Otomastoiditis secondary to radiotherapy of head neoplasia

Otomastoidita secundară radioterapiei pentru neoplaziile capului

Luminiţa Rădulescu, Vlad Cozma
“Grigore T. Popa” University of Medicine and Farmacy, Iaşi

Otomastoiditis and chronic otitis media with effusion are relatively common both before and after radiotherapy (RT) of the craniocervical neoplasms. Otomastoiditis implies significant health problems and reduces the overall quality of life because of the specific clinical presentation (otic fullness, otalgia and otorrhea, tinnitus, deafness). The efficient protection of the otomastoid complex during the RT sessions for cancers located in the vicinity (parotid region, rhinopharyngeal, parapharyngeal) is hard to achieve. As a result, the pathological mechanism after exposure (low blood supply of the region, tisular hypoxia) reduces the bone’s regenerating capacity, providing a propitious site for local infections such as osteomyelitis. Even though mandibular bone disorders (osteoradionecrosis) are more frequent after RT, our ENT clinic confronted a case of otomastoiditis which debuted years after completing RT for an adenoid cystic carcinoma of the parotid gland. The case presentation brings into discussion the therapeutic conduct and the challenges encountered during the undulating evolution of the disease (from remission to relapse with neurosurgical complications). This report underlines the importance of a good monitoring of patients with otomastoiditis in their medical history, even more rigorous in those with post-RT status, prone to intracranial complications, beginning with otologic disorders. 

Keywords: otomastoiditis, head neoplasia, radiotherapy

Otomastoidita şi otita medie cronică seroasă sunt relativ frecvente atât înainte, cât şi după radioterapia neoplasmelor craniocervicale. Otomastoidita implică probleme semnificative de sănătate şi reduce considerabil calitatea vieţii prin tabloul clinic caracteristic (senzaţie de plenitudine otică, otalgie şi otoree, tinitus, hipoacuzie). Protejarea complexului otomastoidian este dificilă la pacienţii cu neoplasme aflate în vecinătate (malignităţi parotidiene, rinofaringiene, parafaringiene). Drept urmare, procesele fiziopatologice rezultate după expunerea la radioterapie (vascularizare scăzută, hipoxie tisulară locală) reduc capacitatea reparativă a osului, oferind teren propice infecţiilor cu evoluţie fulminantă şi complicaţii asociate. Deşi patologia osoasă mandibulară (osteoradionecroza) este mai frecventă postiradiere, clinica noastră ORL s-a confruntat în 2019 cu un caz rar de otomastoidită instalată în contextul unui neoplasm parotidian radiotratat. Prezentarea de caz aduce în discuţie conduita terapeutică aplicată şi particularităţile întâlnite pe parcursul evoluţiei oscilante de la remisiune la recădere, cu complicaţii neurochirurgicale. Acest raport subliniază importanţa monitorizării pacienţilor cu patologie otomastoidiană, cu atât mai riguroasă la cei cu status postradioterapeutic predispuşi complicaţiilor intracraniene, cu punct de plecare otic.

Cuvinte-cheie: otomastoidită, radioterapie, neoplazie


Temporal bone cholesteatoma with skull base erosion

Colesteatomul stâncii temporale cu eroziune spre baza de craniu

 Cristian Mârţu1,2, Alexandra Doroftei2, Diana Diaconu2, Ionuţ Piftor2, Daniela Sadovnic2, Dan Mârţu1, Luminiţa Rădulescu1,2
1. “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi; 2. ENT Department, Clinical Rehabilitation Hospital, Iaşi

 Temporal bone cholesteatoma can produce erosion of the otic capsule and extend to important landmarks, including the skull base. The patients usually present cholesteatoma surgery in the past and otorrhea, but sometimes the symptomatology may be nonspecific, including facial nerve conduction problems, vertigo, but also conductive hearing loss with normal tympanic membrane. We present the diagnostic and therapeutic challenges encountered in five patients, with the aforementioned symptomatology, treated in our clinic. One case presented a cholesteatoma with normal tympanic membrane and otic capsule and skull base erosion, one case presented primary dura prolapse in the mastoid due to extended cholesteatoma erosion of tegmen tympani, and three other cases presented secondary dura and content prolapse due to recurrent cholesteatoma. Different surgical approaches and defect reconstruction methods are presented. The results were good, with local control of the disease and stable skull base repair.

Keywords: cholesteatoma, erosion, skull base

Colesteatomul stâncii temporalului poate produce eroziunea capsulei otice şi se poate extinde la baza craniului. Pacienţii prezintă frecvent operaţii anterioare pentru colesteatom şi acuză otoree, dar pot acuza şi o simptomatologie nespecifică, precum tulburări de conducere în teritoriul nervului facial, vertij, dar şi hipoacuzie de transmisie, cu membrana timpanică intactă în cazul colesteatomului primitiv. Sunt prezentate provocările diagnostice şi terapeutice întâlnite la cinci pacienţi internaţi şi trataţi în clinica noastră, cu acuzele menţionate anterior. Sunt prezentate un caz de colesteatom cu membrană timpanică normală şi eroziunea capsulei otice şi a bazei craniului, un caz cu eroziunea tegmen tympani şi prolapsul durei în cavitatea mastoidiană în prezenţa unui coles­teatom extins şi alte trei cazuri cu eroziunea tegmen tympani şi prolapsul durei secundare recidivei de colesteatom. Diferite tehnici de abord chirurgical şi de reconstrucţie a defectului bazei craniului sunt prezentate. Rezultatele postoperatorii au fost bune, cu reconstrucţie stabilă a defectului bazei craniului şi fără recidivă locală a colesteatomului.

Cuvinte-cheie: colesteatom, eroziune, bază de craniu


Superior semicircular canal dehiscence as a complication of petrous bone cholesteatoma solved by endoscope-assisted transmastoid approach

Fistula de canal semicircular superior ca o complicaţie a colesteatomului petros, rezolvată prin abord transmastoidian asistat endoscopic

Alma Aurelia Maniu, Ana Badea, Cristian Fleţan
ENT Department, “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca 

Introduction. Congenital or acquired petrous bone cholesteatoma is defined as a cholesteatoma medial to the otic capsule that can lead to various complications, such as hearing loss, facial paralysis, headache or dizziness, and may represent a surgical challenge due to the extension in anatomical areas difficult to access. Materials and method. We present two cases of petrous bone cholesteatoma – supralabyrinthine-apical, according to Moffat et al. classification – in which endoscope-assisted transmastoid supralabyrinthine approach was performed. In both cases, dizziness was present due to superior semicircular canal dehiscence. Results. The cholesteatoma was removed without complications and the residual hearing was preserved. Conclusions. Endoscope-assisted surgery allows the removal of cholesteatoma of petrous apex while preserving hearing. It also makes possible the removal of the cholesteatoma via transmastoid approach for perilabyrinthine space using minimally invasive surgery instead of middle fossa approach, which is the standard surgical procedure. Thus, the complications of craniotomy can be avoided.

Keywords: superior semicircular canal dehiscence, petrous bone cholesteatoma, transmastoid approach, endoscope-assisted

Introducere. Colesteatomul de os petros congenital sau apărut este definit ca fiind colesteatomul care se extinde medial faţă de capsula otică. Acesta poate duce la complicaţii numeroase, cum ar fi hipoacuzie, paralizie facială, ameţeală sau cefalee. Chirurgia colesteatomului de os petros reprezintă o provocare din cauza extensiei acestuia în arii anatomice ascunse, cu acces dificil. Materiale şi metodă. În această lucrare sunt prezentate două cazuri de colesteatom supralabirintic apical, conform clasificării lui Moffat et al., care prezentau fistula de canal semicircular superior. În ambele cazuri s-a practicat abord transmastoidian supralabirintic microsco­pic, asistat endoscopic. Rezultate. Colesteatomul a fost îndepărtat fără complicaţii, iar auzul rezidual a fost păstrat. Concluzii. Chirurgia microscopică asistată endoscopic permite în­de­păr­tarea unui colesteatom din spaţiul perilabirintic, cu păstrarea auzului. Este o tehnică minim invazivă, care poate fi folosită în anumite situaţii cu succes, evitându-se astfel complicaţiile unei craniotomii din abordul clasic al fosei cerebrale mijlocii.

Cuvinte-cheie: fistulă de canal semicircular superior, coles­teatom de os petros, abord transmastoidian, asistat endoscopic


Outcomes of surgical treatment in chronic otitis media without cholesteatoma

Rezultatele obţinute în chirurgia otitei medii cronice supurate fără colesteatom

Violeta Necula
ENT Department, County Emergency Clinical Hospital of Cluj-Napoca

Chronic otitis media (COM) without cholesteatoma is a common pathology in our current practice. In the inactive form the tympanoplasty is the treatment of choice, while in the active form the ear cannot be kept dry for an optimal period of time before the surgery, requiring wider surgical approach. In a group of 42 patients, 26 cases were prone to various forms of tympanoplasty. In 16 cases with active form of COM, mastoidectomy was required. Tympanoplasty was performed at the same time in 14 cases, and in two cases the tympanoplasty was performed in a second surgery. The results of surgery consisted in the disappearance/reduction of ear discharge in active forms which did not respond properly to the local treatment. The improvement of the hearing was noticed in 30% of the cases. The chronic otitis media without cholesteatoma benefits from surgical treatment, with good results in most cases, improving the quality of the patient’s life.

