STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

Halitoza la copil

 Halitosis in children

First published: 04 aprilie 2017

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Pedi.45.1.2017.591

Abstract

Halitosis is manifested by fetid breath, unpleasant for the affected person and for those with whom he interacts, with unfavourable impact on quality of life and self esteem. Epidemiological data about the prevalence in the general population differs, being between 8% and 45.7%. Halitosis is three times more common in men and is reported in particular after the age of 20 years. References to the child in the medical  literature are sporadic.

Keywords
halitosis, fetid breath, child

Rezumat

Halitoza se manifestă prin halenă fetidă, dezagreabilă pentru persoana afectată şi pentru cei cu care interacţionează, cu impact nefavorabil asupra calităţii vieţii şi a stimei de sine. Datele epidemiologice despre prevalenţă în populaţia generală diferă, fiind cuprinsă între 8% şi 45,7%. Halitoza este de trei ori mai frecventă la bărbaţi şi este raportată în special după vârsta de 20 de ani. Referinţele la copil, în tratatele pediatrice sau în diferite studii clinice, sunt sporadice.

În tabelul 1 este prezentată clasificarea etiologică a halitozei(1,2,3). Forma fiziologică de halitoză este cea mai frecventă (>95%).

Tabelul 1. Clasificarea etiologică a halitozei
Tabelul 1. Clasificarea etiologică a halitozei

Halitoza fiziologică, forma etiologică cel mai des întâlnită, se dezvoltă prin acţiunea bacteriilor anaerobe din cavitatea bucală asupra unui substrat organic format din acizii aminaţi sulfuraţi de provenienţă alimentară (cistina, cisteina, metionina) şi asupra celulelor epiteliale bucale descuamate. Prin degradare bacteriană proteolitică se formează compuşi sulfuraţi volatili (hidrogen sulfat, mercaptan, dimetil sulfat), acizi graşi cu lanţuri scurte (acid propionic şi butiric), poliamine (cadaverina, putresceina) şi indoli (indol, scatol), produşi răspunzători de halena fetidă(2).

Următoarele bacterii, majoritatea Gram-negative şi anaerobe, participă la degradarea proteolitică a substratului organic de la nivelul cavităţii bucale:

  • Treponema denticola
  • Porphyromonas gingivalis
  • Porphyromonas endodontalis
  • Prevotella intermedia
  • Bacteroides loescheii
  • Enterobacteriaceae
  • Tannerella forsythensis
  • Centipeda periodontii
  • Eikenella corrodens
  • Fusobacterium nucleatum
  • Solobacterium moorei.

Procesul de degradare proteolitică are loc preponderent la nivelul papilelor din regiunea posterioară a limbii, locul unde se acumulează resturi alimentare şi detritusuri celulare, structuri papilare care reprezintă o autentică nişă ecologică pentru bacterii.

Următorii sunt factori adjuvanţi sau agravanţi pentru halitoză(1):

  • igiena orală precară
  • multiplicarea straturilor limbii (limba încărcată)
  • hiposalivaţia
  • bolile periodontale (gingivita)
  • boli ale mucoasei bucale.

Saliva protejează ţesuturile de la nivelul cavităţii bucale prin funcţia de lubrifiere şi are în compoziţie IgA, glicoproteine care aderă de bacterii, compuşi care alterează metabolismul bacterian (peroxidaze, lizozom, lactoferină), compoziţie care conferă salivei funcţie antibacteriană.

Produşii sulfuraţi care rezultă prin degradarea anaerobă proteolitică a substratului organic de la nivelul cavităţii bucale contribuie la dezvoltarea sau la agravarea unor boli ale cavităţii bucale (pericoronită, gingivită, ulceraţii orale). Aceşti produşi perturbă sinteza proteică la nivelul epiteliului şi al fibroblastulului gingival şi inhibă migrarea celulară la nivelul ligamentului periodontal, modificări care determină pierdere de colagen şi os, cu întârzierea vindecării proceselor lezionale.

Diagnosticul de halitoză orală impune excluderea altor cauze de halitoză (tabelul 2).

Tabelul 2. Cauze de halitoză extraorală
Tabelul 2. Cauze de halitoză extraorală

În funcţie de tabloul clinic, pentru excluderea cauzelor extraorale de halitoză sunt recomandate următoarele investigaţii: ORL, radiografie toracică, serologie pentru Heliocobacter pylori.

