Din aceeași categorie
Coordonate clinice și de diagnostic în principalele afecţiuni urologice la câine
Din cauza incidenţei crescute a afecţiunilor de tipul retenţiei urinare, dar şi a evoluţiei cu o implicare fiziopatologică importantă, retenţia urinară, în special cea de tip mecanic, reprezintă o urgenţă medicală propriu-zisă(1). Acestea fiind spuse, în stabilirea diagnosticului oricărui tip de retenţie urinară se constată în general faptul că datele anamnetice, istoricul pacientului, alături de semnele clinice care prezintă un grad ridicat de specificitate definitivează elemente necesare, dar şi suficiente în stabilirea definitorie a unui diagnostic clinic, care, în baza investigaţiilor ecografice, dar şi paraclinice (biochimie sangvină şi urinară), să permită stabilirea unui diagnostic de certitudine şi aprecierea modificărilor morfologice secundare şi a tulburărilor funcţionale subsecvente retenţiei urinare.
În praxisul veterinar, din punct de vedere clinic, o bună parte dintre proprietarii animalelor de companie se prezintă când companionii lor manifestă deja semne specifice retenţiei urinare, asemenea polachisuriei, a încercărilor repetate de urinare, expulzării involuntare de urină în locuri interzise/nefireşti ori pierderi de urină în momentul adoptării sau părăsirii decubitului.
În stadii mai avansate ale retenţiei urinare, respectiv în situaţii grave, pacienţii prezintă o distensie abdominală evidentă, prezentând de asemenea şi alte semne secundare, precum disapetenţă, vomă, letargie, semne asociate azotemiei postrenale, indiferent de tipul retenţiei urinare (mecanice, spastice, paralitice). Disuria este semnul clinic dominant, care este semnalat de către proprietar, fiind întâlnită în toate tipurile de retenţie urinară la animalele de companie.
Alte dominante clinice, asociate disuriei, pot fi adoptarea cu dificultate a decubitului (în special sterno-abdominal), stranguria, polakisuria, stări de nelinişte care precedă micţiunea, adoptarea frecventă a poziţiei de urinare, hematuria incipientă, defecări dureroase însoţite de tenesme, dar şi pierderea involuntară de urină(2).
Principalul semn clinic în retenţia urinară de tip mecanic care este sesizat de proprietar este reprezentat de absenţa urinării, însoţită de adoptarea frecventă a poziţiei de urinare, colică, gemete asociate uneori cu semierecţie la masculi, iar la nivelul curburii ischiatice se pot observa pulsaţii uretrale.
În retenţia urinară de tip mecanic determinată de obstrucţia sau ocluzia uretrei, vezica urinară, în cazuri grave, determină un nivel de distensie, care la palpare dă senzaţia de corp dur (glob vezical), imprimând un aspect specific de distensie abdominală determinată de retenţia urinară(4). Palparea vezicii urinare, atât în retenţia de tip mecanic, dar şi în cea de tip spastic, determină decelarea unei vezici urinare sub tensiune, în stare de repleţie, fără a exterioriza conţinut vezical consecutiv manoperei respective. Vezica urinară în retenţia urinară de tip paralitic are tendinţa de ocupare a abdomenului mijlociu şi caudal, cu eliminarea de urină consecutivă palpării (sau la adoptarea şi părăsirea decubitului). În această situaţie, la palparea abdomenului se decelează vezica urinară destinsă, hipotonă, pacientul eliminând urină, la palparea abdomenului posterior, vezica urinară în stare de plenitudine; de multe ori, din anamneză reiese că urina are un miros pregnant şi persistent, datorat infecţiei urinare secundare, ca urmare a suprainfectării urinei reziduale(5).
În litiaza urinară cu localizare vezicală, dar şi uretrală, predispoziţia de rasă, vârstă şi, respectiv, pH-ul urinar, reprezintă un factor important în constituirea premiselor apariţiei acesteia. Pacienţii canini din rasele mici sunt predispuşi la apariţia şi dezvoltarea calculilor, preponderent struviţi (fosfaţi amonioaco-magnezieni), care apar la un pH alcalin şi în special la tineret/adulţi. Astfel, la rasele de talie mică/medie, se dezvoltă uroliţi pe bază de oxalaţi de calciu, la un pH acid şi preponderent la segmentul de vârstă adult-senior.
