SUPLIMENT - DIABET

Prediabetul – un predictor puternic pentru diabetul zaharat şi bolile cardiovasculare

 Prediabetes – a strong predictor for diabetes mellitus and cardiovascular diseases

First published: 26 mai 2018

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/MED.123.3.2018.1741

Abstract

Prediabetes is a diagnostic envelope that covers all per­sons with blood glucose concentration too high to be normal and too low to be diabetes mellitus. The clinical value of the prediabetes diagnosis is to indicate a high risk for diabetes and cardiovascular diseases. Prediabetes is definited by blood glucose à jeun from 100 mg/dl to 125 mg/dl, or blood glucose after oral glucose tolerance test from 140 mg/dl to 199 mg/dl, or glycated haemoglobin in the range of 5,7-6,4%. Prospective clinical studies proved a strong association between glycated haemoglobin and the ulterior evolution to diabetes mellitus.

Keywords
prediabetes, risk, glycated haemoglobin

Rezumat

Termenul de „prediabet” este folosit pentru persoanele ale că­ror valori glicemice sunt prea mici pentru a fi încadrate la dia­bet, dar prea mari pentru a fi normale. Prediabetul este o en­ti­ta­te clinică în sine deoarece indică un risc crescut pentru dia­bet zaharat şi boli cardiovasculare. Prediabetul este definit printr-o valoare gli­­cemică à jeun cuprinsă între 100 mg/dl şi 125 mg/dl, sau o va­loa­­re a glicemiei la două ore de la administrarea TTGO (testul de to­leranţă la glucoză administrat oral) între 140 mg/dl şi 199 mg/dl, sau HbA1c între 5,7% şi 6,4%. Studiile clinice prospective au de­monstrat o asociere puternică între hemoglobina glicozilată (HbA1c) şi evoluţia ulterioară spre diabet.

Termenul de „prediabet” este utilizat pentru persoanele ale căror valori glicemice nu îndeplinesc criteriile pentru diabet zaharat, dar sunt prea mari pentru a fi considerate normale. De asemenea, prediabetul trebuie privit ca o entitate clinică în sine, cu un risc crescut pentru apariţia diabetului zaharat şi a bolilor cardiovasculare, fiind asociat frecvent şi cu obezitate (în special abdominală sau viscerală), dislipidemie (cu hipertrigliceridemie şi/sau HDL-colesterol scăzut) şi hipertensiune arterială.

Prediabetul este definit printr-o valoare glicemică à jeun cuprinsă între 100 mg/dl şi 125 mg/dl (5,6-6,9 mmol/L) sau o valoare glicemică la două ore la TTGO cuprinsă între 140 şi 199 mg/dl (7,8-11 mmol/L), HbA1c având o valoare între 5,7 şi 6,4% (39-47 mmol/mol). Trebuie remarcat faptul că Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi numeroase alte organizaţii nu mai utilizează termenul de prediabet la o valoare glicemică de 110 mg/dl (6,1 mmol/L).

Mai multe studii prospective au utilizat hemoglobina glicozilată (HbA1c) pentru a previziona evoluţia spre diabet zaharat, demonstrându-se o asociere puternică şi continuă între aceasta şi diabetul ulterior. Într-o metaanaliză a 16 studii de cohortă în care au fost incluse 44203 persoane cu tulburări de glicoreglare şi diabet zaharat, cu un interval de urmărire medie de 5,6 ani (interval: 2,8-12 ani), cei cu o valoare a HbA1c între 5,5 şi 6% au avut un risc substanţial mai mare de apariţie a diabetului (incidenţa la 5 ani fiind de 9-25%). Cei care au prezentat o valoare a HbA1c între 6% şi 6,5% au dezvoltat un risc de la 25% până la 50% de apariţie a diabetului zaharat la 5 ani şi un risc relativ de 20 de ori mai mare comparativ cu o valoare a HbA1c de 5%.

Într-un studiu efectuat la adulţii africani, americani sau non-hispanici de culoare albă fără diabet zaharat, valoarea HbA1c a fost un predictor mai puternic pentru diabetul zaharat şi pentru bolile cardiovasculare comparativ cu valorile glicemice. Alte studii sugerează că o valoare a HbA1c de 5,7% sau mai mare se asociază cu un risc similar de apariţie a diabetului, valoarea HbA1c la momentul iniţial fiind un puternic predictor al diabetului zaharat.

Prin urmare, trebuie să se ia în considerare că o valoare HbA1c între 5,7% şi 6,4% (39-47 mmol/mol) defineşte prediabetul. De asemenea, persoanele cu astfel de valori trebuie informate cu privire la riscul crescut de a dezvolta diabet zaharat şi boli cardiovasculare, să fie monitorizate şi să abordeze împreună cu medicul o strategie eficientă pentru reducerea acestor riscuri. 

Intervenţiile vizând optimizarea stilului de viaţă ar trebui luate în considerare pentru cei care prezintă factori de risc de a dezvolta diabet zaharat şi au o HbA1c >5,7% (39 mmol/mol). Pentru adulţii asimptomatici trebuie să se ţină seama de screeningul pentru prediabet şi diabet zaharat, cu o evaluare informală a factorilor de risc sau a instrumentelor validate. De asemenea, testarea ar trebui începută pentru toţi adulţii cu vârsta de peste 45 de ani. În cazul în care valorile glicemice sau ale HbA1c sunt normale, evaluarea se va repeta la trei ani.

Un risc pentru apariţia diabetului zaharat îl prezintă şi femeile cu sindrom de ovare polichistice (din cauza insulinorezistenţei) şi, de asemenea, trebuie monitorizate cele care au fost diagnosticate cu diabet gestaţional.

