Se vehiculează, chiar și în domeniul tratamentelor psihiatrice, tot mai frecvent, termeni precum medicină alternativă, medicină complementară sau integrativă. De fapt, ce semnifică cu adevărat acești termeni?
E important să lămurim că primii doi termeni – alternativ și complementar – nu sunt interșanjabili, căci ei se referă la două concepte diferite. Astfel, dacă o practică neconvențională (tradițională) e folosită în loc de indicațiile formulate de medicina științifică, ne aflăm în situația medicinei alternative, practicată cel mai adesea de neprofesioniști, de „vindecători“ tradiționali sau ocazionali.
În schimb, dacă o practică neconvențională e folosită împreună cu tratamentul prescris de medicina alopată, atunci ne aflăm în situația folosirii unei metode complementare. De fapt, o terapie alternativă singulară nu prea există în societatea modernă. Populația de obicei amestecă indicațiile medicale cu alte tratamente sau remedii neconvenționale.
În SUA, aproximativ 30% dintre adulți și 12% dintre copii folosesc mijloace terapeutice care nu aparțin indicațiilor din formularele de prescripții medicale aprobate de Food and Drug Administration (FDA).
Astfel, primele 10 mijloace terapeutice ale medicinei complementare menționate de către 2012 National Health Interview Survey (NHIS) sunt: produsele naturiste (17,7%), exercițiile de respirație (10,9%), practicile Yoga, Tai Chi, Qi Gong (10,1%), chiropracticile (8,4%), meditația (8%), masajul (6,9%), dietele speciale (3%), homeopatia (2,2%), relaxarea progresivă (2,1%) şi imageria ghidată (1,7%).
Tipurile de practici în medicina alternativă sau complementară beneficiază de o bogată publicitate din partea unor grupuri atașate în special curentului antipsihiatric.
Cele mai frecvente abordări în medicina complementară sunt reprezentate fie de folosirea produselor naturiste, fie de tehnicile de echilibrare a relației corp - minte.
Să vedem, pentru început, cât de relevantă poate fi medicina naturistă pentru tratamentul bolilor psihice.
Plantele folosite pentru tratament în boli psihice sau neurologice mai sunt numite și „nervine“. Trei dintre acestea sunt folosite în proporție din ce în ce mai mare, fiind incluse în schemele terapeutice oficializate chiar sub forma unor produse farmaceutice, şi anume: hipericina (sunătoarea; St. John’s Wort), Ginkgo biloba, Valeriana officinalis. Față de medicamente, trecute prin furcile caudine ale criteriilor de admitere pe piața farmaceutică, impuse de autoritățile de reglementare a medicamentelor (FDA în SUA, ANM în România, British Formulary în Marea Britanie etc.), produsele naturiste intră cu mult mai ușor în comerț.
În Australia, conform Therapeutic Goods Administration (TGA), produsele naturiste (incluzând suplimentele dietetice, vitaminele și mineralele) sunt etichetate drept produse listate (listed drugs), și nu înregistrate (registered drugs), diferențele între cele două categorii fiind generate mai ales de considerentul lipsei de risc în administrare, asociat cu prima categorie, comparativ cu prezența riscului de producere a efectelor adverse, comunicat și studiat prin trialuri clinice la cea de-a doua categorie. Mai mult, pentru medicamente (produse înregistrate și aprobate de diversele autorități de profil) sunt necesare studii complexe de risc vital, de eficacitate, de studiere a efectului teratogen, de interacțiuni medicamentoase etc. În ultimii ani s-au realizat câteva studii de eficacitate la produsele obținute din plantele menționate, în dorința de a fi introduse pe piața farmaceutică în calitate de produse înregistrate, dar încă lipsesc la majoritatea produselor naturiste studiile referitoare la efectele adverse. Cât despre siguranța în administrarea suplimentelor dietetice a produselor cu componentă biologică, a extraselor şi a siropurilor, sunt încă multe lucruri ce trebuie discutate. Problemele serioase pot fi generate de ingredientele folosite pentru administrarea produsului naturist sau a suplimentului dietetic. Fără a fi înregistrate, aceste produse „sănătoase“ pot să conțină urme de metale grele, de substanțe toxice, de antibiotice, de droguri (de exemplu, există un produs antitusiv în România care conține 8 mg de codeină). În fine, mai intervine și faptul că pacienții nu spun doctorului curant că se autotratează cu asemenea produse (de multe ori în cantități mari) în mod constant.