Keywords: chronic otitis media without cholesteatoma, tympanoplasty, mastoidectomy

Otita medie cronică supurată necolesteatomatoasă reprezintă o patologie frecvent întâlnită în practica noastră curentă. Dacă în cazul formei inactive intervenţia chirurgicală se limitează la o timpanoplastie, întâlnim adesea forma activă, dificil de stăpânit, în care urechea nu poate fi menţinută uscată un interval optim pentru a putea beneficia de timpanoplastie, necesitând un abord chirurgical mai amplu. Pe un lot de 42 de pacienţi, 26 de cazuri s-au pretat la diverse forme de timpanoplastii, fiind urechi care nu mai prezentaseră acutizări de mai mult de un an. În 16 cazuri, cu formă activă, a fost necesară mastoidectomia. Timpanoplastia s-a făcut în acelaşi timp ope­rator în 14 cazuri, iar la două cazuri s-a efectuat în al doilea timp operator. Intervenţia chirurgicală a avut drept rezultat dispariţia sau reducerea supuraţiei în formele active care nu au răspuns corespunzător la tratamentul medicamentos, precum şi îmbunătăţirea auzului la 30% din cazuri. Otitele medii cronice supurate necolesteatomatoase beneficiază de tratament chirurgical, cu rezultate bune în majoritatea cazurilor, îmbunătăţind calitatea vieţii pacienţilor.

Cuvinte-cheie: otită medie cronică necolesteatomatoasă, timpanoplastie, mastoidectomie


Diagnostic and therapeutic difficulties in otomastoiditis complications

Dificultăţi diagnostice şi terapeutice în complicaţiile otomastoiditelor

Florin Anghelina
University of Medicine and Pharmacy of Craiova; ENT Department, County Emergency Clinical Hospital of Craiova

The complications of otomastoiditis are serious diseases, with a rapid unfavorable evolution in the absence or delay of the appropriate treatment. The urgent establishment of the diagnosis, with the differentiation of the types of complications that have arisen, is vital for determining the therapeutic decision, which is often difficult since there are still many controversies. There are presented several situations of otomastoiditis complications, each with their treatment particularities, the therapeutic decision being difficult to choose, most often coexisting with a mixed ENT-neurosurgical-infectionist management.

Keywords: mastoiditis complications

Complicaţiile otomastoiditelor reprezintă afecţiuni grave, cu o evoluţie rapid nefavorabilă în lipsa sau întârzierea tratamentului adecvat. Stabilirea urgentă a diagnosticului, cu diferenţierea tipurilor de complicaţii apărute, este vitală pentru stabilirea deciziei terapeutice, care de multe ori este dificilă, existând încă numeroase controverse. Sunt prezentate mai multe situaţii de complicaţii otomastoidiene, fiecare cu particularităţile sale de tratament, alegerea deciziei terapeutice fiind dificilă, de cele mai multe ori coexistând un mana­gement mixt otorinolaringolog-neurochirug-infecţionist.

Cuvinte-cheie: complicaţii otomastoidiene


Congenital middle ear diseases – clinical and management significance

Anomalii congenitale de ureche medie – semnificaţie clinică şi chirurgicală

D.C. Gheorghe
ENT Department, ”M.S. Curie” Emergency Clinical Hospital for Children, Bucharest

The anatomical abnormalities of the middle ear are important elements in the differential diagnosis regarding child hearing loss, taking in consideration the frequent inflammatory pathology encountered at this age. We present some clinical and surgical features linked to a case series having the same condition: conductive hearing loss. Objective. To discuss the main causes of diagnostic errors in cases of children with hearing loss. Materials and method. A retrospective study, including some cases with anatomical abnormalities of the middle ear that were sent and managed in the ENT Department of the “M.S. Curie” Emergency Clinical Hospital for Children. Results. One case of stapedial artery, two cases of congenital absent stapes, four cases with tympanic membrane, ossicular chain and external auditory canal malformations, three cases of congenital cholesteatoma, and one case with ossified stapes are presented. Conclusions. Middle ear and tympanic malformations can be diagnosed usually by a thorough clinical examination, completed with good quality imagistics and with various audiological assessments. The therapeutic approach can be challenging and requires a detailed discussion with the patient in order to get completely satisfying results.

Keywords: hearing loss, middle ear malformations, children

Anomaliile anatomice ale urechii medii sunt elemente importante în diagnosticul diferenţial al hipoacuziei copilului, în contextul patologiei inflamatorii frecvent întâlnite la această vârstă. Dorim să prezentăm câteva aspecte clinico-chirurgicale, prin prisma unor cazuri clinice cu aceeaşi trăsătură clinică: hipoacuzia de tip transmisie. Obiectiv. Prezentarea principalelor cauze de erori diagnostice privind hipoacuzia copilului. Materiale şi metodă. Studiu retrospectiv, incluzând toate cazurile de anomalii anatomice ale urechii medii, prezentate la departamentul ORL al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „M.S. Curie”. Rezultate. Sunt prezentate un caz de arteră stapediană, două cazuri de absenţă congenitală a scăriţei, patru cazuri cu malformaţii timpanice, de lanţ osicular şi/sau stenoze de canal auditiv extern bilateral, trei cazuri de colesteatom congenital şi un caz cu otoscleroză verificată intraoperatoriu. Concluzii. Malformaţiile de ureche medie şi ale timpanului pot fi de obicei diagnosticate printr-un examen clinic corect, completat cu examinări imagistice de os temporal şi cu evaluări audiometrice diverse. Abordul terapeutic al acestor anomalii poate fi dificil şi necesită o discuţie detaliată cu aparţinătorii pacientului pentru o expectativă satisfăcătoare.

Cuvinte-cheie: hipoacuzie, malformaţii ureche medie, copil


Otogenic lateral sinus thrombosis – has there anything changed?

Tromboflebita sinusului lateral de cauză otică – s-a mai schimbat ceva?

E.H. Ştefănescu, N.C. Balica, A.H. Marin, S. Lupescu, M. Poenaru
“Victor Babeş” University of Medicine and Pharmacy, Timişoara

Objective. Otogenic lateral sinus thrombosis (OLST) is a rare intracranial complication of otitis media. The management is controversial. It still represents a potential life-threatening condition despite the modern antibiotic treatment. This study aims to report the clinical presentation and management in a series of OLST over a 10-year period. Materials and method. The medical charts of 8 patients diagnosed with OLST were reviewed. These patients were identified from a search of 536 subjects with a diagnosis of mastoiditis operated over a 10-year period (2010-2019). Results. A total of 8 patients (six males and two females), with ages ranging from 11 to 68 years old, were diagnosed with OLST. All of them had a history of chronic ear disease. Seven patients were under antibiotic therapy prior to admission. The most commonly reported symptoms were headache, ear discharge and hearing loss. Imaging studies and microbiological cultures were performed in all patients. Other complications were simultaneously present: intracranial abscess (n=2). The treatment in all cases comprised of i.v. broad-spectrum antibiotics, mastoid surgery, and long-term hypocoagulation. Sigmoid sinus exposure was performed in all patients. All patients had a satisfactory resolution of their symptoms, and the mortality rate was of 0%. Conclusions. The clinical course of OLST can be masked by previous antibiotic therapy. The neurologic symptoms may dominate the presentation. Therefore, a high suspicion index is needed for diagnosis. The high recanalization rate and zero rate of mortality can be obtained with a timely combination of i.v. antibiotics, mastoid surgery and hypocoagulation.

Keywords: otogenic lateral sinus thrombosis, broad-spectrum, antibio­tics, mastoidectomy, hypocoagulation

Obiectiv. Tromboflebita sinusului lateral de cauză otică este o complicaţie intracraniană rară. Tratamentul este controversat, iar afecţiunea are risc vital, în ciuda tratamentului cu antibiotice moderne. Acest studiu prezintă simptomato­logia şi tratamentul pacienţilor cu această afecţiune pe o perioadă de 10 ani. Materiale şi metodă. Au fost revăzute foile de observaţie a 8 pacienţi diagnosticaţi şi trataţi pentru tromboflebita sinusului lateral de cauză otică. Aceştia au fost identificaţi dintr-un grup de 536 de pacienţi operaţi pentru afecţiuni mastoidiene în perioada 2009-2018. Rezultate. Opt pacienţi (şase bărbaţi şi două femei), cu vârste între 11 şi 68 de ani, au fost diagnosticaţi cu tromboflebita sinusului lateral de cauză otică. Toţi prezentau antecedente de afecţiuni otice. Şapte dintre ei au primit tratament antibiotic în pe­rioa­da premergătoare internării în spital. Cele mai frecvente simptome la prezentare au fost cefaleea, secreţia auriculară şi hipoacuzia. Examinări imagistice şi culturi microbiene au fost efectuate la toţi pacienţii. În două situaţii au fost prezente concomitent şi alte complicaţii endocraniene (abcese cerebrale). Tratamentul a constat din antibiotic cu spectru larg administrat intravenos, mastoidectomie şi terapie anticoagulantă. Sinusul sigmoid a fost întotdeauna expus. Toţi pacienţii au avut o evoluţie favorabilă, rata mortalităţii fiind zero. Concluzii. Simptomatologia tromboflebitei sinusului lateral de cauză otică poate fi mascată de terapia cu antibiotice administrate anterior, iar semnele neurologice pot predomina. În aceste situaţii se recomandă un grad înalt de suspiciune. Rata mare de evoluţii favorabile cu mortalitate zero poate fi obţinută printr-un tratament combinat, medical (antibiotic i.v. cu spectru larg şi anticoagulante) şi chirurgical.

