Din aceeași categorie

Practica Veterinara.ro

Arcul aortic drept persistent: diagnostic și rezolvare chirurgicală

Practica Veterinara.ro

Managementul clinic și de diagnostic al sindromului Cushing la câine

Practica Veterinara.ro

Coordonate clinice și de diagnostic în principalele afecţiuni urologice la câine

Material și metode

Materialul biologic a fost recoltat din râul Dâmbovița în perioada cu nivel foarte scăzut al apei, în scopul igienizării albiei râului.

Investigațiile s-au bazat pe examinarea macroscopică și microscopică. În urma necropsiei au fost recoltate probe de țesut în vederea includerii la parafină. Preparatele obținute au fost colorate uzual cu metoda bicromică Hematoxilină-Eozină (H.E.) și examinate la microscop Olympus BX-41, imaginile fiind captate cu o cameră foto dedicată, CellB.

Rezultate obținute

Din punct de vedere macroscopic, nu au fost observate modificări evidente care să sugereze o patologie specifică (figurile 1 și 2), însă, în urma examinării microscopice, a fost identificată prezența protozoarului în țesuturi variate: intestin, creier, ochi (incluzând nerv optic), hepatopancreas, rinichi și țesut muscular striat.

Informațiile obținute din literatura de specialitate descriu un tablou lezional puțin evident, protozoarul fiind considerat în unele articole nepatogen^(1,2). Există studii care arată totuși că infestația experimentală cu Psorospermium reduce numărul de celule sanguine și predispune individul la infecții secundare, ca de exemplu cu Aphanomyces astaci (Crayfish plague)⁽³⁾.

Morfologic, protozoarele care trăiesc libere sunt de formă amoeboidală, cu o singură pseudopodie și un singur nucleu⁽³⁾. În secțiunile histologice obținute, formele intermediare de dezvoltare sunt similare cu cele descrise în literatură, având un strat extern intens oxifil la H.E cu aspect lamelar.

Sporii imaturi au suprafața neregulată și forme diferite, rotundă sau ovalară, prezentând frecvent colțuri evidente ce îmbracă forme geometrice bizare și au globule mici oxifile asemănătoare cu incluziile, ocazional vacuolizate (figura 4).

Localizarea este extrem de variabilă, fără să sugereze un tropism pentru un anumit țesut.

Prezența parazitului în țesut nu este însoțită de o reacție celulară periferică sau de un infiltrat celular specific, acest aspect demonstrând o tolerabilitate crescută a organismului-gazdă.

Concluzii

Aspectele macroscopice în parazitismul cu Psorospermium haeckeli nu sunt evidente. Protozoarul are o localizare diversă. Prezența lui în țesut este foarte bine tolerată, fără să fie asociată cu o reacție de tip inflamator.

Lucrarea are rol informativ, fiind o primă semnalare a lui Psorospermium haeckeli în România.