Din aceeași categorie

Dietetician.ro

Meniurile din spitale – prezent şi viitor

Dietetician.ro

Obezitatea şi tulburările de alimentaţie prin prisma proiectului Connected4Health – o abordare integrată, medicală şi umanistă a tinerilor cu obezitate şi tulburări de alimentaţie

Dietetician.ro

Dieta durabilă şi asocierea cu modificările de mediu – o analiză de impact

Introducere

Suspiciunea de sindrom de colon iritabil este confirmată după o anamneză detaliată a pacientului, evaluare clinică şi teste de laborator specifice⁽¹⁾. Pierderea în greutate, sângerarea rectală, bolile ereditare de natură gastroenterologică, bolile inflamatorii intestinale sau boala celiacă concretizează diagnosticul.

Factorii de risc care pot duce la sindromul colonului iritabil sunt de două ori mai frecvenţi la femei⁽²⁾. Totodată, pacienţii cu sindrom de colon iritabil pot menţiona stresul emoţional sau afecţiuni psihice cauzate de unele evenimente traumatizante, precum violenţă domestică sau abuz emoţional în copilărie⁽³⁾.

Fiziopatologia sindromului de intestin iritabil nu este pe deplin înţeleasă, dar există dovezi clare care indică faptul că există o comunicare între intestin şi creier, ceea ce conduce la hipersensibilitate viscerală şi la alterarea sistemului nervos central^(4,5).

Există patru tipuri de sindrom de colon iritabil:

1. Sindromul de colon iritabil cu predominanţa constipaţiei, în care 25% din scaune sunt de consistenţă crescută, iar mai puţin de 25% sunt de consistenţă scăzută.

2. Sindromul de intestin iritabil cu predominanţa diareei, în care mai mult de 25% din scaune sunt de consistenţă scăzută, iar mai puţin de 25% sunt de consistenţă crescută.

3. Sindromul de intestin iritabil mixt, cu alternanţă diaree-constipaţie, în care mai mult de 25% din scaune sunt de consistenţă crescută, iar mai mult de 25% sunt de consistenţă scăzută.

4. Sindrom de intestin iritabil nespecific, în care consistenţa scaunului nu îndeplineşte criteriile altor tipuri⁽⁶⁾.

Disbioza microbiomului intestinal este foarte răspândită în cadrul acestei afecţiuni. Există anumite organisme patogene în număr crescut la pacienţii diagnosticaţi cu acest sindrom, printre care Enterococcus, Escherichia coli, Klebsiella, dar şi Methanobrevibacter smithii, situaţii în care predomină constipaţia⁽⁷⁾.

Microbiota intestinală influenţează activitatea creierului prin intermediul sistemului nervos enteric, perturbând homeostazia sistemului gastrointestinal şi nervos⁽⁸⁾. În acest sens, probioticele joacă un rol foarte important pentru sănătatea florei intestinale, gestionarea sindromului colonului iritabil, dar şi a comorbidităţilor neurodegenerative şi psihiatrice asociate acestuia⁽⁹⁾.

Din pricina disbiozei microbiomului intestinal, pacienţii diagnosticaţi cu acest sindrom pot avea permeabilitate intestinală crescută, dismotilitate şi absorbţie scăzută a sărurilor biliare⁽⁴⁾.  

Hipersensibilitatea viscerală, fiind mediată de activarea mastocitelor, joacă un rol important în intensificarea durerii intestinale⁽¹⁰⁾.

Aditivii alimentari, precum coloranţii, conservanţii, antioxidanţii, îndulcitorii şi potenţatorii de aromă, influenţează echilibrul microbiotei intestinale. Studiile au demonstrat faptul că aceştia induc disbioza şi dereglarea homeostaziei intestinale, activând răspunsul imun⁽¹¹⁾.

Efectele alimentelor ingerate sunt rezultatul interacţiunii dintre bacteriile intestinale şi celulele endocrine intestinale. Pacienţii cu sindrom de colon iritabil au densitatea celulelor endocrine mai scăzută, stabilind astfel diagnosticul. Densitatea scăzută a celulelor endocrine intestinale este cauzată de un număr redus de celule stem. Prin urmare, o dietă bogată în oligozaharide, monozaharide şi polioli cu conţinut scăzut în fermentaţie (FODMAP) acţionează asupra celulelor stem intestinale, ajungând la scăderea numărului de celule endocrine din intestin^(12,13).

Carbohidraţii sunt fermentaţi rapid, dar absorbiţi lent, producând distensie gazoasă. S-a dovedit faptul că dieta de tip FODMAP le este de ajutor pacienţilor care suferă de acest sindrom, reducând nivelul ionilor de hidrogen din intestin⁽¹²⁾. 

Dieta săracă în FODMAP constă în trei etape: restricţie, reintroducere şi personalizare FODMAP.

În primul rând, se identifică alimentele cu conţinut ridicat de FODMAP şi se elimină din dietă, asigurând necesarul nutritiv al pacientului. După patru săptămâni, simptomele şi dieta sunt reevaluate. În condiţiile în care, după restricţie, manifestările sindromului s-au redus, se reintroduc treptat produse cu conţinut ridicat de FODMAP pentru a identifica alimentele ce declanşează simptomele. În final, urmează personalizarea dietei, în care pacientul poate consuma alimente de tip FODMAP, evitându-le pe cele care îi cauzează dureri gastrointestinale⁽¹⁴⁾.