Uraţii sunt adesea descoperiţi la rasele de talie mare, la tineret şi când pH-ul urinar este acid-neutru; nu în ultimul rând, calculii alcătuiţi din cistină se întâlnesc adesea la rasele de talie mare/gigant, cu vârstă adultă şi la un pH acid(6).
Din punct de vedere ecografic se identifică, distal de trigonul vezical, ureterul destins, fiind decelabil conţinutul lumenal în secţiune longitudinală, dar şi transversală. La nivelul obstrucţiei se identifică structuri de ecogenitate medie/înaltă generatoare de con de umbră. Astfel, segmentul uretral aflat după porţiunea obstrucţionată îşi păstrează dimensiunile normale şi nu prezintă modificări ale diametrului lumenal.
În cazul retenţiei urinare de tip mecanic la mascul, cauzată de hiperplazia benignă de prostată, tulburările funcţionale sunt iniţial neobservabile de către proprietar, pacienţii fiind chiar asimptomatici, pentru ca ulterior aceştia să reclame prezenţa unei secreţii uretrale seroase sau chiar sangvinolente. În momentul secreţiei excedentare din cauza difuziunii antegrade, această secreţie ajunge la nivel vezical, explicând astfel hematuria determinată de infecţia vezicală.
Tenesmele şi tendinţa la constipaţie, dar şi alterările capacităţii de continenţă a urinei pot surveni şi consecutiv prostatomegaliei cu alte origini, cum ar fi chisturile multiple infracentimetrice/chisturile supracentimetrice – frecvent asociate cu hiperplazia prostatei, tumorilor de prostată şi chisturilor paraprostatice(7).
Ecografic, în cazul proceselor expansive/hipertrofice, chistice sau neoplazice, prostata adesea poate ajunge la dimensiuni de două-patru ori mai mari decât cea normală(8). Acest grup de afecţiuni prezintă o incidenţă crescută în general la animalele din grupa de vârstă senior-geriatric. În hipertrofia de prostată, aceasta poate înregistra măriri în volum simetrice sau asimetrice, ecogenitatea variind de la hipo- la hiperecogen, dar în general îşi păstrează arhitectura omogenă. Astfel de modificări de dimensiuni adesea duc la compresiuni ale uretrei, determinând astfel retenţia urinara(9).
În cazul patologiei chistice prostatice, infra- şi supracentimetrice, se presupune observarea la examenul ecografic a unor formaţiuni frecvent rotund-ovoide, care prezintă un perete fin, uniform, ce delimitează formaţiunea de parenchimul prostatic; în interiorul chistului se găseşte un conţinut lichid omogen, anecogen (transsonic), care generează întărire posterioară.
Abcesele prostatice, spre deosebire de chisturile prostatice, se disting asemenea unor structuri de tip vezicular de diferite dimensiuni, care conţin un lichid cu ecogenitate încapsulat de un perete bine reprezentat, ecogen, frecvent anfractuos intern(10).
Adiţional datelor anamnetice şi clinice, investigaţiile paraclinice, în special hemoleucograma, sunt utile în identificarea prezenţei inductoare sau asociate proceselor inflamatorii urinare prin prezenţa leucocitozei cu neutrofilie şi, respectiv, rezultatele cu orientare diagnostică apreciabilă, obţinute în urma examenului de urină (sumar/sediment urinar, respectiv urocultură şi antibiogramă). Examenul biochimic sanguin vine în completare, prin identificarea eventualelor injurii de ordin funcţional, la nivelul aparatului urinar şi, respectiv, al ionogramei(11).
În sens clinic, dar şi fiziopatologic, persistenţa acestei stări patologice, diagnosticul tardiv şi incorect, alături de un management defectuos al retenţiei urinare, pot conduce, invariabil, la complicaţii serioase, precum hidronefroza, pielonefrita şi insuficienţa renală cronică, acestea fiind responsabile de modificări ireversibile, care alterează calitatea vieţii pacientului şi prognosticul pe termen mediu/lung. Astfel, monitorizarea utilizând tehnici imagistice minim invazive poate decela modificări inductoare de retenţie urinară din fazele incipiente, evitând astfel complicaţiile secundare şi asigurând bunăstarea animalului de companie.
Autor corespondent: Cristina Fernoagă E-mail: cfernoaga@yahoo.com
CONFLICT OF INTEREST: none declared.
FINANCIAL SUPPORT: none declared.
This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.
