Din aceeași categorie

Medic.ro

Medicul de familie în relaţia cu familia/aparţinătorii pacientului cu boala Alzheimer

Medic.ro

Medic 2.0 – avantaje şi dezavantaje în folosirea reţelelor sociale

Medic.ro

Arta, mijloc de comunicare şi dezvoltare

Introducere

Conceperea unui copil este deseori întârziată sau împiedicată de diferite probleme de fertilitate. Lipsa obţinerii unei sarcini în urma unei activităţi sexuale regulate şi fără folosirea metodelor contraceptive este definită ca infertilitate de cuplu. Aceasta poate fi reprezentată de infertilitatea unui singur partener – în cazul acestui studiu, de partenerul de sex masculin⁽¹⁾.

Aproximativ 10% dintre cuplurile din SUA sunt definite ca infertile pe baza incapacităţii de a concepe după 12 luni de act sexual neprotejat^(2,3), iar infertilitatea masculină este cauzată de probleme care afectează modul de funcţionare a testiculelor şi care induc dezechilibre hormonale sau modificări ale căii genitale.

Fertilitatea masculină poate fi afectată de prezenţa de varicocel, care în aproximativ 40% din cazuri este cauza acestei probleme⁽²⁾. Alături de varicocel, întâlnim şi alte cauze medicale, cum ar fi inflamaţii şi infecţii ale tractului genital, ejacularea retrogradă la pacienţii cu diabet, leziuni la nivelul coloanei vertebrale, intervenţii chirurgicale la nivelul vezicii urinare, uretrei sau prostatei sau cu diverse tratamente medicamentoase. Acestor cauze li se mai pot adăuga prezenţa unor tumori maligne sau nonmaligne, a unor blocaje la nivelul tractului genital, testiculi ectopici sau prezenţa unor anticorpii antispermatozoizi, care fac parte din sistemul imunitar, cu funcţia de a identifica în mod greşit materialul seminal, încercând să-l elimine⁽⁴⁾. De asemenea, pot fi implicaţi şi alţi factori, cum ar fi consumul de alcool, droguri, fumatul, stresul emoţional, depresia şi greutatea, aceştia putând fi modificabili, prin ameliorarea stilului de viaţă.

Pentru depistarea factorului masculin în etiologia infertilităţii, se efectuează spermograma, o examinare microscopică şi macroscopică a spermei, în urma ejaculării⁽⁵⁾. Recoltarea spermei se efectuează în urma unei masturbări sau a unui contact sexual întrerupt pentru pacienţii care din motive religioase nu acceptă prima variantă. Pentru ca rezultatul să fie unul optim, atât înainte, în timpul, cât şi după recoltare se vor urma diferite recomandări, cum ar fi: o perioadă de abstinenţă cuprinsă între 2 şi 7 zile, recoltarea în totalitate a spermei într-un recipient steril, nu într-un prezervativ, deoarece substanţele spermicide din alcătuirea prezervativelor vor imobiliza sau dezintegra spermatozoizii⁽⁶⁾.

În interpretarea rezultatelor se va ţine cont de volum, culoare, timp de lichefiere, pH, concentraţie, formă şi motilitate, dar şi de morfologia spermatozoizilor⁽⁷⁾.

Materiale şi metodă

Am analizat 180 de spermograme efectuate în Centrul Medical DOBSIMED din Mediaş în perioada 2018-2020. Recoltarea şi prelucrarea probelor s-au efectuat în conformitate cu normele OMS.

Rezultate

Analizând distribuţia pe grupe de vârstă pe intervale de 5 ani, se poate observa că adresabilitatea pentru investigaţiile privind infertilitatea masculină creşte până la vârsta de 35 de ani, înregistrând o scădere apoi în intervalul 36-40 de ani, însă în acest interval de vârstă identificăm un număr mai mare de pacienţi decât în intervalul 26-30 de ani.

Tulburările de fertilitate în urma scăderii fiziologice a numărului de spermatozoizi odată cu înaintarea în vârstă pot explica creşterea adresabilităţii pentru investigaţii privind infertilitatea masculină^(10,11).

Tulburările de fertilitate au fost puse în evidenţă la aproximativ 6 din 10 bărbaţi, deşi media de vârstă a pacienţilor a fost de 32 de ani.

