Din aceeași categorie
„Relaţia mea cu medicii de familie este una bună, de colaborare în echipa interdisciplinară”
Prof. dr. Mihaela Băciuț este medic primar Chirurgie orală și maxilo-facială în cadrul Clinicii de Chirurgie maxilo-faciala a Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, șef disciplină Chirurgie oro-maxilo-facială și implantologie, prorector științific în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, Consilier pentru România la EACMFS (European Association for Cranio-Maxillo- Facial Surgery).
Cum ați învățat și cum dați mai departe acest simț al datoriei ?
Prof. dr. Mihaela Băciuț: Cred că aceasta este chintesența a ceea ce noi, dascălii, dăm mai departe către tânăra generație: angajamentul și devotamentul de a nu măsura prin propriile puteri activitatea pe care o depui pentru comunitate, pentru profesia ta și pentru împlinirea datoriei.
Noi ne uităm înapoi, la educația pe care am primit-o. Au fost, într-adevăr, vremuri, imediat după Revoluție, când învățământul românesc însemna performanță. Suntem și acum. UMF „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca se situează în top an de an, prin performanța produsului nostru, adică profesionist în sănătate, medicul, medicul stomatolog și farmacistul, la care adăugăm și absolvenții de programe așa-numite „mici” sau „scurte”, balneofiziokineto-terapeutul, asistenta medicală, tehnicianul dentar sau tehnicianul de radiologie. Conform rezultatului examenului național de rezidențiat, suntem pe primele poziții, detașat și constant. Așadar, aceasta este măsura muncii noastre, a produsului nostru. Care, să nu uităm, este îndreptat spre sănătatea și binele omului.
Imediat intrăm și în subiectul legat de binele omului. Dacă mai zăbovim un pic la binele dumneavoastră, care este costul acestei performanțe?
Prof. dr. Mihaela Băciuț: Am fost educați să înțelegem că liniștea și satisfacția ne dau cea mai multă energie și că acestea vin din datoria împlinită. La acest nivel de angajament și de răspundere, datoria înseamnă și performanță. Iar această idee o dăm mai departe către produsul nostru educațional. Studentul, rezidentul, medicul din post-universitar știu că trebuie să formăm doar medici buni și foarte buni. Standardul este foarte înalt.
Cum putem realiza asta? Prin selecția foarte dură. Selecția se face și vocațional, deci știm cine își asumă acest efort. Vin către noi cei care doresc și sunt angajați să meargă până la capăt și să facă performanță. Cine nu rezistă sau își dă seama pe parcurs că nu găsește ce aștepta, nu se simte pregătit sau nu este dornic să facă față poate să se reorienteze oricând.
În general însă, avem șansa, și așa o consider, să lucrăm cu oameni care sunt angajați și devotați. De pildă, la secțiile de predare în limbi străine, pentru că avem și secții în limbile engleză și franceză, înregistrăm cele mai bune rezultate. Cu alte cuvinte, absolvenții noștri din programele de limbi străine, merg în străinătate și susțin concursuri de angajare sau de rezidențiat naționale, cum este cel francez, și au performanțe foarte bune.
Cum ați decis dumneavoastră să deveniți medic?
Prof. dr. Mihaela Băciuț: Am crescut într-o familie de medici. Părinții mei erau medici, alte rude apropiate, de asemenea. Am fost a treia generație care a mers spre acest domeniu Am avut-o o bunică farmacistă. În plus, am fost o generație ale cărei opțiuni erau medicina, ingineria, științele economice sau filologia. Acest lucru contează.
Cum funcționează descendența dintr-o familie cu mai multe generații de specialiști în medicină? Ca o presiune sau mai degrabă ca o datorie ?
Prof. dr. Mihaela Băciuț: Am simțit-o doar ca pe un model, un exemplu, poate pentru că atunci și profesorii considerau că prin presiune nu poți obține de la un copil rezultatul cel mai bun. Era și gluma cu săpunul: dacă-l strângi prea tare în mână, sare, dacă-l lași prea lejer, alunecă.
Faceți foarte multe lucruri la un nivel de performanță foarte înalt și nu transmiteți un sentiment al dificultății. Cum a început să se așeze această idee de datorie și de performanță pentru dvs.?