O serie de studii dovedesc rolul obstrucţiei nazale în patogeneza halitozei la copil. Un grup de 55 de copii, cu vârste cuprinse între 3 şi 14 ani, au fost subîmpărţiţi în două subgrupe, în funcţie de patternul respirator: respiraţie nazală, respectiv respiraţie orală. La cele două grupe s-a măsurat halena cu un aparat (halimetru) care dozează compuşii sulfuraţi volatili, răspunzători pentru halena fetidă. Valorile acestor compuşi au fost crescute la 57% dintre cei cu respiraţie bucală, comparativ cu doar 10% dintre cei cu respiraţie nazală. Producerea halitozei la cei cu obstrucţie nazală este explicată prin reducerea cantităţii de salivă(5). Într-un alt studiu se măsoară concentraţia compuşilor sulfuraţi volatili cu gazcromatograful la copiii cu hipertrofie de vegetaţii adenoide înaintea adenoidectomiei şi după trei luni de la intervenţie, valorile fiind comparate cu cele înregistrate la martori. Măsurătorile evidenţiază valori semnificativ crescute pentru aceşti compuşi la copiii cu hipertrofie de vegetaţii adenoide comparativ cu martorii. Valorile înregistrate la copiii cu hipertrofie de vegetaţii adenoide la trei luni postoperator sunt mult mai mici comparativ cu cele înregistrate preoperator. Postoperator, valorile compuşilor sulfuraţi volatili au fost asemănătoare cu cele înregistrate la martori(6).

O serie de studii dovedesc relaţia dintre halitoză şi infecţia cu Helicobacter pylori.

Prin tehnica PCR s-a identificat H. pylori în salivă, în placa sub- şi supragingivală, la pacienţi cu halitoză(7,8,9,10,11). Studii in vitro demonstrează capacitatea H. pylori de a produce hidrogen sulfurat şi mercaptan - compuşi care generează halitoza(12).

Pentru aprecierea şi măsurarea halitozei se folosesc: testul organoleptic (depinde de capacitatea olfactivă a examinatorului), măsurarea compuşilor sulfuraţi volatili cu halimetrul (figura 1) sau cu tehnică gazcromatografică(4).

Figura 1. Halimetru
Figura 1. Halimetru

Tratamentul halitozei orale vizează următoarele obiective:

  • reducerea încărcăturii bacteriene
  • reducerea substratului organic
  • transformarea compuşilor sulfuraţi volatili în nonvolatili
  • mascarea halenei fetide.

În acest scop se va asigura o bună igienă orală prin periajul danturii şi folosirea aţei dentare pentru îndepărtarea resturilor alimentare dintre dinţi (figura 2), curăţarea regiunii posterioare a limbii prin periaj (figura 3) sau prin raclare (figura 4) şi clătire/spălare cu apă de gură.

Figura 2. Îndepărtarea resturilor alimentare prin folosirea aţei dentare
Figura 2. Îndepărtarea resturilor alimentare prin folosirea aţei dentare

 

Figura 3. Tehnica periajului regiunii posterioare a limbii
Figura 3. Tehnica periajului regiunii posterioare a limbii
Figura 4. Figura 4. Raclete pentru îndepărtarea bacteriilor şi a resturilor organice de la nivelul regiunii posterioare a limbii
Figura 4. Figura 4. Raclete pentru îndepărtarea bacteriilor şi a resturilor organice de la nivelul regiunii posterioare a limbii

Manevrele pentru curăţarea regiunii posterioare a limbii se aplică cu limba proiectată anterior, imprimând periuţei sau chiuretei/racletei mişcări în axul lung al limbii. În locul chiuretei poate fi folosită o linguriţă cu convexitatea în sus. Contactul cu regiunea posterioară a limbii poate declanşa reflex de vomă.

Pentru reducerea florei anaerobe proteolitice de la nivelul suprafeţei linguale se folosesc metode chimice (apă de gură cu antiseptice). Cel mai des utilizate componente antibacteriene active sunt: chlorhexidina, uleiurile esenţiale (eucalyptol, menthol), triclosan, clorura de cetylpyridinium. Aceste componente cu acţiune antibacteriană nu sunt indicate sub vârsta de 12 ani.

Pentru populaţia pediatrică sunt indicate formulele de apă de gură care conţin minerale (zinc, magneziu, sodiu), minerale care interacţionează cu sulful.

Există studii care raportează rezultate terapeutice încurajatoare cu probiotice care conţin bacterii comensale din cavitatea bucală: Streptococcus salivarius, Lactobacilus salivarius(14,15).