Materiale şi metodă

A fost consultată baza de date PubMed pentru perioada 2018-2023, iar din 30 de articole din domeniu, s-au ales 22 reprezentative. Au fost urmărite simptomele acestei patologii, regimurile alimentare recomandate şi metodele de verificare a eficacităţii acestor recomandări dietetice.

S-a luat ca exemplu principal un studiu thailandez efectuat la 62 de pacienţi⁽¹⁵⁾, în care s-a constatat că dieta săracă în carbohidraţi fermentabili greu absorbiţi de intestin (FODMAP) este mult mai eficientă, comparativ cu dieta clasică. Acest studiu clinic a comparat eficacitatea a două tipuri de diete, dieta obişnuită asociată acestui sindrom şi dieta cu conţinut scăzut de FODMAP.

Pacienţii cu sindrom de colon iritabil au fost evaluaţi pentru simptomele gastrointestinale, jurnalele alimentare de şapte zile şi procentajul de hidrogen expirat postprandial. Grupul 1 a folosit dieta cu conţinut scăzut de FODMAP, iar grupul 2 a avut o dietă clasică din care s-au redus alimentele cunoscute ca fiind responsabile de producerea durerilor abdominale şi a balonării.

Rezultate

Conform datelor publicate⁽¹⁵⁾, după patru săptămâni, cei 62 de pacienţi (dintre care 47 de femei cu vârste cuprinse între 37 şi 65 de ani) au înregistrat o scădere de peste 30% a intensităţii durerilor abdominale. Producţia de respiraţie postprandială de hidrogen a persoanelor din grupul 1 a scăzut cu peste 50% după dietă, comparativ cu persoanele selectate în grupul 2.

Prin urmare, s-a observat că dieta cu conţinut scăzut de FODMAP a fost mult mai eficientă, îmbunătăţind simptomele asociate sindromului prin scăderea producţiei intestinale de hidrogen.  

Ecosistemul intestinal are nevoie de un echilibru nutriţional pentru a rămâne la cele mai înalte cote. Aşadar, fiecare persoană trebuie să ofere organismului toţi nutrienţii de care are nevoie pentru o funcţionare optimă. Este recomandabil ca pacienţii să consume proteine, precum carne, ouă şi brânzeturi tari pentru repararea celulelor, crearea anticorpilor, a hormonilor, dar şi pentru îmbunătăţirea musculaturii⁽¹⁶⁾.

Fructele şi legumele au un rol important în alimentaţie, prin conţinutul lor ridicat în fibre, vitamine şi minerale⁽¹⁷⁾.

Cerealele sunt o sursă generoasă de energie, dar şi de fibre, aducând multe beneficii organismului.

Fructele oleaginoase sunt surse de grăsimi sănătoase, de care corpul nostru are nevoie. Acestea trebuie consumate cu moderaţie.

Am sintetizat din literatura de specialitate informaţii practice actuale cu privire la alimentele cu conţinut scăzut de FODMAP şi le-am integrat în tabelul 1. Alimentele au fost puse pe categorii, astfel încât să se poată introduce mai uşor nutrienţii esenţiali în planul alimentar⁽¹⁸⁾.
 

Discuţie

Sindromul colonului iritabil este o tulburare a intestinului, afectând 5,7% din populaţie⁽¹⁹⁾.

Dieta influenţează starea de sănătate, unele alimente declanşând simptome, altele ameliorându-le. Cercetătorii au demonstrat faptul că schimbarea stilului de viaţă, alături de integrarea în alimentaţie a probioticelor şi fibrelor joacă un rol important în refacerea florei intestinale^(20,21,22).

Studii recente cu privire la relaţia intestin-creier îndeamnă persoanele să-şi gestioneze emoţiile. Stresul poate conduce la diverse patologii, sindromul de colon iritabil fiind una dintre acestea. Este recomandabilă terapia psihologică pentru combaterea stărilor negative de spirit^(15,16,21).

Sedentarismul joacă un rol important în apariţia acestui sindrom. Activitatea fizică susţinută contribuie suplimentar la buna funcţionare a tractului digestiv^(15,22). 

Concluzii

Cauzele sindromului de colon iritabil nu sunt pe deplin lămurite, însă un aspect important este reprezentat de conştientizarea problemele cauzate de diferite alimente şi investigarea cauzelor implicate, cu scopul evitării complicaţiilor.

Pacienţii diagnosticaţi cu sindrom de colon iritabil ar trebui îndrumaţi către un dietetician specialist în întocmirea unui regim alimentar optim, personalizat în funcţie de necesităţile individuale. Odată cu identificarea alimentelor ce cauzează disconfort, specialistul le va omite, creând planuri alimentare diversificate cu produse tolerate de pacient, completate de o monitorizare atentă şi susţinută.   

Conflict de interese: niciunul declarat 

Suport financiar: niciunul declarat 

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.