Primii paşi în înţelegerea cauzelor organice ale tulburărilor mintale s-au realizat prin intermediul studiilor de cercetare realizate de-a lungul timpului. 
Neurotransmițătorii (mediatorii chimici), elemente-cheie în afecțiunile mintale, au reprezentat o direcție importantă în cercetarea medicală.

1. În componența sistemului nervos intră peste 100 de tipuri de neurotransmițători. Vă rog să identificați, în rebusul de mai jos, neurotransmițătorii-țintă ai medicației psihotrope(1):

  1. Triptofanul este precursorul acestui neurotransmițător.
  2. Precursorul său este dopamina, reacția fiind catalizată de către dopamin-hidroxilază.
  3. Neurotransmițător ce are ca grup reprezentativ de receptori – R-NMDA. Are rol în plasticitatea sinaptică.
  4. Precursorul acestui neurotrans­mițător este tirozina.
  5. Neurotransmițător cu rol inhibitor, sintetizat din acid glutamic cu ajutorul enzimei glutamat-decarboxilazei.
  6. Primul neurotransmițător identificat pentru care, în 1936, Henry Hallett Dale și Otto Loewi au împărțit Premiul Nobel pentru Medicină. Biosinteza sa are loc la nivelul citoplasmei neuronilor colinergici din colină și acetilcoenzima A în prezența enzimei colin-acetil-transferaza(2). 
skep-1-1

2. Dopamina a fost sintetizată prima dată în 1910 de către George Barger și James Ewens în cadrul Wellcome Laboratories din Londra, Anglia. În 1958, Arvid Carlsson și Nils-Åke Hillarp, de ​​la Laboratorul de Chimie Farmacologică din cadrul National Heart Institute din Suedia, atribuie dopa­minei funcția de neurotransmițător. Pentru ac­ti­vi­tatea sa asupra dopaminei, Arvid Carlsson a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fiziologie/Medicină în 2000(3). Tot în 2000, alături de Arvid Carlsson, Premiul Nobel pentru Fiziologie/Medicină este decernat și lui Paul Greengard, pentru faptul că a descoperit modul în care proteinele, ca substanțe-mesager, pot să modifice reacții ale celulelor de la nivel cerebral, și lui Eric R. Kandel, pentru cercetările sale despre memorie(4).Așadar, preocupările în domeniul medical se situează într-o direcţie ştiinţifică mult mai veche, care a primit diferite etichete, în raport cu epoca şi cu metodele utilizate. În acest sens, vă rog să descoperiți progresul făcut cu ajutorul cercetărilor medicale de-a lungul timpului:

 
skep 2-1

3. În demersul înțelegerii im­portan­ței dopaminei pentru func­ționarea normală a creierului, rolul esențial le revine căi­lor do­pa­minergice. Vă rog să le iden­tificați în tabelul alăturat:

skep-3


 
skep 4