Din aceeași categorie

Interviul săptămânii

„Relaţia mea cu medicii de familie este una bună, de colaborare în echipa interdisciplinară”

Interviul săptămânii

„Prevenţia primară trebuie să înceapă de la nivel de medic de familie...”

Interviul săptămânii

De la medicină la presa medicală

Dr. Filip Zarma coordonează departamentul de Radioterapie din cadrul unei clinici private bucureștene. Cu peste 12 ani de experiență în tratarea pacienților oncologici și peste 7 ani în managementul echipelor medicale, dr. Zarma se află în prima linie a unui domeniu în continuă transformare: radiologia. Este implicat în formarea profesională la nivel internațional și este membru al Societății Europene de Radioterapie și Oncologie (ESTRO), una dintre vocile puternice care modelează viitorul tratamentului oncologic în România. În interviul care urmează, dr. Zarma vorbește despre începuturile sale, despre provocările și evoluția radioterapiei, dar și despre echilibrul delicat dintre tehnologie și discernământul uman în medicina modernă.

Când, cum și de ce ați decis să deveniți medic ?

Dr. Filip Zarma: Provin dintr-o familie în care medicina și științele aplicate au fost mereu prezente. Tatăl meu este medic, iar tatăl lui a fost, la rândul lui, medic și profesor la UMF „Carol Davila”. Din partea mamei, ambii bunici au fost agronomi și profesori universitari. Când am terminat liceul, aveam mai multe opțiuni — agronomie, chimie — dar am ales medicina pentru a continua această tradiție de familie. De altfel, și sora mea este medic, chirurg pediatru. Chiar dacă tata ne-a încurajat să fim deschiși, să alegem alte profesii, amândoi am devenit medici.

Sunt curioasă: în cazul „dinastiilor” de medici, copiii aleg fie să fugă de profesie, fie să o urmeze. În cazul dumneavoastră, cum au stat lucrurile? Cum ați perceput activitatea profesională a părinților?

Dr. Filip Zarma: Probabil din cauza expunerii intense, medicina ne-a intrat în ADN. Bunica spunea mereu că la masa de duminică erau două tabere: agronomii și medicii. De mic, îmi amintesc, mergeam în laboratorul de cateterism. Aveam mai puțin de 4 ani. Deși era o meserie solicitantă, cred că tocmai asta a făcut-o provocatoare. Sincer, nici nu știam ce altceva aș putea face.

Avem o glumă între colegii medici: „Dacă n-ai niciun alt talent, faci medicină.” Eram atras de domeniu, chiar înainte de liceu și, deși am fost admis și la chimie, și la agronomie, am ales medicina. Știam că voi avea pe cineva care să mă ghideze.

Cum ați ales specialitatea?

Dr. Filip Zarma: A fost interesant. În facultate, aveam doar două săptămâni de oncologie. Chirurgia nu mă atrăgea deloc, iar radioterapia nici nu-mi amintesc să fi fost menționată.

La vremea aceea, radiologia era un domeniu foarte puțin dezvoltat. Dar tocmai atunci se deschiseseră două clinici private. Părea un drum promițător. Erau puțini medici specializați, iar domeniul implica și fizică, și tehnologie, nu doar oncologie.

Am simțit că e un teren în care pot crește. Și așa a fost. Eram un val nou de rezidenți și am prins dezvoltarea domeniului în plin avânt. Am învățat ce înseamnă radioterapia cu doar una-două săptămâni înainte de rezidențiat și sunt convins că am făcut alegerea potrivită.

Ce diferență vedeați între ce se întâmpla în practică și ce învățaserăți în facultate?

Dr. Filip Zarma: În 2013, când am început rezidențiatul, încă se foloseau tehnici foarte vechi. De pildă, atunci am văzut un accelerator de particule care era sub nivelul celui din muzeul din Londra. Din păcate, era o problemă de fonduri. Radioterapia este extrem de costisitoare: aparatura, formarea echipei, totul. Nici în rezidențiat nu am văzut măcar jumătate din ce facem acum. Era devreme pentru toată țara.

Dotarea unui laborator performant de radioterapie poate costa milioane de euro. Abia recent, prin PNRR, au început să se modernizeze și spitalele de stat. În facultate, am prins cobaltoterapie, de pildă, sau alte tehnici rudimentare.

Ce m-a motivat să rămân în țară a fost chiar dezvoltarea accelerată a acestui domeniu. Cu răbdare și perseverență, chiar se poate face treabă bună.

Radioterapia modernă implică mult aport tehnologic, dar și o contribuție esențială a medicului. Cum simțiți echilibrul între decizia umană și suportul tehnologic?

Dr. Filip Zarma: Dacă vă referiți la inteligența artificială, da, o folosim extensiv, inclusiv la nivel internațional. E o unealtă utilă, dar nu înlocuiește medicul. De exemplu, la conturarea organelor la risc și a ariilor ganglionare, AI-ul reduce considerabil timpul de lucru. Totuși, niciun contur nu e perfect. La cazuri complicate, AI ne ajută să căutăm rapid în literatura de specialitate — protocoale, ghiduri, studii — economisind zile întregi de lectură.

Dar decizia finală este întotdeauna a medicului. AI-ul poate greși sau inventa date dacă nu este specializat și nu are toate informațiile necesare. Software-urile medicale dedicate sunt utile, dar nu pot lucra autonom. În tumor board, deciziile se iau uman, nu automatizat. Studenții se tem uneori că vor fi înlocuiți de AI, dar le spun mereu: „Nu se va întâmpla, dar învățați să o folosiți eficient ! E un instrument, nu un substitut.”

Pentru final, dacă revenim la masa de Crăciun despre care povesteați — sunteți în tabăra medicilor, iar discuția ajunge la „succes”. Ce răspundeți, cum îl măsurați ?

Dr. Filip Zarma: Este greu de spus. Nu ne măsurăm succesul, ne facem meseria. Seneca spunea că norocul este întâlnirea dintre pregătire și oportunitate. Cred că așa este. Dacă ești pregătit și știi să recunoști momentul potrivit, succesul vine.

În plus, este vorba și despre dedicare, calitate, dorința de a face bine pacientului. Există o zicală frumoasă despre evoluția în carieră: rezidentul învață „ce” să facă, specialistul învață „când să facă”, iar medicul primar învață „când să nu facă”. Succesul stă în a ști să combini toate aceste momente. Să faci totul cu grijă, empatie, claritate și să vrei cu adevărat să faci o diferență. Deși, recunosc, la masa de duminică, aș prefera să discutăm orice alt subiect în afară de medicină.