Din aceeași categorie
Coordonate clinice și de diagnostic în principalele afecţiuni urologice la câine
Metodele de fizioterapie indicate la canide
Fizioterapia este ştiinţa care studiază mecanismele de acţiune ale factorilor fizici, cum sunt masajul, exerciţiul fizic, apa, lumina, căldura, electricitatea, dar şi utilizarea acestora în scop terapeutic pentru tratarea, recuperarea şi profilaxia unor afecţiuni de tip inflamator sau degenerativ.
Fizioterapia are la bază următoarele principii:
- Principiul NON NOCERE (pacientul trebuie să fie în condiţie biologică mai bună la finalul tratamentului faţă de începutul acestuia).
- Principiul HOLISTIC (orice factor fizic, natural sau artificial se adresează întregului organism, care răspunde ca un întreg).
- Principiul INDIVIDUALIZĂRII (orice factor fizic terapeutic acţionează nespecific, în funcţie de individ. Aceste reacţii sunt evaluate ca fiind rezultate terapeutice).
Fizioterapia este o disciplină complexă, care cuprinde mai multe ramuri: hidroterapia, electroterapia, kineziterapia, masajul şi balneoterapia.
Modul de acţiune al fizioterapiei
Masajul se realizează prin manipulări selective pe suprafaţa corpului, cu scop preventiv sau terapeutic. Se poate executa pe suprafaţa pielii, pe muşchi, tendoane, ligamente şi capsule articulare.
Gimnastica medicală constă în realizarea unor mişcări selective pe zona afectată, care au ca scop îmbunătăţirea forţei musculare, coordonarea şi mobilitatea regiunii respective, în vederea reluării funcţiilor motorii (figura 1). Se urmăreşte îmbunătăţirea forţei musculare, a condiţiei fizice, a coordonării şi mobilităţii, astfel încât organismul să îşi poată relua în timp scurt funcţiile motorii normale.
Laserterapia a luat amploare în ultimii ani şi în medicina veterinară, fiind utilizată la câini şi pisici, dar şi la cai. S-au observat efecte terapeutice extrem de bune pe diferite tipuri de patologii (osteoarticulare şi neurologice) (figura 2).
Electroterapia utilizează curentul electric în scop terapeutic. În practica curentă se foloseşte stimularea electrică cutanată pe diferite zone ale corpului, în funcţie de afecţiunea fiecărui pacient.
Hidroterapia constă în folosirea apei în scop terapeutic. În practica medicală veterinară se utilizează cel mai frecvent un bazin cu apă în care pacientul are posibilitatea de a merge pe o bandă subacvatică. Plimbarea pe această bandă subacvatică este benefică datorită flotabilităţii, rezistenţei şi presiunii hidrostatice oferite de apă. Acest procedeu se face controlat, fiind posibilă ajustarea vitezei în funcţie de pacient, dar şi de tipul de patologie.
Efectele terapeutice ale fizioterapiei
Laserterapia
Se observă creşterea fluxului sangvin care are drept consecinţă acţiunea antiflogistică, antiedematoasă şi de stimulare a metabolismului celular.
Modificarea presiunii hidrostatice din capilare, efectul analgezic, stimularea schimburilor electrolitice ale celulei, dar şi efectul mitogen, creşterea activităţii mitocondriilor şi proliferarea fibroblastelor sunt efecte bine cunoscute.
Efectele antiedematoase ale laserterapiei constau în reducerea inflamaţiei prin acţiunea asupra mediatorilor chimici care sunt responsabili de apariţia edemelor: histamină, prostaglandine şi bradichinine.
Efectul antialgic al laserterapiei rezultă din efectul acesteia asupra terminaţiilor nervoase şi asupra modulării nocicepţiei.
Tehnicile de aplicare a laserterapiei diferă în funcţie de tipul de laser utilizat, de patologie şi de răspunsul fiecărui organism. Timpul de expunere la efectul luminii laser depinde de greutatea animalului, de patologie şi de stadiul evoluţiei bolii respective (acut sau cronic). Aplicarea laserului în scop antialgic se poate folosi pe puncte trigger, pe o anumită zonă care prezintă durere sau de-a lungul unui nerv ori pe punctele de acupunctură.
Terapia laser se foloseşte:
- Pentru dureri cu cauze diferite şi cu localizare diversă; inflamaţii ale tendoanelor sau ale ţesuturilor moi (tendinite, bursite).
- Durere la nivelul articulaţiilor, ulcere, răni de decubit, cicatrice vicioase, dar şi în tratamentul edemelor.