Prof. dr. Mihaela Băciuț: Cred că în orice domeniu, performanța se obține cu trudă. Nu este la un click distanță, nu este un reel, nu este un short și cred că este o mare problemă pentru tineri să creadă că totul se obține cu ușurință, rapid, fără mari eforturi. Sau că tehnologia exclude efortul nostru, nu doar îl ușurează, ci îl înlocuiește cu totul.
Adevărul este că aportul personal e cel care aduce satisfacția. Asta am știut și de la modelele noastre profesionale, dar și prin experiență. În momentul în care ai reușit, ai îndeplinit o activitate, chiar primul extemporal din clasă, când ai primit o evaluare, o apreciere pentru ceea ce ai făcut, ai înțeles deja că tot ce contează pentru viitor, ca realizare, trebuie să fie în mâinile tale. Nu trebuie să aștepți o scutire sau o înlocuire, pentru că nu așa vine satisfacția.
În universitate, la noi, chiar doamna rector Buzoianu are un motto favorit, un citat din Goethe, care spune că societatea merge înainte, pentru că există oameni care își fac mai mult decât datoria.
Dacă ne uităm înapoi la accesarea posturilor prin concurs, în aceste poziții de mare efort, medic, dar în același timp dascăl și cercetător, cuprins în programe de administrație, concursuri, examene, tot ceea ce înseamnă activitatea didactică, pe lângă predare, la patul bolnavului, pentru student, pentru rezident, practic vorbim despre mult mai mult decât despre o normă. Dar a fost întotdeauna un privilegiu, obținut printr-un concurs, cu o concurență redutabilă. Așa încât este privit ca o onoare dreptul să exerciți această activitate, pe care o accesezi printr-un concurs foarte dur și care are apoi criterii de evaluare a performanței foarte riguroase.
Care este profilul, așa cum îl vedeți dumneavoastră, al studentului și ulterior al profesionistului care face cu onoare această meserie?
Prof. dr. Mihaela Băciuț: Este profilul omului care se îndreaptă spre binele societății și este dispus să înțeleagă că scopul suprem al oricărei activități este nu doar cel al existenței de zi cu zi sau al unei profesii de exercitat, ci îndreptarea eforturilor sale către societate, către ceilalți, dar și dorința de performanță, de autodepășire.
Cine v-au fost mentorii?
Prof. dr. Mihaela Băciuț: Îl am drept mentor, în primul rând, pe domnul profesor Grigore Băciuț, care ne-a format pe toți din colectivul actual al Clinicii de Chirurgie maxilo-facială. Dar vreau să o menționez și pe doamna profesor Lucia Hurubeanu sau pe domnul profesor Alexandru Rotaru. Totodată, am fost și în multe programe de formare în străinătate, mai ales în Germania, dar și în Elveția, în Anglia sau pe alte continente. Acolo am întâlnit mentori ale căror nume le amintesc cu drag: prof. dr. Norbert Schwenzer, dr. Konrad Wangerin, dr. Michael Ehrenfeld, dr. Carl-Peter Cornelius, dr. Robert Sader, dr. Winfried Kretschmer, dr. Oliver Fenton și dr. Pill-Hoon Choung. Sunt din universitățile unde m-am format.
Care este rolul unui mentor în formarea unui profesionist care, iată, la rândul lui formează alți profesioniști ?
Prof. dr. Mihaela Băciuț: În plan general, este talentul de a atrage specialiștii sau tinerii, profesioniștii deschiși pentru a aprofunda ramuri din specialitate. Apoi, este abilitatea de a le crea lor deprinderea, de a-i învăța tehnici prin care pot să stăpânească mai bine o ramură din domeniu. Pentru că, în momentul supraspecializării, asta facem: ne apropiem de profesioniștii care lucrează într-o anumită nișă, într-o anumită ramură de supraspecializare.
Dumneavoastră cum ați ales specialitatea?