Jerome Sarris, în 2007, în Phytotherapeutic Research, a publicat un articol de metaanaliză a folosirii a 27 de tipuri de plante și rețete naturiste pentru tratamentul unei mari varietăți de afecțiuni psihiatrice, precum depresia (inclusiv cea din tulburarea bipolară), tulburările anxioase, tulburarea obsesiv-compulsivă, fobiile, tulburările somatoforme, tulburările afective sezoniere etc. Articolele extrase din baze de date precum Cochrane Library, Ovid Medline şi Pubmed au generat dovezi clinice pentru folosirea extractului de kava și de rădăcină de sunătoare (St. John Wort) în tratamentul tulburărilor anxioase și respectiv depresive. Pe de altă parte, a rezultat și faptul că nu există dovezi pentru folosirea fitoterapiei reprezentate de Rodiola rosea şi Crocus sativus în tulburările depresive; a Passiflorei incarnata şi Zizyphus jujuba în anxietate sau a Piper methisticum în tulburările fobice sau de panică. Concluzia autorului este că sunt necesare ample cercetări pentru explorarea combinării fitoterapiei cu medicamentele psihotrope de sinteză în tratamentul tulburărilor psihice.
Medicina integrativă în relație cu sănătatea mintală este un alt concept care trebuie definit și înțeles corect, în condițiile în care psihiatria nu mai comunică progrese notabile în psihofarmacologia ultimilor ani. În această conjunctură de relativă stagnare, observăm cum o proliferare de oferte de sănătate și bunăstare (wellbeing) totală (a corpului, a minții, a spiritului) captează pacientura psihiatrică, în detrimentul indicațiilor din ghidurile de tratament acceptate de organismele specializate. Este adevărat că cercetările recente explorează și beneficiile potențiale ale medicinei integrative într-o serie de situații în care medicina alopată încă nu oferă satisfacție terapeutică deplină. Mă refer în primul rând la managementul durerii, al insomniei, al unor simptome din cancer, din tulburarea de stres posttraumatic etc. Medicina integrativă se bazează pe terapii naturiste, suport nutrițional, exerciții fizice și spirituale, mindfulness, tehnici de relaxare și, nu în ultimul rând, pe psihoterapie. Diferența față de medicina alternativă sau complementară constă în faptul că medicina integrativă încearcă să unească principiile și metodele medicinei alopate cu unele dintre metodele neconvenționale (mai ales produse naturale și practici de tipul exerciții minte-corp). Dintre produsele naturale, pe lângă plante, ulei de pește, vitamine şi minerale, mai sunt folosite tot mai frecvent probioticele, suplimentele dietetice, precum și alimentele bogate în triptofan (precursor al serotoninei, melatoninei şi al vitaminei PP). Asistăm la includerea în pachetul de tratamente pentru depresie și anxietate propus de prestigioasa clinică Mayo a practicării tehnicilor de echilibrare minte-corp (Yoga, Tai Chi, relaxare progresivă, autohipnoză, exerciţiile Pilates), a managementului stresului, a terapiilor de reechilibrare energetică (acupunctură, tehnici osteopatice), a tehnicilor meditative sau a sacroterapiei. Urmează să primim și dovezile de eficacitate și tolerabilitate ale acestor practici de integrare a metodelor de tratament cu psihotrope aprobate de ghidurile consacrate (APA, NICE, CANMAT) cu metodele medicinei complementare, dovezi obținute prin cercetări clinice efectuate pe grupe specifice de afecțiuni psihice.
De fapt, se află în centrul preocupărilor de promovare a sănătății mintale această viziune asupra abordării holistice a persoanei, ca scop atât al îngrijirilor medicale, cât și al politicilor de sănătate publică.
Ne călăuzește în acest demers și afirmația lui Ortega y Gasset referitoare la definiția Eului: „Eu sunt Eu și circumstanța mea și, dacă nu o salvez pe ea, nu mă salvez pe mine“ („Yo soy yo y mi circunstancias, y si non la salvo a ella no me salvo yo“)*.
