Din aceeași categorie

Medic.ro

Medicul de familie în relaţia cu familia/aparţinătorii pacientului cu boala Alzheimer

Medic.ro

Medic 2.0 – avantaje şi dezavantaje în folosirea reţelelor sociale

Medic.ro

Arta, mijloc de comunicare şi dezvoltare

Introducere

Interesul crescut pentru comportamentul alimentar se manifestă deja de mai bine de 35 de ani, urmărindu-se relaţia dintre hrănire, comportamentul alimentar, prepararea alimentelor, prezentarea preparatelor culinare şi starea de bine, respectiv sănătatea individuală⁽¹⁾. Trendul actual este acela de a reuni toate aceste aspecte legate de aportul energetic uman sub o singură denumirea – şi anume, aceea de „medicină culinară”. Există o multitudine de publicaţii care susţin importanţa şi beneficiile medicinei culinare.

Medicina culinară nu este doar nutriţie, dietetică, me­di­cină preventivă sau medicina stilului de viaţă, nici doar artă culinară sau ştiinţă alimentară. Nu are o singură fi­lo­sofie dietetică, nu respinge prescripţiile medicale, nu este vorba doar despre gătitul bine sau despre arome, nu se referă doar la conţinutul în macronutrienţi, micronutrienţi sau de fitonutrienţi ai alimentelor.

În schimb, medicina culinară este un domeniu nou al medicinei bazate pe dovezi, ce îmbină hrănirea cu arta gătitului şi cu ştiinţa medicinei⁽²⁾. Medicina culinară este destinată să ajute oamenii în luarea de decizii personale corecte în relaţie cu starea de sănătate, decizii privind consumul alimentelor de calitate şi crearea accesului la acestea în scopul prevenirii şi tratării bolilor, precum şi la restaurarea stării de bine.

Ca disciplină practică, medicina culinară nu se axează pe aspectele ipotetice, în schimb este preocupată de ne­voi­le imediate ale pacientului şi răspunde la întrebarea: „Ce trebuie să mănânce un individ, potrivit condiţiei sale?” Deoarece alimentele sunt specifice unei condiţii a individului, aceeaşi dietă nu este potrivită pentru toată lumea. Condiţiile clinice diferite necesită comportament alimentar diferit, alimente şi băuturi diferite.

Medicina culinară încearcă să îmbunătăţească starea pacientului prin ceea ce acesta mănâncă şi bea în mod regulat. O atenţie deosebită este acordată modului în care alimentele funcţionează în organism, precum şi aspectelor socioculturale şi celor care ţin de preferinţele individuale pentru mâncare şi prepararea alimentelor. Obiectivul medicinei culinare este acela de a încerca să confere individului cunoştinţele necesare pentru a avea grijă de el însuşi într-un mod sigur, eficient şi utilizând consumul de alimente şi băuturi ca tehnică de îngrijire primară.

Importanţa medicinei culinare apare în contextul⁽³⁾:

• interesului populaţiei pentru mesele departe de casă, pentru mâncarea şi gătitul în medii de divertisment populare, sfaturilor dietetice populare contradictorii diseminate pe diferite căi şi mai ales problemelor de gestionare a greutăţii, precum şi bolilor cronice persistente în comunităţi;

• nemulţumirii pe scară largă privind abordările medicale convenţionale asupra bolilor cronice, împreună cu entuziasmul privind medicina integrativă;

• omniprezenţei alimentelor foarte procesate, însoţită de suspiciunea generală tot mai mare a consumatorilor faţă de valorea lor pentru sănătate şi de recunoaşterea valorii slabe nutritive a alimentelor fast-food⁽⁴⁾;

• creştererii costurilor asistenţei medicale, odată cu creşterea poverii economice şi a riscurilor pentru bolile netransmisibile legate de alimentaţie;

• ponderii importante a adulţilor cu venituri mici, care trebuie să aleagă între a cumpăra medicamente sau alimente;

• lipsei de alimente sănătoase ca o consecinţă a penuriei politicilor de promovare a alimentaţiei corecte şi a rolului ei pentru sănătate, în instituţii, locuri de muncă, şcoli şi guvern;

• interesului reactivat pentru alimentele ecologice, fără aditivi, din agricultura tradiţională locală şi pentru grădinăritul în gospodăria proprie.