Cuvinte-cheie: tromboflebita sinusului lateral de cauză otică, antibiotice cu spectru larg, mastoidectomie, tratament anticoagulant 


Challenges in cochlear implantation

Provocări în implantarea cohleară

Luminiţa Rădulescu
“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi

Introduction. Cochlear implantation changes the patients’ and the family’s life by restoring hearing and by (re)integra­ting them in social life. Objective. This study evaluated the difficulties in cochlear implantation (CI) that can occur before surgery – related to the indications of implantation, during surgery in patients with inner and middle ear malformations or middle ear inflammation, and after implantation, rela­ted to the possible complications of cochlear implantation. Method and discussion. A retrospective chart review study was performed on CI patients (age range: 10 months old to 65 years old) who underwent successful cochlear implantation. All devices were activated four weeks after implantation. The impact of the etiology, the diagnosis, and the middle and inner ear condition on decision of cochlear implantation are discussed. Conclusions. Every cochlear implantation should be planned carefully by the CI team. The surgeon must be capable to change the initial surgical plan according to the anatomical findings. The family has an important role in all decisions regarding cochlear implantation, especially in children.

Keywords: cochlear implantation, challenges

Introducere. Implantarea cohleară influenţează profund viaţa pacientului şi a familiei prin restabilirea auzului şi prin (re)integrarea lor în viaţa socială. Obiectiv. Această lucrare prezintă dificultăţile care pot apărea în implantarea cohleară (IC) înainte de operaţie – legate de indicaţiile de implantare, în timpul intervenţiei chirurgicale, la pacienţii cu malformaţii ale urechii interne şi mijlocii sau cu inflamaţii ale urechii medii, şi după implantare, legate de posibilele complicaţii. Metodă şi discuţie. Acesta este un studiu retrospectiv realizat la pacienţii cu IC (vârsta cuprinsă între 10 luni şi 65 de ani) care au fost implantaţi cohlear cu succes. Toate dispozitivele au fost activate la patru săptămâni după implantare. Este discutat impactul etiologiei, al diagnosticului şi al stării urechii medii şi interne asupra deciziei de implantare cohleară. Concluzii. Fiecare implantare cohleară trebuie planificată cu atenţie de către echipa de IC. Chirurgul trebuie să fie capabil să schimbe planul chirurgical iniţial în conformitate cu condiţiile anatomice. Familia are un rol important în toate deciziile cu privire la implantarea cohleară, în special la copii.

Cuvinte-cheie: provocări, implant cohlear


 Opportunity of electric auditory brainstem response assessment prior to select cases in cochlear implantation

Oportunitatea utilizării EABR înainte de implantarea cohleară în cazuri speciale

 Cristian Mârţu1,2, Sebastian Cozma1,2, Alexandra Lungu2, Dan Mârţu1, Giacomo Mandruzzato3, Corina Butnaru1, Luminiţa Rădulescu1,2
1. “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi; 2. ENT Department, Clinical Rehabilitation Hospital, Iaşi; 3. MED EL Research Engineer/Research & Development

 Introduction. Cochlear implantation (CI) is the best treatment option for bilateral profound sensorineural hearing loss (SNHL), but its efficiency could be limited by the patency of retrocochlear pathways, which are difficult to evaluate in some cases. Although imagistic exploration and audiometric testing are good indicators for successful results after CI, some cases may need further exploration and sometimes the decision for CI might be influenced by the results of direct cochlear stimulation prior to implantation. Electric auditory brainstem response (EABR) is a good indicator for normal neural transmission and might be a predictor for good results after CI. Materials and method. EABR has been used to evaluate the opportunity of CI in a group of three patients with bilateral profound SNHL, when standard diagnostic methods did not clear indicate CI. The stimulation was performed using PromStim System EABR by placing an angled blunt needle electrode in the round window (RW) niche through a small tympanotomy. Results. The results were good for two of our patients, with response starting from 200 cu (100 µs phase duration), respectively 600 cu (100 µs phase duration). In the third patient, there has not been found any response until 1000 cu/100 µs. The electrode was changed and repositioned, but still no response was recorded even at 1000 cu/200 µs. One case exhibited cardiac arrhythmia during posterior tympanotomy when facial nerve detection/stimulation was performed. CI had been postponed until EABR testing showed no influence of the heart rate during and after electric stimulation in the RW. After CI implantation and activation, the patient had no cardiac problems. Conclusions. In conclusion, eABR is a useful method in predicting the efficiency of cochlear implantation in particular cases where retrocochlear issues are suspected. Simulating CI stimulation may bring additional insight before deciding for CI in cases with associated pathology. Although it is invasive and needs patient’s sedation or intubation, it is a useful tool when the usual tests are not enough in identifying retrocochlear hearing loss and in deciding whether CI is a useful option for the patient.

Keywords: cochlear stimulation, retrocochlear, indication 

Introducere. Implantarea cohleară reprezintă opţiunea de tratament optimă pentru hipoacuzia neurosenzorială profundă bilaterală, însă eficenţa sa depinde de integritatea căilor de transmisie retrocohleară, uneori dificil de evaluat prin metode standard de diagnostic. Chiar dacă explorarea imagistică şi testarea audiometrică sunt indicatori buni pentru rezultatele de succes după implantare cohleară, uneori decizia pentru implantare cohleară ar putea fi influenţată de rezultatele stimulării cohleare directe înainte de implantare. Stimularea electrică a cohleei poate furniza informaţii despre transmisia neurală şi poate fi un predictor pentru rezultate bune după implantare cohleară. Materiale şi metodă. S-a realizat înregistrarea potenţialelor de trunchi cerebral (Electric Auditory Brainstem Response; EABR) la stimularea ferestrei rotunde cu ajutorul unui electrod plasat prin timpanocenteză, la un grup de trei pacienţi cu hipoacuzie neurosenzorială profundă bilaterală, cu ajutorul unui sistem PromStim EABR. La aceşti pacienţi, testele standard de diagnostic nu au furnizat informaţii suficiente pentru indicaţia fermă de implantare cohleară. Rezultate. Răspunsurile au fost bune pentru doi dintre pacienţi, începând de la 200 cu (durata de fază: 100 µs), respectiv 600 cu (durata fazei: 100 µs). Al treilea pacient nu a avut niciun răspuns până la 1000 cu/100 µs. După schimbarea şi repoziţionarea electrodului, nu s-a înregistrat răspuns nici la 1000 cu/200 µs. Înainte de această testare, un caz a prezentat aritmie cardiacă în timpul timpanotomiei posterioare, când a fost efectuată detectarea/stimularea nervului facial. Implantarea cohleară a fost amânată până la testarea EABR, care nu a arătat nicio influenţă a ritmului cardiac în timpul şi după stimularea electrică în nişa fereastrei rotunde. După implantarea şi activarea implantului cohlear, pacientul nu a avut probleme cardiace. Concluzii. În unele cazuri excepţionale, atunci când nu este posibilă indicarea clară de implantare cohleară, EABR este o metodă utilă pentru o evaluare prealabilă a rezultatelor postoperatorii. Simularea stimulării implantului cohlear poate aduce o perspectivă suplimentară preoperatorie în cazurile cu patologie asociată sau când sunt suspectate probleme retrocohleare. Deşi este un gest invaziv, fiind nevoie de sedarea sau intubarea pacientului, poate fi utilă când testele obişnuite nu sunt suficiente pentru a decide dacă implantarea cohleară este o opţiune benefică pentru pacient.

Cuvinte-cheie: stimulare cohleară, retrocohlear, indicaţie


Incidence of complications following cochlear implantation in children and adults

Incidenţa complicaţiilor după implantul cohlear la adulţi şi copii

Adriana Neagoş
MD, PhD, Senior Lecturer, Department of Otorhinolaryngology, “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Science and Technology of Târgu-Mureş

Introduction. The complication rate after cochlear implant surgery is described in literature as ranging from 4% to 15%. Most studies classify the complications as minor or major. The complications that require revision surgery are considered major complications, having an incidence of 4-5%, but the rate is 2.3-13.3%. The present study describes the way some types of complications were solved in order to ensure the benefit of the cochlear implant. Materials and method. It was performed an evaluation of 60 patients implanted in the period 2014-2019 at the cochlear implant center of Târgu-Mureş, taking into consideration the complications, the deficiencies and the results on the short term, medium term and on the long term of the patients with cochlear implant. The data were correlated with those from the specialized literature. Results and discussion. Knowing and classifying complications after cochlear implant surgery are a very important chapter of this modern method of treating hearing loss in children and adults. Surgery involves risks which must be well known, taking all the necessary pre-, intra- and postoperative preventive measures. Our experience demonstrates the existence, within the limits described by literature, of some minor complications. Conclusions. The minor and major complications, known and accepted, make it necessary to apply the methods of medical and surgical treatment for the preservation of the implant, both organically and functionally, the explantation rate being as low as possible.