Conform acestui studiu, aproximativ unu din doi băr­baţi cu vârsta de peste 40 de ani prezintă tulburări de fertilitate, deşi studii⁽¹⁰⁾ din SUA arată o incidenţă a in­fer­ti­li­tă­ţii la bărbaţii din această grupă de vârstă de apro­xi­ma­tiv 30%. Tulburările de fertilitate cauzate de scă­de­rea fiziologică a numărului de spermatozoizi odată cu înaintarea în vârstă au fost descrise încă din 1969 de către Saseno şi Ichigo⁽¹¹⁾.

Conform datelor din literatură⁽⁶⁾, prezenţa leucocitelor, respectiv valorile crescute ale pH-ului ar fi două modificări sugestive pentru prezenţa unei infecţii. Cu toate acestea, au fost identificate 13 cazuri cu astfel de modificări la pacienţii cu normozoospermie şi 31 de cazuri la pacienţii cu tulburări de fertilitate. Din punctul de vedere al corelării incidenţei acestor modificări cu tulburările de fertilitate, leucospermia se asociază cel mai frecvent cu tulburările de fertilitate (68%), deşi este prezentă şi la 46% din cazurile cu normozoospermie.

Diminuarea volumului ejaculatului sau a pH-ului acestuia, precum şi creşterea timpului de lichefiere (TLC) au fost considerate semne ale prezenţei inflamaţiei la nivelul tractului genital. Urmărind corelarea acestor semne cu tulburările de fertilitate, am observat că TLC este prezentă la 70,64% din pacienţii cu normozoospermie, însă proporţia creşte la 92,05% la pacienţii cu tulburări de fertilitate. În ceea ce priveşte diminuarea volumului ejaculatului, aceasta este prezentă la 9,17% din pacienţii cu normozoospermie şi ponderea ei se triplează la cei cu tulburări de fertilitate. Asocierea modificărilor celor doi parametri creşte ca pondere de la 5,5% la cei cu normozoospermie la 26,76% la cei cu tulburări de fertilitate.

Dintre parametrii care pot sugera o inflamaţie ce se poate corela cu o tulburare de fertilitate, amintim scăderea pH-ului, care s-a întâlnit la 16,9% din persoanele cu tulburări de fertilitate, modificare neobservată la nicio persoană cu normozoospermie. Corelarea prezenţei parametrilor ce sugerează prezenţa inflamaţiei cu prezenţa spermatozoizilor aglutinaţi nu are o semnificaţie deosebită din punctul de vedere al incidenţei (14,28%).

Deşi unii autori⁽⁸⁾ consideră că o creştere a volumului ejaculatului poate sugera prezenţa unui varicocel, fiind ştiut faptul că această afecţiune poate fi cauza infertilităţii masculine, în studiul nostru, incidenţa volumului crescut al ejaculatului a fost aproximativ identică la pacienţii cu normozoospermie şi la cei cu tulburări de fertilitate.

Concluzii

Distribuţia pe grupe de vârstă reflectă faptul că amânarea conceperii unui copil se soldează cu creşterea solicitării pentru investigaţii necesare depistării infertilităţii. De asemenea, incidenţa tulburărilor de infertilitate poate să crească pe măsură ce studiile sunt mai recente, iar acest lucru se poate datora atât modificărilor stilului de viaţă, cât şi deschiderii pe care încep să o arate bărbaţii faţă de astfel de investigaţii.

În timp ce prezenţa leucospermiei la un pacient cu nor­mo­­zoo­sper­mie ar putea fi considerată dovada po­si­bi­lităţii de apariţie a unei tulburări de fertilitate în cazul ne­so­lu­ţio­nării cauzei ce a generat leucospermia, cel mai sensibil pa­ra­me­tru care sugerează prezenţa unei inflamaţii ce se co­re­lea­ză cu tulburările de fertilitate este scăderea pH-ului sper­mei, urmată de creşterea timpului de lichefiere, acesta din urmă având însă o specificitate mai scăzută.

Deoarece problemele de fertilitate din cadrul unui cuplu sunt de obicei incluse pe lista subiectelor tabu, medicul de familie are un rol deosebit de important în consilierea unui cuplu, mai ales atunci când suspicionează existenţa unei probleme de fertilitate. Consulturile repetate ale unei femei în servicii de ginecologie şi endocrinologie pot ridica această suspiciune, mai ales atunci când pacientei nu i se stabileşte niciun diagnostic în urma acestor investigaţii.

Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.