Prof. univ. dr. Doina Cozman
Redactor șef
E important să lămurim că primii doi termeni – alternativ și complementar – nu sunt interșanjabili, căci ei se referă la două concepte diferite. Astfel, dacă o practică neconvențională (tradițională) e folosită în loc de indicațiile formulate de medicina științifică, ne aflăm în situația medicinei alternative, practicată cel mai adesea de neprofesioniști, de „vindecători“ tradiționali sau ocazionali.
În schimb, dacă o practică neconvențională e folosită împreună cu tratamentul prescris de medicina alopată, atunci ne aflăm în situația folosirii unei metode complementare. De fapt, o terapie alternativă singulară nu prea există în societatea modernă. Populația de obicei amestecă indicațiile medicale cu alte tratamente sau remedii neconvenționale.
În SUA, aproximativ 30% dintre adulți și 12% dintre copii folosesc mijloace terapeutice care nu aparțin indicațiilor din formularele de prescripții medicale aprobate de Food and Drug Administration (FDA).
Astfel, primele 10 mijloace terapeutice ale medicinei complementare menționate de către 2012 National Health Interview Survey (NHIS) sunt: produsele naturiste (17,7%), exercițiile de respirație (10,9%), practicile Yoga, Tai Chi, Qi Gong (10,1%), chiropracticile (8,4%), meditația (8%), masajul (6,9%), dietele speciale (3%), homeopatia (2,2%), relaxarea progresivă (2,1%) şi imageria ghidată (1,7%).
Tipurile de practici în medicina alternativă sau complementară beneficiază de o bogată publicitate din partea unor grupuri atașate în special curentului antipsihiatric.
Cele mai frecvente abordări în medicina complementară sunt reprezentate fie de folosirea produselor naturiste, fie de tehnicile de echilibrare a relației corp - minte.
Să vedem, pentru început, cât de relevantă poate fi medicina naturistă pentru tratamentul bolilor psihice.
Plantele folosite pentru tratament în boli psihice sau neurologice mai sunt numite și „nervine“. Trei dintre acestea sunt folosite în proporție din ce în ce mai mare, fiind incluse în schemele terapeutice oficializate chiar sub forma unor produse farmaceutice, şi anume: hipericina (sunătoarea; St. John’s Wort), Ginkgo biloba, Valeriana officinalis. Față de medicamente, trecute prin furcile caudine ale criteriilor de admitere pe piața farmaceutică, impuse de autoritățile de reglementare a medicamentelor (FDA în SUA, ANM în România, British Formulary în Marea Britanie etc.), produsele naturiste intră cu mult mai ușor în comerț.
În Australia, conform Therapeutic Goods Administration (TGA), produsele naturiste (incluzând suplimentele dietetice, vitaminele și mineralele) sunt etichetate drept produse listate (listed drugs), și nu înregistrate (registered drugs), diferențele între cele două categorii fiind generate mai ales de considerentul lipsei de risc în administrare, asociat cu prima categorie, comparativ cu prezența riscului de producere a efectelor adverse, comunicat și studiat prin trialuri clinice la cea de-a doua categorie. Mai mult, pentru medicamente (produse înregistrate și aprobate de diversele autorități de profil) sunt necesare studii complexe de risc vital, de eficacitate, de studiere a efectului teratogen, de interacțiuni medicamentoase etc. În ultimii ani s-au realizat câteva studii de eficacitate la produsele obținute din plantele menționate, în dorința de a fi introduse pe piața farmaceutică în calitate de produse înregistrate, dar încă lipsesc la majoritatea produselor naturiste studiile referitoare la efectele adverse. Cât despre siguranța în administrarea suplimentelor dietetice a produselor cu componentă biologică, a extraselor şi a siropurilor, sunt încă multe lucruri ce trebuie discutate. Problemele serioase pot fi generate de ingredientele folosite pentru administrarea produsului naturist sau a suplimentului dietetic. Fără a fi înregistrate, aceste produse „sănătoase“ pot să conțină urme de metale grele, de substanțe toxice, de antibiotice, de droguri (de exemplu, există un produs antitusiv în România care conține 8 mg de codeină). În fine, mai intervine și faptul că pacienții nu spun doctorului curant că se autotratează cu asemenea produse (de multe ori în cantități mari) în mod constant.