Keywords: cochlear implant, minor or major complications, explantation rate

Introducere. Rata complicaţiilor după chirurgia implantului cohlear este descrisă în literatură ca fiind cuprinsă între 4% şi 15%. Majoritatea studiilor clasifică aceste complicaţii în minore şi majore. Complicaţiile care necesită chirurgie de revizie sunt descrise ca fiind complicaţii majore, care au o incidenţă de 4-5%, iar rata este de 2,3-13,3%. Studiul de faţă arată modul în care unele tipuri de complicaţii au fost soluţionate în vederea asigurării beneficiului implantului cohlear. Materiale şi metodă. S-a efectuat o evaluare a celor 60 de pacienţi implantaţi în cadrul Centrului de implant cohlear de la Târgu-Mureş, în perioada 2014-2019, luându-se în studiu complicaţiile, deficienţele şi rezultatele pe termen scurt, mediu şi lung ale pacienţilor cu implant cohlear. Datele au fost corelate cu cele din literatura de specialitate. Rezultate şi discuţii. Cunoaşterea şi clasificarea complicaţiilor după chirurgia implantului cohlear reprezintă un capitol foarte important al acestei metode moderne de tratament al hipoacuziilor la copii şi adulţi. Chirurgia implică riscuri, care trebuie cunoscute, luându-se toate măsurile pre-, intra- şi postoperatorii de prevenţie a acestora. Experienţa noastră demonstrează existenţa în limitele descrise de literatură a incidenţei unor complicaţii minore. Concluzii. Complicaţiile minore şi majore cunoscute şi acceptate fac necesară aplicarea metodelor de tratament medicamentos şi chirurgical pentru conservarea implantului atât din punct de vedere organic, cât şi funcţional, rata explantărilor fiind cât mai mică posibil.

Cuvinte-cheie: implant cohlear, complicaţii minore sau majore, rata explantării


 Subtotal petrosectomy and cochlear implantation

Petrosectomia subtotală şi implantul cohlear

 Alma Aurelia Maniu, Violeta Necula
ENT Department, County Emergency Clinical Hospital of Cluj-Napoca; “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca

 Introduction. Cochlear implantation in the setting of chronic otitis media or previous middle ear surgery poses several problems for the surgeon, such as the possible spread of infection to the cochlea and the subarachnoid spaces, with consequent meningitis or risk for electrode array extrusion. Another challenge is given by inner ear malformations due to the difficult anatomical situations. In these circumstances, subtotal petrosectomy is the technique of choice. Materials and method. In the present study, there are presented the clinical and functional results of cochlear implantation and subtotal petrosectomy in a case series of eight patients from the ENT Department of the “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca. Results. The intraoperative electrophysiological responses were adequate and there were no complications after surgery. Conclusions. Subtotal petrosectomy associated with external auditory canal closure, Eustachian tube occlusion and mastoid obliteration is an effective procedure to facilitate cochlear implantation in particular cases of cochlear implant candidates.

Keywords: cochlear implantation, subtotal petrosectomy, chronic otitis media, inner ear malformations

Introducere. Chirurgia implantului cohlear în cazul unui pacient cu otită medie supurată cronică ridică numeroase probleme pentru chirurg din cauza posibilităţii extinderii infecţiei la cohlee sau în spaţiile subarahnoidiene, cu apariţia meningitei sau extruzia electrodului. O altă provocare le reprezintă malformaţiile urechii interne din cauza situaţiilor anatomice modificate şi abordul dificil al cohleei. În aceste situaţii, petrosectomia subtotală este o tehnică de preferat. Materiale şi metodă. În studiul de faţă sunt prezentate rezultatele clinice şi funcţionale pentru o serie de 8 cazuri de pacienţi la care s-a practicat implant cohlear şi petrosectomie subtotală în Clinica ORL din Cluj-Napoca. Rezultate. Electrodul intern a fost corect poziţionat la toţi pacienţii şi nu au existat complicaţii intra- sau postoperatorii. Concluzii. Petrosectomia subtotală asociată cu închiderea conductului auditiv extern, ocluzia trompei lui Eustachio şi obliterarea mastoidei reprezintă o tehnică chirurgicală adecvată pentru implantarea cohleară în anumite situaţii particulare, cum sunt otita medie supurată cronică şi malformaţiile urechii interne.

Cuvinte-cheie: implant cohlear, petrosectomie subtotală, malformaţii ale urechii interne


Middle and inner ear malformations in cleft palate patients

Malformaţii ale urechii medii şi interne asociate cu cheilo-velo-palatoschizisul

Violeta Necula, Alma Aurelia Maniu
ENT Department, County Emergency Clinical Hospital of Cluj-Napoca; “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca

Orofacial clefts are often associated with conductive hearing loss due to otitis media with effusion, a consequence of Eustachian tube dysfunction. We present the cases of two patients in which orofacial cleft was associated with middle and inner ear malformations, with severe to profound hearing loss requiring cochlear implant. The aberrant course of facial nerve – over the oval window in one case, and over the promontory in the second case – created intraoperative difficulties, resolved without postoperative complications. The association of the two malformations is rarely encountered, with very few data in literature. High-definition imaging is extremely important in such cases in order to avoid the possible complications with severe consequences.

Keywords: orofacial clefts, middle and inner ear malformations, facial nerve aberrant course

Despicăturile orofaciale sunt asociate cel mai adesea cu hipoacuzia de transmisie din cauza otitei seroase, pe fondul disfuncţiei trompei lui Eustachio. Prezentăm două cazuri în care despicătura orofacială s-a asociat cu malformaţii la nivelul urechii medii şi al urechii interne, cu hipoacuzie severă profundă, care a necesitat implant cohlear. Traiectul abe­rant al nervului facial – în primul caz peste fereastra ovală, iar în al doilea caz peste promontoriu – a creat dificultăţi intraoperatorii, rezolvate cu success, fără complicaţii post­­ope­ratorii. Asocierea celor două malformaţii este rar întâlnită, datele din literatură fiind destul de puţine. Investigaţiile imagistice de înaltă definiţie sunt extrem de importante în astfel de cazuri, pentru a putea evita posibilele complicaţii cu consecinţe grave.

Cuvinte-cheie: palatoschizis, malformaţii ale urechii medii şi interne, traiect aberant nerv facial


Cochlear implantation: still too many questions

Implantul cohlear: prea multe întrebări fără răspuns 

E.H. Ştefănescu, N.C. Balica, M. Poenaru
“Victor Babeş” University of Medicine and Pharmacy, Timişoara

The performance of the cochlear implant recipients varies considerably and many factors have been taken into account in an attempt to explain this situation. We discuss further about one of these factors, namely the type of insertion. It seems that a single type of cochleostomy is not ideal in all cases, and the concept of “one size fits all” proves once again to be wrong. We compare the round window membrane (RWM) and the bony cochleostomy approaches. Thin, straight electrodes seem better suited for RWM insertion, but should be considered for bony cochleostomy insertion when the anatomy is not favorable. Thicker or pre-curved electrodes may be best inserted by bony cochleostomy.

Keywords: cochlear implantation, bony cochleostomy, round window membrane

Performanţele pacienţilor cu implant cohlear sunt destul de diferite şi mulţi factori au fost luaţi în considerare în încercarea de a găsi explicaţii. În continuare vom discuta despre unul dintre aceşti factori, şi anume modalitatea de inserţie a electrodului în cohlee – prin cohleostomie sau prin membrana ferestrei rotunde. Se pare că nu există un tip ideal de inserţie valabil în toate cazurile. Vom prezenta argumentele pro şi contra fiecărui tip de inserţie. Electrozii subţiri şi drepţi par a se insera cel mai bine prin fereastra rotundă, dar câteodată acest lucru nu este posibil. Electrozii mai rigizi sau cei cu curbură preformată par a se insera mai uşor printr-o cohleostomă.

Cuvinte-cheie: implant cohlear, cohleostomă, membrana ferestrei rotunde


 Rare vestibulopathies – bilateral vestibular deficit in otosclerosis

Vestibulopatii rare – deficitul vestibular bilateral în otoscleroză

A. Osman1,2, Iulia Găvănescu2, Alina Odină2, R. Jianu2, F. Anghelina1,2
1. University of Medicine and Pharmacy of Craiova; 2. County Emergency Clinical Hospital of Craiova

 Introduction. The bilateral vestibulopathy involves an acute or chronic vestibular deficit without vertigo, the term reffering to a loss of function in both labyrinths. Bilateral vestibulopathy is a rare affliction which causes imbalance, especially during physical movement, as well as visual disturbance (oscillopsia). Although it is most commonly explained by iatrogenic ototoxicity, there are rare diseases which may cause this type of inner ear disease, as shown in this presentation. Bilateral loss is easily diagnosed at the bedside in severe forms of bilateral vestibulopathy, whereas in mild forms the diagnosis may be tricky, and the affliction may pass as a cerebellar syndrome. Case presentation. We present the case of a patient previously diagnosed with bilateral otosclerosis. The patient had progressive bilateral hearing loss with vestibular involvement. Documenting the progressive hearing loss was fairly easy, but diagnosing the vestibular loss required an inner ear computed tomography and extensive vestibular testing.