Testarea pentru prediabet şi evaluarea riscului de apariţie a diabetului zaharat trebuie realizate şi la adulţii asimptomatici, indiferent de vârstă, care sunt supraponderali sau obezi (IMC ≥25 kg/m2) şi care au unul sau mai mulţi factori de risc: rude de gradul I cu diabet zaharat, activitate fizică redusă, acanthosis nigricans.

Prezenţa hipertensiunii arteriale (≥140/90 mmHg), a dislipidemiei (cu HDL-colesterol <35 mg/dl şi/sau trigliceridemie >250 mg/dl) sau istoricul de boală cardiovasculară reprezintă, de asemenea, factori de risc care necesită screening pentru diabetul zaharat.

Diagnosticul cât mai precoce al diabetului zaharat, intervenţia prin optimizarea stilului de viaţă şi tratament specific, controlul metabolic şi reducerea factorilor de risc cardiovascular realizează o abordare multifactorială care vizează reducerea riscului de apariţie a complicaţiilor cronice micro- şi macrovasculare.  

Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.

Bibliografie

  1. Şerban V. Tratat român de boli metabolice. Ed. Brumar; 2011; Timişoara.
  2. Andrew JM B, George B, Lawrence B. Standards of medical care in diabetes. Journal of Clinical and Applied Research and Education 2018; vol 38. supl1.
  3. International Expert Committee. International Expert Committee report on the role of the A1C assay in the diagnosis of diabetes. Diabetes Care. 2009.
  4. Tuomilehto J, Lindstrom J, Eriksson JG, et al. Finnish Diabetes Prevention Study Group. Prevention of type 2 diabetes mellitus by changes in lifestyle among subjects with impaired glucose tolerance. N Engl J Med. 2001.
  5. Cowie CC, Rust KF, Byrd-Holt DD, et al. Prevalence of diabetes and high risk for diabetes using A1C criteria in the U.S. population in 1988-2006. Diabetes Care. 2010.
  6. Nowicka P, Santoro N, Liu H, et al. Utility of hemoglobin A1c for diagnosing prediabetes and diabetes in obese children and adolescents. Diabetes Care. 2011.
  7. Ziemer DC, Kolm P, Weintraub WS, et al. Glucose-independent, black-white differences in hemoglobin A1c levels: a cross-sectional analysis of 2 studies. Ann Intern Med. 2010.
  8. Herman WH, Ma Y, Uwaifo G, et al. Diabetes Prevention Program Research Group. Differences in A1C by race and ethnicity among patients with impaired glucose tolerance in the Diabetes Prevention Program. Diabetes Care. 2007.
  9. American Diabetes Association. Diagnosis and classification of diabetes mellitus. Diabetes Care. 2018.
  10. Menke A, Casagrande S, Geiss L, Cowie CC. Prevalence of and trends in diabetes among adults in the United States, 1988-2012. JAMA. 2015. 
  11. Buse JB, Kaufman FR, Linder B, Hirst K, El Ghormli L, Willi S. Healthy Study Group. Diabetes screening with hemoglobin A1c versus fasting plasma glucose in amultiethnicmiddle-school cohort. Diabetes Care. 2013.
  12. Sacks DA, Hadden DR, Maresh M, et al.; HAPO Study Cooperative Research Group. Frequency of gestational diabetes mellitus at collaborating centers based on IADPSG consensus panel-recommended criteria: the Hyperglycemia and Adverse Pregnancy Outcome (HAPO) Study. Diabetes Care 2012; Mar; 35(3):526-8.
  13. Crowther CA, Hiller JE, Moss JR, McPhee AJ, Jeffries WS, Robinson JS. Australian Carbohydrate Intolerance Study in Pregnant Women (ACHOIS) Trial Group. Effect of treatment of gestational diabetes mellitus on pregnancy outcomes. N Engl J Med. 2005.
  14. National Diabetes Data Group. Classification and diagnosis of diabetes mellitus and other categories of glucose intolerance, Diabetes 1979.

Articole din ediţiile anterioare

SUPLIMENT CARDIOLOGIE | Ediţia 5 131 / 2019

Aspecte actuale în profilaxia primară a bolilor cardiovasculare

Loredana Piloff

Determinanţii sociali sunt cei mai importanţi markeri ai stă­rii de sănătate. Identificarea factorilor de risc şi intervenţia stan­dar­dizată asupr...

28 octombrie 2019
TEMA EDITIEI | Ediţia 6 150 / 2022

Vaccinarea antigripală – beneficii generale şi la pacienţii cronici

Remus Şipoş, Gabriela-Paula Pop

Gripa este o infecţie virală, determinată de virusul gripal, care este însoţită clinic de manifestări respiratorii şi sistemice, iar etiologic prez...

30 noiembrie 2022
TEMA EDIŢIEI: CARDIOLOGIE | Ediţia 1 157 / 2024

Prevenţia accidentului vascular cerebral la pacientul cu patologie cardiovasculară

Loredana Piloff, Andrei-Dimitrie Mihu, Rodica Tănăsescu, Mihaela Daniela Baltă

Accidentul vascular cerebral (AVC) este o cauză importantă de mor­bi­di­tate şi mortalitate în România, reprezentând o pro­­ble­­mă de sănătate pub...

29 martie 2024
SUPLIMENT CARDIOLOGIE | Ediţia 4 / 2016

Elemente principale ale noului ghid de prevenţie cardiovasculară

Roxana Pleavă, Svetlana Moșteoru, Andreea Dumitrescu

Anul acesta, în cadrul Congresului European de Insuficiență Cardiacă, organizat de Asociația de Insuficiență Cardiacă (HFA) a Societății Europene d...

07 iulie 2016