Oncocercoza oculară canină

În ultimul timp s-a constatat o creştere a numărului cazurilor de oncocercoză canină, afecţiune produsă de un nematod filaroid din clasa Secernentea, ordinul Spirurida, familia Onchocercidae, genul Onchocerca. Onchocerca lupi a fost identificat prima dată în 1967 de către T.E. Rodonaja, la lup. Adulţii se localizează în ţesuturile perioculare la câine, până în prezent fiind raportate cazuri de oncocercoză oculară canină în Ungaria, Grecia, Germania, Portugalia, România, Spania, SUA şi Canada. Recent, în SUA, acest nematod a fost diagnosticat şi la pisici. Pe lângă cazurile diagnosticate la câine şi pisică, nematodul O. lupi a fost identificat şi la om. Astfel că, după diagnosticarea primului caz de oncocercoză oculară la om produsă de O. lupi, în Turcia, în 2011, în ultimii ani au fost identificate mai mult de 10 cazuri, în diferite ţări ale lumii.

Morfologie

O. lupi este un nematod filaroid, care are o culoare albicioasă şi un aspect filiform. Masculul măsoară aproximativ 45-50 mm lungime şi aproximativ 150-200 µm lăţime. Extremitatea anterioară este rotunjită, iar cea posterioară (coada) prezintă mai multe papile dispuse în perechi şi situate pre-, para- şi postcloacal. De asemenea, la nivelul cozii, masculul prezintă doi spiculi, cel stâng, cu o lungime de aproximativ 200 µm, are un aspect uşor curbat, tubular şi conic, cu vârful ascuţit, iar cel drept, mai larg şi cu aspect cuticular în partea proximală şi mai îngust în partea distală, are lungimea de aproximativ 91 µm. Cuticula, cu grosimea de aproximativ 4-5 µm, prezintă striaţii transversale. Dimensiunea femelei este mai mare comparativ cu a masculului, însă până în prezent nu s-a reuşit să se stabilească lungimea reală, din cauza faptului că, având corpul subţire şi răsucit, se rupe în momentul extragerii din granulomul format. Lăţimea corpului însă s-a reuşit să se măsoare şi la femelă, putând atinge 400 µm. Cuticula viermilor adulţi de sex feminin prezintă un aspect caracteristic, fiind alcătuită dintr-un singur strat la nivelul extremităţilor şi din două straturi cuticulare distincte, separate între ele, în partea de mijloc ale corpului. Stratul exterior prezintă nişte creste cuticulare transversale, proeminente, întrerupte pe părţile laterale al corpului, iar stratul intern prezintă nişte benzi (striuri) transversale, câte una sub fiecare creastă şi una între două creste învecinate (figura 1). Microfilariile de O. lupi se caracterizează printr-un corp alungit, cu dimensiuni de aproximativ 110 µm lungime şi 6 µm lăţime, cu o extremitate anterioară rotunjită şi o coadă ascuţită (figura 2).
 

Ciclul biologic este încă necunoscut. Pentru desfăşurarea ciclului biologic, nematodul O. lupi are nevoie de un vector, care se pare a fi un artropod, dar care încă nu este stabilit cert. Studii recente sugerează ca posibili vectori artropodele din genul Simulium, cunoscându-se faptul că acestea transmit şi alte specii de Onchocerca, cum ar fi O. Volvulus, care produce oncocercoza oculară umană, prezentă în unele ţări din Africa, America Centrală şi America de Sud şi caracterizată prin orbire. Viermii adulţi de O. lupi trăiesc în ţesuturile periorbitale, iar femelele eliberează microfilarii care, spre deosebire de microfilariile altor nematode filaroide, cum ar fi Dirofilaria immitis sau D. repens, se localizează în ţesutul conjunctiv subcutanat, de unde sunt ingerate de vectorul atropod şi transmise următoarei gazde definitive.

Manifestări clinice

La câine, nematodul filaroid O. lupi poate provoca leziuni oculare variate, de la absenţa semnelor clinice până la orbire, iar granuloamele subconjunctivale reprezintă modificarea cea mai frecvent semnalată. În ciuda absenţei semnelor clinice, animalele care totuşi sunt diagnosticate pozitiv pentru microfilarii reprezintă un rezervor important de O. lupi. Manifestările clinice sunt reprezentate de scurgeri lacrimale excesive seroase până la mucopurulente, fotofobie, conjunctivită, blefarită, prurit periocular, pentru ca apoi să se constate apariţia de noduli cu localizare subconjunctivală sau episclerală. Aceşti noduli au dimensiuni variabile şi suprafaţă neregulată (din cauza aglomerării şi răsucirii adulţilor), ce antrenează exoftalmie, edem cornean sau ulcer cornean şi protruzia membranei nictitante. Uneori, subscleral sau subconjunctival se pot observa mişcările viermilor adulţi, care pot ajunge şi la exterior. Unul sau ambii ochi pot fi afectaţi. Pe lângă manifestările oculare provocate de localizarea viermilor adulţi, au fost descrise şi manifestări cutanate, provocate de microfilariile prezente la nivelul pielii.

Diagnosticul

• În urma excizării nodulilor perioculari şi a deschiderii acestora, se pot pune în evidenţă nematodele adulte sub forma unor firişoare albicioase, subţiri, fragile şi puternic răsucite, înglobate într-un ţesut granulomatos. Examenul microscopic al fragmentelor extrase din nodulii respectivi şi evidenţierea morfologiei caracteristice a cuticulei femelelor adulte ajută la orientarea diagnosticului.

• Pe lângă analiza morfologică a fragmentelor nematodelor adulte recoltate din nodulii excizaţi, se pot analiza morfologic şi microfilariile dermale. Pentru această evaluare se recoltează fragmente de piele din diferite regiuni corporale (frunte, interscapular sau lombar), fragmente care se pun într-un tub cu ser fiziologic la temperatura camerei şi se aşteaptă 2-4 ore pentru mobilizarea microfilariilor. După îndepărtarea fragmentelor de ţesut, tuburile se centrifughează, iar sedimentul se examinează la microscop pentru analiza morfologică a microfilariilor.

• Diagnosticul final se stabileşte prin identificarea moleculară a speciei implicate în producerea bolii, respectiv O. lupi.

Tratamentul

• Se recurge la excizarea chirurgicală, sub anestezie generală, a nodulilor perioculari identificaţi.

• Postoperator, se instituie un tratament general şi local, prin administrarea de antibiotice, antiinflamatoare şi macrofilaricide, în funcţie de modificările prezente.

• Nu întotdeauna se reuşeşte extirparea tuturor nodulilor perioculari, de aceea animalele trebuie ţinute sub observaţie, în vederea identificării eventualelor recidive.

• Preventiv, se recomandă administrarea de antihelmintice cu spectru larg, de tipul milbemycin oxime, o dată pe lună, timp de 6 luni, în special în perioada de maximă activitate a vectorilor^(2,12).  

Conflict of interests: The author declares no conflict of interests.