Contraindicaţiile laserterapiei, dar şi precauţiile necesare la utilizarea acesteia nu sunt încă stabilite. Efectele laserului în cazul animalelor cu diverse patologii neoplazice nu sunt cunoscute şi, din acest motiv, aceşti pacienţi nu vor beneficia de efectele laserterapiei. În cazul în care pacientul prezintă dezechilibre sau episoade de vomă, se indică încetarea fizioterapiei.
Terapia laser este contraindicată în perioada de gestaţie.
Dacă doza de laser nu este corectă, se pot produce arsuri la nivelul la care este efectuată laserterapia sau chiar mai profund (de exemplu, când se abordează zona cervicală, se pot produce arsuri la nivelul esofagului, laringelui şi al traheii).
Stimularea electrică cutanată are ca scop generarea de impulsuri electrice care cresc forţa de contracţie musculară şi, secundar, masa musculară, indiferent dacă acest lucru se datorează lipsei de utilizare sau unor leziuni musculare la nivelul sistemului nervos.
Beneficiile stimulării electrice cutanate constau în obţinerea unei relaxări musculare de lungă durată, alături de o mai bună conductibilitate la nivelul nervilor, îmbunătăţirea circulaţiei la nivelul ţesuturilor adiacente şi controlul durerii prin eliberarea endorfinelor (efect analgezic).
La nivelul la care este efectuat acest tip de terapie este facilitată decontracturarea musculară, având ca efect îmbunătăţirea mobilităţii la nivel articular, dar şi drenajul circulator şi limfatic adecvat (figura 4).
Contraindicaţii în stimularea electrică cutanată
Nu se va utiliza acest tip de fizioterapie în cazul modificărilor cutanate pe zona pe care ar trebui să fie aplicaţi electrozi.
În cazul arsurilor pe piele sau în cazul durerii acute la atingerea zonei pe care se aplică electrozi, nu se va efectua acest tip de terapie.
Pacienţii oncologici sau cei cu modificări vasculare (flebite, tromboze) vor fi excluşi de la acest tip de fizioterapie.
Exerciţiile fizice sau kineziterapia reprezintă una dintre principalele modalităţi de tratament al osteoartropatiilor şi în medicina veterinară, înregistrându-se rezultate bune şi foarte bune.
Fizioterapia este recomandată în diferite tipuri de afecţiuni, dar cele mai frecvente sunt reprezentate de:
- afecţiuni discale ale coloanei vertebrale (protruzii sau extruzii);
- afecţiuni degenerative ale coloanei vertebrale (spondiloză deformantă, hiperostoză idiopatică);
- afecţiuni inflamatorii la nivelul coloanei vertebrale sau la nivelul articulaţiilor membrelor (ligamentare);
- afecţiuni inflamatorii şi/sau degenerative (poliradiculonevrite în afectarea SNP).
Eficacitatea protocoalelor multimodale de fizioterapie poate avea niveluri variabile, în funcţie de tipul afecţiunii fiecărui pacient. Acest protocol poate să fie însoţit de terapie medicamentoasă antiinflamatoare şi antialgică. Programul de fizioterapie este stabilit pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de vârstă, greutate şi tipul de patologie. Se urmăresc reducerea procesului inflamator, stoparea avansării bolii, îmbunătăţirea forţei şi rezistenţei musculare, recuperarea mobilităţii articulare, dar şi a pacientului în totalitate, pentru o mai bună calitate a vieţii. Durata şi programul de fizioterapie multimodală se stabilesc în concordanţă cu nevoile fiecărui pacient, iar durata unei şedinţe, dar şi a întregului protocol, se poate modela în funcţie de răspunsul pacientului.
Concluzii
Fizioterapia reprezintă o modalitate complexă, dar şi o etapă esenţială în recuperarea pacienţilor cu afecţiuni osteoarticulare sau neurologice de la nivelul coloanei vertebrale. Protocolul stabilit este individualizat în funcţie de leziunea existentă şi de răspunsul pacientului la tratament, contribuind la amendarea durerii şi la recăpătarea mobilităţii pacienţilor.
Acknowledgements
Studiul a fost efectuat în cadrul proiectului nr. 2080/29.12.2022 (OSTEO-JOINT-HEALTH).
Autor corespondent: Cristina Fernoagă E-mail: cfernoaga@yahoo.com
CONFLICT OF INTEREST: none declared.
FINANCIAL SUPPORT: none declared.
This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.
