Din aceeași categorie
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pot determina o multitudine de reacţii adverse din cauza proprietăţilor lor farmacologice. La indivizii susceptibili, AINS pot induce reacţii de hipersensibilitate ce variază din punct de vedere al debutului (imediat/întârziat), organului afectat (tegument, căi respiratorii sau alte organe) şi al severităţii reacţiei (dispnee uşoară, rinoree, exantem sau urticarie până la anafilaxie)(1). În cazul reacţiilor de hipersensibilitate medicamentoasă, AINS sunt considerate principalii inductori, având o prevalenţă cuprinsă între 0,6-5,7% din populaţia generală(2). Alergia alimentară a crescut ca prevalenţă în ultimele două-trei decenii (până la 10%); se pare că afectează persoanele din regiunile industrializate şi este mult mai frecvent întâlnită în rândul copiilor decât al adulţilor(3).
Deşi cofactori precum alcoolul, exerciţiul fizic şi AINS sunt frecvent menţionaţi ca potenţiatori ai reacţiilor alergice induse de alimente, sunt puţine studii publicate în acest sens. Cofactorii sunt implicaţi în aproximativ 30% din reacţiile anafilactice. Cel mai bine definită şi studiată este anafilaxia indusă de efort dependentă de grâu. Astfel, având ca model această entitate, au fost descrise două modalităţi de acţiune principale ale cofactorilor: creşterea biodisponibilităţii alergenului şi diminuarea pragului de activare la nivel celular(2). Mecanismele prin care AINS acţionează drept cofactori în reacţiile de tip I induse de alimente nu au fost complet înţelese. Un studiu realizat pe porcuşori de Guineea sensibilizaţi la dextran a demonstrat că administrarea concomitentă a aspirinei şi dextranului poate declanşa o reacţie anafilactică, spre deosebire de administrarea intragastrică doar a dextranului, ceea ce sugerează că absorbţia intestinală a antigenului poate fi crescută de aspirină(4). De asemenea, s-a demonstrat că administrarea sistemică de aspirină creşte reacţiile cutanate la testarea cu diferite alergene, astfel încât se consideră că aspirina modulează în mod direct funcţia celulelor efectoare în anafilaxia cu cofactori(5). Un alt mecanism de acţiune propus este cel legat de calea ciclooxigenazei, susţinut şi de faptul că inhibitorii selectivi de COX-2 nu modifică reacţiile alergice. S-a demonstrat că prostaglandina E1, un prostanoid important derivat din calea ciclooxigenazei, are un efect protector la pacienţii cu anafilaxie dependentă de alimente, indusă de AINS(6).
Un studiu condus de Cardona şi colab., în Spania, a arătat că, în rândul pacienţilor cu suspiciune de alergie alimentară cu cofactor agravant evaluaţi prin teste cutanate prick, dozarea IgE specifice şi prin teste de provocare orală, alergenele cel mai frecvent implicate erau de origine vegetală (99% din cazuri), în principal legume şi cereale, iar proteina de transfer lipidic (lipid transfer protein; PTL) a fost alergenul cel mai frecvent implicat. AINS au fost implicate în 58% din cazuri drept cofactor. Timpul mediu de la administrarea AINS (cofactor) până la debutul reacţiei a fost de 75 de minute (variind între 60 şi 120 de minute), pe când în cazul efortului fizic (drept cofactor) a fost de 10 minute (variind între 10 şi 20 de minute)(7).
Un alt studiu, ce a evaluat prevalenţa alergiei alimentare agravate de AINS în rândul pacienţilor cu suspiciune de reacţie de hipersensibilitate la AINS, a arătat că 61% dintre pacienţii cu alergie alimentară erau sensibilizaţi la PTL. De asemenea, 71% aveau alergie alimentară agravată de AINS şi doar 21% intoleranţă la AINS. Alergenele responsabile de alergia alimentară agravată de AINS au fost PTL în 88,9% din cazuri şi gliadina în 11,1% din cazuri. Prevalenţa globală a alergiei alimentare cu agravare determinată de AINS a fost de 16%(8).
Reacţiile alergice care au cofactori, cele care necesită cel puţin doi factori etiologici, trebuie avute în vedere în momentul evaluării unei anafilaxii. Diagnosticul implică mai mulţi paşi, mai ales fiindcă există puţine studii şi recomandări privind realizarea testelor în prezenţa cofactorilor (figura 1).
Alergia alimentară augmentată de AINS drept cofactor ar trebui luată în considerare atunci când sunt evaluaţi pacienţi cu reacţie anafilactică precedată de administrarea unui AINS.
Evoluţia în timp a acestor cazuri nu se cunoaşte, recomandarea fiind de a evita administrarea concomitentă a AINS şi a alimentului incriminat.
Având în vedere studiile prezentate anterior, alergia alimentară având drept cofactor AINS este frecvent întâlnită, cu toate că nu există studii efectuate pe loturi mai mari de pacienţi. Incidenţa acestor tipuri de reacţii, în funcţie şi de sensibilizările existente, ar trebui evaluată şi la nivelul ţării noastre.
hipersensibilitate la AINSanafilaxiealergie alimentarăcofactor