MEDICINA DE FAMILIE

Programul de exerciţii vasculare - componentă esenţială în tratamentul pacienţilor cu BAP

 The cardio-vascular exercises routine - an essential component in the treatment of patients with PAD

First published: 07 octombrie 2016

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

Abstract

Early recognition of peripheral arterial disease, optimizing treatment and proper medical care can reduce the risk of car­dio­vascular events. Correct information and patient counseling pro­vides optimal compliance, hel­ping and enc­ou­ra­ging him to respect the doctor’s recom­men­dations, which will lead to the improvement of his health, to optimizing the treat­ment and the therapeutic suc­cess. Complex programs for the recovery of the pa­tient with peripheral arterial disease (PAD) involves the inclusion in the team, in addition to physician and physio­kine­to­therapist, of the patient and his family too.

Keywords
atherosclerosis, peripheral arterial disease, intermittent claudication, supervised exercise program

Rezumat

Recunoașterea precoce a bolii arteriale periferice, optimizarea tratamentului şi asistența medicală corespunzătoare pot reduce riscul de evenimente cardiovasculare. Informarea corectă şi consilierea pacientului asigură realizarea unei complianţe optime, ajutându-l şi încurajându-l să respecte recomandările medicului, ceea ce va duce la ameliorarea stării lui de sănătate, la optimizarea tratamentului aplicat şi a succesului terapeutic. Programele complexe de recuperare ale pacientului cu boală arterială periferică (BAP) implică includerea în echipă, pe lângă medic, fiziokinetoterapeut, şi a pacientului şi familiei acestuia.

Introducere

Boala arterială periferică (BAP) este o manifestare a aterosclerozei sistemice și este definită prin stenoză progresivă sau ocluzie a arterelor membrelor inferioare. Deoarece ateroscleroza este un proces complex, care afectează întregul sistem circulator, în multe cazuri, boala coronariană ischemică evoluează concomitent cu boala arterială periferică, ceea ce conduce, pe lângă scăderea speranţei de viaţă, şi la afectarea calităţii vieţii.

Ateroscleroza este cea mai frecventă cauză a bolii arteriale a membrelor inferioare. Factorii de risc majori nemodificabili ai aterosclerozei sunt: vârsta, sexul masculin și istoricul familial de ateroscleroză timpurie. Factorii de risc majori modificabili în dezvoltarea și progresia bolii aterosclerotice sunt: fumatul, dislipidemia, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială și hiperhomocisteinemia.

Ateroscleroza fiind o boală sistemică, progresivă şi generalizată, medicul se află adesea în faţa unor pacienţi cu simptomatologie complexă, determinată de afectarea multiplă a organelor. O atenţie deosebită trebuie acordată depistării aterosclerozei şi în alte teritorii vasculare, în vederea stabilirii tratamentului corect pentru prevenţia deteriorării organelor.

Tratamentul bolii arteriale periferice este multifactorial, cuprinzând atât mijloace medicale (măsuri igieno-dietetice și farmacologice), cât şi componenta intervențională (tratament endovascular/chirurgical), ambele combinate cu programe individualizate de exerciţii fizice.

Programele de exerciții supravegheate sunt extrem de eficiente pentru îmbunătăţirea distanţelor de mers și a calităţii vieții la persoanele cu claudicație intermitentă.

Definiții

Ateroscleroza este o boală generalizată care poate afecta orice arteră a corpului şi se poate manifesta clinic ca boală cardiacă ischemică, accident vascular cerebral şi boală arterială periferică.

Boala arterială periferică (BAP) este termenul clinic ce definește stenoza, ocluzia sau anevrismul aortei sau al ramurilor sale, excluzând arterele coronare şi arterele cerebrale.

Epidemiologia bolii arteriale periferice

Bolile cardiovasculare (BCV) sunt cauza principală de deces şi invaliditate în Europa, reprezentând o mare povară socioeconomică. Boala arterială coronariană este cauză de deces pentru un mare procent de pacienţi, iar accidentul vascular cerebral, insuficienţa renală şi complicaţiile ischemiei severe a membrelor inferioare contribuie şi ele la prognosticul nefavorabil. Astfel, 2 din 5 pacienţi cu boală coronariană cu vârsta de peste 70 de ani sau între 50 şi 69 de ani, dar cu istoric de fumători sau diabet zaharat, asociază şi boală arterială periferică(1).