Unele modele alimentare s-au dovedit a fi la fel sau chiar mai eficiente decât tratamentele medicamentoase, pen­tru unele condiţii: modelul alimentar antiinflamator pen­tru artrita reumatoidă⁽⁵⁾, o dietă ketogenică pentru epi­lep­sie⁽⁶⁾, modelul mediteraneean de alimentaţie pentru bo­li­le cardiovasculare⁽⁷⁾, pentru cancerul de colon avansat⁽⁸⁾ şi diabetul de tip 2⁽⁹⁾. Multe alimente şi-au dovedit efi­cien­ţa în diferite patologii, leguminoasele în scăderea colesterolului⁽¹⁰⁾, boabele de soia în hipertensiune⁽¹¹⁾, fruc­te­­le cu coajă lemnoasă în sindromul metabolic⁽¹¹⁾, peştele pre­pa­rat la cuptor sau fiert în insuficienţa cardia­că⁽¹³⁾, mierea şi laptele pentru tusea acută⁽¹⁴⁾ etc. Astfel, pentru mulţi pa­cienţi, alimentele nutritive au devenit me­di­camente.

Medicina culinară oferă modalităţi sistematice de a în­ţe­lege pacientul şi de a aprecia înţelegerea pe care pacien­tul o are în relaţia cu alimentele şi prepararea lor, ca parte a îngrijirii sale, precum şi aplicarea acestor informaţii asu­pra obiectivelor privind starea sa de sănătate.

Medicina culinară vizează nu doar educaţia şi consilie­rea pacienţilor, ci, deopotrivă, atitudinile şi practicile fur­ni­zorilor de servicii medicale, comportamentul lor re­gă­sin­du-se în acţiunile lor de consiliere cu privire la alimente şi dietă⁽¹⁴⁾.

Medicina culinară îşi confirmă o dată în plus necesi­ta­tea în condiţiile în care majoritatea clinicienilor nu au deprinderi culinare sau de preparare a alimentelor, nu sunt familiarizaţi cu tiparele de alimentaţie sau cu me­ca­­nis­mele prin care alimentele influenţează metabolis­mul, imunitatea, fiziopatologia ori bunăstarea individului. Intervenţiile convenţionale costisitoare necesită mai puţin timp pentru a fi recomandate decât intervenţia privind stilul de viaţă. Întrebarea care se pune este: „Câţi dintre cei care fac parte din personalul medical se simt suficient de pregătiţi pentru a oferi sfaturi cu privire la comportamentele preventive în scopul conservării sănătăţii?”^(15,16)

Alţi specialişti, din domeniul preclinic, bucătari, antre­nori de fitness sau producători de alimente ecologice, co­che­tează cu oferta de sfaturi, cum ar fi cele de optimizare a performanţei fizice, îmbunătăţirea acuităţii mentale, vindecarea leziunilor musculoscheletale, recuperare accelerată etc., fără o suficientă pregătire atât în ştiinţa medicinei, cât şi în cea a nutriţiei şi dieteticii sau alimentului.

Înţelegerea rolului medicinei culinare de către clinicieni şi lucrătorii din domeniul preclinic va îmbunătăţi şi va facilita accesul pacienţilor către educaţie, consiliere şi intervenţii specifice, din partea specialiştilor în medicina culinară, având ca obiectiv un impact crescut în reducerea costurilor de îngrijire medicală convenţională. Specialiştii în nutriţie şi dietetică vor fi capabili să întreprindă educaţia şi formarea în concordanţă cu principiile medicinei culinare, să acceseze materiale şi cercetări bazate pe dovezi, să aplice intervenţiile necesare nevoilor pacienţilor, pentru a contribui la corectarea factorilor de risc pentru sănătate, ajutând astfel la definirea principalelor provocări viitoare în ceea ce priveşte relaţia dintre stilul de viaţă şi sănătate.

Concluzii

Medicina culinară este ştiinţa bazată pe dovezi care integrează ştiinţele nutriţiei, dieteticii, medicinei, alimentului, gastronomiei şi gastrotehniei, asigurând liantul dintre ele, având ca obiectiv susţinerea stării de sănătate prin prevenirea şi tratarea bolilor. 

Conflict of interests: The authors declare no con­flict of interests.