Keywords: bilateral vestibular deficit, otosclerosis

Introducere. Deficitul vestibular bilateral (DVB) face parte din categoria vestibulopatiilor fără vertij, termenul desemnând reducerea funcţionalităţii ambelor labirinturi, acută sau cronică. DVB este o afecţiune rară, ce cauzează atât probleme de echilibru, în special în mişcare, cât şi probleme vizuale (oscilopsie). Deşi cel mai adesea este atribuit medicaţiei ototoxice, există şi cauze mai rare pentru DVB, aşa cum vom documenta în prezentarea de faţă. Diagnosticul este relativ facil în formele severe, posibil chiar la patul pacientului, pe când în formele cu afectare uşoară, DVB poate fi uşor confundat cu sindroamele cerebeloase. Prezentare de caz. Lucrarea prezintă cazul unei paciente diagnosticate în antecedente cu otoscleroză bilaterală, forma activă, cu hipoacuzie progresivă bilaterală şi implicare vestibulară. Diagnosticul audiologic al progresiei hipoacuziei a fost relativ facil, însă atât tomografia de înaltă rezoluţie pentru urechea internă, cât şi testele vestibulare au fost elemente-cheie în diagnosticul pozitiv al tulburărilor de echilibru prezente.

Cuvinte-cheie: deficit vestibular bilateral, otoscleroză 


Disequilibrium – at the fine line between ENT and neurology

Tulburările de echilibru – la graniţa fină dintre ORL şi neurologie

 Daniela Anghel1, Sebastian Cozma2, Mădălina Georgescu3, Adina Roceanu4
1. Neurology Department, Fundeni Clinical Institute, Bucharest; "Carol Davila" University of Medicine and Pharmacy, Bucharest; 2. Recovery Clinical Hospital, Iaşi; "Grigore T. Popa" University of Medicine and Pharmacy, Iaşi; 3. "Carol Davila" University of Medicine and Pharmacy, Bucharest; "Prof. Dr. Dorin Hociotă" Institute of Phonoaudiology and ENT Functional Surgery, Bucharest; 4. Neurology Department, Bucharest University Emergency Hospital 

 Human gait and balance are a complex network based on seve­ral sensorial information (somatosensorial, musculoskeletal, cardiorespiratory system, visual and vestibular information). Safe walking requires intact cognition and executive control. Gait disorders lead to a loss of personal independence and trust in its own abilities, more frequently falls and injuries which lead to a marked reduction in the quality of life. Acute onset of a gait disorder may indicate a cerebrovascular or other acute lesion in the central or peripheral vestibular system, but also systemic diseases or adverse effects of medication, in particular polypharmacy, including sedatives. Sensory ataxia caused by polyneuropathy, parkinsonism and frontal gait disorders due to subcortical vascular encephalopathy or disorders associated with dementia are among the most common neurological causes. The vestibular system is also an important component of balance and gait. The inefficiency of the vestibular system to process information results in loss of balance and increased fall risk. Peripheral or central vestibular lesions are both associated with gait impairment. It is very useful to take into consideration gait performance tests, as a vestibular function test for patients with vertigo. The vestibular neuritis and cerrebellar vestibular lesions are always associated with a severe alteration of stance and gait. The physiological aging of the vestibular, visual and somatosensorial systems leads, as well, to gait and balance disturbances. The evaluation of the walking type, speed, pace symmetry and gait fluence are important landmarks in differentiating the cause of gait disorder. These clinical aspects are very useful in identifying the etiology of gait disturbances, as well as for an appropriate management – vestibular and neurological rehabilitation.

Keywords: vestibular lesion, neurological gait disorders, falls, aging

La om, mersul şi echilibrul reprezintă o reţea complexă, bazată pe mai multe informaţii senzoriale (proprioceptive, musculoscheletale, cardiorespiratorii, informaţii vizuale şi vestibulare). Mersul în siguranţă necesită o activitate cognitivă optimă şi un control executiv intact. Tulburările de mers duc la pierderea independenţei personale şi a încrederii în propriile puteri, la căderi frecvente şi la răniri şi au ca rezultat o reducere marcantă a calităţii vieţii. Debutul acut al unei tulburări de mers poate indica o leziune cerebrovasculară sau o altă leziune acută la nivelul sistemului vestibular central sau periferic, dar şi boli sistemice ori efecte adverse ale medicaţiei, în special politerapia, inclusiv sedative. Ataxia senzorială datorată polineuropatiei, parkinsonismului şi tulburărilor de mers asociate leziunilor cere­brale frontale în urma encefalopatiei vasculare subcorticale sau a tulburărilor asociate cu demenţa sunt printre cele mai frecvente cauze neurologice de dezechilibru. Sistemul vestibular este, de asemenea, o componentă importantă a echilibrului şi a mersului. Tulburările sistemului vestibular de procesare a informaţiilor au ca rezultat pierderea echilibrului şi creşterea riscului de cădere. Leziunile vestibulare periferice sau centrale sunt asociate cu afectarea mersului. Este foarte util să se ia în considerare testele de performanţă a mersului, ca teste de funcţie vestibulară pentru pacienţii cu vertij. Nevritele vestibulare şi leziunile vestibulare cerebeloase sunt întotdeauna asociate cu alterarea severă a poziţiei şi a mersului. Îmbătrânirea fiziologică a sistemelor vestibulare, vizuale şi proprioceptive/somatosenzoriale conduce la tulburări de mers şi de echilibru. Evaluarea tipului de mers, viteza, simetria paşilor, ritmul şi fluenţa mersului sunt repere importante în diferenţierea cauzei tulburării de mers. Aceste aspecte clinice sunt foarte utile pentru identificarea etiologiei tulburărilor de mers, precum şi pentru un management adecvat – reabilitare vestibulară şi neurologică.

Cuvinte-cheie: leziune vestibulară, tulburări de mers de cauză neurologică, cădere, îmbătrânire


CT and MRI imaging of skull base

Imagistica CT şi IRM a bazei de craniu

Cristina Ancuţa
“Prof. Dr. Dorin Hociotă” Institute of Phonoaudiology and ENT Functional Surgery, Bucharest

 Osseous involvement and intracranial extension of head and neck pathology along the skull base are common. For nearly every borderline skull base pathology, skull base protocol MRI and thin-section CT (HRCT) are complementary in the evaluation. Modern imaging has the unique advantage of being able to demonstrate the complex skull base anatomy in multiple planes. CT demonstrates best the bony anatomy, while MRI has superior soft tissue resolution. This review emphasizes the critical anatomy in order to assess the borderline pathology spread through skull base.

Keywords: skull base anatomy, MRI, thinsection CT (HRCT)

Procesele patologice din sfera ORL pot evolua frecvent intra­cranian, extinzându-se prin baza de craniu. Examinările IRM şi HRCT, incluzând baza de craniu, sunt complementare în evaluarea acestora. Imagistica modernă demonstrează complexitatea anatomică a zonei prin reconstrucţii multiplanare. CT evaluează cel mai bine anatomia osoasă, în timp ce IRM oferă o rezoluţie tisulară superioară. Prezentarea evidenţiază anatomia zonei, importantă în evaluarea căilor de extensie a patologiei de graniţă, prin baza de craniu.

Cuvinte-cheie: anatomia bazei de craniu, IRM, CT cu secţiuni subţiri (HRCT) 


Therapeutic approach to inverted papilloma with malignant transformation originating from the sphenoid sinus

Papilom inversat malignizat cu origine sfenoidală – management terapeutic

Mihail Tuşaliu
“Prof. Dr. Dorin Hociotă” Institute of Phonoaudiology and ENT Functional Surgery, Bucharest

Inverted papilloma is a benign form of sinonasal tumor characterized by aggressive local evolution, tendency to local recurrence and a significant risk of malignancy. The tumor often originates in the lateral nasal wall, while in a small percentage of cases (<10%) an exclusively sinusal location is encountered. A sphenoidal sinus origin of the tumor is rare. We present the therapeutic management of a patient initially diagnosed with inverted papilloma, originating in the left sphenoid sinus, that subsequently maligned. We emphasize a few particularities of the endoscopic endonasal approach: timing of the surgery, anatomical and surgical risk elements, along with complete resection difficulties.

Keywords: malignized inverted papilloma, sphenoid sinus, endoscopic surgery

 Papilomul inversat este o formă de tumoră benignă nazo-sinuzală, având drept caracteristici evoluţia locală agresivă, tendinţa la recidivă şi un risc important de transformare malignă. Originea tumorii este, în cele mai multe cazuri, la nivelul peretelui lateral nazal, în timp ce într-un procent mic de cazuri (<10%) se întâlneşte o localizare exclusiv sinuzală. Originea tumorii la nivelul sinusului sfenoid este şi mai rară. Este prezentată conduita terapeutică urmată în cazul unui pacient diagnosticat iniţial cu papilom inversat cu origine la nivelul sinusului sfenoid stâng, ulterior malignizat, punând accentul pe câteva particularităţi ale abordului chirurgical endoscopic endonazal – momentul operator, elemente de risc anatomochirurgical, dificultatea obţinerii unei rezecţii complete.

