Implicarea medicilor de familie în încercarea de stopare sau măcar de încetinire a acestei pandemii este esenţială.

De ce spunem că DZ va fi o pandemie? Pentru că, dacă în 2021 erau, la nivel mondial, aproximativ 537 de milioane de pacienţi cunoscuţi cu DZ, estimările sunt că în 2030 vom avea 643 de milioane de pacienţi cu DZ, iar în 2045, aproximativ 783 de milioane de pacienţi cu DZ. Aceasta ar reprezenta o creştere cu 46% în doar 24 de ani. Această creştere trebuie luată în considerare ca impact asupra sistemelor de sănătate atât din punctul de vedere al resurselor financiare pe care le presupun tratamentul şi monitorizarea acestor pacienţi, cât şi al impactului asupra resurselor umane, iar aici ne referim la resursele umane din domeniul sanitar, precum şi la cele de pe piaţa forţelor de muncă.

Prevalenţa DZ se consideră că va creşte de la 10,2% în 2021 la 12,2% în 2045.

Mai înfricoşător este faptul că pentru fiecare pacient nou diagnosticat cu DZ mai există încă un pacient nediagnosticat din diferite motive (lipsa accesului la serviciile medicale, venituri insuficiente, lipsa educaţiei sanitare etc.).

Aproximativ 90% din cei nediagnosticaţi cu DZ se consideră că provin din ţări cu economii slab sau mediu dezvoltate, din cauza lipsei de programe centralizate de supraveghere a bolilor şi de monitorizare a stării de sănătate a populaţiei.

Aproximativ 1,2 milioane de copii şi adolescenţi sunt diagnosticaţi cu DZ, iar dintre aceştia, 54% au sub 15 ani.

Dacă incidenţa DZ a fost raportată ca stabilă în peste 70% din ţările dezvoltate în perioada 2006-2017, după 2010, 80% din acestea au raportat o scădere sau măcar o constanţă a acestor rapoarte. De aici putem trage concluzia că mai există o speranţă în lupta cu această pandemie.

Complicaţiile DZ şi povara pe care o reprezintă această boală

Diabetul zaharat poate determina complicaţii la nivelul tuturor sistemelor organismului, din cauza mecanismelor sale complexe de acţiune şi a distrugerilor importante celulare posibile. Complicaţiile DZ pot fi microvasculare şi macrovasculare, acute sau cronice.

Amintim aici oftalmopatia diabetică, nefropatia diabetică, neuropatia diabetică, cardiopatia diabetică, infecţiile, infarctul miocardic acut sau accidentul vascular, deformări ale piciorului etc.

Medicul de familie are un rol important în monitorizarea diabetului, precum şi a complicaţiilor acestuia, prin controlul glicemiei, iar pacienţii, pe lângă indicaţiile dietetice, trebuie sfătuiţi să facă exerciţii fizice şi să aibă un somn de calitate, alături de evitarea stresului.

Este important pentru noi, ca medici de familie, să cu­noaştem această boală, atât prin prisma impactului pe care îl are asupra societăţii, cât şi asupra pacientului şi fa­mi­liei acestuia. Diabetul poate determina modificări la nivelul organismului uman încă înainte de depistare, cum este cazul neuropatiei diabetice, de exemplu; de aceea, trebuie să privim cu foarte mare atenţie inclusiv modificările din statusul de prediabet, iar evaluarea la descoperirea unui diabet zaharat trebuie făcută cu mare atenţie, fără a presupune că este o boală la debut, fără complicaţii.

Povara acestei boli este dată de multiplele complicaţii posibile, la nivelul tuturor organelor şi sistemelor, precum şi a paletei mari de afecţiuni de sine stătătoare cu care se asociază de cele mai multe ori. Majoritatea pacienţilor cu DZ, mai ales de tipul 2, asociază obezitate, dislipidemie, probleme cardiovasculare etc., iar aceste asocieri cresc riscul pentru pacient atât din punctul de vedere al morbidităţii, cât şi al mortalităţii.

Cum poate face medicul de familie screening pentru DZ?

Medicul de familie poate face screening pentru DZ, în prezent, în România, fiind decontată evaluarea anumitor pacienţi cu factori de risc pentru diabet zaharat, dar nu ar trebui să ne limităm la ce decontează CAS şi să încercăm să facem screeningul tuturor pacienţilor cu acest risc.

Se pot utiliza criteriile ADA în acest sens (tabelul 1).

O parte importantă a unui praxis de medicină de familie o reprezintă femeile însărcinate şi ar trebui să acordăm atenţie şi acestui segment de populaţie. Se poate face screening şi în aceste cazuri; avem aici şi suportul medicilor ginecologi, care au introdus de rutină testarea gravidelor pentru DZG (diabet gestaţional) – tabelul 2.

Un instrument util medicului de familie în screeningul DZ şi prediabetului este utilizarea indicelui HOMA. Această investigaţie nu este o indicaţie din ghid, nu este decontată în România de CAS, dar este uşor de utilizat şi, din observaţiile autorului, poate fi motivantă pentru pacient.