Jerome Sarris, în 2007, în Phytotherapeutic Research, a publicat un articol de metaanaliză a folosirii a 27 de tipuri de plante și rețete naturiste pentru tratamentul unei mari varietăți de afecțiuni psihiatrice, precum depresia (inclusiv cea din tulburarea bipolară), tulburările anxioase, tulburarea obsesiv-compulsivă, fobiile, tulburările somatoforme, tulburările afective sezoniere etc. Articolele extrase din baze de date precum Cochrane Library, Ovid Medline şi Pubmed au generat dovezi clinice pentru folosirea extractului de kava și de rădăcină de sunătoare (St. John Wort) în tratamentul tulburărilor anxioase și respectiv depresive. Pe de altă parte, a rezultat și faptul că nu există dovezi pentru folosirea fitoterapiei reprezentate de Rodiola rosea şi Crocus sativus în tulburările depresive; a Passiflorei incarnata şi Zizyphus jujuba în anxietate sau a Piper methisticum în tulburările fobice sau de panică. Concluzia autorului este că sunt necesare ample cercetări pentru explorarea combinării fitoterapiei cu medicamentele psihotrope de sinteză în tratamentul tulburărilor psihice.
Medicina integrativă în relație cu sănătatea mintală este un alt concept care trebuie definit și înțeles corect, în condițiile în care psihiatria nu mai comunică progrese notabile în psihofarmacologia ultimilor ani. În această conjunctură de relativă stagnare, observăm cum o proliferare de oferte de sănătate și bunăstare (wellbeing) totală (a corpului, a minții, a spiritului) captează pacientura psihiatrică, în detrimentul indicațiilor din ghidurile de tratament acceptate de organismele specializate. Este adevărat că cercetările recente explorează și beneficiile potențiale ale medicinei integrative într-o serie de situații în care medicina alopată încă nu oferă satisfacție terapeutică deplină. Mă refer în primul rând la managementul durerii, al insomniei, al unor simptome din cancer, din tulburarea de stres posttraumatic etc. Medicina integrativă se bazează pe terapii naturiste, suport nutrițional, exerciții fizice și spirituale, mindfulness, tehnici de relaxare și, nu în ultimul rând, pe psihoterapie. Diferența față de medicina alternativă sau complementară constă în faptul că medicina integrativă încearcă să unească principiile și metodele medicinei alopate cu unele dintre metodele neconvenționale (mai ales produse naturale și practici de tipul exerciții minte-corp). Dintre produsele naturale, pe lângă plante, ulei de pește, vitamine şi minerale, mai sunt folosite tot mai frecvent probioticele, suplimentele dietetice, precum și alimentele bogate în triptofan (precursor al serotoninei, melatoninei şi al vitaminei PP). Asistăm la includerea în pachetul de tratamente pentru depresie și anxietate propus de prestigioasa clinică Mayo a practicării tehnicilor de echilibrare minte-corp (Yoga, Tai Chi, relaxare progresivă, autohipnoză, exerciţiile Pilates), a managementului stresului, a terapiilor de reechilibrare energetică (acupunctură, tehnici osteopatice), a tehnicilor meditative sau a sacroterapiei. Urmează să primim și dovezile de eficacitate și tolerabilitate ale acestor practici de integrare a metodelor de tratament cu psihotrope aprobate de ghidurile consacrate (APA, NICE, CANMAT) cu metodele medicinei complementare, dovezi obținute prin cercetări clinice efectuate pe grupe specifice de afecțiuni psihice.
De fapt, se află în centrul preocupărilor de promovare a sănătății mintale această viziune asupra abordării holistice a persoanei, ca scop atât al îngrijirilor medicale, cât și al politicilor de sănătate publică.
Ne călăuzește în acest demers și afirmația lui Ortega y Gasset referitoare la definiția Eului: „Eu sunt Eu și circumstanța mea și, dacă nu o salvez pe ea, nu mă salvez pe mine“ („Yo soy yo y mi circunstancias, y si non la salvo a ella no me salvo yo“)*.
Prof. univ. dr. Doina Cozman
Redactor șef