Din aceeași categorie
„Relaţia mea cu medicii de familie este una bună, de colaborare în echipa interdisciplinară”
În 2016, jurnalista Elena Manea a fost victima unei erori medicale grave: i s-a făcut o transfuzie de sânge greșită. A urmat o luptă cruntă pentru viață: organele cedau rând, pe rând, a intrat în comă, a fost la un pas de moarte. Cu toate acestea, nu doar că a supraviețuit, ci a reușit să se reconstruiască emoțional și profesional. Acum este life coach, consilier de dezvoltare personală acreditat și încearcă să transforme accidentul transfuzional, trauma și renașterea personală în sprijin pentru cei care au nevoie de ajutorul ei.
„Am primit o pungă întreagă de sânge greșit”
Dăm timpul înapoi: cum s-au petrecut lucrurile în acest accident medical?
Elena Manea: În 2016, în urma unei intervenții chirurgicale pentru un cancer de col uterin în fază incipientă, am primit o pungă întreagă de masă eritrocitară greșită. Eu am grupa 0, iar asistenta medicală mi-a administrat A4. Reacția a fost una extrem de gravă – sindrom al coagulării intravasculare diseminate și disfuncție multiplă de organe. M-au transferat la Spitalul Universitar cu scor Glasgow 3, echivalent cu moartea clinică. Am fost în comă indusă, pe dializă, în hipoxie. Medicii mi-au spus că, dacă supraviețuiesc, e posibil să rămân cu sechele grave. Dar am ieșit pe picioarele mele din spital, fără sechele fizice.
Lumea mă cunoaște din presă prin acest episod dramatic, dar eu sunt mai mult decât atât. În anii care au urmat, am renăscut de mai multe ori: în spital, în terapie, în viața mea personală. Am început să mă pun pe mine pe primul loc, să lucrez la mine, la toate rănile și nevoile mele. A fost o traumă majoră, dar care m-a forțat să mă reconstruiesc complet.
„Frica nu vindecă. Cunoașterea, da”
Îmi spuneai că recomanzi tuturor celor care ajung în cabinetul medicului o conștientizare, o prezență asumată și putere. La ce te referi mai exact ?
Elena Manea: Am primit diagnosticul de cancer prin telefon. Am fost șocată. Acum sunt de părere că această veste nu se dă prin telefon, ci față în față. În spital, nu existau protocoale clare, s-au făcut greșeli, s-a întâmplat să mă confunde cu o altă pacientă și să primesc sângele greșit. Iar, când s-a întâmplat, primul instinct al echipei a fost să ascundă de familie, de presă, de toată lumea, acest accident transfuzional.
În spitalul în care am fost operată nu exista aparatură necesară, nefiind un spital de urgență gradul 1 și s-au pierdut zile până când am putut să fiu salvată și primită în alt spital care a putut să intervină. Așadar, prima concluzie ar fi că este foarte importantă comunicarea în acest proces.
Eu nu am știut care sunt pașii, nu am știut că este posibil să primesc sânge. M-am dus din frica de diagnostic, dintr-o frică copleșitoare de boală.
M-am dus să mă operez, cu capul înainte și cu multă frică.
Dacă ar fi să schimb ceva sau să le spun astăzi ceva pacienților sau medicilor, este că din frică nu prea se rezolvă lucruri. Atunci când mergem pentru orice investigație e bine să simțim că medicul ne înțelege și ne împuternicește, fiind și datoria noastră, evident, să căutăm și să facem ce este necesar, să nu lăsăm totul în seama medicului.
S-au schimbat multe de atunci, inclusiv în acest spital. A existat și un proces în instanță și am sperat în tot acest timp că un pas mic din partea mea poate să schimbe ceva. S-au introdus protocoale noi, inclusiv un ultim control pretransfuzional la patul pacientului, extrem de simplu, dar vital.
Pentru tine ce s-a schimbat?
Elena Manea: Pentru mine s-au schimbat multe de atunci. Strict legat de sănătate, nu mă mai las condusă de frică. Vreau să înțeleg mult mai bine ce se întâmplă cu mine. Îmi ascult intuiția când corpul îmi spune ceva. Dacă ajung la un medic care mă sperie și nu mă împuternicește ca eu să mă vindec, să am încredere, să fac niște analize liniștită, îl schimb. Este alegerea mea și pot să o fac.
„Terapia m-a salvat. Cartea m-a vindecat”
Ai scris o carte despre întreaga experiență. De ce ?
Elena Manea: Am scris o carte, un adevărat proces terapeutic. Nu mi-am propus să scriu cât aveam povestea în sufletul meu, în gândurile mele, dar, în momentul în care am așternut-o, mi-am dat seama că am făcut bine.
Am primit feedback-uri extraordinare de la pacienți, aparținători, medici, studenți la medicină. Părea că au primit niște răspunsuri la niște întrebări, de la interacțiunea umană, cum m-a ajutat pe mine, copilul meu, fiul meu, care a fost o ancoră ce m-a ajutat să ies din negura zilelor, până la chestiuni foarte tehnice despre pacientul în comă, care se întoarce și poate povesti ce a trăit, auzit și simțit atunci.
„Nu te vindeci din frică, ci din dorința de a trăi”
Ce ai a le spune pacienților care sunt la limită, care primesc o veste proastă, care ar da tot pentru a se face bine, medicilor și studenților la medicină, preocupați de perspectiva ta?
Elena Manea: Le spun că medicul nu vindecă singur. Este nevoie de echipă, iar pacientul este 50% din această echipă.
Nu te vindeci din frică, ci din dorința de a trăi. În acele momente, gândul la fiul meu m-a ținut în viață. Am trecut prin comă, un diagnostic de cancer și un divorț în doar șase luni. Și am reușit.
Atâta timp cât suntem în viață, orice este posibil. Există oameni la limita morții, cum am fost și eu, care s-au vindecat. Există alți oameni care, Dumnezeu știe din ce considerente, nu au reușit. Pe de altă parte, dacă mergem spre latura religioasă, spirituală a vieții, mai spun că nimeni nu a pierdut nicio luptă cu nimic.
Cred că toate sunt așezate acolo unde trebuie, iar oamenii pleacă atunci când vrea bunul Dumnezeu și atunci când nu mai au zile. Nu știm noi de ce. Atâta timp cât eu am putut să trec peste diagnosticul acesta, iar în cele șase luni care au urmat nu mi-am pierdut mințile, înseamnă că totul este posibil, indiferent cu ce se confruntă cineva acum, indiferent de diagnostic. În plus, trăim totuși în secolul XXI, medicina evoluează de la an la an și nimic nu este pierdut.
Elena Manealife coachconsilier dezvoltare personala acreditatinterviul saptamaniiinterviu medichub
