Otită medie cronică polipoasă - caz clinic

Introducere

Otita medie cronică polipoasă se caracterizează prin prezența polipului auricular asociat cu otoree cronică și hipoacuzie. Simptomele de otoragie, otodinie și vertij sunt mai rar întâlnite^(1,2).

Polipul auricular este, de obicei, solitar și afectează persoanele de vârstă tânără, raportul incidenței la bărbați, respectiv la femei fiind de 2:1⁽³⁾. Acest polip este de origine parietală sau nemijlocit osiculară și protruzionează prin membrana timpanică, adesea obturând complet conductul auditiv extern. 

Prezentare de caz:

Pacientul, în vârstă de 32 de ani, a fost internat în clinica ORL în data de 30.11.2015 cu diagnosticul de otită medie cronică polipoasă la urechea stângă.

La internare, pacientul acuză hipoacuzie pe partea stângă, eliminări periodice din conductul auditiv extern a unor mici cantități de secreții serosanguinolente, însoțite de disconfort auricular.

Pacientul suferă cu urechea stângă încă din copilărie. Timp de 25 de ani, starea pacientului a fost asimptomatică. În ultimele 3-4 luni au apărut secreții seroase, care treptat au devenit sanguinolente, urmate de o scădere a auzului la urechea stângă.

Pacientul, în urma consultului medicului otorinolaringolog și după o investigație audiometrică și imagistică, a fost internat în clinica ORL cu indicație operatorie.

La examenul audiometric s-a constatat o surditate de transmisie >30 dB.

Tomografia computerizată a urechii medii indică prezența polipului auricular cu afectare osteitică la nivelul casei timpanului (figura 1, figura 2). Examenele de laborator  au fost în limite normale.

În data de 3.12.2015 s-a efectuat intervenția de aticotomie endaurală, cu înlăturarea polipului conductului auditiv extern.  Intraoperator, s-a vizualizat polipul auricular de culoare roz-violacee, ce obtura total conductul (figura 3). După ablația polipului prin microdebridare sub aspirație continuă s-a depistat o perforație de mici dimensiuni a membranei timpanice în cadranul postero-superior (figura 4). A fost efectuată o incizie Rozen a pielii conductului auditiv extern, cu deplasarea lamboului meato-timpanal spre anterior.

După efectuarea intervenției de aticotomie endaurală s-a constatat necroza apofizei descendente a nicovalei. S-a observat că originea polipului auricular era pe lanțul osicular-nicovală și capul scăriței (figura 5). S-au coagulat resturile granulațiilor de pe capul scăriței. O lamelă de cartilaj tragal a fost plasată pe nicovală și capul scăriței. S-a efectuat apoi rabatarea lamboului meatotimpanal.

După intervenție, auzul a înregistrat o ușoară ameliorare. Evoluția postoperatorie a fost fără complicații. După externare (8.12.2015), pacientul a fost dispensarizat la medicul ORL timp de trei luni, urmând un  tratament cu antibiotice, conform antibiogramei, timp de două săptămâni. În perioada dispensarizării s-a constatat o îmbunătățire a auzului, închiderea perforației timpanice, fără ca otita cronică polipoasă să recidiveze (figura 6).

 

Discuții

Polipul auricular este, de obicei, de origine inflamatorie și apare în urma proceselor cronice supurative ale urechii medii. Însă, în unele cazuri, acesta poate camufla prezența otitei medii cronice supurate asociate cu colesteatom. Glicklich și col., în 1993, au constatat, în 15 cazuri din 35 de pacienți cu polipi auriculari examinați, asocierea acestuia cu otita medie cronică supurată, iar în 10 cazuri s-a depistat prezența colesteatomului urechii medii⁽³⁾. Conform unui studiu efectuat de Sogebi, în 2012, în urma examinării a 52 de pacienți cu patologie otică, polipii auriculari au reprezentat 11,1% din cazuri, iar 69,2% dintre aceștia au fost asociați cu otită medie.

Frecvența prezenței colesteatomului în cazurile de polip auricular a fost de 26,5%⁽⁴⁾.

Tomografia computerizată este investigația imagistică de bază în depistarea patologiei otice și are o eficiență de 98,6% în diagnosticarea maladiilor urechii medii și a complicațiilor acestora^(5,6).

 În cazul prezentat, polipul auricular s-a dezvoltat pe fundalul otitei medii cronice supurate fără colesteatom, cu prezența perforației membranei timpanice. Originea polipului auricular în cazul dat este osiculară, fapt care a fost confirmat prin examenul de tomografie computerizată.

 

Concluzii

Otita medie cronică polipoasă, ca variantă anatomoclinică, cu afectare preponderentă a casei timpanice, cu lipsa maselor de colesteatom, este mai rar întâlnită. Examenul imagistic prin tomografie computerizată a urechii medii indică nivelul leziunilor osteitice, cu posibilitatea utilizării polipectomiei endaurale ca mijloc de tratament microchirurgical. Polipul formelor osteitice de otită este inserat în cavum tympani parietal sau osicular. Inserarea osiculară a polipului, fără leziuni extinse otomastoidiene, permite efectuarea tratamentului microchirurgical prin polipectomie endaurală și are un rezultat postoperator mai bun, spre deosebire de inserarea parietală a polipului.