Indicele HOMA

Indicele HOMA ne arată rezistivitatea la insulină, fiind de fapt un răspuns incomplet sau suboptimal al ţesuturilor din periferie la acţiunea insulinei. Este în strânsă legătură cu gradul de obezitate al pacientului şi poate avea cauze ereditare sau dobândite, fiind legată de activitatea receptorului pentru insulină.

Indicele HOMA are la bază conceptul că, în condiţii bazale, relaţia dintre glucoză şi insulină reflectă echilibrul dintre producţia hepatică de glucoză şi secreţia de insulină a celulelor b pancreatice, echilibru care este menţinut printr-o buclă de feedback între ficat şi celulele b. În momentul în care apare un dezechilibru, hiperglicemia à jeun este un amestec de deficit de funcţie a celulelor b şi rezistenţă la insulină. Această rezistenţă o putem cuantifica prin indicele HOMA, el fiind variabil cu statusul metabolic al pacientului şi, din acest motiv, se poate observa evoluţia rezistenţei la insulină, în urma regimului alimentar şi a programului de exerciţii fizice (deci modificarea stilului de viaţă) pe care îl urmează pacientul.

Ca formule de calcul matematic avem: HOMA-IR = (insulinemie bazală [mU/L] x glicemie bazală [mmol/L])/22,5, iar în cazul în care glicemia bazală este exprimată în mg/dL, numitorul se modifică, de la 22,5 la 405.

HOMA %beta = (20 x insulinemie bazală [mU/L])/(glicemie bazală [mmol/L] - 3,5)

În afară de predicţia riscului de dezvoltare a DZ, persoanele cu indice HOMA crescut au şi un risc mai mare de a suferi un accident vascular cerebral la cei nediagnosticaţi cu DZ⁽¹⁶⁾, iar un alt studiu a arătat că se poate utiliza indicele HOMA pentru screeningul intoleranţei la glucoză la femeile cu sindrom de ovare polichistice⁽¹⁷⁾.

Avantajele utilizării indicelui HOMA sunt un cost relativ uşor de suportat de pacient, cu posibilitatea monitorizării în dinamică şi a corelării cu statusul metabolic al pacientului, iar pentru pacient poate fi un factor motivant (câteodată, pacientul nu obţine o scădere ponderală pe care şi-o doreşte prin schimbarea stilului de viaţă, dar, prin această monitorizare, îi putem demonstra că modificările stilului de viaţă funcţionează).

Indicaţiile de recomandare a indicelui HOMA sunt:

• evaluarea pacienţilor cu BMI >28 kg/m²;

• orice suspiciune de rezistenţă la insulină (cum ar fi DZ de tip 2, prediabet, sindrom metabolic);

• sindrom de ovare polichistice⁽¹⁸⁾.

Diagnosticul DZ

Diagnosticul DZ este simplu de realizat şi se utilizează criteriile ADA, acceptate drept criterii de diagnostic şi în România, conform ghidurilor în vigoare – tabelul 3.

Acestea sunt criteriile de diagnostic şi screening acceptate la nivel mondial, dar există şi alte investigaţii pe care le putem folosi la nevoie pentru pacienţii cu DZ. Fructozamina este una dintre ele.

Fructozamina

Fructozamina serică este o investigaţie de laborator ce măsoară glicarea nonenzimatică a proteinelor circulante (incluzând albumina, globulinele şi lipoproteinele).

Fructozamina serică nu poate fi folosită ca test de screening pentru DZ, deoarece nivelurile acesteia la pacienţii cu DZ cu control bun glicemic sunt similare cu cele ale persoanelor care nu au DZ. Nivelul de fructozamină serică, similar cu nivelul HBA1c, evaluează controlul glicemiilor pe termen lung la pacienţii cu DZ, comparativ cu nivelul glicemiei, care ne poate furniza date doar despre momentul recoltării.

Nivelul fructozaminei serice reflectă variaţiile glicemice, iar acestea, la rândul lor, pot fi asociate cu activarea proteinelor proinflamatorii, precum şi cu stresul oxidativ excesiv, astfel pare a avea implicaţii în anumite situaţii, mai ales de natură chirurgicală^(12,13).

Fructozamina depinde de nivelul albuminei serice, valoarea normală fiind de 200-285 µmol/L, când nivelul albuminei serice este de 5 g/dL.

Hemoglobina glicozilată

Este utilizată pe scară largă pentru diagnosticul, screeningul şi monitorizarea DZ. Reflectă controlul glicemic al pacientului diabetic şi este corelată cu evoluţia bolii, precum şi cu apariţia complicaţiilor.

Avem mai multe instrumente ce pot fi utile medicului de familie în monitorizarea DZ, instrumente care folosesc hemoglobina glicozilată ca bază de calcul. Pentru a converti HbA1c în media glicemiilor (măsurată în mg/dl) se poate utiliza formula (28,7*HbA1c)-46,7.