Boala arterială periferică (BAP) este extrem de comună și până la 25% dintre pacienţii de peste 55 de ani sunt adesea asimptomatici. Prevalența bolii arteriale periferice creşte cu vârsta, ajungând până la 14,5% la persoanele peste 70 de ani. Diferența între sexe există în cazul pacienților mai tineri, cu o pondere mai mare în rândul sexului masculin, în timp ce la pacieții vârstnici raportul este egal. Claudicaţia intermitentă este un simptom comun care apare la 14% dintre bărbaţii în vârstă de 65 de ani și la peste 21% dintre bărbaţii cu vârsta de 85 de ani sau peste. Dintr-o sută de pacienţi noi cu claudicaţie intermitentă, unu până la doi pacienţi pe an dezvoltă ischemie critică a membrelor(3).

Datele existente la ora actuală referitoare la pacienții din Europa şi America de Nord arată că 10‐50% dintre pacienții simptomatici cu BAP nu s-au prezentat la medic şi că doar aproximativ 25% din pacienții cu boală arterială periferică urmează tratament specific.

Pacienţii trebuie informaţi că riscul de a face această boală crește odată cu vârsta, astfel că una din cinci persoane care au împlinit 70 de ani are boală arterială periferică. În plus, factori de risc precum fumatul, hipertensiunea arterială, diabetul sau obezitatea provoacă boala la vârste mai tinere.

Diagnosticul în boala arterială periferică

Diagnosticul de boală arterială periferică este sugerat de anamneză şi examenul fizic al pacientului, fiind necesare ulterior teste pentru stabilirea exactă a localizării anatomice şi a gradului stenozei.
 

Clasificarea Leriche - Fontaine

Prezumția clinică este dată de manifestări ca: durere, modificări ale temperaturii și culorii tegumentelor, diminuarea până la abolire a pulsului arterial periferic, tulburări trofice cutanate, la care se pot adăuga parestezii sau paralizii.

Localizarea claudicaţiei intermitente oferă informaţii utile asupra sediului obstrucţiei:

a. molet (tipic) = obstrucție femurală superficială sau poplitee

b. coapsă și molet = obstrucție ilio-femurală

c. fesieră și șold = obstrucție aorto-iliacă și hipogastrică

d. fesieră și coapse + impotență sexuală + absența pulsului femural bilateral + atrofie musculară și cutanată a membrului inferior = sindrom Leriche.

Diagnosticul clinic al gradului de obstrucție

Clasificarea Leriche-Fontaine reprezintă stadializarea clinică a BAP în funcţie de simptomatologie, fiind cel mai des folosită în practică.

Indicele gleznă-braţ poate fi determinat atât la pacientul din ambulatoriu, cât şi la cel spitalizat, de către medici cu specialităţi variate, de la medicul de familie la internist, cardiolog sau chirurg vascular. Indicele gleznă-braţ ar trebui să fie măsurat în asistența medicală primară ca o metodă de diagnosticare și monitorizare a BAP. Determinarea indicelui gleznă-braţ (IGB) este un test uşor de efectuat şi la îndemâna practicianului, fiind un indicator de severitate a claudicației, util în diagnostic, mai ales pentru screeningul pacienţilor cu factori de risc. Combinarea rezultatelor screeningului IGB cu scorul de risc Framingham modifică predicţia riscului cardiovascular pe 10 ani(4). O metaanaliză a demonstrat că includerea IGB în calculul riscului Framingham a dus la reclasificarea categoriei de risc la aproximativ 19% dintre bărbați și 36% dintre femei(4). Mai exact, 7% dintre femeile cu risc scăzut și 10% dintre femeile cu risc intermediar clasificate după scorul de risc Framingham au fost reclasificate în categoria de risc ridicat, când a fost luat în considerare şi un IGB de 0,9 sau mai mic(5).

Tratament

Strategia de diagnostic şi planul terapeutic vor fi individualizate la pacienţii cu boală arterială periferică, în funcţie de gradul de severitate al bolii şi de factorii de risc. Metodele de tratament vor fi adaptate severităţii simptomelor, gradului de afectare arterială şi stării de sănătate a pacientului(7).

Mijloacele medicale din cadrul terapiei bolii arteriale periferice cuprind măsuri de control al factorilor de risc modificabili ai aterosclerozei: oprirea fumatului, tratamentul hipercolesterolemiei, tratamentul hipertensiunii arteriale, controlul diabetului zaharat şi măsuri igieno-dietetice: evitarea sedentarismului (activitate fizică de minimum 30 de minute zilnic), dietă săracă în grăsimi animale, menținerea greutăţii corporale în limitele normale.