Prof. dr. Mihaela Băciuț: Există o particularitate unică pentru Chirurgia orală și maxilo-facială: este obligatoriu atât studiul medicinei dentare, cât și cel al medicinei generale, pentru că ne aflăm într-o regiune anatomică în care de impact sunt afecțiunile țesturilor dentare orale, ale parodonțiului dinților, țesturilor de susținere a dinților în oasele maxilare, glandelor salivare, articulației temporomandibulare. Este necesară cunoașterea atât a patologiilor care pot proveni din toate aceste structuri legate de domeniul medicinei dentare, cât și a celor din medicina generalistă.
Formarea se aseamănă cu domeniile medicale care au ca regulă specializarea cea mai îndelungată, cum este Neurochirurgia, Chirurgia cardiovasculară. Este un domeniu complex.
Alegerea și abilitatea se formează în decursul studiilor, când studentul la medicină dentară este familiarizat cu această patologie, cu acest domeniu. Și studentul la medicină parcurge disciplina de Chirurgie maxilo-facială și are ocazia să vadă dacă este interesat de ea.
Sigur, este o chirurgie ce cuprinde și zona de urgență, fiindcă vorbim de o arie de impact pentru traumatismele din variate cauze, dar și sediu pentru tumori, infecții, inflamații, boli degenerative.
De ce ați rămas în România ?
Prof. dr. Mihaela Băciuț: Pentru mine întotdeauna a fost un lucru de la sine înțeles și nu s-a pus problema de a alege o altă țară. Deci, România este în sângele meu, totdeauna pe locul întâi. Nu, nu mi-am dorit un alt loc, mai ales după deplasările pe care le-am făcut și locurile în care am stat și am învățat.
Care sunt cazurile pe care n-o să le uitați niciodată?
Prof. dr. Mihaela Băciuț: Sunt specializată în chirurgia malformaților, anume a despicăturilor labio-maxilo-palatine. Cred că în această specializare satisfacția este maximă, mai ales atunci când poți să îndepărtezi o stigmă unui copil, dar și suferința legată de ea din acea familie. Este uluitor momentul în care poți să reabilitezi prin tratamentele oferite, prin intervenții chirurgicale și tratamentele asociate, așa încât malformația să nu mai pună niciun fel de problemă pentru viitorul adult, care poate astfel să se reintegreze social. Iar aceste cazuri nu sunt puține.
Într-adevăr, este o onoare să poți face în fiecare zi un bine, să alini cuiva durerea sau necazul. Este un dar imens.
Cum arată burnout-ul medicului sau al profesorului?
Prof. dr. Mihaela Băciuț: Trăim în corpuri de oameni, deci avem limite biologice, oricât ne-am antrena. Citeam deunăzi o glumă: „Lene, ieși din corpul ăsta harnic!” (râde) Noi încercăm să ne antrenăm, să ne dezvoltăm această abilitate de a putea munci mai mult și mai bine. Dar, dincolo de toate, trebuie să învățăm arta de a trăi sănătos. De fapt, atunci când termină facultatea, medicul trebuie să fie înarmat cu a ști să-și evalueze propria sănătate, să și-o păstreze și să și-o îmbunătățească pentru a se pune în slujba semenilor.
Facem un bilanț al acestei discuții și vă întreb: cu ce vă mândriți?
Prof. dr. Mihaela Băciuț: Cu ceea ce facem. Cu produsul muncii noastre, cu oamenii din jur cărora le-am putut insufla un model, pe care i-am putut ajuta să se dezvolte. Educatorul, de fapt, are șansa să își pună la lucru harul de a dezvolta potențialul în ceilalți și sper că asta voi putea face până la final.
Mă mândresc cu ceea ce am putut dezvolta în oameni, fie că este vorba de sănătatea lor, de bucuria lor. Mă bucur că am putut oferi timp mai mult altora, prin proiectele prin care am putut conlucra sau duce mai departe o idee. Am putut contribui la munca unui colectiv sau am pus umărul în grupurile noastre de lucru. Avem peste 30 de proiecte de cercetare duse la împlinire, ceea ce este foarte mult pentru o structură departamentală.
Este o mândrie că am putut face toate acestea, dar se simte mai mult ca un privilegiu.
Mihaela Baciutchirurgie orala si maxilo-facialaspitalul judetean cluj-napocainterviul saptamaniiinterviu medichub