HbA1c = 0,017 x nivel fructozamină (în µmol/L) +1,61.

Ţinta terapeutică pentru pacienţii diabetici (excepţie fac femeile însărcinate) este sub 7%. O ţintă terapeutică sub 6,5% este realistă doar pentru pacienţii care nu au risc de hipoglicemii (DZ nou descoperit, DZ controlat exclusiv prin dietă şi exerciţii). O ţintă terapeutică sub 8% ar trebui luată în considerare la pacienţii vârstnici, la cei cu speranţă de viaţă scăzută şi la pacienţii care fac des episoade severe de hipoglicemie.

Hemoglobina glicozilată poate fi influenţată de anumiţi factori (afecţiuni, medicamente) şi poate deveni, în aceste situaţii, o analiză pe care nu ne putem baza.

Când putem folosi fructozamina în practica medicului de familie?

Testarea fructozaminei serice este recomandată în următoarele circumstanţe:

• Monitorizarea controlului glicemic ca efect al modificării schemei de medicaţie, a dietei sau a programului de exerciţii fizice.

• Când este necesară o fereastră de timp mai mică pentru evaluarea controlului glicemic, ca de exemplu cazul unei paciente diabetice care a rămas însărcinată recent.

• Când nu ne putem baza pe evaluarea HbA1c.

Şi fructozamina este influenţată de anumite condiţii, şi anume afecţiuni hepatice (de exemplu, ciroza), sindrom nefrotic, afecţiuni tiroidiene, paraproteinemie, administrarea de vitamina C – ar trebui oprită administrarea acesteia cu cel puţin 24 de ore înainte de testare.

Studii ce vin în sprijinul utilizării fructozaminei

Studiul lui Mendes et al. (studiu prospectiv din 2016-2017, la 85 de gravide cu sarcină unică şi diabet zaharat, urmărite în centrul de referinţă din Portugalia): în cazul pacientelor diabetice însărcinate, complicaţiile neonatale, precum şi bolile respiratorii ale bebeluşului au risc mai mare de apariţie în prezenţa nivelurilor crescute de fructozamină şi HbA1c, iar fructozamina pare un evaluator mai bun decât HbA1c⁽²⁰⁾.

În studiul lui Connor et al. (studiu publicat în 2019, cu 399 de paciente înrolate) au fost evaluate femei caucaziene hispanice şi nonhispanice cu cancer de sân. Riscul de deces a fost semnificativ mai mare (de patru ori) la femeile cu DZ şi niveluri crescute ale fructozaminei. Probabilitatea de deces legat de orice altă afecţiune a fost de două ori mai mare la femeile cu niveluri crescute de fructozamină⁽¹⁹⁾.

În studiul lui Shohat et al. (studiu publicat în 2021, cu 1212 pacienţi înrolaţi), nivelul fructozaminei a fost un bun indicator de prognostic în cazul artropatiilor de şold/genunchi ce necesită protezare totală. La pacienţii cu niveluri >293 µmol/L, odd ratio ajustată pentru infecţii periprostetice a fost 6,37, iar pentru reintervenţii, 2,68, comparativ cu pacienţii cu niveluri normale ale fructozaminei, iar pacienţii cu niveluri crescute ale fructozaminei au avut o rată mai mare a mortalităţii (3,7% comparativ cu 0,6% pentru pacienţii cu niveluri normale); toate aceste rezultate corelate au întărit ipoteza că fructozamina este un bun indicator de prognostic⁽¹¹⁾.

În studiul lui Mittman et al. (studiu prospectiv pe trei ani, publicat în 2010) au fost evaluaţi 100 de pacienţi cu DZ hemodializaţi, 73% fiind afro-americani. Fructozamina a fost corelată cu fidelitate mai mare cu nivelurile glicemice, mai ales când glicemia a fost sub 150 mg/dl. Fructozamina a fost un predictor mai bun al morbidităţii (luând ca puncte de reper rata infecţiilor şi rata spitalizărilor)⁽¹⁴⁾.

Concluzii

Hemoglobina glicozilată este investigaţia de elecţie utilizată în diagnosticul şi screeningul DZ şi în monitorizarea controlului glicemic al pacienţilor cu diabet.

Există însă situaţii particulare în care utilizarea HbA1c nu este recomandată din cauza interferenţelor cu utilizarea anumitor medicamente sau a unor afecţiuni asociate ale pacientului. În aceste cazuri, precum şi în situaţia în care dorim monitorizarea pe termen mai scurt, putem folosi fructozamina.

Un alt instrument util medicului de familie este indicele HOMA pentru evaluarea rezistenţei la insulină, mai ales în prediabet, asocierea DZ – obezitate, precum şi la pacientele cunoscute cu sindrom de ovare polichistice.

 

Conflict de interese: niciunul declarat.

Suport financiar: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.