Respectarea dietei corecte și exercițiile fizice efectuate cu regularitate au un rol important în scăderea riscului de apariție a bolilor vasculare.

Oprirea fumatului este unul dintre principalii factori de încetinire a progresiei bolii aterosclerotice. În vederea abandonării fumatului, pacientul trebuie să beneficieze atât de suport psihologic, cât şi de terapie de substituție nicotinică.

Din cauza legăturii strânse existente între diabetul zaharat și boala arterială cu diferite localizări, menţinerea strictă a controlului glicemic este esențială în prevenirea apariției complicațiilor aterosclerozei la pacienții diabetici.

Hipertensiunea arterială, un alt factor de risc pentru boala arterială periferică, este necesar a fi controlată prin administrarea agenților farmacologici corespunzători.

Hipercolesterolemia va trebui corectată cu un tratament adecvat cu statine.

Tratamentul farmacologic al pacienţilor cu boală arterială periferică foloseşte o serie de medicamente care, prin diferite mecanisme patogenice, urmăresc ameliorarea simptomatologiei pacienţilor cu BAP.

Rolul clinicianului în stabilirea unui program eficient de recuperare la pacienţii cu claudicaţie intermitentă este esenţial.

Programul de exerciții și informare a pacienților cu boală arterială periferică

Deoarece BAP este o boală cu evoluţie gravă, depistarea şi tratarea acestei afecţiuni din timp asigură pacienţilor sănătatea picioarelor şi previn probleme grave ca amputaţia, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral şi chiar decesul.

Pacientul trebuie informat că boala arterială periferică poate cauza disconfort sau durere atunci când merge pe jos, cel mai adesea la nivelul gambei, dar și la nivelul șoldurilor, feselor, coapselor, genunchilor sau gleznelor - claudicația intermitentă. De asemenea, pacientul trebuie avertizat că s-ar putea să nu simtă întotdeauna durere, în schimb, ar putea simți senzație de constricție, de gheară, greutate, crampe sau slăbiciune în picioare. Durerea apare la aceeaşi distanţă în timpul mersului şi se ameliorează sau dispare la scurt timp după ce pacientul se opreşte din mers. Iniţial, durerea apare la distanţe de mers mari, pentru ca, pe măsură ce boala avansează, să apară la distanţe din ce în ce mai mici, chiar de câtiva pași. În timp, dacă boala arterială periferică se înrăutățește, claudicația apare la o distanță tot mai mică de mers; durerea poate să apară şi în repaus și poate fi atât de intensă, încât nu permite pacientului să doarmă. Apariția claudicaţiei intermitente limitează activitatea fizică și determină un stil de viaţă sedentar, ducând la scăderea calităţii vieţii pacientului.

Există două tipuri de programe de mers: cele supervizate de un specialist şi cele făcute de pacient acasă. Programele supervizate se efectuează în centrele de recuperare cardiovasculară sau în spitalele de recuperare. Costurile sunt deseori accesibile, dar, din păcate, în România, aceste programe nu sunt acoperite de casele de asigurări. Astfel de programe durează între 3 şi 6 luni şi includ 3 sau mai multe sesiuni săptămânale de mers pe bandă, cu supervizare din partea fizioterapeuţilor specializaţi. Cercetările arată o îmbunătăţire a distanţei de mers la marea majoritate a pacienţilor.

Recomandări în vederea ameliorării claudicației

Mersul pe jos este cel mai important exercițiu din recuperarea vasculară şi trebuie făcut zilnic pe durata întregii vieți. Mersul pe jos îmbunătăţeşte sănătatea arterială şi reduce durerea din boala arterială periferică (BAP). Mersul pe jos până la apariția unei dureri moderate, urmat apoi de pauză şi repetarea acestui proces ajută la îmbunătăţirea distanţei de mers mai mult decât orice alt exerciţiu fizic şi mai mult decât unele tratamente medicamentoase. Un program supervizat de mers pe jos înseamnă foarte mult pentru bolnavii cu BAP, ajutând la dublarea sau chiar triplarea distanţei de mers fără durere. Nu numai că mersul este cel mai bun exerciţiu fizic pentru pacienţii cu BAP, dar este şi cel mai simplu şi ieftin. Mersul pe jos poate fi făcut de oricine, la orice vârstă şi nu necesită nici un talent special sau echipament complex, ci doar o pereche de pantofi sport adecvaţi. Sfătuiţi-vă pacienţii să meargă pe jos împreună cu familia sau prietenii:  mersul pe jos le va oferi şi lor o sănătate mai bună, timpul va trece mai uşor, iar pacientul va fi mai motivat. Un program de mers pe jos este cheia tratamentului de succes în BAP.

