Cefaleea şi vertijul reprezintă unele dintre cele mai frecvente motive de prezentare la medicul neurolog, existând şi posibilitatea coexistenţei acestora la unii pacienţi. 
Migrena vestibulară este una dintre cauzele frecvente de vertij central. Migrena vestibulară se caracterizează clinic prin asocierea semnelor de vertij şi de cefalee migrenoasă. Astfel, apar atacuri recurente în care se asociază în diferite combinaţii  vertij, astazo-abazie, ataxia mersului, ameţeală la mişcarea capului, cu greaţă, foto- şi fonofobie, alte semne de trunchi cerebral, acompaniate sau urmate de cefalee, senzaţie de presiune craniană, vomă. Simptomele trebuie să fie de intensitate moderată sau severă, iar durata episoadelor acute este de la 5 minute la 72 de ore. 
Criteriile de clasificare a migrenei vestibulare au fost elaborate în concordanţă atât de Societatea Bárány, cât şi de Societatea Internaţională de Cefalee (IHS), care recunosc migrena vestibulară şi migrena vestibulară probabilă(1). 
Migrena vestibulară (migrena asociată cu vertij, vestibulopatie legată de migrenă, vertij migrenos)
A. Cel puţin 5 atacuri care să îndeplinească criteriile C şi D.
B. Prezenţa actuală sau în istoric a 1.1. migrenei fără aură sau a 1.2. migrenei cu aură
C. Simptome vestibulare de intensitate moderată sau severă, cu durată între 5 minute şi 72 de ore.
D. Cel puţin 50% din episoade sunt asociate cu cel puţin una dintre următoarele 3 caracteristici migrenoase:
1. cefalee cu cel puţin două din următoarele 4 caracteristici
a) localizare unilaterală
b) caracter pulsatil
c) intensitate moderată sau severă
d) agravare de către activitatea fizică de rutină
2. foto- şi fonofobia
3. aură vizuală.
E. Nu corespunde mai bine altui diagnostic ICHD-3.
Migrena vestibulară probabilă
A. Cel puţin 5 episoade de simptome vestibulare de inten­si­tate moderată sau severă, cu durata de la 5 minute până la 7 ore.
B. Numai unul dintre criteriile B şi C sunt îndeplinite (istoricul de migrenă sau caracteristici migrenoase în timpul episodului).
C. Nu corespunde mai bine altui diagnostic ICHD-3.
În prezent, tratamentul migrenei vestibulare este acelaşi ca tratamentul standard pentru migrena cu aură.
Pentru atacurile acute se pot folosi aspirină, antiinflamatoare nesteroidiene şi antiemetice.
Un studiu pe 19 pacienţi a evaluat Zolmitriptan în atacul de migrenă vestibulară şi a găsit o rată de răspuns de 38% versus 22% la placebo(2).
Ca tratament profilactic se pot folosi:

• beta-blocantele metoprolol (100 mg/zi) - un studiu multicentric placebo-controlat este în desfăşurare pentru a evalua eficienţa metoprololului în diminuarea frecvenţei atacurilor de migrenă vestibulară (PROVEMIG EudraCT No. 2009-013701-34)

sau 

• medicamente anticonvulsivante - topiramat (50-100 mg/zi) sau acid valproic (300-90 mg/zi) pentru o perioadă de cel puţin 3-6 luni.

Lamotrigina (1200 mg/zi în doză unică) a demonstrat într-un studiu deschis asupra a 10 pacienţi că poate fi bene­fică atât în cefalee, cât mai ales în acuzele vertiginoase(3).
Antidepresivele triciclice în combinaţie cu dieta au determinat un răspuns bun (>95%) al migrenei vestibulare într-un studiu controlat cuprinzând 81 de pacienţi(4).  migrenăvertijmigrenă vestibulară