Bibliografie

1. José Roberto Cortelli, Mônica Dourado Silva Barbosa, Miriam Ardigó Westphal Halitosis: a review of associated factors and therapeutic approach. Braz Oral Res 2008;22:44-54.
2. C Scully, J Greenman Halitology (breath odour: aetiopathogenesis and management) Oral Diseases 2012, 18, 333–345.
3. Uditi Kapoor, Gaurav Sharma, Manish Juneja, Archna Nagpal Halitosis: Current concepts on etiology, diagnosis and management EurJ Dent 2016;10:292-300.
4. Rana Nalçacı, Isil Saroglu Sönmez, Evaluation of oral malodor in children. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod 2008;106:384-8.
5. Lara Jansiski Motta, Joanna Carolina Bachiega, Carolina Cardoso Guedes, Lorena Trista˜o Laranja, Sandra Kalil Bussadori. Association between halitosis and mouth breathing in children. CLINICS 2011;66(6):939-942.
6. Mehmet Emre Dinc, Aytug Altundag, Denizhan Dizdar, Mehmet Ozgur Avincsal, Ethem Sahin, Seckin Ulusoy, Ceki Paltura. An objective assessment of halitosis in children with adenoid vegetation during pre- and post-operative period, International Journal of Pediatric Otorhinolaryngology 2016, 88, 47-51.
7. Allaker RP, Waite RD, Hickling J, North M, McNab R, Bosma MP, Hughes FJ. Topographic distribution of bacteria associated with oral malodour on the tongueArch Oral Biol.2008; 53 Suppl 1 :S8-S12.
8. Tiomny E. Halitosis and Helicobacter pylori. A possible link? J Clin Gastroenterol. 1992; 15:236-7.
9. Ierardi E, Amoruso A, La Notte T, Francavilla R, Castellaneta S, Marrazza E, Monno RA, Francavilla A. Halitosis and Helicobacter pylori: a possible relationship Dig Dis Sci. 1998; 43 :2733-7. 
10. Serin E, Gumurdulu Y, Kayaselcuk F, Ozer B, Yilmaz U, Boyacioglu S. Halitosis in patients with Helicobacter pylori-positive non-ulcer dyspepsia: an indication for eradication therapy? Eur J Intern Med. 2003; 14:45-48.
11. Gebara EC, Pannuti C, Faria CM, Chehter L, Mayer MP, Lima LA. Prevalence of Helicobacter pylori detected by polymerase chain reaction in the oral cavity of periodontitis patients Oral Microbiol Immunol. 2004; 19 :277-80.
12. Lee H, Kho HS, Chung JW, Chung SC, Kim YK. Volatile sulfur compounds produced by Helicobacter pylori. J Clin Gastroenterol 2006;40:421-6.
13. Philip A Wescombe. Developing oral probiotics from Streptococcus salivarius, Future Microbiology December 2012, Vol. 7, No. 12, Pages 1355-1371.
14. Iwamoto T Suzuki N, Tanabe K, Takeshita T, Hirofuji T. Effects of probiotic Lactobacillus salivarius WB21 on halitosis and oral health Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod. 2010 Aug;110 (2):201-8).

Articole din ediţiile anterioare

STUDII CLINICE | Ediţia 4 / 2016

Evaluarea nutriţională cu particularităţi evolutive la pacienţii cu mucoviscidoză

Evelina Moraru, Ramona Diaconu, Aurica Rugină

Mucoviscidoza este cea mai frecventă maladie monogenică, autozomal recesivă, în populațiile de origine caucaziană, cu evoluție cronică, letală, cu ...

09 noiembrie 2016
GHID | Ediţia 3 47 / 2017

Transmiterea hepatitelor B și C de la mamă la copil - o problemă actuală

Evelina Moraru, Dan Cristian Moraru, Bogdan A. Stana

Hepatitele cronice la copil sunt încă în actualitate, prin evoluția particulară și dificultățile de tra­ta­ment. Transmiterea verticală rămâne o mo...

03 noiembrie 2017
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII | Ediţia 3 / 2016

Aspecte fiziopatologice în tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie

Georgeta Diaconu, Ioana Grigore

Tulburarea hiperactivitate/deficit de atenție (ADHD) este cea mai frecventă afecțiune psihiatrică la copiii de vârstă școlară, a cărei prevalență e...

09 septembrie 2016
STUDII CLINICE | Ediţia 2 50 / 2018

Sindromul hiper-IgE − între provocări clinice şi complexitate patogenică

Evelina Moraru, Ionuţ Albu

Sindromul hiper-IgE este o imunodeficienţă primară com­plexă, ce implică sistemul imun, oasele, ţesutul conjunctiv şi dinţii. Alături de valorile m...

29 mai 2018