nu s-a efectuat pregătirea corectă a sânului înainte de naştere. Postnatal, înainte de a atașa copilul la sân, se recomandă folosirea unei pompe de muls prin care se trage mamelonul afară.

Există şi posibilitatea utilizării de mamelon artificial, recomandat pentru o perioadă scurtă, până se instalează reflexul de ejecție, apoi trebuie încercată ataşarea direct la sân.

f) Micoza mamelonului

Cauza o reprezintă frecvent stomatita micotică a copilului.

Simptomatologia este reprezentată de o durere arzătoare, mai ales în timpul suptului, cu iradiere în sân, și prurit local; mamelonul poate fi normal, roşu sau cu ragade.

Se recomandă tratamentul stomatitei micotice a copilului prin badijonare cu soluție de nistatin sau administrare de nistatin picături sau miconazol gel (4x/zi), timp de 1-2 săptămâni, și aplicare la nivelul sânului de nistatin cremă sau miconazol gel după fiecare supt, cel puţin de 4 ori pe zi, timp de 10-14 zile. Dacă în 14 zile nu se ameliorează simptomatologia, se consideră că sunt afectate şi canalele galactofore și se administrează tratament pe cale generală cu fluconazol (150 mg zilnic, timp de 5 zile) sau ketoconazol (200 mg de 2x/zi, timp de 15 zile) şi se recomandă continuarea alăptării.

g) Vasospasm

Reprezintă spasmul vaselor din mamelon din cauza aerului mai rece din mediul ambiant decât temperatura din cavitatea bucală a copilului. O altă cauză o poate reprezenta fenomenul Raynaud sau cauze ce produc durere în mamelon în timpul suptului.

Ca simptomatologie, regăsim: albirea mamelonului după câteva secunde de la iniţierea alăptării, însoţită de o durere arzătoare, învineţirea apoi înroşirea mamelonului şi revenirea la culoarea normală, însoţită de durere pulsatilă. Aceste fenomene se pot repeta câteva minute sau timp de 1-2 ore. Drept conduită profilactică se recomandă ataşarea corectă la sân şi evitarea frigului din mediul ambiant în care mama va alăpta.

Tratamentul presupune aplicarea de căldură uscată după alăptat (comprese încălzite, sticlă cu apă caldă), administrare de nifedipin 20 mg în 2 prize (până la 30-60 mg/zi) timp de 14 zile, vitamina B6 în doză de 150-200 mg/zi timp de 4 zile, apoi 25 mg/zi până dispare durerea, calciu 1.000 mg/zi şi magneziu 1.000 mg/zi.

Tabelul 1 reuneşte într-o manieră sintetică dificultăţile în alăptare.

Cunoaşterea problemelor care pot să apară în cursul alăptării poate duce la identificarea din timp a cauzelor care le pot genera şi la aplicarea unor măsuri profilactice, asigurând astfel o alăptare corectă şi de lungă durată. Cunoștințele legate de alăptare şi problemele acesteia, abilităţile legate de tehnica unei alăptări corecte pot fi însuşite în cursul consultaţiilor prenatale în cabinetul medicului de familie. Consilierea şi suportul educaţional şi medical al mamei reprezintă cheia alăptării eficiente pe o perioadă lungă de timp, influenţând în bine creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului, ducând la performanțe intelectuale ridicate şi creând premisele unei sănătăţi optime a viitorului adult. 

Bibliografie

1. Marshall Mc Luhan, “Galaxia Gutenberg - omul și era tiparului”, Ed. Politică, 1970.
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Renașterea
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Baroc

Articole din ediţiile anterioare

PAGINA CULTURALĂ | Ediţia 4 / 2017

În dialog cu Claudia Măru-Hanghiuc

Alin Potop

Muzica a fost dintotdeauna una dintre cele mai accesibile forme de artă. Încă din Antichitate, fie că vorbim despre muzică bisericească, barocă, ne...

18 septembrie 2017
CULTURĂ ȘI SĂNĂTATE | Ediţia 2 / 2016

Tradiţia, izvor de sănătate

Mariana Cîmpeanu

Timpurile moderne sunt traversate cu conştiinţa nevoii de recuperare a firescului şi începutului de lume, a purităţii şi frumuseţii originare, în n...

06 februarie 2016
PAGINA CULTURALĂ | Ediţia 2 / 2017

Teatrul, între artă și terapie

Alin Potop

În Grecia antică se spunea că teatrul are efect de catharsis, că purifică sau acționează asemenea unui tratament medical. A trecut mult timp de atu...

20 aprilie 2017
CULTURĂ ȘI SĂNĂTATE | Ediţia 3 / 2016

Culoarea în viaţa noastră

Mariana Cîmpeanu

Orice factor extern fiinţei noastre cu care interacţionăm ne influenţează, neconştientizând permanent acest lucru. Comunicăm sau ni se comunică int...

07 martie 2016