Cuvinte-cheie: papilom inversat malignizat, sinus sfenoid, chirurgie endoscopică 


Management of complications in fronto-orbital craniofacial trauma

Managementul complicaţiilor în traumatismele craniofaciale fronto-orbitale 

Bogdan Bănică1, Mircea Laslău1, Dan Teleanu3,4, Daniela Vrînceanu2
1. OMF Surgery Department, Bucharest University Emergency Hospital; 2. ENT Department, Bucharest University Emergency Hospital; 3. Neurosurgery I Department, Bucharest University Emergency Hospital; 4. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest

 Introduction. Fractures of the upper wall of the orbit are rarely isolated at the level of the upper wall of the orbit in the adult population. Most commonly, they are associated with fracture lines which interest the supraorbital margin that enters the anterior wall of the frontal sinus in traumas with high kinetic energy. Severe joint fractures require neurosurgical and ENT interdisciplinary collaboration, as their treatment usually involves the associated frontal sinus fracture management. Immediate complications in the fractures of the superior wall of the orbit with the involvement of the frontal sinus may occur within up to 6 months from the trauma: frontal sinusitis, meningitis, brain abscess, cavernous sinus thrombosis, CSF fistulas, diplopia or blindness, limitation of eye movements, neurosensory deficiency in the territory of the supraorbital or supraulnar nerves. Late complications can occur more than 6 months after the trauma: formation of mucocele or pio mucocele, late frontal sinusitis, secondary brain abscess, aesthetic defects. Materials and method. We present a case report of upper-third of the face resolved in a mixed team, OMF surgeon – neurosurgeon – ENT surgeon. Discussion. The treatment of frontal sinus fractures with orbit interest is controversial and complex. The treatment options include: hospitalization, reduction and fixation – osteosynthesis, osteosynthesis and obliteration of the frontal sinus, osteosynthesis and cranialization of the frontal sinus. Conclusions. Immediate and late complications in fronto-orbital craniofacial trauma must be correctly diagnosed. The therapeutic strategy depends on the aesthetic and functional deficits.

Keywords: fronto-orbital trauma, high kinetic energy, long-term complications, hospitalization, osteosynthesis

Introducere. Fracturile peretelui superior al orbitei se întâlnesc rareori izolate la nivelul peretelui superior al orbitei în populaţia adultă. Cel mai frecvent se asociază cu linii de fractură care interesează marginea supraorbitală ce intră în alcătuirea peretelui anterior al sinusului frontal, în traumatisme cu energie cinetică mare. Fracturile cu cominuţie severă necesită colaborare interdisciplinară neurochirurgicală şi ORL, pentru că tratamentul presupune de regulă şi managementul fracturii de sinus frontal asociate. Complicaţiile imediate în fracturile peretelui superior al orbitei cu implicarea sinusului frontal pot apărea într-un interval de până la 6 luni de la traumatism: sinuzită frontală, meningită, abces cerebral, tromboză de sinus cavernos, fistule LCR, diplopie sau cecitate, limitarea mişcărilor oculare, deficit neurosenzorial în teritoriul nervilor supraorbital sau supratrohlear. Complicaţiile tardive se pot manifesta la peste 6 luni de la producerea traumatismului: formarea de mucocel sau mucopiocel, sinuzită frontală tardivă, abces cerebral secundar, defecte estetice. Materiale şi metodă. Vom prezenta un caz clinic de fractură de etaj superior al feţei rezolvat în echipă mixtă, chirurg OMF – neurochirurg – chirurg ORL. Discuţie. Tratamentul fracturilor de sinus frontal cu interesarea orbitei este controversat şi complex. Opţiunile de tratament includ dispensarizare, reducere şi fixare – osteosinteză, osteosinteză şi obliterarea sinusului frontal, osteosinteză şi cranializarea sinusului frontal. Concluzii. Complicaţiile imediate şi tardive în traumatismele craniofaciale fronto-orbitale trebuie corect diagnosticate. Strategia terapeutică depinde de deficitele estetice şi funcţionale.

Cuvinte-cheie: traumatism fronto-orbital, cinetică mare, complicaţii la distanţă, dispensarizare, osteosinteză


Surgical approach to the infratemporal fossa

Abordul chirurgical al fosei infratemporale

Daniela Vrînceanu1, Adrian Ştefan1, Mihai Dumitru1,4, Bogdan Bănică2, Dan Teleanu3,4
1. ENT Department, Bucharest University Emergency Hospital; 2. OMF Surgery Department, Bucharest University Emergency Hospital; 3. Neurosurgery I Department, Bucharest University Emergency Hospital; 4. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest

Introduction. The infratemporal fossa is the irregular retro-maxillary space, bounded above by the greater wing of the sphenoid and a part of the squama of the temporal bone, bordered by the infratemporal crest. The surgical approach to this difficult anatomical area is shared between neurosurgeons, maxillo-facial surgeons and ENT surgeons. Materials and method. We present a case series of tumors of the infratemporal fossa. We discuss details about diagnosis and surgical approach steps for each case. Discussion. The cutaneous surgical approach to tumors of the infratemporal fossa can be resumed in two main types – transcervical and coronal approach. The bony approaches include the transmandibular, the transzygomatic, the transantral, and the transcranial approach. We present the particularities of reported cases and we insist on each step of the surgical approach. Conclusions. The surgical approach by a complex team to the tumors of infratemporal fossa allowed the successful cure of this difficult and challenging pathology. The imagery is essential in surgical planning. Transcervical approach allowed a good exposure of tumors of infratemporal fossa. Transmandibular approach may enlarge the exposure. The gold standard remains the radical ablation of the tumor of infratemporal fossa.

Keywords: infratemporal fossa, surgery, team

Introducere. Fosa infratemporală este spaţiul retromaxilar neregulat, delimitat deasupra de aripa mare a sfenoidului şi de o parte a scuamei osoase temporale până la creasta infratemporală. Abordarea chirurgicală a acestei zone anatomice dificile este împărţită între neurochirurg, chirurgul oromaxilofacial şi chirurgul ORL. Materiale şi metodă. Vom prezenta o serie de cazuri de tumori de fosă infratemporală. Vom discuta detalii despre etapele de diagnostic şi abordarea chirurgicală pentru fiecare caz în parte. Discuţie. Abordul chirurgical cutanat al tumorilor de fosă infratemporală poate fi sintetizat în două tipuri principale: abord transcervical şi abord coronal. Abordurile osoase includ abord transmandibular, transzigomatic, transantral şi transcranian. Vom prezenta particularităţile cazurilor raportate şi vom insista pe fiecare pas al abordului chirurgical. Concluzii. Abordul chirurgical al tumorilor de fosă infratemporală de către o echipă mixtă a dus la vindecarea cu succes a acestei patologii dificile şi provocatoare. Imagistica este esenţială pentru planningul chirurgical. Abordarea transcervicală a permis o bună expunere a tumorilor de fosă infratemporală. Abordarea transmandibulară poate mări expunerea. Standardul de aur rămâne ablaţia radicală a tumorilor de fosă infratemporală.

Cuvinte-cheie: fosă infratemporală, chirurgie, echipă


Complications during the endoscopic transsphenoidal rhinoneurosurgery

Complicaţiile rinoneurochirurgiei endoscopice transsfenoidale

 Bogdan Mocanu, Sergiu Stoica, Silviu Oprescu, Anca Vişan
Brain Institute – Monza Hospital, Bucharest

The authors present some complications, incidents and accidents encountered during their 11-year rhinoneurosurgical experience:

Closure of high flow CSF leak occurring after transsphenoidal surgery of the pituitary. For these breaches it was necessary to use titanium plates or endoscopic suturing of the dura mater with non-absorbable suture 6.0 with a “sliding knot”.

Minor bleeding occurring on the nasal passage, from sphenopalatine artery or the anterior ethmoidal artery.

Bleeding with medium flow from the cavernous sinus.

Major bleeding from the anterior cerebral artery or from the internal carotid artery.

We bring into discussion the correlation of the learning curve with the moment of appearance of these surgical occurrences.

Keywords: CSF leak, anterior cerebral artery bleeding, internal carotid artery bleeding

Autorii prezintă anumite complicaţii, incidenţe şi accidente întâlnite în cei 11 ani de experienţă rinoneurochirurgicală:

Închiderea unor fistule LCR cu debit mare apărute în urma chirurgiei transsfenoidale a regiunii selare. Pentru aceste breşe a fost necesară utilizarea plăcuţelor de titan sau sutura endoscopică a durei mater la nivelul planşeului selar cu fir neresorbabil 6.0, cu nod de alunecare.

Sângerări minore apărute la nivelul pasajului nazal, din artera sfenopalatină sau din artera etmoidală anterioară.

Sângerări cu debit mediu din sinusul cavernos.

Sângerări majore din artera cerebrală anterioară sau din artera carotidă internă.

Este adusă în discuţie corelarea curbei de învăţare cu momentul apariţiei acestor incidenţe operatorii.

Cuvinte-cheie: fistulă LCR, sângerare sinus cavernos, sângerare artera carotidă internă


How to avoid complications in endoscopic skull base surgery

Cum să evităm complicaţiile în chirurgia endoscopică a bazei craniului

Codruţ Sarafoleanu
ENT Department, “St. Mary” Clinical Hospital, Bucharest

This paper is a review of almost 20 years of experience in endoscopic skull base surgery, emphasizing some tips and tricks that could help each surgeon to avoid complications in this kind of surgery. The most frequent complications that can occur are presented together with some recommendations for the proper surgical technique and with steps to follow for a safe procedure. Particular cases are also presented to ilustrate better the learning curve, the team work and the proper instrumentation and devices that are mandatory for such surgical procedures.