În funcție de gravitatea afecțiunii, se pot impune tratamente conservative sau chirurgicale. Schema de tratament pentru boala arterială periferică include schimbarea stilului de viață (renunțarea la fumat și scăderea în greutate), dar și un tratament medicamentos. Se va recomanda pacientului să urmeze o dietă sănătoasă, bazată pe fructe, legume şi cereale integrale, cu evitarea alimentelor cu conţinut crescut de sare. De asemenea, medicul va recomanda un program de mers sau un plan de reabilitare a mersului pentru a dezvolta circulația sanguină colaterală și a scădea astfel durerea de la nivelul picioarelor, pentru îmbunătăţirea circulaţiei şi menţinerea tonusului muscular. Pacientul trebuie informat că, urmat cu conștiinciozitate, programul de mers și planul de reabilitare pot îmbunătăți semnificativ distanța de mers pe care acesta o poate parcurge fără durere.

Reabilitarea fizică va duce la recâștigarea abilităților și funcțiilor fizice pierdute în urma afecțiunilor și traumelor, a internărilor prelungite sau printr-un stil de viață nesănătos.

În urma studiilor efectuate s-a constatat că la persoanele care au participat la un program de reabilitare postoperatorie a crescut rata de supraviețuire, a scăzut durata spitalizării (în medie cu 3 zile) și s-a îmbunătățit marcant distanța de mers, precum și calitatea vieții.

Programul de mers va funcționa cel mai bine dacă pacientul va merge zilnic pe jos și dacă își va menține greutatea corporală în limitele normale. Îmbunătățirea distanței la care apare durerea se face crescând progresiv atât ritmul, cât și distanța de mers. Pacientul trebuie sfătuit şi ajutat să renunțe complet la fumat.

În urma tratamentului chirurgical, pentru prevenirea complicațiilor și recuperarea rapidă este foarte importantă mobilizarea precoce, dar și începerea unui program de exerciții vasculare, care trebuie executate pe o perioadă de minimum 15 zile, începând cu a doua zi postoperatorie.

Exercițiile și mobilizarea precoce completează intervenția chirurgicală și au ca efect recuperarea postoperatorie rapidă, scurtarea timpului de internare, îmbunătățirea vascularizării periferice, prevenția edemului postoperator, vindecarea mai rapidă și prevenirea complicațiilor. Exercițiile se execută de 3 ori pe zi, câte 10 repetări, atât întins în pat, cât și în poziția șezând sau în picioare. Medicul sau fizioterapeutul va ajusta programul de mers în funcție de nevoile speciale ale pacientului. O ședință tipică conține următoarele elemente:

  • La început, pacientul ar trebui să meargă până când simte o durere ușoară în picioare.
  • Va continua să meargă până când durerea ușoară devine moderată.
  • Apoi, pacientul se va opri și se va odihni până când durerea dispare, de obicei după câteva minute.
  • După ce durerea dispare, va începe să meargă din nou.
  • Se repetă acest ciclu de exerciții cu pauze, urmat de 30 de minute de odihnă.
  • Pe măsură ce programul continuă,  se va crește progresiv timpul zilnic de mers până la un total de 50 de minute - o oră, în sesiuni de minimum 10 minute fără pauză, dacă nu intervine durerea.
  • Este recomandat ca ritmul de mers să fie unul moderat.
  • În timp, pacientul va fi capabil să meargă perioade mai lungi de timp și distanțe mult mai mari, fără a simți durere, datorită îmbunătățirii circulației sanguine.

Recomandările post-externare:

Diferă în funcție de tipul de intervenție suferit de pacient.

