Konstantinos Vakalidis este specialist urolog, medic chirurg cu experienţă, care tratează cazuri de infertilitate masculină, dar şi de oncologie în România şi nu numai. Este doctor-ofiţer în rezervă al Armatei Elene şi membru al Societăţii Elene de Urologie, al Societăţii Europene a Urologilor, al Societăţii Americane de Urologie şi al Societăţii eleno-germane de Urologie.
De ce aţi ales medicina?
Dr. Konstantinos Vakalidis: Părinţii mei au fost ingineri constructori, iar pentru mine îşi doreau să fac acelaşi lucru. Dar, de când eram în gimnaziu, am avut un alt vis decât al lor, să fiu doctor. Îmi plăcea. Tot timpul am apreciat medicii şi mi-am dorit să mă ocup de sănătatea oamenilor. Iar meseria aceasta, medicina, mi s-a părut că este cea mai mare ştiinţă dintre câte există pe această lume.
Ştiinţa salvării!
Dr. Konstantinos Vakalidis: Exact.
Unde aţi copilărit?
Dr. Konstantinos Vakalidis: Eu m-am născut în Germania, părinţii mei lucrau acolo, am început şcoala, pentru ca apoi să revenim în Grecia, unde am făcut gimnaziul şi liceul, în Alexandropolis, un oraş aproape de Turcia.
Iar în acest oraş aţi decis să faceţi medicina. Cum a ajuns România în acest plan?
Dr. Konstantinos Vakalidis: Când am terminat liceul am căutat o ţară în care să studiez medicina. Una dintre variante era chiar ţara în care m-am născut, Germania, alta era Grecia, dar şi România sau Anglia. Să fiu sincer, din pricina unui coleg care a ajuns în România şi mi-a povestit despre facultatea de medicină de aici, una bună, unde se învaţă bine, am decis să vin în România.
Cum vi s-a părut ce aţi găsit aici?
Dr. Konstantinos Vakalidis: La început, a fost cam greu, mai ales că am ajuns aici în 1989. Când am început să învăţ limba română, să cunosc oamenii, mi-a plăcut foarte mult.
Cât de greu a fost să învăţaţi limba română?
Dr. Konstantinos Vakalidis: Nu este o limbă uşoară, dar, fiindcă eu am făcut şi engleză la şcoală, mi-a fost puţin mai uşor să mă descurc.
Aţi trăit Revoluţia din 1989 în Bucureşti?
Dr. Konstantinos Vakalidis: A fost interesant, mai ales că eu venisem în ţară la studii conform unei directive a guvernului comunist. M-am temut un pic, fiindcă nu ştiam ce va urma o dată cu căderea regimului şi care va fi decizia în ce ne priveşte, dar destul de repede mi-am dat seama că va fi bine. Am avut nişte profesori minunaţi, pe care nu i-am uitat niciodată.
Daţi-mi două nume!
Dr. Konstantinos Vakalidis: Petre Gergescu, profesor de urologie, şi profesorul Fane Ghelase, la chirurgie generală.
Profesorul Petre Georgescu a fost un om, un domn şi un doctor extraordinar de bun. Când l-am cunoscut şi am văzut cum operează, am decis să fac şi eu aceeaşi specialitate, urologia. Datorită lui.
Dacă nu era urologia, ce ar fi fost?
Dr. Konstantinos Vakalidis: M-am gândit la chirurgie plastică, dar, în acele vremuri, nu era atâta chirurgie estetică, adică cea care îmi plăcea mie foarte mult, cât mai degrabă chirurgie reparatorie, arsuri, ceea ce nu-mi plăcea la fel de mult.
Ce are interesant această specialitate pe care aţi ales-o?
Dr. Konstantinos Vakalidis: Urologia cred că este una dintre cele mai interesante specialităţi de la medicină. Nu am greşit absolut deloc alegând această specialitate. În primul rând, trebuie să spun că mă ocup cu infertilitatea masculină şi vin la mine bărbaţi care, dacă nu ar fi existat această specialitate, nu deveneau părinţi. Pe de altă parte, zona mea de interes este oncologia, iar tehnologia pe care urologia o foloseşte este de nivel maxim. Trebuie să spun că operez cu robotul Da Vinci şi am fost printre primi medici din Grecia care au folosit această tehnologie. Eu operez mult infertilitatea, dar foarte mult oncologie.
Legat de infertilitate, ce se întâmplă la bărbaţi? Care sunt şansele, statistic vorbind, să creşteţi opţiunile de a modifica aceste situaţii?
Dr. Konstantinos Vakalidis: Au fost vremuri când lumea credea că infertilitatea apărea doar la femei. Adevărul este că incidenţa este egală, şi la femei, şi la bărbaţi. În ultimul timp, cuplurile care îşi doresc să devină părinţi văd şi medicul ginecolog, dar vin şi la noi. Iar urologia face minuni în aceste situaţii. Acum, există medicamente care pot îmbunătăţi calitatea spermei sau operaţii care schimbă situaţiile pacienţilor în caz de varicocel sau azoospermie, adică afecţiunea care arată modificări profunde în calitatea spermei. Atunci intervenim cu o metodă specifică, prin care recoltăm spermatozoizi direct din sursă, din testicule, pe care îi folosim ulterior pentru FIV.
Daţi-mi un exemplu de recunoştinţă a unui tătic!
Dr. Konstantinos Vakalidis: În fiecare săptămână vin la cabinetul meu flori şi whisky. (râde)
Spuneţi-mi un caz din zona de urologie sau din oncologie, pe care nu îl veţi uita niciodată!
Dr. Konstantinos Vakalidis: Au ajuns la mine foarte multe cazuri. Unul dintre ele s-a petrecut când eram în spital şi făceam de gardă. La 6.00 dimineaţa, a venit la camera de gardă un tânăr care suferise un accident, ruptură de rinichi. L-am operat şi i-am salvat viaţa. Între timp s-a căsătorit, a avut copii şi în fiecare an vine la mine, cu soţia şi copiii, să mă vadă. Şi le vorbeşte despre mine ca despre doctorul care i-a salvat viaţa.
Ce vă doriţi în următorii 5 - 10 ani?
Dr. Konstantinos Vakalidis: La început, am vrut să am mulţi pacienţi, operaţii. Acum, am ajuns la un moment în care lucrez de dimineaţa până seara, operez de dimineaţă până la ora 15.00, apoi vin la cabinet şi văd pacienţi. Nu mai am loc pentru nimic altceva. Aşadar, în următorii 5 ani, cam aşa va arăta programul meu.
Cum rezistaţi? De unde energia?
Dr. Konstantinos Vakalidis: A fost o vreme când operam şi sâmbăta, acum am făcut modificările necesare, iar sâmbăta şi duminica sunt pentru mine. Mă odihnesc.
Cum petreceţi acest timp liber pe care vi l-aţi dăruit?
Dr. Konstantinos Vakalidis: Mă trezesc mai târziu sâmbăta, ies în oraş, la cumpărături, iar serile merg la un restaurant, cu prietenii, cu familii. Duminica ies doar la prânz, după care stau acasă. Mă odihnesc.