Keywords: endoscopic skull base surgery, learning curve, team work, instrumentation

 Lucrarea de faţă reprezintă o trecere în revistă a unei ex­pe­rien­ţe clinico-chirurgicale de 20 de ani în chirurgia endoscopică a bazei craniului. Se detaliază câteva recomandări esenţiale pen­tru orice chirurg care doreşte să evite complicaţiile acestui tip de chirurgie. Cele mai frecvente complicaţii care pot să apa­ră sunt detaliate şi prezentate împreună cu recomandări lega­te de tehnica chirurgicală sau paşii ce ar trebui urmaţi pentru a realiza o intervenţie chirurgicală sigură. Sunt prezentate ca­zuri particulare care ilustrează curba de învăţare în acest tip de chirurgie şi im­por­tan­ţa echipei chirurgicale şi a instrumen­tarului adecvat. 

Cuvinte-cheie: chirurgie endoscopică a bazei de craniu, curbă de învăţare, echipă chirurgicală, instrumentar


Speleotherapy/salinotherapy – scientific approach and therapeutic use

Speleoterapia/salinoterapia – abordare ştiinţifică şi valorificare terapeutică

Constantin Munteanu1, Mariana Rotariu2
1. MD, Romanian Association of Balneology; “Bagdasar-Arseni” Emergency Clinical Hospital, Bucharest; 2. PhD, Assoc. Prof., Faculty of Medical Bioengineering, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi

 Atmospheric pollution is one of the biggest problems and concerns in modern society, especially in industrial and highly populated areas. Poor air quality can have a negative impact on human health and ecosystems. Kinetotherapy can be defined as an art and science whose main objective is to rehabilitate the pathological aspects, as well as to promote a state of health. For the treatment of various ENT, allergic, pulmonary, gynecological, dermatological, rheumatic and many others pathologies, but especially for their prevention, the use of natural therapeutic factors – particularly those from the underground environment: speleotherapy – represents a topical therapeutic solution. The combination of kinetotherapy with the well-known effects of salinotherapy on the respiratory and immune systems, but also on the skin conditions, brings a number of benefits both from the psychomotor point of view, as well as on the most important systems of the body. The therapeutic effect of salt mines, from a medical point of view, was documented in the last decades of the 20th century. Over time, the beneficial effects of speleotherapy have been scientifically proven, namely: high degree of air purity (sterility, relatively high air humidity – vapor content), mixed vapor condensation content, constant air temperature, flow rate low air content, high carbon dioxide content in the air, high negative ionization (large number of micro-ions). Salinotherapy achieves its therapeutic effects exactly at the affected level, thus ensuring: clearing of the stuffy nose, by reducing inflammation of the nasal mucosa and sinuses; effective drainage of existing nasal secretions, by fluidizing the mucus which is thus eliminated more easily; increasing local defense against infections by bactericidal salt capacity due to stimulation in the immune system; decreasing the number of acute episodes, and decreasing the risk of chronic sinusitis. This case study was performed on a number of 30 patients aged between 30 and 60 years old, diagnosed by the specialist doctor with chronic sinusitis, with a classic symptomatology: persistent nasal obstruction, difficulties on nasal breathing, headache, permanent tiredness. The patients were monitored for 10 days by performing an aerobic respiratory gymnastics program for 60 minutes. In assessing the health of the patients, their clinical status was taken into account. From the kinetic point of view, for the evaluation we used the 6-minute walking test, the pulse oximetry, and the measurement of the thoracic perimeter, in dynamics, in inspiration and deep expiration, the calculation revealing the chest elasticity. The results obtained from the two evaluations – initial and final – were processed statistically, observing an increase of elasticity of the thoracic box by increasing the diameters. This increase implicitly led to an increase in the respiratory capacity in all patients, thus highlighting the curative role of the saline air and opening a new field of interdisciplinary research in natural spelotherapy, ENT medicine and kinetotherapy.

Keywords: speleotherapy, saline microenvironment, physio­therapy, saline, sinusitis 

Poluarea atmosferică este una dintre cele mai mari probleme şi îngrijorări în societatea modernă, mai ales în zonele industriale şi foarte populate. Calitatea precară a aerului poate avea un impact negativ asupra sănătăţii umane şi a ecosistemelor. Kinetoterapia poate fi definită atât ca arta, cât şi ca ştiinţa care are drept obiectiv principal vindecarea aspectelor patologice, precum şi promovarea stării de sănătate. Pentru tratamentul diverselor patologii ORL, alergologice, pulmonare, ginecologice, dermatologice, reumatismale şi multe altele, dar mai ales pentru prevenţia acestora, utilizarea factorilor terapeutici naturali – dar mai ales a celor din mediul subteran: speleoterapia – reprezintă o soluţie terapeutică de actualitate. Combinarea kinetoterapiei cu efectele bine cunoscute ale salinoterapiei asupra sistemului respirator şi imunitar, dar şi asupra afecţiunilor cutanate, are o serie de beneficii atât din punct de vedere psihomotric, cât şi asupra sistemelor importante ale organismului. Efectul terapeutic al minelor de sare a fost documentat încă din ultimele decenii ale secolului XX. De-a lungul timpului, efectele benefice ale speleoterapiei au fost dovedite ştiinţific, şi anume: grad ridicat de puritate al aerului (steri­litate, umiditate relativ ridicată a aerului – conţinut de vapori), conţinut mixt de condensare a vaporilor, temperatură constantă a aerului, debit scăzut al aerului, conţinut ridicat de dioxid de carbon în aer, ionizare negativă mare (număr mare de microioni). Salinoterapia are efecte terapeutice exact la nivelul afectat, asigu­rând astfel: desfundarea nasului, prin scăderea inflamaţiei de la nivelul mucoasei foselor nazale şi al sinusurilor; drenajul eficient al secreţiilor nazale existente, prin fluidificarea mucusului, care este eliminat astfel mai uşor; creşterea apărării locale împotriva infecţiilor prin efectele bactericide ale sării datorită stimulării la nivelul sistemului imunitar; scăderea numărului episoadelor acute, precum şi scăderea riscului de cronicizare la cei predispuşi de a dezvolta sinuzită. Acest studiu de caz a fost efectuat pe un număr de 30 de pacienţi, cu vârsta cuprinsă între 30 şi 60 de ani, diagnosticaţi de medicul specialist cu sinuzită cronică, având o simptomatologie clasică: obstrucţie nazală persistentă, greutate la respiraţia nazală, cefalee, stare permanentă de oboseală. Pacienţii au fost monitorizaţi timp de 10 zile, efectuând un program de gimnastică respiratorie aerobă timp de 60 de minute. În evaluarea stării de sănătate a pacienţilor s-a ţinut cont de starea clinică a acestora. Din punct de vedere kinetic, pentru evaluare s-au folosit testul de mers de 6 minute, pulsoximetria şi măsurarea perimetrului toracic, în dinamică, în inspir şi în expir profund, din calcul reieşind elasticitatea toracică. Rezultatele obţinute în urma celor două evaluări – inţială şi finală – au fost prelucrate statistic, observându-se o creştere a elasticităţii cutiei toracice, prin mărirea diametrelor. Această creştere a condus implicit la creşterea capacităţii respiratorii a tuturor pacienţilor, evidenţiindu-se astfel rolul curativ al aerului respirat din salină şi deschizând un nou domeniu de cercetare interdisciplinară: speloterapie naturală, medicină ORL şi kinetoterapie.

Cuvinte-cheie: speleoterapie, micromediu salin, kinetoterapie, salină, sinuzită


Pathology of the rhinobasis – a complex challenge

Patologia rinobazei – o provocare complexă

Gheorghe Mühlfay1,2, Adrian Bălaşa2,3, Beáta Kiss1, Mădălina Georgescu4, Karin Horváth2,5
1. Department of Otorhinolaryngology, County Emergency Clinical Hospital of Târgu-Mureş; 2. “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Science and Technology of Târgu-Mureş; 3. Department of Neurosurgery, County Emergency Clinical Hospital of Târgu-Mureş; 4. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest; 5. Department of Ophthalmology, Mureş County Clinical Hospital

 Introduction. Pathologies pertaining to the nasal and paranasal cavities with orbital and anterior cranial base involvement are increasingly more complex and numerous. Their resolution entails, apart from an ever-growing need for proficiency, a rich experience and a good teamwork. Materials and method. The appraisal of casuistry of the last 15 years of the Otorhinolaryngology Clinical Department of the County Emergency Clinical Hospital of Târgu-Mureş allowed us to retrospectively evaluate cases with complex local involvement and draw relevant conclusions. Types of primary pathologies, recorded complications, and favourable evolutions obtained by endonasal endoscopic surgery, combined approaches, respectively external surgical approaches, made it possible to underline valuable aspects of this pathology. Results. The results of the statistical analysis show a higher prevalence of benign pathologies with a severe evolution than malignancies, more frequent involvement of the orbita than of the anterior cranial base, and of men than women. The surgical solution is dominated by 75% of endoscopic nasal surgery against cases where the surgeon alone or in a team had to apply classical surgical approaches. Discussion. A particular aspect worth mentioning is the patients’ preference for a good functional outcome, the aesthetic appeal being of secondary importance. This aspect favors classical surgical approaches over endoscopic ones. Mixed teams were needed in 22% of cases. Conclusions. In the examined casuistry, the advantages of combined CT and MRI imagistics were irrefutable. The postoperative care needs to be prolonged until surgical sites are consolidated and secondary infections are prevented. The minimum hospitalization period was 7 days, with mean values at 10 days, extending up to 14 days. Interdisciplinary consultations are compulsory. In case of major visual impairement, the auditive and tactile compensatory capabilities were taken into account.