Recomandări fizioterapeutice după intervenția chirurgicală de bypass aorto-bifemural:

  • Continuarea exercițiilor de pompă venoasă minimum 14 zile postoperator.
  • O oră de mers pe zi în ritm ușor spre moderat.
  • Evitarea sedentarismului.
  • Evitarea purtării greutăților excesive și evitarea suprasolicitării mușchilor abdominali.
  • Evitarea suprasolicitării fizice și a pozițiilor vicioase (picior peste picior sau statul în pup).
  • Dacă nu poate îndeplini aceste obiective, sunt necesare evaluarea funcțională fiziokinetoterapeutică și includerea pacientului într-un program de reabilitare vasculară.

Recomandări fizioterapeutice după intervenția chirurgicală de bypass periferic:

  • Continuarea exercițiilor de pompă venoasă minimum 14 zile postoperator. 
  • O oră de mers pe zi în ritm ușor spre moderat.
  • Evitarea sedentarismului.
  • Evitarea suprasolicitării fizice și a pozițiilor vicioase (picior peste picior sau statul în pup).
  • Dacă nu poate îndeplini aceste obiective, sunt necesare evaluarea funcțională fiziokinetoterapeutică și includerea pacientului într-un program de reabilitare vasculară.

Recomandări fizioterapeutice în tratamentul conservator cu vasaprostan:

  • Mers pe jos zilnic, în ritm moderat, până la durere ușoară, când se face pauză. Exercițiul de mers pe jos trebuie să cumuleze minimum 30 de minute zilnic.
  • Ritmul de mers recomandat este de 3,2 km/h, însemnând că pacientul trebuie să facă minim 1,6 km/zi.
  • Scopul exercițiului este să ajungă să meargă 30 de minute fără pauză. Acest interval se realizează cel mai frecvent după o perioadă de 3 luni de mers zilnic pe jos.
  • Dacă nu poate îndeplini aceste obiective, sunt necesare evaluarea funcțională fiziokinetoterapeutică și includerea pacientului într-un program de reabilitare vasculară.

Recomandări fizioterapeutice pentru pacienții amputați la nivelul gambei:

  • Înfășurarea bontului în formă de 8 și fără cute, cu ajutorul feșelor elastice, forma finală fiind conică. Pacientul va fi învăţat să nu înfăşoare bontul circular, deoarece riscă oprirea circulației sângelui.
  • Pacientul va ţine genunchiul piciorului amputat cât mai întins atunci când stă pe scaun, pentru a evita contracturile.
  • Va efectua în continuare exercițiile învățate în spital.
  • Se va recomanda creşterea cât mai mare a forței brațelor și a piciorului rămas.
  • Când va avea proteza de antrenament, pacientul va fi sfătuit să îşi recapete treptat echilibrul și să renunțe la cadrul metalic în favoarea cârjelor (se recomandă utilizarea cârjelor de cot, în detrimentul celor cu susținere sub braț).
  • Dacă nu poate îndeplini aceste obiective, sunt necesare evaluarea funcțională fiziokinetoterapeutică și includerea pacientului într-un program de reabilitare vasculară.

Recomandări fizioterapeutice
pentru pacienții amputați la nivelul coapsei:

  • Înfășurarea bontului în formă de 8 și fără cute, cu ajutorul feșelor elastice, forma finală fiind conică. Pacientul va fi învăţat să nu înfăşoare bontul circular, deoarece riscă oprirea circulației sângelui.
  • Poziția pe burtă cel puțin de 3 ori pe zi câte jumătate de oră de fiecare dată, pentru evitarea contracturilor. Se poate plasa o greutate de maximum 0,5 kg imediat sub zona lombară pentru relaxarea mușchilor fesieri. Statul pe burtă este o poziție relaxantă și fără dureri pentru pacientul amputat de coapsă.
  • Va efectua în continuare exercițiile învățate în spital.
  • Este necesar un cadru metalic pentru deplasare, până la sosirea protezei.
  • Se va recomanda creşterea cât mai mare a forței brațelor și a piciorului rămas.
  • Când va avea proteza de antrenament, pacientul va fi sfătuit să îşi recapete treptat echilibrul și să renunțe la cadrul metalic în favoarea cârjelor (se recomandă utilizarea cârjelor de cot, în detrimentul celor cu susținere sub braț).
  • Dacă nu poate îndeplini aceste obiective, sunt necesare evaluarea funcțională fiziokinetoterapeutică și includerea pacientului într-un program de reabilitare vasculară.

