Din aceeași categorie

Interviul săptămânii

„Relaţia mea cu medicii de familie este una bună, de colaborare în echipa interdisciplinară”

Interviul săptămânii

„Prevenţia primară trebuie să înceapă de la nivel de medic de familie...”

Interviul săptămânii

De la medicină la presa medicală

Cristina Chiosea a studiat pianul și percuția în Austria și muzicoterapia în Belgia și Germania, iar astăzi se numără printre puținii profesioniști acreditați în acest domeniu în România. În interviul de mai jos, vorbește despre cum sunetul devine terapie, despre improvizație, etică și granițele fragile ale unei profesii aflate încă la început, în țara noastră.

Cum îmbini tu muzica și terapia și de ce ai ales acest drum?

Cristina Chiosea: Întrebarea conține, neintenționat, o capcană subtilă: „muzică și terapie” sună ca două entități separate, care trebuie combinate. Dar muzicoterapia este o disciplină de sine stătătoare, nu o simplă sumă de elemente. Eu nu oscilez între a fi muzician sau terapeut, ci sunt ambele, simultan. În ședințele mele, devin o prezență activă, un însoțitor care folosește mediul muzical ca instrument terapeutic. Este o practică ce integrează muzică, psihologie și pedagogie pentru a susține sănătatea emoțională, mintală și fizică a clienților.

Cum ai ales această disciplină?

Cristina Chiosea: Am început ca muzician, într-un parcurs clasic: studii, concerte, colaborări cu orchestre, dar am trecut și prin blocaje personale, care au deschis întrebări esențiale. Așa a apărut interesul pentru muzicoterapie. Am studiat în Belgia și Germania, am lucrat în spitale și clinici cu oameni de toate vârstele și diagnosticele. Muzica, în această formă, nu mai este doar un act estetic, ci chiar un limbaj vital. Eu însămi m-am regăsit în acest spațiu în care sunetul devine necesar.

Spune-mi mai multe despre muzic-terapie ! Cum obții rezultate terapeutice pentru clienții tăi?

Cristina Chiosea: În România, muzicoterapia e încă văzută drept ceva „exotic” sau „out-of-the-box”. În Austria, de exemplu, ea are peste 70 de ani de tradiție. Pentru mine, metoda eficientă nu înseamnă o rețetă aplicabilă tuturor. Niciun client nu vine cu o problemă standard, ci cu o poveste unică. Eu răspund creativ, nu mecanic. Uneori, îmi trebuie zece încercări ca să găsesc metoda ce funcționează, iar rezultatele vin din capacitatea de a rămâne prezentă și flexibilă.

Cum este văzută muzicoterapia în România?

Cristina Chiosea: Momentan, nu este recunoscută oficial. Există câteva inițiative, dar suntem foarte puțini cei cu formare completă, academică și clinică. Eu am studiat la Luca School of Arts în Belgia (licență) și la Universität der Künste Berlin (master), după ce m-am format ca pianist și percuționist în Austria și România. Cred că tocmai prin seriozitatea noastră putem construi un reper real.

Cum ajung oamenii la tine și ce se întâmplă într-o ședință de terapie?

Cristina Chiosea: Majoritatea clienților ajunge prin recomandări. Postez rar în social media, tocmai pentru a proteja spațiul sigur creat în cabinet. Lucrez atât individual (cu copii care au tulburări din spectrul autist, sindrom Down, afecțiuni genetice), cât și în format de grup (muzicoterapie preventivă pentru adulți). În ședințe, improvizația are un rol central. Nu urmărim o formă artistică, ci una cu sens. Pot apărea teme de viață, emoții precum furia sau anxietatea, toate exprimate sonor.

Cât e muzică și cât e conversație într-o sesiune?

Cristina Chiosea: Depinde de client. Cu persoanele nonverbale, muzica devine principalul canal de comunicare. Cu ceilalți, poate exista un echilibru între sunet muzical și reflecție în cuvinte. Uneori, nu vorbim deloc. Alteori, avem momente în care analizăm muzica trăită. E important ca eu să nu forțez cuvântul, dacă nu e potrivit în acel moment.

Care sunt cele mai spectaculoase cazuri de succes?

Cristina Chiosea: Evit cuvântul „spectaculos”. Progresul nu e despre performanță, ci despre autenticitate. Poate fi un copil care atinge pentru prima oară un instrument cu intenție, sau cineva care exprimă o preferință muzicală. Sunt expresii de comunicare, de conectare, de prezență. Și da, acestea sunt, în esență, spectaculoase.

Cum eviți impostura într-un domeniu încă nereglementat la noi?

Cristina Chiosea: Nu mă uit la ce fac alții, ci mă concentrez mai degrabă pe maniera în care îmi fac eu meseria. Sunt un practician cu respect, cu grijă, în baza unei formări complete, conform standardelor europene. Particip constant la conferințe și îmi asum responsabilitatea pentru fiecare sesiune. Educația nu se încheie odată cu diploma, ci continuă pe tot parcursul carierei.

Unde vrei să duci această profesie?

Cristina Chiosea: Vreau să pun muzicoterapia pe „hartă”. Să devină un reper, un punct de sprijin pentru pacienții vulnerabili. Nu mă interesează popularizarea cu orice preț, ci consistența. Iar ceea ce cred că rezistă în timp este consecvența, nu zgomotul.