Keywords: pathology, rhinobasis, orbit, FESS, in­ter­­dis­­ciplinarity

Introducere. Afecţiunile nasului şi ale cavităţilor anexe, cu implicarea orbitei sau a bazei craniene anterioare, sunt nu numai din ce în ce mai variate, dar şi mai numeroase. Rezolvarea lor impune, alături de competenţe tot mai largi, o experienţă bogată şi un spirit de echipă elevat. Materiale şi metodă. Cazuistica ultimilor 15 ani din cadrul Secţiei clinice ORL de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Târgu-Mureş, cuprinzând numeroase cazuri de pacienţi cu afectări complexe locoregionale, ne-a permis o evaluare retrospectivă semnificativă pentru unele concluzii pertinente. Tipurile de afectări primare, stările complicate înregistrate şi evoluţiile favorabile obţinute prin aplicarea exclusivă a chirurgiei endoscopice endonazale, respectiv combinată sau obligatoriu convertită într-o tehnică deschisă, ne-au relevat observaţii demne de luat în seamă. Rezultate. Din analizele statistice efectuate reiese o pondere majoritară pentru patologiile benigne cu evoluţii ciclice nefavorabile, faţă de cele maligne, a afectărilor orbitare faţă de atingerile craniene bazale anterioare şi a pacienţilor de sex masculin faţă de pacienţii de sex feminin. Rezolvările chirurgicale doar endoscopice au prevalat, cu peste 75% din cazuri, faţă de cazurile în care rinochirurgul singur sau în echipă mixtă a fost obligat să recurgă la soluţii operatorii clasice. Discuţie. Un aspect particular care merită subliniat este legat de opţiunea dominantă a pacienţilor în primul rând pentru bunele rezultate funcţionale şi abia în al doilea rând pentru un aspect estetic cât mai favorabil. Iată de ce remarcăm acordul unanim imediat pentru intervenţiile mari, şi nu manifestarea unor atitudini evazive şi de amânare a lor în favoarea celor endoscopice. Echipe mixte au fost constituite în 22% din cazuri. Concluzii. În toate aceste cazuri, avantajele utilizării combinate a imagisticii CT cu RMN au fost incontestabile. Îngrijirile postoperatorii trebuie prelungite cel puţin până la stabilizarea câmpurilor operatorii şi cu asigurarea prevenţiei unor infecţii intempestive. Din acest motiv, perioada de spitalizare a fost de minimum 7 zile, dar media ajunge la 10 zile, nefiind rare cazurile chiar şi cu 14 zile de spitalizare. Consulturile interdisciplinare sunt obli­gatorii pre- şi postoperatoriu. În cazurile cu afectări vizuale majore, ori de câte ori a fost necesar, am luat în considerare posibilităţile compensatorii auditive sau tactile.

Cuvinte-cheie: patologie, rinobază, orbită, FESS, in­­ter­­dis­­ciplinaritate


Management of CSF iatrogenic leaks

Managementul fistulelor LCR iatrogene

Vlad Budu1,2, Silviu Crăc1, Alexandra Gheorghe1, Alexandru Panfiloiu1
1. “Prof. Dr. Dorin Hociotă” Institute of Phonoaudiology and ENT Functional Surgery, Bucharest; 2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest

In the last decade, endoscopic sinus surgery has been used more frequently for the treatment of ENT pathology, even replacing the classical open surgery in some cases, especially for inflammatory diseases and benign rhinosinusal tumors. Due to its anatomical position within the facial skeleton, inferior to the ethmoid roof and medial to the orbit, the surgical approach of the region carries risks for complications. A serious complication of functional endoscopic sinus surgery is represented by the ethmoid roof injury with cerebrospinal fluid (CSF) leak. The bony wall that forms the skull base can be injured during surgery, thus exposing the osseous or dural defect that will lead to CSF leak and to symptoms of meningitis. The authors aim to review the most common sites of skull base iatrogenic injury, the causes that lead to dural defects and, last but not least, the endoscopic surgical technique which repairs the defect.

Keywords: ethmoid roof, CSF leak, endoscopic sinus surgery

În ultima vreme, chirurgia endoscopică rinosinuzală este din ce în ce mai folosită în rezolvarea patologiei de specialitate, ajungând să înlocuiască chirurgia clasică, în special în patologia inflamatorie şi tumorală benignă rinosinuzală. Prin poziţionarea anatomică la nivelul masivului facial, inferior de rinobază şi medial de orbită, abordul chirurgical al regiunii sinuzale este grevat de complicaţii minore sau majore. Una dintre complicaţiile de temut ale chirurgiei endoscopice rinosinuzale este reprezentată de lezarea rinobazei. Peretele osos care formează baza de craniu poate fi lezat în timpul intervenţiei chirurgicale, cu vizualizarea intraoperatorie a meningelui, iar dacă există şi leziunea durei mater, simptomatologia va fi grevată de rinolicvoree şi de riscul apariţiei  meningitei. Autorii îşi propun o trecere în revistă a zonelor de risc de lezare a rinobazei, a cauzelor ce pot determina breşe durale şi, nu în ultimul rând, sunt prezentate modalităţile chirurgicale endoscopice de închidere a breşelor osoase sidurale.

Cuvinte-cheie: tavan etmoidal, fistulă LCR, chirurgie endoscopică rinosinuzală


Rhinoneurosurgery of sellar and parasellar tumors – the role of ENT specialist in the surgical team

Rinoneurochirurgia tumorilor selare şi paraselare – rolul otorinolaringologului în echipa chirurgicală

Bogdan Mocanu, Sergiu Stoica, Silviu Oprescu, Anca Vişan
Brain Institute – Monza Hospital, Bucharest 

The authors present the transsphenoidal approach pathway for the ablation of the sellar and parasellar tumors, emphasizing the surgical moments that belong to the ENT surgeon and delimiting the surgical maneuvers in which the ENT takes second place behind the neurosurgeon, helping him to perform a complete tumor ablation after the dura mater. The authors bring into question the usage of aggressive instruments for the resection of tumors (microdebrider, ultrasonic dissector) and a review of surgical techniques and materials used for the closing of the hypophyseal fossa after transnasal transsphenoidal approach of tumoral sellar and parasellar pathology – allografts or xenografts, from adipose tissue, muscle, fascia lata and bone graft to adhesive glue and titanium plates that will ensure the necessary rigidity to the skull base. A resistant retentive cavity can be assured by the dura mater suture with non-absorbable suture 6.0 with a “sliding knot”. In some cases, we use pedicled mucoperichondrial flaps (Hadad-Bassagasteguy flap) for efficient closure of the sellar floor, but this is not a preferred method of the surgical team, due to the prolongation of the nose healing time after the surgery. The authors use as a study base more than 850 surgeries performed in the last 11 years, in both adults and children.

Keywords: dural breach, CSF leak, pituitary adenoma, craniopharyngioma, endoscopic transsphenoidal approach

Autorii prezintă calea de abord transnazală pentru ablaţia unor tumori selare şi paraselare, punând accentul pe momentele chirurgicale care aparţin echipei ORL şi delimitând manevrele chirurgicale în care specialistul ORL trece în planul secund, ajutând neurochirurgul să efectueze o ablaţie tumorală completă în spatele durei mater. Autorii aduc în discuţie utilizarea unor instrumente agresive folosite pentru ablaţia tumorilor (aparatul cu microfragmentaţie şi aspiraţie, disectorul cu ultrasunete) şi prezintă o trecere în revistă a tehnicilor chirurgicale şi a materialelor utilizate în închiderea lojei hipofizare după rezolvarea transnazală transsfenoidală a patologiei tumorale selare şi paraselare – allogrefe sau xenogrefe, de la ţesut adipos, muşchi, fascia lata şi grefon osos la adezivi biologici şi plăcuţe de titan care să asigure rigiditatea necesară bazei craniului. O cavitate retentivă rezistentă poate fi asigurată şi prin sutura durei mater cu fir neresorbabil 6.0, cu nod de alunecare. În unele cazuri utilizăm lambouri pediculate mucopericondrale (lambou Hadad-Bassagasteguy) pentru închiderea eficientă a planşeului selar, dar aceasta nu reprezintă o metodă preferată a echipei chirurgicale, din cauza prelungirii timpului de cicatrizare a nasului după intervenţie. Autorii folosesc ca bază de studiu peste 850 de intervenţii chirurgicale, efectuate în ultimii 11 ani, atât la adulţi, cât şi la copii.

Cuvinte-cheie: breşe durale, fistulă de LCR, adenom hipofizar, craniofaringiom, abord endoscopic transsfenoidal