Recomandări fizioterapeutice după intervenția chirurgicală de bypass la nivelul brațului:

  • Continuarea exercițiilor de pompă venoasă minimum 14 zile postoperator.
  • Exercițiile se fac cu brațul ținut în așa fel încât mâna să fie deasupra nivelului inimii.
  • După externare pacientul va face exerciții de mobilitate a cotului, fără încărcare, de 3 ori pe zi.
  • După scoaterea firelor va putea face exerciții cu greutăți ușoare sau cu elasticul.
  • Pacientul va fi sfătuit să nu care greutăți cu brațul operat, decât atunci când medicul îi va permite.
  • Se recomandă evitarea dormitului pe partea brațului operat și a oricărei alte forme de compresie a brațului.
  • Pacientul va fi învăţat să-şi monitorizeze brațul pentru a determina nivelul edemului.
  • Dacă nu poate îndeplini aceste obiective, sunt necesare evaluarea funcțională fiziokinetoterapeutică și includerea pacientului într-un program de reabilitare vasculară.

Recomandări fizioterapeutice după externare în cazul trombozei venoase profunde (TVP):

  • Continuarea exercițiilor de pompă venoasă învățate în spital, care se fac de 3 ori pe zi.
  • Va evita statul prelungit în picioare; dacă este necesar, va face câteva ridicări pe vârfuri sau mers pe loc.
  • Revenirea treptată la activitățile uzuale ale pacientului.
  • După activitatea fizică este necesară o perioadă de odihnă, pacientul stând întins în pat, cu piciorul afectat ridicat cu o pernă sub gambă.
  • Pacientul va fi sfătuit să meargă pe jos zilnic minimum 30 de minute în ritm moderat (viteza între 3,5 și 4,5 km/h).
  • Dacă nu poate îndeplini aceste obiective, sunt necesare evaluarea funcțională fiziokinetoterapeutică și includerea pacientului într-un program de reabilitare vasculară.

Concluzie

Recunoașterea precoce a bolii arteriale periferice, optimizarea tratamentului şi asistența medicală corespunzătoare pot reduce riscul de evenimente cardiovasculare. Informarea corectă şi consilierea pacientului asigură realizarea unei complianţe optime, ajutându-l şi încurajându-l să respecte recomandările medicului, ceea ce va duce la ameliorarea stării lui de sănătate, la optimizarea tratamentului aplicat şi la succes terapeutic. Programele complexe şi individualizate de recuperare ale pacientului cu boală arterială periferică implică includerea în echipă, pe lângă medic, fiziokinetoterapeut, şi a pacientului şi familiei acestuia.

 

Bibliografie

1. Hirsch A.T. et al. Peripheral arterial disease detection, awareness and treatment in primary care. JAMA 2001; 286 (11):1317-1324. 
2. Bignell M. and Shearman C. Prescriber Jan 2015; 27-30. 
3. Transatlantic Inter-Society Consensus (TASC) Document. J Vasc Surg 2000; 31:S5–35. 
4. Fowkes F.G. et al. Ankle brachial index combined with Framingham Risk Score to predict cardiovascular events and mortality - a meta-analysis. JAMA. 2008;300(2):197-208. 
5. Lamina C. et al. Eur Heart J. 2006;27(21):2580-2587. 
6. Hennion D.R. and Siano K.A. Diagnosis and treatment of peripheral arterial disease. Am Fam Physician. 2013;88(5):306-310.
7. Paul Burns P. et al. Management of peripheral arterial disease in primary care. BMJ. 2003 Mar 15; 326(7389): 584–588.

Articole din ediţiile anterioare

Bolile arteriale periferice în practica medicului de familie

Ileana Brânză

Ghidurile rezumă și evaluează toate dovezile despre o anumită patologie, cu scopul de a ajuta medicul în selecţia celei mai bune strategii de manag...

07 iulie 2016
SUPLIMENT DIABET | Ediţia 3 / 2017

Problematica bolii arteriale periferice la pacientul diabetic în cabinetul medicului de familie

Anca Bălan

Boala arterială periferică (BAP) a membrelor pelviene este consecința aterosclerozei localizate sub bifurcația aortei abdominale. În stadiile timpu...

19 mai 2017
MEDICINA DE FAMILIE | Ediţia 6 / 2016

Măsurarea indicelui gleznă-braţ la pacienţii cu boală arterială periferică

Mihai Ionac

Medicii de familie au un rol-cheie în diagnosticul şi tratamentul pacienţilor cu boală arterială periferică. Așa cum recomandă ghidurile internațio...

08 decembrie 2016