Din aceeași categorie
Introducere
Lipoamele sunt tumori benigne mezenchimale formate din celule adipoase mature. Sunt cele mai frecvente tumori benigne de origine mezenchimală - aproximativ 43%, dar numai 13-15% dintre ele sunt localizate la nivelul capului şi gâtului, iar la nivelul tractului aerodigestiv superior, aproximativ 0,1-0,6%. La nivelul laringelui afectează frecvent spaţiul supraglotic, având ca punct de plecare ventriculul Morgani, plica ariepiglotică sau epiglota. Este descrisă în literatură şi localizarea subglotică, în extrem de puţine cazuri(1).
Tratamentul lipoamelor laringiene este chirurgical şi prin abord endoscopic sau abord chirurgical extern, în funcţie de dimensiunea tumorii (îndepărtarea endoscopică a leziunii este utilă în tumorile pedunculate, tumorile mari necesită o abordare externă folosind tirotomia sau faringotomia laterală pentru o mai bună expunere).
Caz clinic
Pacientul S.I., în vârstă de 53 de ani, de sex masculin, din mediul urban, se prezintă în serviciul nostru pentru disfonie intermitentă, persistentă în timp şi senzaţia de nod în gât, simptomatologie care evoluează progresiv spre agravare şi care a debutat lent în urmă cu câteva luni.
Nu prezintă antecedente personale patologice şi heredocolaterale semnificative, este fumător al unui pachet de ţigări pe zi de aproximativ 25 de ani şi lucrează în mediu cu praf şi expunere la intemperii. Consultul pneumologic stabileşte diagnosticul de bronhopneumopatie cronică obstructivă şi recomandă tratament bronhodilatator.
Probele funcţionale respiratorii arată un sindrom restrictiv şi obstructiv sever.
Sub tratament, simptomatologia persistă, motiv pentru care se prezintă în serviciul nostru.
La consultul ORL, laringoscopia indirectă dezvăluie prezenţa unei formaţiuni tumorale la nivel supraglotic ce împiedică examinarea corzilor vocale şi reduce semnificativ spaţiul respirator, formaţiune regulată, acoperită de mucoasă normală. Examenul CT cu substanţă de contrast arată prezenţa unei formaţiuni tumorale de 3,7/2,6/2,4 cm bine delimitată, relativ omogenă, cu structură slab iodofilă post-contrast (figurile 1, 2 şi 3).
Tratamentul a fost chirurgical şi, din cauza mărimii şi localizării tumorii, am optat pentru abordul extern transcervical.
Îngustarea semnificativă a spaţiului respirator a determinat practicarea în anestezie locală a traheostomiei transistemice de siguranţă, urmată de intubaţie traheală şi anestezie generală, cervicotomie orizontală şi tirotomie mediană, cu laringofisură şi excizia formaţiunii tumorale la vedere, în limite de siguranţă (figurile 4, 5, 6, 7).
Evoluţia post-operatorie a fost favorabilă, fără complicaţii, în ziua a doua post-operator se renunţă la canula traheală (figura 8).
Suprimarea firelor de sutură s-a făcut în ziua a şaptea postoperatorie. (figura 9). Examenul histopatologic stabileste diagnosticul de lipom compus din adipocite mature. Traheostomia a fost închisă în ziua a 17-a postoperatorie, ulterior evoluţia a fost favorabilă şi până în prezent nu prezintă semne clinice de recidivă.
Discuţii
Primul caz de lipom laringian a fost descris în 1854 - pacientul a murit sufocat. În 1886, Bruns descrie primul caz tratat chirurgical de 15 ori. Arthur Palmer şi Mehler, în 1936, sunt primii care vorbesc depre incidenţa acestei afecţiuni în 43 de ani, de 32 de cazuri.
Aproximativ 100 de cazuri sunt descrise în literatura de specialitate până în prezent(2,3,4,5,6).
Lipomul laringian este de obicei solitar, încapsulat(1).
Lipoamele laringiene multiple sunt rare, doar 3 cazuri fiind raportate în literatura medicală(7). Ele afectează în principal bărbaţii (raportul masculin/feminin este între 3:1 şi 5:1). Incidenţa de vârf este de obicei în a cincea sau a şasea decadă de viaţă.
Etiologia lipomului laringian nu este clară. Din punct de vedere clinic, ele pot fi confundate cu alte leziuni benigne, cum ar fi chisturi de retenţie sau laringocelul.
Simptomele sunt puţine şi necaracteristice, pacienţii cel mai frecvent se prezintă cu obstrucţie a căilor respiratorii lent progresivă, disfonie şi disfagie.
Tratamentul lipoamelor laringiene este chirurgical şi constă în îndepărtarea tumorii endoscopic sau prin abord extern, în funcţie de mărimea acesteia. O procedură endoscopică este de preferat în cazul unei tumori de dimensiuni mici, în timp ce abordul extern chirurgical (prin faringotomie laterală, laringofisură, faringotomie subhioidiană) poate fi potrivit pentru o tumoră mare (>2 cm în diametru maxim)(6).
Având în vedere posibilitatea de reapariţie a lipomului după lungi intervale libere, pacientul este urmărit periodic prin examen clinic şi proceduri imagistice (CT, RMN). Atât examenul CT, cât şi cel RMN pot arăta caracteristicele, mărimea şi natura tumorii, dar nu pot distinge un lipom de un liposarcom(8).
Concluzii
Tumorile benigne laringiene, şi cu atât mai mult lipoamele laringiane, sunt rare, iar investigaţiile imagistice sunt importante pentru diagnostic şi conduită terapeutică.
Lipomul laringian, deşi rar, ar trebui să fie luat în considerare în diagnosticul diferenţial al pacienţilor cu disfonie. Iar din punctul nostru de vedere, al autorilor, ceea ce spunea în 1931 Jason Dixon despre lipom - “There is probably no more confusing lesion of the larynx than lipoma. It rarely occurs, and when present is difficult to diagnose”(9) - rămâne de actualitate.
lipomlaringeabord transcervical